ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 30.06.2021

1ra--789/2021 — art. 42 alin. 3, 27, 248 alin. 2, art. 27, 217 alin. 4 lit. b CP

HOTĂRÂRE
30.06.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 42 alin. 3, 27, 248 alin. 2, art. 27, 217 alin. 4 lit. b CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
Citează această cauză
1ra--789/2021 — art. 42 alin. 3, 27, 248 alin. 2, art. 27, 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-789/2021

Curtea Supremă de Justiție

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Digor Filip în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Levința Grigore Xxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

Grigore învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, a fost achitat, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Levința Grigore a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin. (3), art. 27, art. 248 alin. (2) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, ce constituie 35 000 (treizeci

și cinci mii) lei.

S-a respins solicitarea procurorului de a încasa de la Levința Grigore cheltuielile

judiciare suportate în prezenta cauză penală, ca fiind neîntemeiată.

în conținutul rechizitoriului Levința Grigore a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de

legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsa penală în următoarele

circumstanțe:

1

În perioada lunii ianuarie 2018, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul

procurării și păstrării drogurilor pentru consum personal, adică fără scop de înstrăinare,

a comandat prin intermediul rețelei internet 300 pastile cu denumirea „Armodafmil

Tablets Warklert 150”, pe care urma să le recepționeze prin intermediul trimiterilor

poștale internaționale.

Astfel, la data de 19.01.2018, în cadrul postului vamal intern „Poșta” al Biroului

vamal Centru, a parvenit coletul poștal nr. RM xxxxx, expediat din India către

destinatarul Levința Grigore, cu adresa Republica Moldova, mun. Xxxxx, str. Xxxxx, în

timp ce ultimul, cunoscând despre acest colet, la 26.04.2018 s-a prezentat la oficiul poștal

amplasat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, pentru a-l recepționa și a intra în posesia

conținutului acestuia, însă din motive independente de voința făptuitorului intențiile

sale nu au fost duse până la capăt, conținutul coletului fiind ridicat în prealabil de către

organul vamal în cadrul controlului.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 27.02.2018, cele 300

comprimate ambalate în 30 blistere cu inscripția „Armofinil Tablets Warklert 150”,

depistate și ridicate la 19.01.2018 în coletul poștal nr. RM xxxx, conțin Modafinil, care se

atribuie la categoria substanțelor psihotrope, cantitatea totală a acesteia constituind 45,0

g.

În conformitate cu Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea de 45,0 g. de Modafinil constituie

proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Levința Grigore a comis tentativa de

circulație ilegală a drogurilor, adică de procurare și păstrare a drogurilor, săvârșite în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare, infracțiune prevăzută de art. 27, 217

alin. (4) lit. b) Cod penal.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Nadejda Barbalat, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Levința Grigore să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiuniiprevăzute de art. art. 42 alin. (3), 27, 248 alin.

(2) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 750 unități

convenționale, cu executare separată; inculpatul Levința să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiuniiprevăzute de art. art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și a-i stabili

2

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau exercita activități legate de gestionarea substanțelor narcotice sau

psihotrope pe un termen de 4 ani. În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei sub formă de închisoare să fie suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 3 ani. A încasa de la inculpatul Levința Grigore cheltuielile judiciare

suportate în cadrul urmăririi penale în sumă de 1680 lei pentru efectuarea constatării

tehnico- științifice.

3.1. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- partea acuzării a prezentat în ședința de judecată, așa după cum prevede legea,

probe veridice, utile, pertinente și concludente, legal administrate, care nu au fost

apreciate de instanță în modul prevăzut de lege, o mare parte din ele (inclusiv, raportul

de constatare tehnico-științifîcă nr. xxxx din 27.02.2018, concluziile căruia, paradoxal se

regăsesc în fundamentarea soluției de condamnare a numitului Levința Grigore în baza

art. 42 alin. (3), art. 27, art. 248 alin. (2) Cod Penal), fiind declarate de instanța de fond

drept „obținute cu încălcarea prevederilor legale” și „excluse din dosar”, concluzia

respectivă este formulată în lipsa unei analize multilaterale a volumului probatoriului

cercetat, cu elucidarea motivelor datorită cărora una sau altă probă prezentată de

procuror a fost declarată inadmisibilă;

- contrar propriilor „concluzii” vis-a-vis de deficiențele de la etapa de acumularea

