1ra-1028/2021 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1028/2021 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1028/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Craiu Nicolae

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și avocatei

Lozovanu Olga în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

TABĂRĂ Petru XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.07.2016– 07.02.2019;

Instanța de apel: 22.03.2019 – 30.09.2019;

21.08.2020 – 30.11.2020;

Instanța de recurs: 20.12.2019 – 22.07.2020.

25.02.2021 – 26.05.2021.

c o n s t a t ă:

Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani cu

executare în penitenciar de tip închis.

Până la intrarea sentinței în vigoare s-a aplicat lui Tabără Petru măsura preventivă

obligarea de a nu părăsi țara până la rămânerea sentinței definitive, cu calcularea

termenului ispășirii pedepsei din momentul reținerii inculpatului și cu includerea în

acest termen a timpului aflării lui în stare de arest din 12 ianuarie 2016 până la 12

ianuarie 2017.

S-a respins cererea procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată.

11.12.2015, între orele 01:00 - 02:00, Tabără Petru, prin înțelegere prealabilă cu o altă

persoană, cauza penală în privința căreia a fost disjunsă într-o procedură separată,

aflându-se în ograda amplasată pe XXXXX, în rezultatul unui conflict iscat spontan, i-

au aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele și alte obiecte neidentificate peste

1

diferite regiuni ale corpului inclusiv pe cap lui Melnicenco Mihail, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 3D/2643 traumă craniu-cerebrală închisă;

echimoze periorbitale bilateral, hemoragii în sclera ochiului stâng, hemoragii

subarahnoidiene pe lobii frontali, hematom subdural pe suprafața emisferei cerebrale

stângi (250 ml), hemoragii secundare în trunchiul cerebral, care au fost produse cu 2-3

zile înainte de deces, prin acțiunea traumatică cu corp contondent, au legătură cauzală

directă cu decesul și se califică ca vătămare gravă, fracturi costale bilateral, echimoze

pe abdomen și mâna stângă, care au fost produse cu 2-3 zile înainte de deces, prin

acțiuni traumatică cu corp contondent, sau lovirea de acesta, nu au legătură cauzală cu

decesul, la persoane în viață condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

conform acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămări medii.

procuror și de avocatul Mîța Oleg în interesele inculpatului, prin care au solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul a depus în termen apel prin care solicita casarea parțială a sentinței

în partea ce ține de latura civilă, privind încasarea cheltuielilor judiciare, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanța, prin care

Tabără Petru să fie obligat să achite cheltuielile judiciare pentru efectuarea Raportului

de constatare medico-legală nr. 2643 din 08.02.2016, Raportului de expertiză medico-

legală nr. 3D/2643, Raportului de expertiză medico-legală nr. 87D/2643 din

10.06.2016 și Raportului de expertiză nr. 305 din 09.02.2018, în sumă totală de 9303

lei, în rest sentința să fie menținută fără modificări.

În motivarea cererii de apel, acuzarea a invocat că, deși, instanța de judecată a dat

apreciere corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și a emis o sentință de condamnare,

totuși, a respins cerințele acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare.

Apelantul considera că, concluzia instanței contravenea prevederilor art. 229 Cod

de procedură penală, conform căreia, instanța de judecată putea obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistenta juridică garantată de stat.

3.2 Avocatul Mîța Oleg în interesele inculpatului în apel a solicitat casarea

sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanța, prin care să se dispună achitarea lui Tabără Petru în baza art. 151

alin. (4) Cod penal pe motivul că fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat că, sentința de condamnare a

inculpatului este nefondată, pe motivul lipsei componenței infracțiunii în acțiunile lui.

A invocat că, nici un martor nu a relatat despre faptul că a văzut bătaia între inculpat și

Melnicenco Mihail, anume că Tabără Petru i-a aplicat lovituri cu mâinile sau cu

picioarele în regiunea capului, ca Melnicenco Mihail să cadă jos și continuarea lovirii

acestuia. Mai mult, nici unul din martori nu a comunicat despre acele consecințe

2

imediate ale TCC descrise în Ordinul nr. 157 din 30.05.2005 privind aprobarea

Indicațiilor metodice ,,Aprecierea medico-legala a gravitații vătămării corporale în

traumele craniu-cerebrale”.

Considera că, instanța nu a dat apreciere declarațiilor făcute de alți martori cum

ar fi Spînu Ion, Sili Petru, Damian Andrei, Țuțu Andrei, Nani Oleg, Dicusar Andrei și

Dogari Elena, audiați în ședință de judecată, fiind martorii unui alt eveniment - a unei

bătăi între Melnicenco Mihail și Zbîrnea Constantin, în cadrul căreia anume Zbîrnea

Constantin i-a aplicat lui Melnicenco Mihail lovituri cu pumnii iar apoi cu o rangă în

regiunea capului, de la care ultimul a căzut iar Zbîrnea Constantin continua să-l

lovească. La fel, acești martori au relatat instanței și despre consecințele imediate și în

dinamică ale traumelor cauzate de Zbîrnea Constantin lui Melnicenco Mihail, care s-

au manifestat în pierderi de conștiință, cefalee, vomă etc. Aceste declarații, însă au

rămas în afara atenției instanței judecătorești.

În viziunea apărării o deosebită importantă reprezenta și momentul cauzării

vătămărilor corporale, ce se află în legătură directă cu decesul lui Melnicenco Mihail.

Rapoartele de expertiză și declarațiile expertului conchid că leziunile corporale care au

provocat decesul victimei i-au fost aplicate aproximativ în perioada 09-10 decembrie

Damian Andrei și Țuțu Nicolae.

Instanța de judecată în textul sentinței contestate a introdus circumstanțe noi care

nu au fost indicate în rechizitoriu și anume ,,(...) fapta prejudiciabilă se exprimă prin

acțiunile inculpatului de lovire cu pumnul a victimei și a altor lovituri de la care la

momentul respectiv partea vătămată a căzut pe jos, iar drept consecință a acestor

lovituri s-a produs decesul victimei”.

A mai invocat că, nici un martor nu a indicat asupra faptului că anume Tabără

Petru l-ar fi lovit cu pumnul pe Melnicenco Mihail sau ar fi aplicat alte lovituri de la

care ultimul ar fi căzut pe jos. Mai mult, lipsesc careva probe din care să rezulte faptul

căderii pe jos a lui Melnicenco Mihail în noaptea când a avut loc incidentul. Astfel, din

conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului nu rezultă că la fața locului ar

fi depistate careva urme de cădere a lui Melnicenco Mihail . La fel, pe hainele victimei

nu s-au depistat urme, ce ar indica că acesta ar fi căzut și i-ar fi fost aplicate careva

lovituri cu pumnii sau cu picioarele.

