1ra-510/2021 — art. 312 alin. 2, lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 16 martie 2020, Lotca Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute art. 312 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit în baza acestei norme, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 530 unități convenționale.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Lotca Vladimir la data de 26 iulie 2016, între orele 13:30-13:50, aflându-se în biroul de serviciu a ofițerului de urmărire penală din incinta Inspectoratului de Poliție Căușeni, amplasat pe str. M. Stanciu, 4, or. Căușeni, fiind audiat în calitate de martor pe cauza penală nr. 2016180481, a fost preîntâmpinat de răspunderea penală conform art. 312 din Codul penal, pentru declarația mincinoasă, însă ultimul, acționând cu intenție directă, conștientizând caracterul prejudiciabil ale acțiunilor sale și a urmărilor prejudiciabile, urmărind scopul prezentării cu bună știință a declarațiilor mincinoase în vederea dezvinovățirii numitului Glavațchi Radion, a comunicat organului de urmărire penală că "(...) eu cu Vadim ne-am urcat în automobilul de model BMW, unde eu am urcat la volanul automobilului, iar în automobilul de model KIA Rio cu numere ruse s-a urcat Glavațchi Radion (...) cu fratele acestuia Ion, unde Radion s-a urcat la volanul automobilului de model KIA Rio (...) Radion a mers aproximativ 40 metri trecând de stația de alimentare Lukoil din or. Căușeni, după care s-a oprit (...) Radion a coborât de la volanul automobilului de model KIA 1 Rio, s-a urcat pe bancheta din spate, iar la volanul automobilului s-a urcat fratele acestuia Ion, după care s-au pornit mai departe (...) ", declarații care de fapt nu corespund adevărului, or conform materialelor cauzei penale, Glavațchi Ion în momentul în care s-a pornit de la stația peco "Lukoil", s-a urcat la volanul automobilul de model "BMW", dar nu s- a urcat împreună cu fratele său Radion în automobilul de model "KIA Rio". Ulterior, la 30 mai 2018, Lotca Vladimir, continuându-și acțiunile sale infracționale, aflându-se în sala de judecată din incinta Judecătoriei Căușeni, sediul Central, amplasată în or. Căușeni, str. Ștefan cel Mare 86, în cadrul cercetării judecătorești, fiind audiat în calitate de martor pe cauza penală nr. 2016180481, de învinuire a lui Glavațchi Radion în comiterea infracțiunilor prevăzute de ari. 264 alin. (4) și art. 266 din Codul penal, a fost preîntâmpinat de răspunderea penală conform art. 312 din Codul penal, pentru declarația mincinoasă, însă ultimul, acționând cu intenție directă, conștientizând caracterul prejudiciabil ale acțiunilor sale și a urmărilor prejudiciabile, urmărind scopul prezentării cu bună știință a declarații mincinoase în vederea dezvinovățirii numitului Glavațchi Radion, comunicat instanței de judecată precum că "(...) după care eu m-am urcat cu Ion în automobil, am ieșit de la stația de alimentare Petrom, de la cerc am luat-o la dreapta, după stația de alimentare de la cerc mașina lui Radion KIA s-a oprit, înaintea mașinii lui Radion s-a oprit BMW-ul, în acest timp am coborât din automobilul KIA, Radion s-a urcat pe bancheta din spate a mașinii de model KIA, iar Glavațchi Ion s-a urcat la volanul automobilului KIA Rio. Eu le-am comunicat că ne vom vedea în sat, m-am urcat la volanul automobilului de model BMW și am plecat în sat (...)", declarații care de fapt nu corespund adevărului, or conform materialelor cauzei penale, Glavațchi Ion din momentul în care s-a pornit de la stația peco "Lukoil", s-a aflat doar la volanul automobilul de model "BMW"' și nu s- a schimbat în timpul deplasării la volanul automobilul de model "KIA Rio". Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, declarația mincinoasa, adică prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului penal sau în instanța de judecată, legate de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave.