și gestionarea probatoriului în privința inculpatului Levința Grigore în partea ce ține de

tentativa de păstrare a substanțelor psihotrope (art. 27, art. 217 Cod penal), instanța de

judecată apreciază ca fiind dovedită fapta prejudiciabilă, calificată de procuror în

conformitate cu prevederile art. 42 alin. (3), art. 27, art. 248 alin. (2) Cod penal, astfel,

Levința Grigore fiind găsit vinovat de „comiterea organizării tentativei de trecere peste

frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor stupefiante, prin declarare

neautentică în documentele vamale”;

- la studierea conținutului sentinței, s-a atestat o lipsă a unei motivări propriu-zise,

fiind înlocuită cu descrieri de ordin general, cum ar fi „superficialitatea efectuării măsurii

speciale de investigații „livrare controlată”, pretinsa superficialitatea în interpretarea

instanței de judecată echivalează cu nerespectarea cerințelor alin. (5) al art. 138 Cod de

procedură penală. În același context, s-a indicat lipsa semnăturilor destinatarului Levința

Grigore, iar pasajul respectiv al sentinței se încheie cu trimitere la art. 101 alin. (5) Cod

de procedură penală, fiind invocată imposibilitatea adoptării „unei sentințe de

condamnare întemeiate în măsură determinantă pe probele obținute în urma efectuării

3

măsurilor speciale de investigații”;

- instanța de judecată a indicat și la pretinsele deficiențe vizând încălcarea

prevederilor referitoare la competența după materie la exercitarea și conducerea

urmăririi penale. La acest capitol, a considerat că instanța greșit a interpretat prevederile

legale privind competența organului de urmărire penală din cadrul Serviciului Vamal și

a Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale;

- inconsistența acestor pretinse constatări, printre care introducerea datelor

incomplete în conținutul procesului-verbal privind efectuarea livrării controlate din

16.04.2018; încălcarea competenței la exercitarea și conducerea urmăririi penale,

obținerea raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 27.02.2018 contrar

prevederilor art. 94 Cod procedură penală, fiind „întocmit de organul de urmărire

penală”, anterior pornirii urmăririi penale, este una evidentă;

- în situația în care, instanța de judecată exclude din probatoriul legal administrat

la etapa urmăririi penale și cercetat în cadrul judecării cauzei, probe, ce dovedesc

incontestabil implicarea inculpatului Levința Grigore în circulația ilegală a drogurilor,

este firesc ca această soluție urmează să fie argumentată mai mult decât suficient;

- la studierea motivelor, pe care s-a întemeiat soluția de declarare a nulității

probelor sus menționate, s-a atestat lipsa motivării stricto senso, or, instanța de judecată

a ajuns la concluzia respectivă, urmare a unei analize tendențioase a actelor întocmite de

către ofițerul de urmărire penală, procurorul și ofițerul de investigație privind realizarea

măsurilor speciale de investigație, deducând pretinsul caracter superficial al actelor

întocmite, care în opinia instanței au generat nulitatea acestora;

- prevederile art. 251 Cod de procedură penală, nu prevăd un asemenea temei de

declarare a nulității actelor de procedură, iar instanța chiar a manifestat un exces de zel,

a manifestat intimitate exagerată, în dorința de a depista cât mai multe „încălcări” comise

de către reprezentanții organului de urmărire penală, procuror;

- un alt argument al instanței, în favoarea soluției pronunțate, a fost pretinsa

încălcare a competenței de efectuare a urmăririi penale a organului de urmărire penală

a Serviciului Vamal;

- urmărirea penală în cauză a fost începută pentru fapta de trecere peste frontiera

vamală a substanțelor psihotrope, fapte care constituie un cumul ideal de infracțiuni,

prevăzute de art. 217 și alin. (2) al art. 248 Cod penal, urmărirea penală a fost începută

pentru ambele aceste infracțiuni, cauzele penale au fost conexate într-o procedură unică,

învinuirea a fost înaintată de procuror, întocmind rechizitoriul și sesizând instanța în

4

vederea judecării cauzei;

- instanța a adoptat o soluție greșită, neglijând prevederile art. 265 alin. (3) Cod

procedură penală, potrivit cărora, dacă a depistat o infracțiune ori a constatat o bănuială

rezonabilă cu privire la o infracțiune comisă, ofițerul de urmărire penală, colaboratorul

organelor de constatare menționate la art. 273 alin. (1) lit. a)-c) sau procurorul întocmește

un proces-verbal în care consemnează cele constatate și concomitent dispune

înregistrarea imediată a autosesizării pentru a începe urmărirea penală;