Apelantul a menționat că instanța de fond a depășit limitele învinuirii, prin

indicarea în sentință că „fapta prejudiciabilă se exprimă prin acțiunile inculpatului de

lovire cu pumnul a victimei și a altor lovituri de la care la momentul respectiv partea

vătămată a căzut pe jos, iar drept consecință a acestor lovituri s-a produs decesul

victimei”, ceea ce nu a fost incriminat inculpatului prin rechizitoriu.

Apărătorul mai indica că instanța a trecut în revistă toate probele administrate pe

caz, însă nu a apreciat fiecare proba separat, din punct de vedere al pertinentei,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt si de drept indicate în

3

rechizitoriu, și nu a indicat care dovezi au fost puse la baza sentinței de condamnare,

cât și motivele pentru care a respins alte probe, or, toate probele din speța doar infirmă

vinovăția inculpatului.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Mîța Oleg în

interesele inculpatului și de procuror, cu menținerea sentinței fără modificări.

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just a adoptat

o sentință de condamnare în privința inculpatului conform art.151 alin. (4) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanța a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării precum că, instanța de

judecată în textul sentinței contestate a introdus circumstanțe noi care nu au fost

indicate în rechizitoriu și anume ,,(...) fapta prejudiciabilă se exprimă prin acțiunile

inculpatului de lovire cu pumnul a victimei și a altor lovituri de la care la momentul

respectiv partea vătămată a căzut pe jos, iar drept consecință a acestor lovituri s-a

produs decesul victimei”, iar rechizitoriul nu conține descrierea faptei prejudiciabile

astfel cum a descris-o instanță de judecată, inclusiv prin includerea acțiunilor de lovire

cu pumnul a victimei și a altor lovituri de la care la momentul respective partea

vătămată a căzut pe jos, prin ce au fost depășite limitele învinuirii. Or, în ceea ce

privește fapta prejudiciabilă instanța de apel a indicat că fapta a fost constatată potrivit

rechizitoriului întocmit, iar aceasta s-a manifestat prin faptul că, la data de 11.12.2015,

între orele 01:00 - 02:00, Tabără Petru XXXXX prin înțelegere prealabilă cu altă o

persoană, cauza penală în privința căruia a fost disjunsă într-o procedură separată,

aflându-se în ograda amplasată pe XXXXX, în rezultatul unui conflict iscat spontan i-

au aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele și alte obiecte neidentificate pe diferite

regiuni ale corpului inclusiv în cap lui Melnicenco Mihail cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.3D/2643 traumă cranio-cerebrală închisă;

echimoze periorbitale bilateral, hemoragii în sclera ochiului stâng, hemoragii

subarahnoidiene pe lobii frontali, hematom subdural pe suprafața emisferei cerebrale

stângi (250 ml), hemoragii secundare în trunchiul cerebral, care a fost produs cu 2-3

zile înainte de deces, prin acțiunea traumatică cu corp contondent, are legătură cauzală

directă cu decesul și se califică ca vătămare gravă, fracturi costale bilateral, echimoze

pe abdomen și mâna stângă, au fost produse cu 2-3 zile înainte de deces, prin acțiunea

traumatică cu un corp contondent, sau lovirea de acesta, nu au legătură cauzală cu

decesul, la persoane în viață condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

conform acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămări medii.

Mai mult, instanță de apel a menționat că, prima instanță just a constatat că

4

învinuirea înaintată de acuzarea de stat și-a găsit confirmare parțială or, cu referire la

circumstanța agravantă prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal imputate inculpatului,

deosebită cruzime reținută în actul de învinuire, instanța a reținut că circumstanța

agravantă, se exprima prin cauzarea victimei a unor suferințe - de ordin fizic sau psihic

care sunt intense, inutile, și prelungite, înainte de producerea urmărilor prejudiciabile

sub formă de vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. Mai mult ca atât,

ca să fie reținută deosebita cruzime ca circumstanță agravantă este necesar să se

stabilească, că făptuitorul conștientiza sau, altfel spus, își dădea seama că săvârșește

infracțiunea cu deosebită cruzime. Aceasta, pe lângă faptul că el a prevăzut că va cauza

cu o deosebită cruzime moartea victimei, a dorit sau a admis, în mod conștient,

survenirea acestei urmări, fapt ce din materialul probant administrat nu s-a stabilit. În

acest sens, a fost reținută poziția instanței de fond, potrivit căreia fapta prejudiciabilă

constatată a fost probată în ședința de judecată prin declarațiile martorului, Stăvilă

Margareta, fiind audiată sub jurământ după preîntâmpinarea de răspundere penală

pentru declarații mincinoase, care a declarat pe parcursul cercetării judecătorești cât și

în cadrul urmării penale că Melnicenco Nicolae i-a povestit despre cele întâmplate,

avea ochii însângerați, vineți, și urechile erau vinete, se jeluia că totul îl doare…I-a zis

că Tabără cu Țuțu l-au bătut cel mai tare, Nani Oleg încerca să-i despartă. I-a zis că

ziua l-a căutat o persoană, la ce i-a zis că este Tabără Petru, plângându-se că acesta l-a

bătut cel mai tare. De asemenea au fost reținute declarațiile date la urmărirea penală de

către Stăvilă Margareta care a relatat că, tot fostul soț i-a comunicat, că în acea seară el

a fost bătut de către un domn pe nume Petrea, care este ruda lui Serghei Țuțu și de

acesta din urmă. El a spus că Oleg Nani a intervenit ca să-i despartă și că nu l-a lovit.

De asemenea, au fost reținute și declarațiile lui Chihai Nicolai care a indicat că, în seara

de joi în jurul orelor 23.00 -23.30 a mers acasă de la serviciu. In timp ce dormea noaptea

a auzit gălăgie, ieșind afară l-a văzut pe Țuțu și pe Nani pe care i-a întrebat ce se aude

și de ce fac gălăgie, la care aceștia i-au răspuns că M. Melnicenco merită bătaie,

deoarece acesta a furat dintr-o casă 150 euro. Dorind să sune la poliție, aceștia i-au spus

să nu sune. După ce aceștia au plecat, Melnicenco făcea gălăgie. În seara când a fost

gălăgie acesta a ieșit afară împreună cu Margareta, iar de ei s-a apropiat Țuțu și Nani.

În ogradă mai era cineva, iar la conectarea luminii acesta a ieșit din ogradă incluzând

lumina la mașină. Nu a recunoscut persoana dată din motiv că era noapte. La fel, fapta

prejudiciabilă rezultă și din declarațiile lui Melnicenco Nicolai, care a dat declarații

asemănătoare cu cele ale martorului Stăvila Margareta și Chihai Nicolai.