Legalitatea sentinței a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Lotca Vladimir să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cerințelor sale, procurorul a indicat că, instanța de judecată, cercetând nemijlocit și sub toate aspectele probele prezentate de către părți de unde 2 rezultă pe deplin vinovăția inculpatului în darea declarațiilor minciunoase, eronat a constatat că, de către procuror greșit au fost calificate acțiunile acestuia în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței. 4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal, aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel a stabilit că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate, vinovăția lui a fost dovedită integral de întreaga sistemă de probe, materiale și documente anexate la dosar, cum ar fi: procesul-verbal de ridicare din 24.09.2019, din cauza penală nr.2016180481 (vol. I, f. d. 52); procesul- verbal de audiere a martorului Lotca Vladimir din 26.07.2016 în cauza penală nr. 2016180481 (vol. I, f. d. 53-54); declarațiile martorului Lotca Vladimir din 30.05.2018 în cauza penală nr. 2016180481 (vol. I, f. d. 55-57); decizia colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din data de 27 februarie 2019 (vol. I, f. d. 9-44). Prin urmare, instanța de apel a conchis că, probele prezentate coroborează cu întreaga sistemă de probe analizată și demonstrează cu certitudine că Lotca Vladimir, prin acțiunile sale a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile lui au fost corect recalificate de către instanța de fond de la art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal la art. 312 alin. (1) Cod penal, după indicii: „declarația mincinoasa, adică prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului penal sau în instanța de judecată”. S-a constatat că, acuzarea eronat a calificat acțiunile inculpatului Lotca Vladimir în baza art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal, după indcii; declarația mincinoasa, adică prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului penal sau în instanța de judecată, legate de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave și în acest sens reiterează, or, partea acuzării a pus în sarcina inculpatului ca circumstanță calificativă a infracțiunii încriminate, declarațiile mincinoase legate de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave, însă după cum s-a constatat, scopul declarațiilor mincinoase ale inculpatului Lotca Vladimir a fost dezvinovățirea lui Glavațchi Radion în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (4) și art. 266 din Codul penal și nicidecum învinuirea acestuia de comiterea 3 acestor infracțiuni. Prin urmare, instanța de fond, corect a reîncadrat acțiunile inculpatului Lotca Vladimir în baza art. 312 alin. (1) Cod penal. Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea comisă de Lotca Vladimir face parte din categoria celor mai puțin grave, inculpatul anterior nu a fost judecat. Circumstanță atenuantă pentru inculpat a fost reținută săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar circumstanțe agravante în privința inculpatului nu s-au stabilit. De asemenea, s-a reținut că, inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu a fost atras la răspundere penală, iar antecedentele contravenționale sunt stinse. Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă aplicarea față de Lotca Vladimir a unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 530 unități convenționale.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea celor solicitate, acuzatorul susține că, decizia instanței de apel este neântemeiată în latura menținerii soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului de la art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, la art. 312 alin. (1) Cod penal, menționând în acest sens că, concluziile instanței de apel nu corespund circumstanțelor de fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești și caracterului faptei comise, iar instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a pronunțat o deciziei nemotivată în sensul vizat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. 4 Autorul recursului indică ca temeiuri de declarare a recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel faptei și săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a pronunțat o deciziei nemotivată”, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și corect asupra motivelor relevante din cererea de apel, și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Referitor la criticele expuse de către recurent prin care indică că, instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele administrate în cauză, ajungând neîntemeiat la concluzia de menținere a sentinței instanței de fond prin care acțiunile inculpatului Lotca Vladimir au fost recalificate de la art. 312 alin. (2) lit. (a) Cod penal, la art. 312 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul Lotca Vladimir. 5 Mai mult ca atât, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal constată că, alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, iar instanța de apel corect a menținut soluția instanței de fond care motivat a recalificat acțiunile inculpatului de la art. 312 alin. (2) lit. (a) Cod penal, la art. 312 alin. (1) Cod penal. Colegiul penal conchide că, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Lotca Vladimir în săvârșirea infracțiunilor imputate, să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunilor prevăzute de legea penală. În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Lotca Vladimir XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6