1ra-287/2019 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-287/2019 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-287/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Șchiopu Arcadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 08 august 2018 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Țerna Petru xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.07.2018 - 08.08.2018;

Instanță de apel: 10.09.2018 - 18.10.2018;

Instanță de recurs: 06.12.2018 - 13.03.2019.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Țerna Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.84 alin.(4) Cod penal, a fost adăugat parțial pedeapsa neexecutată

aplicată prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 11 iunie 2018, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă 2 ani 5 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

La fel, a fost dispus încasarea de la Țerna Petru în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 768 lei.

aprilie 2018, aproximativ la ora 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se

la domiciliul său din xxxxx, în care locuiește împreună cu fosta sa soție Țerna

Svetlana, în timpul conflictului cu ultima, realizându-și intenția abuzării fizice a

membrului de familie, i-a aplicat o lovitură cu un melesteu în regiunea capului lui

Josan Victor persoană, care de asemenea locuia în acest imobil și cu care se afla în

relații de afinitate, ultimul fiind fratele lui Țerna Svetlana și reieșind din aceste

circumstanțe de fapt, conform art.1331 lit. a) Cod penal, în condiția conlocuirii era

1

membru de familie, care a intervenit pentru a curma conflictul apărut, cauzându-i

conform raportului de expertiză judiciară nr.201802D1029 din 01.06.2018, vătămare

corporală ușoară.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei hotărâri prin care lui Țerna Petru să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatului

prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare și de persoana

celui vinovat, ca rezultat aplicându-i o pedeapsă prea aspră.

Astfel, cauza penală a fost examinată în procedura simplificată prevăzută la

art.3641 Cod de procedură penală, iar potrivit cerințelor prescrise la alin.(8) art.3641

Cod de procedură penală, noile limite de pedeapsă potrivit cărora instanța de judecată

este în drept să stabilească pedeapsa inculpatului reducând cu o treime din limita

minimă și maximă prevăzută de sancțiunea normei penale incriminate inculpatului,

constituie 2 ani închisoare iar pedeapsa minimă 3 luni închisoare, astfel, instanța

urma să stabilească o pedeapsă în limitele enunțate, ținând cont de principiul

individualizării pedepsei în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii, cât și cu

periculozitatea inculpatului, rolul acestuia la săvârșirea infracțiunii incriminate,

motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, prezența circumstanțelor agravante și

atenuante, precum și alte criterii.

În opinia apelantului, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă ce se

apropie de maximul prevăzut de lege, fără a motiva din care considerente a aplicat

aceasta pedeapsă.

La fel, la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor invocate în rechizitoriu, se căiește sincer de cele

săvârșite, declarațiile acestuia având importanță deosebită la stabilirea adevărului pe

cauza penală menționată, or, sancțiunea aplicată nu-și va atinge scopul.

2018, a fost admis din alte motive apelul, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu

potrivit art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în partea încasării cheltuielilor

judiciare și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care cererea procurorului privind încasarea de la Țerna

Petru în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei pentru

efectuarea expertizelor judiciare a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, la locul de trai, precum și

cel de înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile apelantului în

partea necesității aplicării inculpatului a pedepsei minime prevăzute de art.2011

alin.(1) lit. a) Cod penal raportat la art.3641 Cod de procedură penală, deoarece

concluzia instanței inferioare precum că corijarea inculpatului este posibilă doar cu

izolarea inculpatului de societate este una corectă, motivată și întemeiată.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Țerna Petru,

2

prima instanță a ținut cont de aspectele cauzei și personalitatea inculpatului în

coraport cu modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, conduita

inculpatului avută anterior săvârșirii infracțiunii și pe parcursului procesului penal,

atât la faza de urmărire penală cât și în cadrul cercetării judecătorești, că infracțiunea

săvârșită de inculpat se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave potrivit

prevederilor art.16 alin.(3) Cod penal, cauza a fost examinată în baza art.3641 Cod de

procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vinovăția, de personalitatea

acestuia - care anterior a fost judecat, antecedentele penale nefiind stinse (f.d.65), la

evidența medicului narcolog și psiholog nu se află (f.d.75-77), la locul de trai se

caracterizează negativ (f.d.78).

Astfel, instanța de apel a constatat că sentința primei instanțe prin care

inculpatul Țerna Petru a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal și în coroborare cu art.84 alin.(4) Cod penal

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 2 ani 5 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, este legală și întemeiată, fiind determinată corect și

echitabil, reflectând scopul de bază de restabilire a echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia.