Au fost respinse alegațiile apelantului avocat Mîța Oleg, precum că, nici un martor

nu a relatat despre faptul că a văzut bătaia între Tabără Petru și Melnicenco Mihail, în

special să vadă că anume Tabără Petru i-a aplicat lovituri cu mâinile sau cu picioarele

în regiunea capului, ca Melnicenco Mihail să cadă pe jos și continuarea lovirii acestuia

în situația când acesta era pe jos. Mai mult, nici unul din acești martori nu a comunicat

despre acele consecințe imediat ale TCC descrise în Ordinul nr. 157 din 30.05.2005

privind aprobarea Indicațiilor metodice ,,Aprecierea medico-legala a gravității

5

vătămării corporale în traumele craniocerebrale”.

Instanța de apel a constatat că, fiind audiat însuși inculpatul Tabără Petru a

declarat în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești că, în cearta

care a avut loc pe 11 decembrie 2015 din câte ține minte i-a dat o palmă victimei,

deoarece a existat un dialog vulgar, palma i-a aplicat-o în regiunea feței peste obraz și

din cauza că l-a mințit l-a lovit cu piciorul în fund, aceasta a durat 1-2 minute maxim.

La acel moment nu cunoștea că s-a certat cu Costea Zbârnea, a lucrat la el pe data de

5-7 decembrie, înainte de a deceda, scotea apă din tranșeu. (declarații date în cadrul

cercetării judecătorești) iar în coroborare acestea coincid, fiind relatate succint datorită

perioadei care a durat de la momentul săvârșirii faptei până la audierea sa în cadrul

ședinței de judecată. A confirmat că, i-a dat o palmă părții vătămate și nu poate să

decedeze persoana de 120 kg de la o palmă…L-a lovit în cap pe partea stângă.

La fel fapta prejudiciabilă s-a constatat prin procesul verbal de confruntare între

Nani Oleg și Tabără Petru din data de 23.03.2016 - în cadrul căreia învinuitul Tabără

Petru a declarat că este prieten cu Nani Oleg și că în seara de 10.12 spre 11.12 el singur

l-a lovit pe Mihail cu palmele peste față și cu piciorul în spate. Tot el a declarat că l-a

lovit o singură dată cu pumnul în cap pe Mihail. De asemenea a declarat că, el s-a pornit

pe poarta mare, însă la jumătate de ogradă s-a îndreptat spre poarta mică și a ieșit din

ogradă pe poarta mică. A mai declarat că, Mihail a căzut jos până la venirea lui Nani.

Bănuitul Nani Oleg a declarat că, este prieten cu Tabără Petru și că Mihail a fost lovit

de către Petru cu piciorul, în regiunea bazinului. El a comunicat că a intrat în ogradă,

deoarece era gălăgie și Mihail a strigat la soția lui. Tot el a declarat că Margareta când

a ieșit afară, Petru se ducea în drum pe poarta mare, dar el era lângă Mihail, însă Țuțu

a plecat să discute cu Margareta. Când s-a apropiat de Petru și Mihail, a observat că

Tabără l-a lovit cu piciorul pe acesta. Tot el a declarat că el l-a lăsat pe Mihail așezat

pe prag, apoi s-a ridicat în picioare, după ce s-a rezemat de ușă. Nu poate fi reținută

poziția avocatului expusă în cererea de apel, precum că, instanța nu a dat apreciere

declarațiilor făcute de alți martori - Spînu Ion, Sili Petru, Damian Andrei, Țuțu Andrei,

Nani Oleg, Dicusar Andrei și Dogari Elena, audiați în ședință de judecată, fiind martorii

unui alt eveniment - a unei bătăi între Melnicenco Mihail și Zbîrnea Constantin, în

cadrul căreia anume Zbîrnea Constantin i-a aplicat lui M. Melnicenco lovituri cu

pumnii iar pe urmă cu o rangă în regiunea capului, de la care ultimul a căzut iar Zbîrnea

Constantin continua să-l lovească. La fel acești martori au relatat instanței și despre

consecințele imediate și în dinamică ale traumelor cauzate de C. Zbîrnea lui M.

Melnicenco., care s-au manifestat în pierderi de cunoștință, cefalee, vomă etc. Aceste

declarații, însă au rămas în afara atenției instanței judecătorești. În acest sens, instanța

de apel a reținut poziția instanței de fond, potrivit căreia martorii Țuțu Iulia, Țuțu

Andrei, Zbuca Galina, Dicusar Andrei, Dogari Elena și Spînu Ion prin diferite metode

în cadrul ședinței de judecată au încercat să distorsioneze situația petrecută la fața

locului, prin relatarea unor evenimente care nu au legătură cu fapta săvârșită și care

sunt relatate din presupuneri fără ca declarațiile lor să fie combătute cu materialul

6

probator administrat care demonstrează indubitabil vinovăția imputată inculpatului

Tabără Petru în fapta incriminată, încercând într-un fel sau altul să ducă instanță de

judecată în eroare, cu scop de eludare de la răspundere penală a inculpatului Tabără

Petru. Astfel, au fost respinse ca neavenite și lipsite de suport probatoriu, declarațiile

martorilor Țuțu Iulia, Țuțu Andrei, Zbuca Galina, Dicusar Andrei, Dogari Elena și

Spînu Ion precum că l-au văzut pe Melnicenco Mihail, înainte de decesul acestuia, fiind

bătut de soția acestuia și concubinul ei, sau că acesta ar fi căzut efectuând lucrări la

Donciu Veaceslav, or, aceste declarații nu s-au adeverit în cadrul cercetării

judecătorești. Prin urmare, declarațiile date de Damian Andrei și Țuțu Andrei precum

că Melnicenco Mihail, iar fi relatat că, a căzut de pe o scară atunci când efectua lucrări

la Donciu Veaceslav, în cadrul ședinței de judecată nu au fost adeverite, or, fiind audiat

în calitate de martor Donciu Veaceslav a declarat că Melnicenco Mihail efectua uneori

lucrări pentru el, însă în ultima perioadă nu a avut lucrări la înălțimi și pe Melnicenco

Mihail în perioada în care a decedat nu l-a văzut, declarații care coincid cu cele date și

în cadrul urmăririi penale, și pe care instanță de judecată le-a reținut ca veridice, astfel

fiind declarativă versiunea invocată de apărător cu privire la cele invocate că ar fi căzut

de pe scară, or acest fapt așa cum este relatat de martori, aceștia nu au fost martori

oculari, doar invocând că acest fapt le-a fost povestit de către victimă.