- potrivit art. 273 alin. (3) Cod de procedură penală, actele de constatare întocmite

conform prevederilor alin. (2), împreună cu mijloacele materiale de probă, se predau, în

termen de 24 de ore, de către organele de constatare din cadrul poliției, Poliției de

Frontieră, Centrului Național Anticorupție și Serviciului Vamal - organelor de urmărire

penală corespunzătoare constituite conform legii în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, Centrului Național Anticorupție, Serviciului Vamal, iar de către celelalte organe

de constatare - procurorului, pentru începerea urmăririi penale;

- o altă motivare a soluției de achitare, pronunțate în privința inculpatului Levința

Grigore, se prezintă a fi concluziile instanței de judecată vizând pretinsa nulitatea a

raportului de constatarea tehnico-științifică nr. xxxx din 27.02.2018, care ar fi fost

întocmit în afara urmăririi penale;

- cu referire la acest aspect, se menționează că potrivit art. 1 Cod de procedură

penală, procesul penal se consideră început din momentul sesizării sau autosesizării

organului competent despre pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni;

- prin urmare, raportul de constatare tehnico-științifică menționat a fost realizat în

cadrul procesului penal, este perfect valabil, constituie probă, or, potrivit art. 93 Cod de

procedură penală, în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt

constatate prin intermediul următoarelor mijloace: - constatările tehnico- științifice.

a fost admis apelul procurorului, sentința casată parțial și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit de prima instanță și anume:

Levința Grigore a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe termen

de 1 (unu) an 6 (sase) luni, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare,

transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora, de a ocupa

funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor

narcotice și psihotrope pe un termen de 3 (trei) ani.

5

În baza art. art. 84 alin. (4), 87 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i s-

a stabilit lui Levința Grigore pedeapsa definitivă prin cumulul total al pedepselor

aplicate, amendă în mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, ce constituie 35

000 (treizeci și cinci mii) lei și închisoare pe un termen de 1 (unu) an 6 (sase) luni, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare a

drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora, de a ocupa funcții în domeniul

farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice și psihotrope

pe un termen de 3 (trei) ani. Pedeapsa cumulată cu închisoare urmează să fie executată

de sine stătător.

Conform art. 90 alin. (6) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea stabilită

inculpatului Levința Grigore s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de

2 (doi) ani, obligându-l pe ultimul să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

S-a dispus încasare din contul inculcpatului Levința Grigore a cheltuielilor de

judecată în sumă de 1680 (una mie sase sute optzeci) lei, suportate în legătură cu

efectuarea constatării tehnico-științifice nr. xxxx din 27.02.2018.

În rest dispozițiile sentinței s-au menținut.

4.1. Judecând apelul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instantă, instanța de apel a constatat în conformitate cu art.

385 alin. (1) pct. 1)-4) Cod procedură penală că, inculpatul Levința Grigore, în perioada lunii

ianuarie 2018, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul procurării și păstrării drogurilor

pentru consum personal, adică fără scop de înstrăinare, a comandat prin intermediul rețelei

internet 300 pastile cu denumirea „Armodafmil Tablets Warklert 150”, pe care urma să le

recepționeze prin intermediul trimiterilor poștale internaționale.

Astfel, la data de 19.01.2018, în cadrul postului vamal intern „Poșta” al Biroului vamal

Centru, a parvenit coletul poștal nr. xxxx, expediat din India către destinatarul Levința Grigore,

cu adresa Republica Moldova, mun. Xxxxx, str. Xxxxx, în timp ce ultimul, cunoscând despre

acest colet, la 26.04.2018 s-a prezentat la oficiul poștal amplasat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx,

pentru a-l recepționa și a intra în posesia conținutului acestuia, însă din motive independente de

voința făptuitorului intențiile sale nu au fost duse până la capăt, conținutul coletului fiind ridicat

în prealabil de către organul vamal în cadrul controlului vamal.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxxx din 27.02.2018 cele 300

comprimate ambalate în 30 blistere cu inscripția „Armofinil Tablets Warklert 150”, depistate și

ridicate la 19.01.2018 în coletul poștal nr. xxxxx, conțin Modafinil, care se atribuie la categoria

6

substanțelor psihotrope, cantitatea totală a acesteia constituind 45,0 g.

În conformitate cu Lista substanțelor narcotice, psihotrope și aplantelor care conțin astfel

de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea de 45,0 g. de Modafinil constituie proporții deosebit

de mari.

