1ra-297/2021 — art. 329 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 329 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-297/2021 — art. 329 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-297/2021
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
24 mai 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Nadejda Toma,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Victor Boico,
judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Plîngău Alexandru, prin care
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020,
în cauza penală în privința lui
Tacu Liliana XXXXX, născută la XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 08.05.2019 până la 09.07.2019;
Instanța de apel de la 14.08.2019 până la 20.07.2020;
Instanța de recurs de la 14.10.2020 până la 24.05.2021.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul central din 09 iulie 2019, Tacu
Liliana a fost achitată de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.
329 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv, că fapta nu a fost săvârșită de inculpată.
Prin aceiași sentință a fost încetat procesul penal în privința lui Andronic Elena,
în privința căreia hotărârile nu se contestă.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, inculpatei Tacu
Liliana i se încriminează comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b)
Cod penal, astfel ultima fiind numită în funcția de director în baza Ordinului nr. 211-
b din 15.12.2009 emis de Direcția Generală Învățământ Tineret și Sport Hîncești, și
activând în această funcție la Grădinița de copii nr. XXXXX ,,XXXXX", cu sediul în
XXXXX, în baza contractului individual de muncă încheiat cu Primăria orașului
Hîncești la 14.12.2016, având calitatea de persoană cu funcție de răspundere în virtutea
prevederilor art. 123 Cod penal, neîndeplinind corespunzător obligațiile sale de
serviciu prevăzute în fișa de post a directoarei de grădiniță aprobat prin ordinul nr.
211-b din 15.12.2009 potrivit căreia, ,,directorul poartă răspundere pentru asigurarea
securității vieții și sănătății copiilor, răspunde de respectarea condițiilor și a exigentelor
privind normele de protecție și securitate in muncă. de protecție civilă și de pază contra
incendiilor în unitatea de învățământ” cât și a prevederilor Regulamentului sanitar
1
pentru instituțiile de educație timpurie, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1211
din 04.11.2016, ce impune ca, ,,în instituțiile de educație timpurie să se respecte siguranța
în exploatare care presupune protecția tuturor copiilor împotriva riscului de accidentare în
timpul exploatării normale a spațiului din interiorul clădirilor, precum și a spațiului aferent
acestora", ca rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase față de ele, la data
de 28.09.2018, aproximativ ora 11:30, în grupa medie, în timp ce se desfășurau
activități cu copiii, a căzut un dulap peste Popa Ariana, născută la XXXXX (3 ani), în
rezultatul căreia ultima a suferit, conform Raportului de expertiză medico- legală nr.
201822lD0214 din 11.12.2018, traumă cranio-cerebrală acută cu comoție cerebrală,
fractură denivelată a osului parietal pe stânga cu înfundare de 2 mm, plagă a pielii
păroase a regiunii parietale pe stângă capului, leziuni ce se califică ca vătămări
corporale grave. Acțiunile lui Tacu Liliana au fost calificate de către acuzatorul de stat
în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal după semnele ,,neîndeplinirea corespunzătoare
de către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente și
neconștiincioase față de ele, care au provocat urmări grave”.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat casarea
parțială a acesteia, rejudecare cauzei în partea achitării inculpatei Tacu Liliana, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Tacu Liliana să fie recunoscută culpabilă de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestui
articol a-i numi pedeapsa de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar
pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de 5 ani și în corespundere cu prevederile art. 90 Cod
penal de suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de
3 ani.
În motivarea celor solicitate, procurorul a indicat că sentința în privința achitării
inculpatei Tacu Liliana este ilegală și necesită a fi casată, deoarece instanța de judecată
nu a ținut seama la justa apreciere a calității subiectului infracțiunii de neglijență în
serviciu prevăzut de dispozițiile art. 329 Cod penal, statuând că inculpata Tacu Liliana
este persoană cu funcție de răspundere, având atribuții organizatorico-economice, dar
potrivit art. 329 Cod penal, ca subiect al răspunderii penale este persoana publică.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, a
fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea
sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a subliniat că, instanța de
fond a pronunțat o sentință motivată și în corespundere cu probele administrate în
respectiva cauză penală.
Examinând probatoriul prezentat și reieșind din specificul survenirii
prejudiciului, instanța de apel a constatat că nu s-a probat că Tacu Liliana, nu și-ar fi
2
îndeplinit corespunzător obligațiile de serviciu ce-i revin în exclusivitate din normele
Regulamentului sanitar pentru instituțiile de educație timpurie, aprobat prin
Hotărârea de Guvern nr. 1211 din 04.11.2016, ce impune ca, ,,în instituțiile de educație
timpurie să se respecte siguranța în exploatare care presupune protecția tuturor copiilor
împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării normale a spațiului din interiorul
clădirilor, precum și a spațiului aferent acestora", precum și obligațiunile de serviciu
prevăzute în fișa de post a directoarei de grădiniță aprobat prin ordinul nr. 211-b din
15.l2.2009 potrivit căreia, ,,directorul poartă răspundere pentru asigurarea securității vieții
și sănătății copiilor, răspunde de respectarea condițiilor și a exigentelor privind normele de
protecție și securitate in muncă, de protecție civilă și de pază contra incendiilor în unitatea de
învățământ”.
În cadrul examinării cauzei s-a constatat că, Tacu Liliana în calitatea de director,
a atras atenția educatoarelor, care nemijlocit supraveghează copiii în grupe despre
faptul, că două dulapuri nu sunt prinse de podea și ca să fie prudente. În ședința de
judecată, prin declarațiile martorului Golban Natalia, Cociorvă Stela, cât și prin
declarațiile inculpatei Andronic Elena acest fapt a fost dovedit. Incidentul s-a produs
pe motivul imprudenței educatorului din grupa copilului, care, deși știa că este
interzis primirea covoarelor de la persoane, a acceptat două covoare dăruite de o
bunică a unui copil din grupa respectivă și, fără știrea directoarei grădiniței, adică a
lui Tacu Liliana, le-a așternut la podea, ridicând dulapurile, despre care au fost
prevenite de către directoare și astfel, încălcând siguranța acestora.