De asemenea, Colegiu penal a reținut ca veridice declarațiile martorilor Stăvilă

Margareta și Chihai Nicolae, care au fost avertizați conform prevederilor art.312-313

Cod penal, contra semnătură, or, nu s-au stabilit careva motive întemeiate în vederea

aprecierii critice a acestor declarații. Totodată, instanța de apel a respins argumentul

apărătorului, Mîța Oleg, referitor la faptul că instanța eronat a pus la baza sentinței de

condamnare declarațiile martorilor, care nu au fost martori oculari și nu au văzut ca

Tabără Petru să fi aplicat careva lovituri părții vătămate.

Colegiul penal a considerat că este lipsită de relevanță și concluzia apelantului

potrivit căreia, din probatoriul acumulat leziunile corporale ce au provocat decesul

victimei i-au fost aplicate aproximativ în perioada 09-10 decembrie 2015. O data mai

târzie se exclude atât reieșind din date stabilite obiectiv, în urma întocmirii mai multor

rapoarte de expertiză medico-legale, cât și reieșind din declarațiile experților audiați

suplimentar în ședință de judecată, și anume Tertîșnii Andrei și Capcelea Victor.

Subsecvent, asupra legăturii cauzale directe dintre leziunile corporale cauzate victimei

și decesul ultimei se indică și se constată prin raportul de expertiză medico-legală nr.

87D/2643 din 10.06.2016, raportul de constatare medico-legală nr.2643 din 08.02.2016

și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3D/2643 din 08.02.2016, raportul de

expertiză judiciară nr. 305 din 09 februarie 2018, conform căruia moartea lui

Melnincenco Mihail, a survenit în rezultatul traumei craniu-cerebrală închisă:

echimoze periorbitale bilateral, hemoragii în sclera ochiului stâng, hemoragii

subarahnoidiene pe lobii frontali, hematom subdural narcotice pe suprafața emisferei

cerebrale stângi, hemoragii secundare în trunchiul cerebral, care a fost produsă cu 2-3

zile înainte de deces, prin acțiunea traumatică cu corp contondent, are legătură cauzală

7

direct cu decesul.

Legătura cauzală se mai constată prin declarațiile expertului judiciar medico-legal

Capcelea Victor care a declarat că, mecanismul apariției a fost prin lovirea cu un obiect

dur - contondent, în regiunea feței. Imposibil de apreciat poziția victimei în momentul

aplicării loviturii. Zona afectată urma să fie accesibilă pentru obiectul vulnerant, fiind

vorba de nu mai puțin de 2 lovituri care au cauzat decesul. Nu s-a constatat cu ce obiect

s-au aplicat loviturile. Au fost leziuni grave a craniului. Leziunile au fost provocate în

perioada de timp de cel puțin 24 ore dar nu mai mult de 2-3 zile. Hematomul subdural

are proveniență traumatică, și careva maladii care puteau reda asemenea scurgeri nu au

fost depistate. În urma apariției lente a hematomului victima avea posibilitatea să se

deplaseze de sine stătător până la creșterea volumului hematomului. Totodată, legătura

cauzală directă dintre leziunile corporale cauzate victimei și decesul ultimei se indică

și se constată prin declarațiile expertului judiciar medico-legal Tertîșnîi Andrei care a

declarat că, hematomul pe cazul dat este subdural, cauza apariției este lezarea unui vas,

a unei hemoragii interne. Perioada de timp în care s-a format hematomul este nu mai

puțin de 2 și nu mai mult de 3 zile până la survenirea decesului. Astfel, cauzarea

vătămărilor intenționate grave victimei, periculoase pentru viață, ce au provocat

decesul victimei și urmările prejudiciabile cauzate, indică asupra legăturii cauzale

directe cu vătămările grave a integrității corporale și a sănătății și decesul victimei, ca

consecințe a acestor fapte prejudiciabile.

Așadar, în speță, fapta prejudiciabilă s-a exprimat prin acțiunile inculpatului de

lovire cu pumnul a victimei și a altor lovituri de la care la momentul respectiv partea

vătămată a căzut jos, iar drept consecință a acestor lovituri s-a produs decesul victimei.

Astfel, instanță de judecată just a reținut că decesul victimei se afla în legătura de

cauzalitate directă cu vătămarea gravă a integrității corporale cauzate victimei de

inculpatul.

Instanța de apel n-a reținut nici argumentul părții apărării precum că, martorul

Spînu Ion care a declarat că, la data de 09.12.2015, după masă la văzut pe Melnicenco

Mihail în barul din localitatea Băcioi, în moment când avea un conflict cu un alt

consătean de al său, discutau pe tonalități înalte, după care la un moment dat Zbârnea

Costea l-a lovit cu o rangă, de la ce pălitură Melnicenco Mihail a căzut pe jos, iar

Zbârnea Costea continua să-l lovească cu picioarele și cu acea rangă pe cap și pe corp,

iar Melnicenco Mihail în acel moment nu se mișca, fiind inconștient, or, în viziunea

instanței aceste argumente sunt pur declarative și neconfirmate.

Potrivit declarațiilor martorului indicat Spînu Ion care a declarat că „nu poate

comunica cu precizie dacă cazul s-a petrecut mai aproape de data de 5-10 decembrie”,

astfel acesta nu a menționat că la data de 09 decembrie 2015 așa cum a invocat

apărătorul, iar din considerentul dat instanță de apel a considerat aceste argumente ca

declarative neavând un suport probatoriu pertinent, iar prin declarațiile martorilor

Stăvilă Margareta, Chihai Nicolaie, Melnicenco Mihail care au depus declarații

aflându-se sub jurământ, s-a demonstrat că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni

8

corporale la data de 10 decembrie 2015. Mai mult decât atât, declarațiile acestora au

fost confirmate și prin alte materiale administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate

în ședința de judecată așa ca procesul-verbal de confruntare între bănuitul Nani Oleg și

învinuitul Tabără Petru din 23.03.2016, iar prin rapoartele de expertiză medico-legale

nr.3D/2643 din 08.02.2316, nr.87 D/2643 din 10.06.2016, nr. 305 din 09 februarie

2018 prin care a fost stabilit că leziunile corporale au fost cauzate cca cu 2-3 zile înainte

de survenirea morții și nu mai puțin de 24 ore până la deces. Pe acest punct de analiză,

instanța de apel a reiterat că motivele și circumstanțele invocate de către inculpat și

apărătorul acestuia, denotă doar o intenție directă de evitare a pedepsei pentru

infracțiunea comisă.

Totodată, instanța de apel nu a constatat încălcarea drepturilor inculpatului în

instanța de fond, iar argumentele apărării precum că a fost încălcat dreptul la apărare

și la un proces echitabil nu este reținut de către instanța de apel, ori verificând

ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate cu prevederile de procedură

penală, instanța nu a depistat careva încălcări de procedură la acumularea probelor, sau

încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului, ceea ce denotă faptul că sunt respinse

argumentele invocate.