Deși, inculpatul Levința Grigore, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond și în instanța de apel, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a

recunoscut-o, vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită prin probele prezentate de

către partea acuzării, și anume: declarațiile martorilor Pușcă Aurelia și Cebotari

Octavian; procesul-verbal din 20.04.2018 privind examinarea actului de control fizic

vamal nr. 24 din 19.01.2018; procesul-verbal din 19.01.2018 privind examinarea coletului

poștal nr. xxxx expediat din India către destinatarul Levința Grigore; procesul-verbal din

28.04.2018 privind examinarea coletului postal nr. xxxx, expediat din India către

destinatarul Levința Grigore; procesul-verbal din 19.04.2018 privind examinarea

avizului de recepție a coletului poștal nr. 259 din 18.01.2018 (formularul nr. 22) pe

numele lui Grigore Levința și a declarației vamale din 18.01.2018 (formularul tipizat

CN23) completată de către Levința Grigore, privind importul conținutului coletului

poștal nr. xxxx, la rubrica despre conținutul coletului indicând că în acesta se află

„suplimente dietare gen cafea”; procesul-verbal din 27.04.2018 privind examinarea

avizului de recepție a coletului poștal nr. 2 din 21.04.2018 (formularul nr. 22) pe numele

lui Grigore Levința și a declarației vamale din 26.04.2018 (formularul tipizat CN23)

completată de către Levința Grigore, privind importul coletului poștal nr. xxxx, la

rubrica despre conținutul coletului indicând că în acesta se află „suplimente sportive”;

procesul-verbal din 26.04.2018 privind consemnarea rezultatelor măsurii speciale de

investigații livrarea controlată; procesul-verbal din 08.05.2018 privind examinarea copiei

certificatului seria F.M nr. xxxx, eliberat de către Consiliul de Expertiză Medicală a

Vitalității; procesul-verbal din 19.01.2018, privind reținerea mărfurilor aflate sub control

vamal; actul de control fizic vamal nr. 24 din 19.01.2018; raportul de constatare tehnico-

științifică nr. xxxxx din 27.02.2018; capturi de ecran cu mesajele recepționate de către

Grigore Levința de pe adresa electronică xxxx la 03.01.2018, prin care se confirmă

comanda Online de 300 pastile „Waklert” efectuată de către acesta de pe pagina web

xxxxx; corpul delict: avizul de recepție a coletului poștal nr. 259 din 18.01.2018

(formularul nr. 22) pe numele lui Grigore Levința; corpul delict: declarația vamală din

18.01.2018 (formularul tipizat CN23) completată de către Levința Grigore, privind

7

importul conținutului coletului poștal nr. xxxx, la rubrica despre conținutul coletului

indicând că în acesta se află „suplimente dietare gen cafea”; corpul delict: avizul de

recepție a coletului poștal nr. 2 din 21.04.2018 (formularul nr. 22) pe numele lui Grigore

Levința; corpul delict: declarația vamală din 26.04.2018 (formularul tipizat CN23)

completată de către Levința Grigore, privind importul conținutului coletului poștal nr.

xxxx, la rubrica despre conținutul coletului indicând că în acesta se află „suplimente

sportive”; corpuri delicte: coletul poștal nr. xxxx, expediat din India către destinatarul

Levința Grigore, cu adresa Republica Moldova, mun. xxxx, str. xxxx, precum și

conținutul acestuia constituit din 30 blistere cu inscripția „Armodafinil Tablets Warklert

150”, care conțin câte 10 comprimate fiecare, în total 300 comprimate.

Instanța de apel, analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în

cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, cercetate și verificate în instanța de

apel, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, a considerat că acțiunile infracționale ale inculpatului

Levința Grigore cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42

alin. (3), 27, 248 alin. (2) Cod penal - organizator la tentativa de contrabandă, adică de trecere

peste frontiera vamală a Republicii Moldova a drogurilor, prin nedeclarare, tăinuindu-le de

controlul vamal, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și

art. art. 27, 217 alin. (4), lit. b) Cod penal - tentativa de circulație ilegală a drogurilor, adică

de procurare și păstrare a drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de

înstrăinare.

