1ra-1209/21 — Art. 27, 186 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 09 noiembrie 2020, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Hrim Andrian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Hrim Andrian, la data de 14 aprilie 2020, aproximativ la ora 21:35, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, în timp ce se afla pe str. Molocanilor din or. Codru, mun. Chișinău, a încercat să sustragă pe ascuns 54 metri de cablu ce era conectat la rețea, de model TPP 100x2x0,4 mm, la preț de 4 344,6 lei, ce aparține SA "Moldtelecom", însă din motive ce nu depind de voința făptuitorului, nu și-a realizat intenția deoarece a fost reținut în timpul 1 comiterii infracțiunii de către colaboratorii de poliție ai Inspectoratului de Poliție Centru. Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Hrim Andrian în baza art.27, 186 alin. (1) Cod penal – tentativa de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane.

Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către inculpatul Hrim Andrian, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri și aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blânde, invocând în argumentare că are 2 copii minori la întreținere, și-a recunoscut vinovăția conform art. 3641 Cod de procedură penală, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.

Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. Astfel, instanța de apel a atestat că prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere a coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Hrim Andrian în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal. De asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Hrim Andrian a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului care anterior a mai fost condamnat pentru acțiuni similare. Totodată, instanța de apel a notat că din circumstanțele cauzei și a personalității inculpatului, comportamentul lui în viața socială, precum și cel de din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, care deși anterior a fost judecat, nu a tras concluziile de rigoare în vederea corectării comportamentului ilicit, continuând activitatea infracțională, prima instanță justificat a aplicat față de inculpatul Hrim Andrian, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de 2 închisoare pe un termen de 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani. În același sens, instanța de apel a menționat că având în vedere termenul pedepsei cu închisoarea stabilite inculpatului Hrim Andrian, faptul că acesta se căiește sincer de cele comise și le regretă, are la întreținere doi copii minori, este corectă soluția primei instanțe că suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate. Subsidiar, instanța de apel a respins argumentele invocate de către inculpat în cererea de apel, precum că are copii minori la întreținere și și-a recunoscut fapta, iar pedeapsa aplicată este prea aspră, invocând în acest sens că inculpatul urmează să- și ispășească pedeapsa la libertate, iar în termenul de 3 ani de zile urmează să manifeste în perioada de probațiune un comportament exemplar, să nu săvârșească alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, precum și să participe la un program probațional în vederea reducerii recidivei de infracțiune, astfel având posibilitatea de a se afla lângă copii și prin muncă să-i întrețină.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Hrim Andrian, care indică temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea acesteia în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. În argumentarea recursului, recurentul invocă că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - instanța de apel a încălcat în motivarea deciziei principiul egalității în cadrul procesului penal, prin expunerea doar asupra părții acuzării, fără a se expune asupra cererii de apel depusă de inculpat, prin ce a încălcat prevederile art. 414, 427 Cod de procedură penală și constituie o încălcare a art. 6 CEDO, fiind o îngrădire a accesului reclamantului la justiție; - pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani, este prea aspră în raport cu acțiunile inculpatului - nu s-a ținut cont că inculpatul Hrim Andrian și-a recunoscut vinovăția integral, a conlucrat cu organele de urmărire penală, s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată.

La recursul ordinar declarat, în temeiul art. 431 alin. (11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, 3 ca fiind vădit neîntemeiat motivând că soluția instanței de apel este în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. În acest sens, a indicat că instanța de apel, menținând sentința primei instanțe, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i lui Hrim Andrian o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță se reține, că deși avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, acesta în cererea de recurs invocă încălcarea art. 6 CEDO și își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente. Cu referire la criticile recurentului reflectate în pct. 4. a prezentei decizii, precum că "pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani, este prea aspră în raport cu acțiunile inculpatului, nu s-a ținut cont că inculpatul Hrim Andrian și-a recunoscut vinovăția integral, a conlucrat cu organele de urmărire penală, s-a căit sincer, solicitând 4 examinarea cauzei în procedura simplificată", Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate și reprezintă opinia subiectivă a recurentului, ce nu poate fi acceptată de instanța de recurs ordinar, având în vedere că instanța de apel just a reținut că prima instanță a motivat că suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității inculpatului Hrim Andrian, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate. În acest sens, Colegiul penal invocă că din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert că instanța de apel a luat în considerare circumstanțele invocate supra de recurent, menținând soluția primei instanțe de aplicare inculpatului Hrim Andrian a pedepsei de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, conducându-se în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, ținând cont și de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Hrim Andrian, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, Colegiul penal atestă că aceste prevederi legale au fost raportate just la circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșite ca fiind una ușoară, de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție, s-a căit sincer de cele comise și le regretă, precum și la personalitatea inculpatului Hrim Andrian, care anterior a fost judecat pentru comiterea infracțiunii similare, dar concluzii nu și-a făcut, nu s-a corectat și reeducat, dar din nou a comis o infracțiune similară. În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel a concluzionat just că inculpatul urmează să-și ispășească pedeapsa la libertate, iar în termenul de 3 ani de zile urmează să manifeste în perioada de probațiune un comportament exemplar, să nu săvârșească alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, precum și să participe la un program probațional în vederea reducerii recidivei de infracțiune, astfel având posibilitatea de a se afla lângă copii și prin muncă să-i întrețină. Totodată, ce ține de temeiul de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și argumentul că: "instanța de apel a încălcat în motivarea deciziei principiul egalității în cadrul procesului penal, prin expunerea doar asupra părții acuzării, fără a se expune asupra cererii de apel depusă de inculpat, prin ce a încălcat prevederile art. 414, 427 Cod de procedură penală și constituie o încălcare a art. 6 CEDO, fiind o îngrădire a accesului reclamantului la justiție", Colegiul penal constatată că sunt invocate declarativ, or din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 154-162) rezultă că instanța de apel s- 5 a expus detaliat asupra cererii de apel și motivele invocate de inculpat, a examinat și s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor esențiale specificate de acesta, ce țin de individualizarea pedepsei în prezenta speță, fără a comite vreo eroare de fapt sau de drept ce i-ar afecta legalitatea. În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu identifică temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată, or asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în decizia sa. Prin urmare, Colegiul penal conchide, având în vedere veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției în partea pedepsei stabilite, și în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile, că o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Hrim Andrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Hrim Andrian Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2021. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Cobzac Elena 6