Nu a fost confirmată nici poziția expusă de către partea apărării, precum că, nici

un martor nu a indicat asupra faptului că anume Tabără Petru l-ar fi lovit cu pumnul pe

Melnicenco Mihail sau- ar fi aplicat alte lovituri de la care ultimul ar fi căzut pe jos.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, din conținutul procesului-verbal de

confruntare între Nani Oleg și Tabără Petru din data de 23.03.2016, a reieșit că

inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate și că partea vătămată a căzut jos or, însuși

Tabără Petru a declarat că, în seara de 10.12 spre 11.12, el singur l-a lovit pe Mihail cu

palmele peste față și cu piciorul în spate. Tot el a declarat că l-a lovit o singură dată cu

pumnul în cap pe Mihail.

Totodată, instanța de apel a reținut, că inculpatul, considerându-se afectat într-un

drept prevăzut de lege, nu a contestat legalitatea actelor procedurale îndeplinite nici de

către de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum și, la

finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu a avut nici o

obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că acestea sunt legale.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele invocate de către avocatul

inculpatului în ceea ce privește că cele invocate de procuror nu corespund stării de fapt,

și organul de cercetare penală a ignorat prevederile legale obligatorii prin faptul că nu

au fost prezentate probe concludente și pertinente în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului, nu sunt plauzibile și poartă caracter declarativ, urmând a fi respinse. Or,

instanța de apel a reținut că atât, ordonanța de învinuire cât și rechizitoriul corespund

rigorilor prevederilor art.art.281, 296 CPP și art.6 din CEDO: care prevede că orice

persoană acuzată de o infracțiune are ca minimum dreptul să fie informată în cel mai

scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege și de o manieră detaliată asupra naturii și

cauzei acuzării împotriva sa.

9

În acest context, Colegiul penal a subliniat că, actul de învinuire cât și de sesizare

a instanței corespund rigurozității dispozițiilor legale ce impun ca învinuirea să fie

clară, concretă și previzibilă.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că, starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate

și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel. Pe această linie de concluzie, nu

există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu

concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de

condamnare.

În atare situație, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, și motivele invocate de avocatul inculpatului

în cererea de apel, instanța de apel a constatat că, instanță de fond a acordat deplină

eficiența prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, instanță de apel a considerat

pedeapsa cu închisoarea stabilită inculpatului, drept una echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei.

ordinat, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei și sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatului.

În motivarea recursului s-a invocat:

- instanțele de judecată nu au dat o apreciere obiectivă probelor prin care se atestă

cu certitudine lipsa componenței de infracțiune în acțiunile inculpatului și în special

declarațiilor martorilor Stavilă Margareta, Chihai Nicolae, declarațiilor date în calitate

de bănuit de Nani Oleg, deoarece nici un martor nu a relatat acele consecințe, care au

fost imputate inculpatului, și în special, că după incident partea vătămată nu și-a pierdut

cunoștința, a avut o expunere coerentă, ceia ce exclude orice posibilitate de provocare

a vătămărilor corporale periculoase pentru viață în acel moment;

- o deosebită importanță reprezintă și momentul cauzării vătămărilor corporale,

ce se aflau în legătură direct cu decesul părții vătămate, iar instanțele nu au dat răspuns

la acest argument important, or, cadavrul a fost depistat la data de 12.12.2015 și

examinat la fața locului în aceiași zi la orele 11.03 (f.d.15 vol.1), potrivit raportului de

expertiză judiciară nr.305 din 09.02.2018, decesul victimei a survenit cu 6-10 ore

înaintea examinării cadavrului, adică orele 00.00-01.00, 12.12.2015 (f.d.264-271

10

vol.1);

- instanțele nu au dat apreciere declarațiilor făcute de martorii Spînu Ion, Sili

Petru, Damian Andrei, Țuțu Andrei, Nani Oleg, Dicusar Andrei, Dogari Elena audiați

în ședință de judecată, fiind martorii unui alt eveniment - a unei bătăi între Melnicenco

Mihail și Zbîrnea Constantin, în cadrul căreia anume Zbîrnea Constantin i-a aplicat lui

Melnicenco Mihail lovituri cu pumnii iar pe urmă cu o rangă în regiunea capului, de la

care ultimul a căzut iar Zbîrnea Constantin continua să-l lovească;

- s-au depistat încălcări de ordin procedural și anume încălcarea dreptului

inculpatului la interpret de către instanțele ierarhic inferioare, în prima instanță n-a

participat interpretul, inculpatul fiind lipsit de dreptul de a cunoaște acțiunile ce s-au

petrecut în limba pe care o cunoaște, fiindu-i astfel lezat dreptul la apărare.

apelul avocatului Mîța Oleg în numele inculpatului a fost admis, cu casarea totală a

deciziei și s-a dispus rejudecarea cauzei în instanța de apel.

apel la judecarea cauzei în ordine de apel, a examinat superficial cauza și a menținut

fără modificări sentința, potrivit căreia Tabără Petru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, fără a da răspuns la argumente esențiale

ale apelantului.

Colegiul a remarcat că, prima instanță a constatat de două ori fapta ca fiind comisă

de către inculpat la (f.d.135 v.3), întocmai ca in rechizitoriu, după cum este indicat

supra, iar ulterior la pag.17 din sentință (f.d.143 v.3) constată fapta ca fiind dovedită

diferit de prima variantă, și anume, fără indicarea ”fracturi costale bilateral, echimoze

pe abdomen și mâna stângă, au fost produse cu 2-3 zile înainte de deces, prin acțiuni

traumatică cu corp contondent, sau lovirea de acesta, nu au legătură cauzală cu decesul,

la persoane în viață condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și conform

acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămări medii”.

Reieșind din conținutul faptei constatate, de către prima instanță, soluție

menținută de către instanța de apel, rezultă că fapta de către inculpat a fost comisă la

data de 11.12.2015, între orele 01:00 - 02:00, iar vătămările corporale grave, care au

legătură cauzală cu decesul au fost produse cu 2-3 zile înainte de deces.

Astfel, instanța de apel, menținând sentința, a repetat eroarea comisă de către

prima instanță, referitor la constatarea faptei, care este contradictorie. Cercetând

declarațiile martorilor, succesorului părții vătămate, expertului, rapoartelor de

expertiză, instanța de apel a omis să dea un răspuns motivat la cel mai important

argument al apărării referitor la momentul cauzării vătămărilor corporale, ce se află în

legătură directă cu decesul părții vătămate în raport cu constatările din rapoartele de

expertiză judiciară.

