1ra-1351/2021 — art.186 alin.2, lit. c, d, art.187 alin.2, lit. e, f CP

1ra-1351/2021 — art.186 alin.2, lit. c, d, art.187 alin.2, lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1351/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2021, în cauza

penală în privința lui,

Tifoi Alexandr xxxx, născut la xxx,

originar și domiciliat satul xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.10.2020-26.11.2020;

Instanța de apel: 14.12.2020-10.02.2021;

Instanța de recurs: 29.04.2021 – 02.06.2021.

A C O N S T A T A T :

2020, Tifoi Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.art.186 alin. 2 lit. c), d), 187 alin. 2 lit. e),

f) Cod penal și s-a stabilit pedeapsa, după cum urmează:

- în baza art.186 alin. 2 lit. c), d) Cod penal - sub formă de

închisoare pe un termen de 1(un) an 6(șase) luni,

- în baza art.187 alin. 2 lit. e), f) Cod penal- sub formă de

închisoare pe un termen de 5(cinci) ani.

În temeiul art.84 alin.1 Cod penal pentru concurs de infracțiuni, s-

a stabilit cumulul parțial de pedepse, în mărime de 5(cinci) ani 6(șase)

luni.

În temeiul art.85 alin.1, art.87 alin.1 Cod penal, pentru cumul de

sentințe, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară, astfel

încât pedeapsa finală stabilită fiind de 5(cinci) ani 7(șapte) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Tifoi Alexandr în beneficiul lui Rusu

Nicolae suma prejudiciului material cauzat de infracțiune în cuantum

1

de 1200(o mie două sute) lei și de 1350(o mie trei sute cincizeci) euro

sau echivalentul acestei sume în valută națională, care urmează a fi

convertită conform ratelor de schimb valutar stabilite de BNM în ziua

recuperării prejudiciului.

Acțiunea civilă a Anei Iacuboi s-a lăsat fără soluționare și s-a

explicat dreptul părții vătămate de a înainta o asemenea acțiune în

ordinea procedurii civile.

Cerința privind cheltuielile judiciare pentru dispunerea și

efectuarea expertizei medico-legale și psihiatrico-legale, în cuantum de

1206(o mie două sute șase) lei, s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

a reținut că, la data de 07.08.2020, în perioada de timp de la ora 11.00 și

până la ora 17.00, Tifoi Alexandr, având intenția de a sustrage bunurile

altei persoane, a pătruns, prin acces liber, în casa de locuit ce aparține

lui Rusu Nicolai, situată în raionul Briceni, satul Balasinești, de unde, pe

ascuns, în scop de profit, a sustras 5000 euro, care conform cursului

BNM la data de 07.08.2020 constituie echivalentul sumei de 98350 lei și

1000 lei, astfel cauzându-i părții vătămate o daună materială

considerabilă în sumă de 99350 lei.

Acțiunile lui Tifoi Alexandr au fost încadrate de către prima

instanță, în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal - sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere în locuință,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot Tifoi Alexandr, la 15.08.2020, aproximativ la ora 09.20, având

intenția de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în locuința cet.

Iacuboi Ana, situată în raionul Briceni satul Corjeuți, unde, în scop de

profit, în mod deschis, aplicând violența nepericuloasă asupra ultimei, a

sustras de pe pat bani în sumă de 1000 lei, astfel cauzându-i părții

vătămate un prejudiciu considerabil în mărime de 1000 lei.

Acțiunile lui Tifoi Alexandr au fost încadrate de către prima

instanță, în baza art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal - sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

- procurorul în Procuratura raionului Briceni, Gherman Ion, care

în motivare a invocat ilegalitatea sentinței în partea respingerii

cheltuielilor judiciare în valoare totală de 1206 lei. A solicitat casarea

sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, cu dispunerea încasării de la

2

Tifoi Alexandr a cheltuielilor judiciare în sumă 1206 (una mie două sute

șase) lei.

- avocatul Lavric Andrei în interesele inculpatului Tifoi Alexandr

prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi decizii

prin care: pe epizodul (art.186 alin.2 Cod penal) din 07.08.2020 privitor la

furtul din casa de locuit ce aparține lui Rusu Nicolai, în valoare de 5000

euro, să-i fie aplicată lui Tifoi Alexandr o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 200 ore; pe epizodul

din 15.08.2020 privitor la sustragerea banilor din locuința lui Iacuboi

Ana (art.187 alin.2 Cod penal), a recalifica infracțiunea comisă în temeiul

art.186 al.2 lit. c) Cod penal și a-i aplica lui Tifoi Alexandr o sancțiune

sub formă de muncă neremunerată în mărime de 200 ore.