În susținerea poziției sale, la pronunțarea sentinței de condamnare a inculpatului

Levința Grigore de comiterea a infracțiunii prevăzute de art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod

Penal, instanța de apel a reținut că, latura obiectivă a infracțiunii a fost realizată prin

comandarea prin intermediul rețelei internet 300 pastile cu denumirea „Armodafmil

Tablets Warklert 150”, pe care inculpatul urma să le recepționeze prin intermediul

trimiterilor poștale internaționale, respectiv, la data de 26.04.2018 inculpatul s-a

prezentat la oficiul poștal amplasat în mun. xxxx, str. xxxx, pentru a-l recepționa și a intra

în posesia conținutului acestuia, însă din motive independente de voința făptuitorului

intențiile sale nu au fost duse până la capăt, conținutul coletului fiind ridicat în prealabil

de către organul vamal în cadrul controlului vamal.

În acest sens, instanța de apel a reținut că prin declarațiile martorului Pușcă

Aurelia, inspector principal PVI Poșta a fost confirmat faptul că dânsa a efectuat

controlul pachetelor mici și a depistat substanțe interzise. Astfel, ultima exercitând

8

funcțiile de bază a depistat un pachet din India în care se aflau 10 blistere cu pastile.

După care, a fost anunțat șeful poștei, a fost înștiințat serviciul antodrog.

La fel, instanța de apel a reținut declarațiile martorului Cebotari Octavian care a

indicat că în speța dată a fost organizată livrarea controlată. Respectiv, destinatarul a fost

invitat la Poștă, sectorul 2000, pentru a ridica pachetul, fiind înștiințat printr-un aviz

poștal.

Astfel, prin procesul-verbal privind controlul transmiterii obiectelor conform

ordonanței prin care s-a autorizat măsura specială de investigații - livrarea controlată

din 26 aprilie 2018 s-a atestat că la data de 26 aprilie 2018, conținutul pachetului cu nr.

xxxx, a fost substituit cu 3 blistere ce conțin câte 10 comprimate fiecare, în total 30

comprimate de Citramon P de culoare cafenie din carton mulaj de substanțe psihotrope,

ambalate în cutie din carton, pe care este indicat numărul coletului poștal și destinatarul:

Levința Grigore, str. xxxx, Republica Moldova, prin urmare fiind sigilat și transmis

reprezentanților oficiului poștal 2000, cu sediul în mun. xxxx, str. xxxx. În continuare, la

data de 26.04.2018, la oficiul poștal s-a prezentat Levința Grigore pentru ridicarea

coletului poștal, în prealabil fiindu-i înmânată declarația vamală pentru completare.

Ulterior, în momentul recepționării coletului poștal acesta a fost stopat de ofițerul de

urmărire penală Serviciului Vamal și fost condus la sediul Direcției urmărire penală.

Instanța de apel a reținut că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel,

acuzatorul de stat, a fost în imposibilitate de a asigura prezența martorului acuzării

Pușcă Aurelia, pentru a fi audiată în condițiile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală,

în legătură cu faptul că, prin informația eliberată din sistemul de căutare „Acces” s-a

constatat că la data de 15.07.2020 ultima a ieșit de pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu toate acestea, instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpatului Levința

Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 217 alin. (4), lit. b) Cod penal a fost

dovedită prin probele administrate la faza urmăririi penale și în cadrul cercetării

judecătorești.

Instanța de apel nu a putut reține concluziile instanței de fond care și-a motivat

soluția de respingere, cu titlu de probă, a rezultatelor obținute prin metoda specială de

investigație - livrarea controlată, pe motiv că, acuzatorul de stat a indicat superficial

modalitatea de efectuare a livrării controlate, ignorând astfel prevederile art. 1382 alin.

(5) Cod de procedură penală, or, din conținutul ordonanței Procurorului în Procuratura

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vitalie Roșior din 20

aprilie 2018 s-a autorizat măsura specială de investigații - livrarea controlată a coletului

9

parvenit din India în adresa cetățeanului Levința Grigore nu pot fi reținute careva

carențe la întocmirea acestei ordonanțe astfel încât să fie afectată legalitatea acesteia, care

în viziunea instanței de apel cuprinde în sensul art. 1382 alin. (5) Cod procedură penală,

dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre pe teritoriul

țării, precum și modalitatea de efectuare a livrării.

Instanța de apel, apreciind argumentele instanței de fond, a atestat că deficiențele

la care face referire instanța de judecată nu sunt de natură să afecteze pertinența acestei

probe, instanța de fond nici nu a reflectat în sentință acele prevederi legale de la care

organul de urmărire penală a admis derogări, or, în cadrul cercetării judecătorești, s-a

stabilit faptul că la efectuarea măsurii speciale de investigație - livrarea controlată a

coletului parvenit din India în adresa cetățeanului Levința Grigore, de către organul de

urmărire penală au fost respectate cerințele legale prevăzute de Codul de procedură

penală.