4.2. Instanța de apel a constatat că, deși prima instanță a încadrat corect

acțiunile inculpatului Țerna Petru și a individualizat corect pedeapsa aplicată

acestuia, în mod eronat a încasat de la Țerna Petru în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 768 lei.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.art.227, 228, 229, 142, 143 Cod de

procedură penală și art.art.2, 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, instanța de apel a indicat că, sumele solicitate

de acuzatorul de stat, de 768 lei pentru întocmirea raportului de constatare

nr.201802P1247 din 23 aprilie 2018 (f.d.44-45) și raportului de expertiză judiciară

nr.201802D1029 din 01.06.2018 prin care a fost stabilit gradul leziunilor corporale

cauzate părții vătămate Josan Victor (f.d.51-52), nu constituie cheltuieli judiciare care

pot fi puse în sarcina inculpatului Țerna Petru.

Or, raportul de constatare și raportul de expertiză au fost emise în vederea

determinării gradului de vătămări provocate de inculpat, prin urmare, ordonatorul

expertizei, care este organul de urmărire penală, era obligat să dispună efectuarea

expertizei judiciare pentru a putea stabili gradul și mecanismul formării leziunilor

corporale cauzate și pentru a putea incrimina inculpatului comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin.(1) lit. a) Cod penal.

Astfel, cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de

768 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale, reprezintă cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului și nu urmau a fi încasate de către prima instanță din

contul inculpatului, or normele procesual penale nu prevăd încasarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză

obligatorie necesare organului de urmărire penală pentru acumularea probatoriului în

dosar, iar la caz, expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală pentru a

determina calificarea acțiunilor lui Țerna Petru.

În acest context, instanța de apel a dispus respingerea cererii procurorului cu

privire la încasarea de la Țerna Petru în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

sumă de 768 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare.

3

hotărârile adoptate, solicitând casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Țerna Petru să-i fie stabilită o pedeapsă

mai blândă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel greșit a concluzionat

de a respinge solicitarea privind stabilirea unei pedepse mai blânde, fără a lua în

considerație că, cauza penală a fost examinată în procedura simplificată, prevăzută la

art.3641 Cod de procedură penală, iar potrivit cerințelor prescrise la alin.(8) art.3641

Cod de procedură penală, noile limite de pedeapsă constituie 2 ani închisoare

pedeapsa maximă și 3 luni închisoare pedeapsa minimă.

Astfel, instanța urma să stabilească o pedeapsă în limitele enunțate, ținând cont

de principiul individualizării pedepsei în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii,

cât și cu periculozitatea inculpatului, rolul acestuia la săvârșirea infracțiunii

incriminate, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, prezența circumstanțelor

agravante și atenuante, precum și alte criterii.

Instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă ce se apropie de maximul prevăzut de

lege, fără a motiva din care considerente nu a aplicat o pedeapsă mai blândă, cum ar

fi cea minimă de 3 luni închisoare.

La fel, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor invocate în rechizitoriu, se căiește sincer de cele comise, declarațiile acestuia

având importanță deosebită la stabilirea adevărului pe cauza penală, pedeapsa

stabilită fiind disproporțional de mare în raport cu circumstanțele în care a fost

comisă fapta infracțională și urmările prejudiciabile, în acest sens urmând a se reține

și faptul că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în

așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Concluzia instanței cu privire la aplicarea unei pedepse mai aspre urmează a fi

motivată, fapt ignorat de instanța de fond, ori, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

pentru inadmisibilitatea acestuia deoarece pedeapsa aplicată inculpatului de prima

instanță și menținută de instanța de apel este echitabilă, fiind respectate prevederile

art.art.6, 7, 61, 75-78, 84 alin.(4) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurentul critică

4

decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiul pentru recurs

care este prevăzute la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75, 84 alin.(4) Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea infracțiunii

săvârșite - care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, cauza a fost examinată

în baza art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vinovăția,

de personalitatea acestuia - care anterior a fost judecat, antecedentele penale nefiind

stinse, la evidența medicului narcolog și psiholog nu se află, la locul de trai se

caracterizează negativ.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea deciziei a

ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care stipulează

că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

5

Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte persoane.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal respinge ca nefondate

alegațiile recurentului că, instanțele de fond nu au motivat din ce considerente au

stabilit inculpatului pedeapsa 1 an 6 luni închisoare, dar nu pedeapsa minimă de 3

luni închisoare.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul

pedepsei penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat și alte

persoane, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șchiopu Arcadie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Țerna Petru xxxxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 aprilie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

Anatolie Țurcan

6