În baza art.84 alin.1 Cod penal prin cumul parțial de faptei a-i

aplica lui Tifoi Alexandr o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității în mărime de 230 ore.

În baza art.art.85 alin.1, 87 alin.1 Cod penal prin cumul de sentințe

a-i adăuga parțial la pedeapsă prin noua sentință pedeapsa aplicată

prin sentința Judecătoriei Edineț sediul Briceni din 24.06.2020

aplicându-i o pedeapsă unică în mărime de 240 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- prin prisma art.227 alin.2) pct.5) Cod de procedură penală

consideră că cheltuielile în valoare de 1206 (una mie două sute șase) lei,

reprezintă cheltuieli judiciare suportate la efectuarea acțiunilor de

urmărire penală, care potrivit art.229 alin.1) și 2) Cod de procedură

penală urmează a fi suportate de către Tifoi Alexandr care a fost

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2) lit. c),d) și art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

3.2 În motivarea cererii de apel avocatul Lavric Andrei a invocat că:

- Tifoi Alexandr este învinuit de organul de urmărire penală în

comiterea faptei prevăzute de art.186 alin.2 lit. c), d), art.187 alin.2 lit. c),

f) Cod penal.

- partea vătămată Iacuboi Ana, a declarat instanței: în acea zi a

primit pensia și a pus-o pe canapea (divan), după care a ieșit din casă

pentru o perioadă de timp. Când a revenit în casă a văzut că banii au

dispărut, și-a dat seama că este cineva în casă, în altă cameră la depistat

pe Tifoi Alexandr care se ascundea, ultimul a îmbrâncit-o lovind-o în

piept și a fugit;

- partea vătămată nu a văzul faptul sustragerii banilor de către

Tifoi Alexandr, doar la depistat în locuință după faptul sustragerii

3

banilor;

- Tifoi Alexandr s-a ascuns, mizând pe faptul că nu va fi văzut, va

evita orice contact cu victima.

- în cazul în care Tifoi Alexandr consideră că săvârșește

sustragerea pe ascuns, iar, în realitate, acțiunea de luare i-a fost

observată sau înțeleasă adecvat de alte persoane, nu există temeiuri de

a-i califica fapta ca sustragere deschisă;

- în momentul sustragerii banilor din casa lui Iacuboi Ana,

făptuitorul Tifoi Alexandr era convins că acționează pe ascuns,

proprietarul nu se află în domiciliu și nu este văzut de nimeni;

- la momentul când Iacuboi Ana l-a depistat pe Tifoi Alexandru,

fapta furtului era deja consumată, ultimul fiind în posesia și dispoziția

banilor sustrași;

- lipsește latura obiectivă a componenței de infracțiune de

comitere a faptei prevăzute de art.187 alin.2 Cod penal, privitor la

epizodul dat;

- persistă elementele infracțiunii de furt cu pătrundere în

încăpere.

- faptul că inculpatul nu a dorit de a da declarații și, sau de a vorbi

în instanța de judecată, este un drept procesual și nu necesită al califica

în detrimentul inculpatului sau de ai agrava situația/fapta;

- pe parcursul examinării cauzei penale, în faza de urmărire

penală, Tifoi Alexandr din start și-a recunoscut vina, a contribuit activ

la descoperirea acesteia. La ultimul cuvânt inculpatul a declarat: „mai

mult n-o să fac așa ceva și sânt decacord să lucrez ore”.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Lavric

Andrei în numele inculpatului Tifoi Alexandr. A fost admis apelul

declarat de procurorul în Procuratura raionului Briceni, Gherman Ion,

casată parțial sentința în latura încasării cheltuielilor judiciare,

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță după cum urmează. A fost admisă solicitarea procurorului și s-

a încasat de la inculpatul Tifoi Alexandr în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 1078 (o mie șaptezeci și opt) lei. În

rest au fost menținute dispozițiile sentinței primei instanțe.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță corect a stabilit

starea de fapt și just a calificat acțiunile inculpatului în baza art.186

alin.2 lit. c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, comisă prin pătrundere în locuință, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate, precum și

4

în baza art.187 alin.2 lit. e), f) Cod Penal, adică, sustragerea deschisă a

bunurilor persoanei, săvârșită cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața persoanei agresate, cu cauzarea daunei considerabile.

Soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului se bazează

pe declarațiile părților vătămate Russu Nicolae, Iacuboi Ana, a

martorilor Russu Galina, Patrașca Raisa, Banu Petru, Tifoi Parascovia,

Niculica Veronica, Pasat Nina, Zaporojan Zinaida, precum și pe

elementele de fapt dobândite din rezultatele acțiunilor procesuale

efectuate pe caz, anexate la materialele cauzei penale, cercetate în prima

instanță, și verificate suplimentar și în ședința instanței de apel.

Instanța de apel a considerat că este motivată și justă concluzia

primei instanțe, care a motivat, că vinovăția inculpatului Tifoi Alexandr

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal

- sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața persoanei agresate, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, rezultă din probele cercetate, inclusiv

procesul-verbal de audiere a bănuitului Tifoi Alexandr din 15.08.2020

f.d.160, vol. I), din care reiese, că Tifoi Alexandr a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputate și s-a căit, a comunicat că a trecut pe

lângă o casă cu o poartă de aluminiu. El a deschis poarta, a intrat în

ogradă. A văzut că în ușa casei este o cheie și este pusă o mătură în ușă.

Tifoi Alexandr a deschis ușa, a intrat într-o odaie a casei. Acolo, pe pat,

a depistat bani într-un portmoneu. La un moment dat, a auzit cum

striga stăpâna. El s-a ascuns într-o tindă. Stăpâna a intrat în casă. Când

stăpâna casei a intrat în tindă, l-a văzut pe Tifoi Alexandr. I-a zis să-i

restituie banii. Ea l-a apucat de cămașă, a împins-o și a fugit, procesul-

verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 15.08.2020

(f.d.164, vol. I), cu planșa fotografică anexată la procesul-verbal (f.d.165-

169, vol. I), în care Tifoi Alexandr a arătat că a intrat în casa din satul

Corjeuți printr-o anumită ușă. În odaia prezentată, pe pat, el a găsit un

portmoneu din care a extras banii, ulterior pe care i-a sustras. A mai

indicat că a luat bani și dintr-o sacoșă aflată tot pe acest pat. Apoi, a

indicat la tinda unde s-a ascuns și unde a îmbrâncit-o pe stăpâna casei,

procesul-verbal de audiere a învinuitului Tifoi Alexandr din 15.08.2020

(f.d.175, vol. I), potrivit căror învinuitul a declarat că recunoaște vina lui

imputată, se căiește de cele săvârșite, susține pe deplin declarațiile

oferite în calitate de bănuit și ceva suplimentar de adăugat nu are.

În urma evaluării probelor integrale a probelor cercetate, instanța

de apel a considerat că probele administrate pe cauză în acuzarea

inculpatului, cercetate atât în ședința primei instanțe, precum și

5

verificate suplimentar în ședința instanței de apel, corespund cerințelor

stipulate de art.101 Cod de procedură penală, sânt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin

vinovăția lui Tifoi Alexandr în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.186 alin.2 lit c), d) și 187 alin. 2 lit. e), f) Cod penal, după cum a

stabilit prima instanță, în deplină măsură.

Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile

generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.2 Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art.75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele reale și personale,

just stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prevăzută de legislator sub

formă anume de închisoare, cu respectarea prevederilor legale.

Reieșind din circumstanțele stabilite pe caz, instanța de apel a

considerat că prima instanță corect a numit inculpatului Tifoi Alexandr

pedeapsa sub formă de închisoare, pedeapsa fiind în limitele

prevederilor legale, pedeapsă care la părerea instanței de apel, este

echitabilă faptei infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului, care nu este la prima

abatere, careva temeiuri de modificare a sentinței în latura calificării, cît

și pedepsei, după cum solicită apelantul nefiind stabilite.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute afirmațiile