Cu referire la prevederile art. 251 Cod de procedură penală, care reglementează

încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale, instanța de apel a conchis că

„încălcările” relevate de instanța de fond nu pot fi raportate la temeiurile de declarare a

nulității actului procedural întocmit, fiind efectuată o analiză tendențioasă a actelor

întocmite de către organul de urmărire penală. Or, nici la etapa prezentării materialelor

de urmărire penală, partea apărării nu a invocat careva încălcări a normelor de

procedură penală la administrarea probatoriului, fiind solicitat doar încetarea cauzei

penale pe art. 27, 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, în legătură cu faptul că în acțiunile lui

Levința Grigore lipsește componența de infracțiune.

Mai mult ca atât, instanța de apel a notat că concluziile instanței de fond vin în

contradicție, or, pe de o parte, instanța de fond indică asupra faptului că rezultatele

măsurii speciale de investigație - livrarea controlată nu pot fi reținute cu titlu de probă,

deoarece la întocmirea procesului-verbal privind controlul transmiterii obiectelor

conform ordonanței prin care s-a autorizat măsura specială de investigații-livrarea

controlată din 26 aprilie 2018 au fost admise carențe, iar temeiul legal invocat de către

instanța de fond este bazat pe prevederile alin. (5) art. 101 Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârea de condamnare nu se poate întemeia, în măsură determinantă,

pe declarațiile martorului protejat sau pe probele obținute în urma efectuării măsurilor

speciale de investigații.

Astfel, instanța de apel a atestat că, probatoriul administrat la materialele cauzei

penale pentru demonstrarea vinovăției inculpatului Levința Grigore în comiterea

10

infracțiunii prevăzute de art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, nu este întemeiat în măsură

determinată doar pe probele obținute în urma efectuării măsurilor speciale de

investigații, or, învinuirea înaintată inculpatului este susținută în baza unui cumul de

probe, care însă au fost lăsate fără apreciere de către instanța de fond.

Cu referire la argumentele instanței de fond, care au fost reținute la pronunțarea

unei sentințe de achitare și care se referă la faptul că a fost încălcată competența de

efectuare a urmăririi penale a organului de urmărire penală a Serviciului Vamal, instanța

de apel le-a apreciat ca fiind nefondate, or, și în acest caz, instanța de fond a interpretat

în mod eronat prevederile Codului de Procedură Penală.

Instanța de apel a notat că urmărirea penală în cauza dată a fost începută pentru

fapta de trecere peste frontiera vamală a substanțelor psihotrope, fapte care constituie

un cumul ideal de infracțiuni prevăzute de art. 27, 217 și art. 248 Cod penal, urmărirea

penală a fost începută pentru ambele aceste infracțiuni, cauzele penale fiind conexate

într-o procedură unică, învinuirea a fost înaintată de procuror, cu întocmirea

rechizitoriului și transmiterea cauzei în instanța de judecată în vederea examinării cauzei

penale.

Instanța de apel a stabilit că, deși a fost încălcată competența organului de urmărire

penală după competență, actul de sesizare a instanței este valabil și instanța de judecată

este obligată să examineze cauza în baza probelor administrate nemijlocit în fața

judecății.

În ceea ce privește proba administrată la materialele cauzei penale, și anume

raportul de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 27.02.2018, instanța de apel a

apreciat ca fiind eronate concluziile instanței de fond despre nulitatea acestei probe, care

ar fi întocmit în afara urmăririi penale.

Din materialele cauzei penale a rezultat că, raportul de constatare tehnico-științifică

nr. xxxx din 27.02.2018 a fost realizat în cadrul procesului penal, care a fost început din

momentul sesizării organului competent despre pregătirea sau săvârșirea unei

infracțiuni.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind întemeiate nici concluziile instanței de fond

despre faptul că calificarea juridică a faptei pretins comise de inculpatul Levința Grigore

în baza art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal este eronată și neîntemeiată, or, reieșind din

prevederile legale, precum și din practica judiciară constantă a Curții Supreme de

Justiție, în cauze similare, a rezultat că acțiunile legate de transportarea ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora peste frontiera vamală a Republicii

11

Moldova urmează a fi calificate în baza unui concurs ideal de infracțiuni prevăzute de

art. 248 alin. (2) Cod penal, indiferent de proporțiile în care a fost comisă, și, după caz,

de art. 217 sau de art. 2171 Cod penal.