Astfel, Colegiul penal atestă că, potrivit primelor rapoarte de expertiză

nr.3D/2643 din 08.02.2016, nr.87D/2643 din 10.06.2016, întocmite de expertul Andrei

Tertîșnîi, în rezultatul examinării medico-legale a cadavrului și datelor cercetării

11

histologice, se constată, că toate vătămările corporale grave, care au legătură cu decesul

și cele medii, au fost produse cu cca 2-3 zile înainte de survenirea morții (f.d.46-48,58-

59,71-72 vol.1).

În cadrul examinării cauzei în prima instanță, la solicitarea apărării (f.d.6,14-21

vol. 3), prima instanță a dispus efectuarea unei expertize în comisie, considerând că

raportul de expertiză nr. 3D/2643 din 08.02.2016, nu este complet.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară în comisie nr. 305 din

09.02.2018, leziunile corporale, ce au provocat decesul lui Melnicenco Mihail, au fost

produse cu nu mai puțin de 24 de ore până la deces. Acest raport mai conține o

precizare, or, potrivit concluziilor expertului histolog, Victor Odovenco, la examinarea

microscopică au fost depistate revărsări sanguine în mușchii intercostali, spațiul

subdural, subarahnoidian și intracrebrale, ce au fost produse într-o perioada scurtă de

timp unele fată de altele și conform modificărilor de reactivitate se încadrează în

vechime de cca 2-3 zile până la deces (f.d.268 vol. I).

Astfel, au rămas fără răspuns argumentele apărării despre corectitudinea

încadrării acțiunilor inculpatului în alin. (4) art.151 Cod penal, deoarece instanțele nu

și-au motivat suficient hotărârile și n-au exclus divergențele cu privire la faptul, dacă

anume acțiunile inculpatului au cauzat urmările prejudiciabile (decesul victimei)

imputate inculpatului, iar fapta constatată ca fiind dovedită este una contradictorie.

Colegiul penal lărgit a considerat că, prin neexpunerea instanței de apel asupra

acestor argumente ale apărării instanța de apel, nu s-a soluționat fondul apelului, ceea

ce constituie o eroare de drept, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură

penală, eroare ce nu poate fi corectată de către instanța de recurs care nu este abilitată

cu atribuții de a judeca fondul cauzei, motiv pentru care decizia instanței de apel a fost

casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Totodată, instanța de recurs a respins argumentele apărării privind încălcările de

procedură invocate de apărare, precum că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la

apărare, nefiind asigurat cu interpret, pe motiv că nu cunoaște limba în care a fost

desfășurat procesul, acestea fiind declarative, or, din materialele cauzei rezultă cu

certitudine, că inculpatul posedă limba de stat, la urmărirea penală și instanța de fond

a semnat actele procesuale în limba de stat, fără a invoca că are nevoie de interpret.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat. Apelul avocatului Mîța Oleg în numele

inculpatului a fost admis, cu casarea totală a sentinței, inclusiv din oficiu, în temeiul

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit de prima instanță.

Tabără Petru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal și i-a fost stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

12

fond în mod greșit a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal,

or, prima instanță nu a aplicat corect prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală și a dat o apreciere improprie probelor din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură

penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, a

dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

lor, care în ansamblu lor au confirmat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La caz, latura obiectivă a infracțiunii de huliganism săvârșită de Tabără Petru a

fost exprimată prin aplicarea loviturilor cu pumnul și picioarele peste diferite părți ale

corpului lui Melnicenco Mihail, acțiuni care tulbură ordinea publică și liniștea

persoanelor, comisă în prezența altor persoane, recurgând la maltratarea persoanei în

loc public. Modalitatea săvârșirii acțiunilor de huliganism cu obrăznicie deosebită a

fost realizată prin actele de violență ale inculpatului îndreptate asupra lui Melnicenco

Mihail.

Latura subiectivă s-a realizat prin desconsiderarea deplină de către Tabără Petru

a ordinii publice și liniștii persoanelor profitând de un pretext neînsemnat pentru

răfuiala cu Melnicenco Mihail din cauza unor neînțelegeri. Acest pretext este în totală

necorespundere cu fapta comisă de inculpat și cu urmările produse de aceasta.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul

comiterii faptei a împlinit vârsta de 16 ani.

La caz, instanța de apel a stabilit că inculpatul întrunește calitatea de subiect al

infracțiunii de huliganism. În acest sens, încălcarea grosolană a ordinii publice și liniștii

publice, lipsa de respect față de societate și aplicarea violenței asupra lui Melnicenco

Mihail s-au dovedit prin materialele cauzei, declarațiile martorilor și însăși declarațiile

inculpatului.

Analiza faptelor inculpatului denotă că acțiunile sale au fost săvârșite la

11.12.2015, în curtea casei amplasată pe XXXXX, curte în care se aflau 2 imobile și

locuiau mai mulți locatari, fiind astfel un loc public, iar în urma conflictului au ieșit

locatarii Stăvilă Margareta și Chihai Nicolai, fiind astfel tulburată ordinea și liniștea

publică.

Instanța de apel a menționat că potrivit art. 97 pct. 1) și 2) Cod de procedură

penală, în procesul penal s-a constatat, prin anumite mijloace de probă, următoarele

circumstanțe: 1) cauza decesului – prin raportul expertizei judiciare medico-legale; 2)

existența, caracterul și gradul leziunilor corporale în cauzele penale – prin raportul

expertizei judiciare medico-legale.

În speță, din concluziile expuse în Rapoartele de expertiză și explicațiile experților

s-a atestat o discrepanță de timp între momentul cauzării leziunilor corporale aflate în

legătură cauzală cu decesul victimei și momentul aplicării loviturilor de către Tabără

13

Petru de la 24 ore până la 3 zile, discrepanță care nu poate fi interpretată altfel decât în

favoarea inculpatului.

În același context, instanța de apel a reținut că, fiind audiat în ședința de judecată

în instanța de fond, martorului Damian Andrei a comunicat că, ”... în ultimele zile când

l-a văzut pe Melnicenco, acesta îi spunea că se simte rău și îl doare după cap, avea

vânătăi după cap, se afla în stare de ebrietate, dormea la bar...”.