invocate de avocat privind dezacordul parțial cu sentința instanței în ce

privește calificarea faptei și mărimea pedepsei definitive stabilite

inculpatului, că în momentul sustragerii banilor din casa lui Iacuboi

Ana, făptuitorul Tifoi Alexandr era convins că acționează pe ascuns,

proprietarul nu se află în domiciliu și nu este văzut de nimeni, deoarece

sunt declarative în circumstanțele stabilite pe caz și s-a constatat din

probele cercetate, că inculpatul a comis infracțiunea anume de jaf,

ultimul când a fost depistat de victimă a lovit-o cu pumnul și a împins-

o, aplicând astfel violență nepericuloasă pentru victimă, astfel că Tifoi

Alexandr a văzut victima și nu se poate de constatat că ultimul acționa

pe ascuns, temei de recalificare a acțiunilor inculpatului nefiind

stabilite.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

de judecată, instanța de apel a ajuns la concluzia privind admiterea

apelului procurorului privind încasarea de la inculpatul Tifoi Alexandr

a cheltuielilor pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

6

psihiatrică nr.202037A0252 din 07.10.2020.

Instanța de apel a indicat, că potrivit modificărilor operate prin

Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, a fost exclus

alin.(2) art.143 Codul de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face

din contul bugetului de stat.

A considerat că este eronată concluzia primei instanțe privind

respingerea solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 1206 lei, deoarece expertiza judiciară în speță de

după 09.02.2019 a fost efectuată la cererea organului de urmărire penală

în conformitate cu prevederile art.142 alin.(1) Cod de procedură penală

și urmează a fi puse în sarcina inculpatului.

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6, a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- nu este decacord cu calificarea faptei și mărimea pedepsei

definitive stabilite;

- partea vătămată nu a văzul faptul sustragerii banilor de către

Tifoi Alexandr, doar la depistat în locuință după faptul sustragerii

banilor. În speța dată, Tifoi Alexandr s-a ascuns, mizând pe faptul că nu

va fi văzut, va evita orice contact cu victima;

- la momentul când Iacuboi Ana l-a depistat pe Tifoi Alexandru,

fapta furtului era deja consumată, ultimul fiind în posesia și dispoziția

banilor sustrași;

- în cazul în care Tifoi Alexandr consideră că săvârșește

sustragerea pe ascuns, iar, în realitate, acțiunea de luare i-a fost

observată sau înțeleasă adecvat de alte persoane, nu există temeiuri de

a-i califica fapta ca sustragere deschisă.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa

asupra recursului avocatului Vlas Elena în numele inculpatului

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor

invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

7

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie

să fie motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de 8 procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de

fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect, se reține că recursul este fondat în drept pe art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit căruia, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a

hotărârii contestate, care ar fi esența erorilor concrete de drept și a

circumstanțelor că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, dar raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală,

care i-ar fi afectat soluția, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5.1 din decizie).

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct.

5.1 din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor

8

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe cercetate în ședința judiciară și consemnate în

procesul verbal. și anexate la dosar, inclusiv prin procesul-verbal de

audiere a bănuitului Tifoi Alexandr din 15.08.2020 (f.d.160, vol. I), din

care reiese.

Colegiul penal observă că, toate probele au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detaliat motivele

pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, concluzionând în

mod argumentat că, toate probele administrate la caz demonstrează

prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal - jaful, adică, sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața persoanei agresate, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, rezultă

din probele cercetate (pct. 4. din decizie).

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu jurisprudența

națională, în sensul că, obiectul material al sustragerii se consideră

bunurile care la momentul săvârșirii infracțiunii nu-i aparțin

făptuitorului, nu sunt proprietate a lui și care se afla în posesia

proprietarului. Astfel, se consideră sustragere luarea ilegală și gratuită a

bunurilor din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial

efectiv acestuia. Ca sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, se

consideră fapta ce se derulează în prezența proprietarului, unor

persoane străine, făptuitorul fiind conștient ca persoanele prezente

înțeleg caracterul ilegal al acțiuni lui, indiferent de faptul că ele au

întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni. Jaful se

consideră consumat din momentul în care făptuitorul, intrând în posesia

ilegală asupra bunurilor altei persoane, obține posibilitatea reală de a se

folosi și a dispune de acestea la dorința sa (Hotărârea Plenului CSJ a RM

din 28.06.2004, nr.23 - Cu privire la practica judiciară în procesele penale

despre sustragerea bunurilor, pct. 1, 2, 4, 23).

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile

infracționale ale inculpatului, este demonstrată concludent prin probele

administrate la caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

9

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO,

nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele

cauzei (pct. 5.1 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe

care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,

că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

10

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Vlas Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal

al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2021, în cauza penală în privința

lui Tifoi Alexandr xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

11