Instanța de apel, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală, astfel reținând faptul că, inculpatul Levința Grigore nu

a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale incriminate acestuia că, infracțiunea

comisă se califică ca infracțiune „gravă”, de lipsa cărorva circumstanțe sau agravante i-

a aplicat inculpatului Levința Grigore pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu)

an și 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare,

vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora, de a ocupa funcții în

domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice și

psihotrope pe un termen de 3 (trei) ani.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin sentință, inculpatul Levința Grigore a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 27,

art. 248 alin. (2) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

700 (șapte sute) unități convenționale, ce constituie 35 000 (treizeci și cinci mii) lei.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. art. 84 alin. (1), 87 alin.

(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i-a aplicat inculpatului Levința Grigore

pedeapsa definitivă, prin cumulul total al pedepselor aplicate, amendă în mărime de 700

(șapte sute) unități convenționale, ce constituie 35 000 (treizeci și cinci mii) lei și

închisoare pe un termen de 1 (unu) an 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau

analoagelor acestora, de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități legate

de gestionarea substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 3 (trei) ani.

Pedeapsa cumulată cu închisoare urmează a fi executată de sine stătător.

Instanța de apel, reieșind din faptul că inculpatul Levința Grigore anterior nu a fost

judecat, nu prezintă pericol social, a considerat că izolarea lui de societate nu este

necesară, din care motive, în conformitate cu art. 90 Cod penal, a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare pe o perioadă de probațiune

de 2 (doi) ani, obligându-l pe inculpat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

Instanța de apel a constatat că, solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea

12

din contul inculpatului Levința Grigore a cheltuielilor judiciare în sumă de 1 680 lei,

pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifice nr. xxxx din 27.02.2018 este

întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus ca cheltuielile de judecată în sumă

de 1 680 lei, suportate în legătură cu efectuarea constatării tehnico-științifice nr. xxxx din

27.02.2018 să fie încasate de la inculpatul Levința Grigore în beneficiul statului.

Filip în numele inculpatului, care, în temeiul pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală solicită casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui

Levința Grigore.

În argumentarea recursului invocă următoarele aspecte:

- soluția instanței de apel este una incorectă deoarece, aprecierea totalității probelor

administrate la dosarul penal în cauză a fost făcută de către instanța de apel unilateral,

cu interpretarea, la fel unilaterală, a probelor care demonstrează numai vinovăția lui

Levința Grigore și nici decum nevinovăția sa, prin urmare decizia instanței de apel este

considerată ilegală în întregime;

- în cazul din speță a avut loc o expediere, fără autorizație a substanțelor narcotice,

exprimată prin trimiterea substanțelor respective dintr-o locație geoarafică în alta, prin

poștă, adică fără participarea nemiilocită a făptuitorului.

Respectiv, în lipsa raportului de expertiză nu poate fi reținută latura obiectivă a

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, exprimată în procurarea și

păstrarea drogurilor în proporții deosebit de mari de către Levința Grigore;

- totodată, acțiunea descrisă supra, urma să fie comisă prin intenție directă, dar

instanța de judecată reține că, în susținerea acesteia nu au fost administrate sau

prezentate careva probe pentru a fi cercetate în cadrul ședinței de judecată, respectiv nu

poate fi reținută latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal;

- instanța de apel neîntemeiat a apreciat ca cheltuielile de judecată în sumă de 1680

lei, suportate în legătură cu efectuarea constatării tehnico-științifice nr. xxxx din

27.02.2018, să fie puse pe seama inculpatului Levința Grigore, deoarece în virtutea art.

75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016, cu privire la expertiza judiciară și

statutului expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția

13

cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Digor Filip în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. Or, reaprecierea probelor, soluție propusă de

autor, nu se încadrează în acest caz în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Autorul recursului nu invocă vreun temei prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, însă din textul recursului rezultă că partea apărării critică vinovăția

inculpatului și solicită achitarea acestuia din lipsa elementelor infracțiunii imputate,

temeiuri prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul declarat de către partea apărării, a verificat legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de

instanța de fond, ajungând astfel la concluzia corectă enunțată în pct. 4. al prezentei

decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

14

instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului

declarat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri.

În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul deciziei rezultă,

că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, de către Levința Gr., descriindu-le în

partea descriptivă, ulterior, motivându-și concluzia de vinovăție a acestuia.

Verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și lecturând

textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia probele

administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel, fapt care se confirmă prin

procesul-verbal al ședințelor de judecată.

Ținând cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale sus menționate.