La fel și martorul Țuțu Andrei, fiind audiat în ședința de judecată a comunicat că

”... Melnicenco a decedat în 2015, luna decembrie, într-o sâmbătă dimineață. L-a văzut

până la deces cu 2-3 zile, la bar, stătea în stare de ebrietate și vomita. I-a spus că se

simte rău, că îl durea după cap. Apoi acesta a venit la el acasă unde a cerut un pahar

cu vin, el i-a dat. După care i-a spus că îl bate. Mai apoi, l-a văzut iarăși la magazin

în stare de ebrietate și murdar. Cu Melnicenco erau în relații bune, au crescut de mici

copii împreună. I-a spus că a fost bătut, se afla mereu în stare de ebrietate. Avea ochii

vineți, iar fața era cu zgârieturi, spunea că îl doare după cap și că nu poate mânca, că

vomita tot. Avea slăbiciuni, amețeli, se tăvălea sub garduri. I-a spus că a fost bătut

miercuri, joi. A spus că fost bătut cu 2-3 zile înainte de deces. Nu a primit nici un

tratament, nu a dorit să meargă la medic...”

Martorul Dogari Elena în ședința de judecată în instanța de fond a declarat că ”...

pe Melnicenco Mihai îl cunoaște, sunt vecini, trăiesc la 100 metri distanță, cunoaște

că acesta este decedat din ce cauză nu cunoaște. Înainte de a deceda s-a întâlnit cu el

la orele 11:00-12:00 ziua, când pleca la magazin și pe drum s-a dus la policlinică și

în acest timp se apropia Mihail Melnicenco, era beat și murdar și a spus că se duce la

poliție, că are probleme acasă că Margareta îl bate și Chihai și i-a spus să nu mai bea,

iar el a zis ca o să bea cît o să poată și se jeluia mult de Chihai. După care, el a plecat

la policlinică. Melnicenco Mihail i-a zis că se duce la poliție din motivul că soția sa îl

bătea des. Anterior când se întâlnea cu Melnicenco Mihail, acesta nu se plângea de

nimic, doar de familia sa. În casa acestora deseori se auzeau țipete. În acea seară

vecina Angela i-a povestit că Margareta și Mihai îl băteau pe Mihail...”

La fel și martorul Spînu Ion în ședința de judecată, în instanța de fond a declarat

că ”... Între 5-10 decembrie se deplasa acasă, locuia atunci în comuna Băcioi. A intrat

la magazin și a cumpărat de mâncare și când a ieșit din magazin spre casă a văzut

cum Costea Zbârnea îl lovește pe Mișa cu o coadă de la sapă. La întrebarea

apărătorului a comunicat că incidentul a avut loc în magazinul alimentar cu terasa

afară, la ieșire înspre Brăila, era seară, era întuneric orele 5-6. Melincenco Mihail

era în spate la magazin cu Costea Zbârnea. În spatele magazinului era bătaie, care se

petrecea între Mihai Melincenco și Constantin Zbârnea. Îi cunoaște pe ambii,

deoarece îi vedea seara la terasă în magazin, mai cereau țigări de la el. El a văzut

doar sfârșitul bătăii. Constantin îl lovea cu coada de sapă pe Mihai pe tot corpul și în

cap, Costea era un tip agresiv. Mai întâi Mihai era în picioare, dar Costea l-a trîntit

jos și l-a lovit cu bâta în cap. Pe urmă când mergea spre casă se auzea gălăgie, posibil

s-au apropiat pe urmă mai multe persoane dar nu este sigur că gălăgia venea din zona

14

magazinului. Nu poate spune precis dacă cazul s-a petrecut mai aproape de data de 5

sau 10 decembrie...”.

În speță s-a atestat însă că organul de urmărire penală a luat drept bază pentru

formularea învinuirii față de Tabără Petru doar declarațiile martorilor Stavilă

Margareta și Chihai Nicolai. Analizând însă declarațiile acestor martori sub aspectul

infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, s-a atestat că ei nu au văzut ca la

data de 11.12.2015 Tabără Petru să-i fi aplicat lui Melnicenco Mihail careva lovituri.

Astfel, organul de urmărire a omis de a efectua în prezenta cauză o cercetare multi-

aspectuală și completă a circumstanțelor cauzei în vederea stabilirii persoanelor a căror

vinovăție în săvârșirea infracțiunii să fie dovedită în afara oricărui dubiu. Astfel,

acuzarea de stat nu a prezentat careva probe care ar fi demonstrat cu certitudine legătura

cauzală între loviturile aplicate de Tabără Petru lui Melnicenco Mihail la data de

11.12.2015 și vătămările corporale grave care au provocat decesul ultimului.

Totuși instanța de apel a considerat că în speță nu poate fi pronunțată nici sentință

de achitare din moment ce în afara oricărui dubiu rezonabil s-a constatat în acțiunile

lui Tabără Petru prezența elementelor constitutive ale infracțiunii de huliganism, art.

287 alin. (2) Cod Penal făcând parte din categoria celor mai puțin grave în raport cu

art. 151 alin. (4) Cod Penal care se atribuie la categoria celor deosebit de grave. La fel

ținând cont de faptul că atât infracțiunea prevăzută la art. 151 Cod Penal, cât și cea

prevăzută la art. 287 Cod Penal presupun existența violenței fizice asupra persoanei,

de faptul că inculpatul nu a negat că la data de 11.12.2015 a fost în ograda lui

Melnicenco Mihail și a aplicat față de acesta violența fizică, instanța de apel a

considerat posibilă reîncadrarea acțiunilor inculpatului nefiind în nici-un mod lezat

dreptul acestuia la apărare.

La individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului, s-a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal și s-a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

La fel, instanța de apel a ținut cont de personalitatea inculpatului de faptul că,

potrivit revindecării, anterior acesta a mai comis infracțiuni, de faptul că la evidența

medicului narcolog și psihiatru acesta nu se află.

Efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, s-a conchis că pedeapsa stabilită și aplicată inculpatului în acord cu

prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire

a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Din materialele cauzei s-a atestat că Tabără Petru a fost reținut la data de 12

ianuarie 2016, ora 23:35 și s-a aflat în arest preventiv până la data de 12 ianuarie 2017.

15

Respectiv, instanța de apel a notat că pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 1 an,

aplicată lui Tabără Petru în prezenta cauză se consideră a fi executată.

Cu referire la apelul declarat de procuror despre încasarea din contul inculpatului

în bugetul de stat a cheltuielilor judiciare, instanța de apel l-a respins. Mai mult ca atât,

conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, expertizele menționate au

fost efectuate în scopul stabilirii vătămărilor corporale depistate la victima și cauzelor

decesului acestuia. S-a constatat însă că vătămările corporale constatate la Melnicenco

Mihail și care sunt în legătură cauzală directă cu decesul acestuia nu au fost provocate

de Tabără Petru, respectiv nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare solicitate

de procuror.

Olga în numele inculpatului au depus recursuri ordinare prin care au solicitat casarea

deciziei.