La caz, inculpata a executat corespunzător toate obligațiile ce îi revin. În mod
normal (atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv), inculpata a întreprins toate
acțiunile corespunzătoare. Nu a cunoscut despre aducerea covoarelor și nici nu putea
să știe și nu a cunoscut despre ridicarea dulapurilor. În situația respectivă (când au fost
aduse covoarele și ridicate dulapurile fără știrea sa și fără să existe posibilitatea reală ca să
cunoască), nu se impuneau alte acțiuni suplimentare.
Prin urmare, încriminarea inculpatei Tacu Liliana a faptului, că ea nu și-a
îndeplinit în mod corespunzător ca o persoană publică a obligațiunilor de serviciu ca
rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase fală de ele, care au provocat
urmări grave, nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată.
Împotriva deciziei declară recurs ordinar procurorul care în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei
spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.
În susținerea celor solicitate, procurorul subliniază că, instanța de fond a indicat
că inculpata nu este subiect al infracțiunii incriminate, iar instanța de apel menținând
sentința de achitare susține că ultima în calitatea sa de director nu se face vinovată de
3
comiterea infracțiunii, deoarece a instruit educatoarele, astfel incidentul s-a produs
din imprudența educatorului.
Astfel, decizia este una contradictorie și insuficient motivată contrar rigorilor art.
6 al Convenției.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei și ținând cont
de expusă în referință de către avocatul Bordei Teodor în numele inculpatei, Colegiul
penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru considerentele de
drept și de fapt expuse în contextul ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția
art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și
dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la
această etapă a procedurilor.
Din conținutul recursului deferit judecății se constată că procurorul își
întemeiază recursul pe temeiurile de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, criticând decizia instanței de apel prin aceea că hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de
fapt, care a afectat soluția instanței.
Colegiul penal lărgit subliniază că, recurentul critică soluția adoptată de către
instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și probelor administrate
în prezenta speță și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de procedură
penală.
Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv
și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la
adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,
judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror
probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele
administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate
4
da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra
tuturor motivelor invocate în apel.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a
judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,
întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un
control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima
instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta
reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către
inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; dacă există circumstanțe atenuante
și agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost
apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în
conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost
corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de
drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină
răspuns la toate motivele invocate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu
trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,
potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și
temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea
apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării
cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt
reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu
suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei
săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de
normele procesual penale.
Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită
judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale
reglementate exhaustiv de legislator.
Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate
mai sus, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit deciziei recurate instanța de apel a
menținut sentința primei instanțe prin care Tacu Liliana a fost achitată de sub
5
învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal pe
motiv, că fapta nu a fost săvârșită de inculpată.
Analizând sentința pronunțată de către prima instanță, Colegiul penal lărgit
constată că instanța de judecată a invocat temeiul de achitare precum că fapta nu a
fost săvârșită de inculpată, însă în partea descriptivă a sentinței a indicat concluzii din
care rezultă și alt temei de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv.
Așadar, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect, prin
prisma conținutului deciziei.
Potrivit sentinței de achitare, instanța de apel a indicat un șir de concluzii cum
ar fi ,,(…) în acțiunile inculpatei lipsește și componența de infracțiune din motivul lipsei
subiectului (…) lipsește legătura cauzală între acțiunile/inacțiunile lui Tacu Liliana și
consecințele produse (…)”, ceia ce semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct. 3)
alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că, sentința de achitare
se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, concluzie
enunțată în partea descriptivă a sentinței (vezi f.d. 1-18, vol. II).
Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, deși instanța de apel a conchis că
inculpata urmează a fi achitată de sub învinuirea înaintată din motivul că fapta nu a
fost săvârșită de către inculpată, în urma sintezei concluziilor evocate de către prima
instanță în hotărârea pronunțată și menționate supra, se observă o inadvertență în
stabilirea temeiului ce stă la baza achitării lui Tacu Liliana, fiind constatate concluzii
cu temeiuri de achitare diferite „fapta nu a fost săvârșită de inculpată” și „fapta inculpatei
nu întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 2) și 3)
Cod de procedură penală.
Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, menționarea concomitentă
a două temeiuri de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre
judecătorească este o eroare de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului semnalează
prezența temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”,
care este prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Subsecvent, Colegiul penal lărgit reamintește că, rolul unei decizii motivate este
să demonstreze părților că ele au fost auzite.
Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și
posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin
adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării
justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta
argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta,
în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau
respinse (a se vedea cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).
6
Rezumând cele menționate mai sus, încălcările enunțate determină
incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia
instanței de apel care a menținut o decizie viciată, cu dispunerea rejudecării cauzei de
către aceeași instanță, în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,
să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,
minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul
lor, să țină cont de jurisprudența națională, de hotărârea Curții Constituționale nr.24
din 17.10.2019, de cele expuse în prezenta decizie legate de justa apreciere, sub toate
aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra
tuturor motivelor invocate în recurs și în dependență de datele obținute, să pronunțe
o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod
de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău Plîngău Alexandru, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Tacu Liliana
XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
Decizia pronunțată integral la 24 iunie 2021.
Președinte Nadejda Toma
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
Iurie Diaconu
Victor Boico
7