Prin urmare, Colegiul penal constată că instanța de apel a fost în drept și, de fapt,

întemeiat a dispus condamnarea lui Levința Gr. conform învinuirii înaintate în baza art.

27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, expunându-se argumentat din motivul cărei erori de

drept urmează a fi casată sentința, motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocat și prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea

adoptată cuprinde și motivele pe care se întemeiază soluția.

Revenind la conținutul recursului declarat, autorul acestuia consideră că instanța

de apel, care a casat soluția primei instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește

condamnarea inculpatului în baza art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, considerând că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă,

sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, a supus verificării declarațiile inculpatului, martorilor și probele

materiale administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în

15

procesul-verbal (f.d. 12, 20, 24-25, 37-40, vol. II), considerând că argumentele părții

acuzării cu privire la vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de recurent referitor la nevinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, sunt neîntemeiate

și se resping, deoarece instanța de apel a motivat condamnarea inculpatului prin faptul,

că partea acuzării a prezentat suficiente probe, care cu certitudine dovedesc vinovăția

acestuia în tentativa de circulație ilegală a drogurilor, adică de procurare și păstrare a drogurilor,

săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor instanței

de apel, care a constatat existența faptei și vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă

și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele

cauzei punându-le la baza deciziei de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sunt administrate cu respectarea

procedurii penale, verificate și apreciate de instanța de apel conform legislației în

vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea

de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării referitoare la

prezența în acțiunile inculpatului Levința Gr. a elementelor constitutive ale infracțiunii

imputate, fapta acestuia corect fiind încadrată de către instanța de apel conform

prevederilor art. 27, 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a

acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele indicate și descrise în conținutul

deciziei contestate, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor

instanței de apel.

Revenind la conținutul recursului declarat, instanța de recurs va respinge ca fiind

neîntemeiat argumentul apărării precum că, în cazul din speță a avut loc o expediere, fără

16

autorizație a substanțelor respective dintr-o locație geografică în alta, prin poștă, adică fără

participarea nemijlocită a făptuitorului, or, versiunea respectivă nu are acoperire probatorie,

fiind combătură complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză,

astfel, fiind apreciată ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită,

iar nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, de vreme ce

probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și relevate în cuprinsul sentinței,

verificate și apreciate, din nou, de instanța de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea

infracțiunii respective de către inculpat.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus

în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6§1 CoEDO.

Instanța de apel corect a constatat că în acțiunile inculpatului Levința Gr. sunt

prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, inclusiv și latura

obiectivă, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile

le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din

CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda,

19.04.1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal reiterează, că printre garanțiile unui proces echitabil, reglementat

de art. 6 din CoEDO, se enumeră și faptul că orice persoană trebuie să fie judecată în

mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în

prezenta cauză, fiind respectate drepturile inculpaților garantate atât de Constituția R.

Moldova, CtEDO, cât și de Codul de procedură penală.

Astfel, CtEDO a stabilit că, instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de

fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate

definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6§1 CoEDO.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel a făcut o analiză amplă

probelor acumulate în cauză, acestea primind apreciere la justa lor valoare, concluziile

instanței de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită judecății,

17

nu au fost admise careva erori de către instanța de apel, iar alegațiile recurentului sub

acest aspect sunt vădit nefondate, neavând nici un suport probator.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și întemeiată.

În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate de către recurent,

deoarece soluția adoptată de instanța inferioară este întemeiată și motivată.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Digor Filip în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Levința Grigore Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 30 iunie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

18

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-07-28
0,95
1ra-493/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
Dosarul nr. 1ra-493/2022 1-18190250-01-1ra-28032022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 iunie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat
CSJ 2021-06-10
0,95
1ra-1025/2021 — art. 42 alin. 5, 171 alin. 2 lit.c; art. 42 alin. 5, 172 alin. 2 lit. c CP
Dosarul nr. 1ra-1025/2021 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 mai 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat admisibilitatea în principiu a r
CSJ 2021-07-30
0,95
1ra-1195/2021 — art. 42; 236 alin. 2 lit. b, c, d CP
Dosarul nr. 1ra-1195/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 30 iunie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisibilitatea în princi
CSJ 2022-07-19
0,95
1ra-372/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
Dosarul nr. 1ra-372/2022 1-19049497-01-1ra-16032022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 18 mai 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, examinând ad
CSJ 2021-04-22
0,95
1ra-239/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-239/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 martie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Nadejda Toma, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu şi Victor Boico a
Sursă