11.1 Procurorul în recursul ordinar a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu menținerea sentinței din

motiv că apelul a fost greșit admis.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța de apel a adoptat soluția de reîncadrare a acțiunilor săvârșite de inculpat

din prevederile art. 151 alin. (4) lit. b) Cod penal în cele prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, fără o apreciere corespunzătoare a totalității probelor administrate la

caz, care confirmau vinovăția inculpatului în faptele imputate de către acuzator;

- nu este de acord cu motivarea decizie în contextul declarațiilor martorilor

Stăvilă Margareta și Melnicenco Nicolae;

- recalificând acțiunile inculpatului conform art. 287 alin. (2) Cod penal, instanța

a făcut concluzii pripite despre vinovăția inculpatului, lăsând loc de interpretări;

- au fost ignorate declarațiile expertului judiciar medico-legal Tertășnîi Andrei

care a declarat că hematomul este subdural, cauza apariției este lezarea unui vas, a unei

hemoragii interne, iar perioada de timp în care s-a format hematomul este nu mai puțin

de 2 și nu mai mult de 3 zile până la survenirea decesului;

- legătura cauzală directă dintre leziunile corporale cauzate victimei și decesului

ultimei sunt indicate și constatate prin declarațiile expertului judiciar medico-legal;

- inculpatul în cadrul cercetării din 26.09.2016, audiat în temeiul art. 3641 alin. (4)

Cod e procedură penală a declarat că recunoaște vina din rechizitoriu, sincer se căiește

și regretă cele comise;

11.2 Avocata Lozovanu Olga în interesele inculpatului în recursul ordinar a

invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicitând

casarea deciziei și achitarea inculpatului de sub învinuirea adusă.

În motivare recurenta a indicat că:

- este de acord cu decizia instanței de apel în partea constatării că faptele comise

de inculpat nu au legătură cauzală cu vătămările corporale ale victimei care au provocat

decesul acestuia;

16

- nu este de acord cu noua încadrare a faptelor comise de inculpat conform

prevederilor art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal;

- locul comiterii infracțiunii este curtea casei victimei, ce nu este un loc public;

- personale care au fost audiate ca martori au relatat că au venit în curtea casei,

când inculpatul părăsea teritoriul, ceea ce rezultă că nu au văzut conflictul dintre părți;

-decizia nu cuprinde motive pe care se întemeiază soluția, faptele descrise în apel

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de huliganism, prin urmare nu

poate fi aplicată pedeapsa inculpatului în temeiul acestei legi.

recursului ordinar declarat de procuror, prin care solicită declararea recursului ca

inadmisibil, iar recursul lor înaintat să fie admis.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursurilor declarate de procuror și de avocata Lozovanu Olga

în numele inculpatului se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427

alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, însă Colegiul consideră că acest temei nu și-

a găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurenți, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală și prin decizia adoptată corect a stabilit din nou circumstanțele cauzei,

recalificând acțiunile inculpatului.

Pct. 6) stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

17

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, însă nici unu din recurenți nu a concretizat care

din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă

aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele

5 menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs

ordinar.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de avocată în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației

de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea nici a infracțiunii

incriminate, nici a celei de care instanța l-a recunoscut vinovat, Colegiul consideră că

instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea

acestuia precum s-a solicitat în recurs, or în cursul judecării cauzei în apel au fost

analizate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii de huliganism.

De asemenea, supunând analizei subsidiare actele cauzei, se constată că nici

eroarea de drept semnalată de procuror și de avocata Lozovanu Olga în numele

inculpatului și stipulată în pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede situația când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, cu

certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. La trasarea acestei concluzii, instanța

de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente expuse în textul deciziei

recurate la pct. 9-10.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

În speță, Colegiul penal menționează că, instanța de apel a respectat prevederile

art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel iar soluția acesteia de reîncadrare a acțiunilor inculpatului se întemeiază pe o

bună motivare.

13.1 Analizând probele acuzării precum și materialele cauzei, cercetate atât în

prima instanță, cât și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel,

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a reîncadrat acțiunile inculpatului și

a concluzionat că totalitatea acestor probe demonstrează vinovăția lui Tabără Petru și

prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal.

18

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens,

apelând din nou la declarațiile inculpatului, martorilor, raportul de constatare medico-

legală nr. 2643 din 08.02.2016, rapoartele de expertiză medico-legală nr. 3D/2643,

87D/2643, 305, ce denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestate conțin motive

clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile lui Tabără Petru nu sunt

întrunite elementele infracțiunii art. 151 alin. (4) lit. b) Cod penal după cum susține

acuzarea, ci elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal după cum

a conchis instanța de apel la pct. 9-10 în Decizie, soluție pe care instanța de recurs o

preia, și că recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate

În atare circumstanțe, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art. 5-6 al Legii cu privire la Procuratură din 25.02.2016,

de unde rezultă că dânsul, reprezentând învinuirea în instanța de judecată, are un rol

activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului penal, precum și cele

expres prevăzute în Codul de procedură penală la art. 53, din care se deduce că

elementele procesului de tip contradictoriu indică la faptul că procurorul, în calitatea

sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială

rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de sesizare,

întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina probării învinuirii, aceasta din urmă

revenindu-i procurorului.

În același context, în conformitate cu art. 19 alin. (3) coroborat cu art. 254 alin.

(1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate

măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă,

a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția

bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și

circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal prevăzut în art.

24 Cod de procedură penal, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate

și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii.

Deși, procurorul a susținut că instanța de apel a ajuns la concluzia recalificării

acțiunilor lui Tabără Petru prin ignorarea mai multor probe administrate în cursul

urmăririi penale și cercetate de instanțe, nu vine nici cu o concretizare în acest sens,

astfel încât invocările rămân pur declarative, or instanța de apel a făcut o analiză

minuțioasă a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, ajungând la

concluzia corectă că acestea nu dovedesc vinovăția lui de cele incriminate prin

rechizitoriu.

13.2 Verificând actele dosarului, raportate la criticele invocate de apărător,

Colegiul penal ajunge la concluzia că erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și

19

sunt invocate neîntemeiat de titulari, întrucât instanța de apel a adoptat soluția legală și

corectă atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor infracționale comise de

inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința acestuia.

Cauza a fost examinată minuțios de către instanța de apel, iar criticele avansate de

recurenți au primit deja răspunsuri fundamentate pe actele cauzei, motiv pentru care

Colegiul nu are necesitatea reluării și repetării acestora.

Criticile formulate de recurentă prin care se invocă aceleași motive ca și în apel,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a

altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit

răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în

situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care

acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c.Finlandei).

Astfel, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o

motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având

în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursurile înaintate de procuror și avocatul Lozovanu Olga în numele

inculpatului nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și avocata Lozovanu Olga în numele

20

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe TABĂRĂ Petru XXXXX r, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Craiu Nicolae

21