1ra-720/21 — art.287 alin.2 lit.a, 179 alin.2 și 145 alin.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.2 lit.a, 179 alin.2 şi 145 alin.2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10, 11, 15, 16 CPP
1ra-720/21 — art.287 alin.2 lit.a, 179 alin.2 și 145 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-720/21
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :
Președinte –Svetlana Filincova
Judecători – Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Mariana Pitic, Ala Cobăneanu
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de
avocatul Serghei Postica în interesele inculpatului Anatolie Dubița și de avocatul
Elena Comarnițcaia în interesele inculpatului Anatolie Dubița împotriva deciziei
din 28 octombrie 2020 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza
penală privindu-l pe
Dubița Anatolie XXXXX, născut la XXXXX, originar și
locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05.08.2016 – 20.12.2017 (prima instanță);
22.02.2018 – 19.06.2018 (instanța de apel);
23.11.2018 – 19.02.2019 (instanța de recurs ordinar);
25.03.2019 - 20.06.2019 (instanța de apel);
02.10.2019 - 21.01.2020 (instanța de recurs ordinar);
25.03.2020 - 28.10.2020 (instanța de apel);
13.01.2021 - 17.06.2021 instanța de recurs ordinar).
Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni din 20 decembrie 2017,
cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, Anatolie Dubița a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. a)
Cod penal la 3 ani și 3 luni închisoare, art. 179 alin. (2) Cod penal la 2 ani
închisoare și art. 2011 alin. (4) Cod penal la 10 ani închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial
al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 15 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip închis.
Au fost admise parțial acțiunile civile și de la inculpat s-a încasat în
beneficiul lui Trofim Ciotu și Valentina Ciotu câte 15.000 lei prejudiciu moral
pentru fiecare și 2500 lei cheltuieli pentru asistența juridică, în beneficiul
succesorului părții vătămate XXXXX XXXXX 34.270 lei prejudiciul material,
500.000 lei prejudiciul moral, 2500 lei cheltuieli pentru asistența juridică și 3000
lei despăgubiri pentru întreținerea copilului minor, de la 08 februarie 2017 până la
1
atingerea majoratului.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că conform
rechizitoriului, la 27 martie 2016, în jurul orei 14:00, inculpatul Anatolie Dubița,
fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul comiterii unui act de huliganism,
aflându-se în gospodăria lui Trofim Ciotu și Valentina Ciotu, din sat. XXXXX r-
nul XXXXX, încălcând grosolan liniștea și ordinea publică, exprimând o vădită
lipsă de respect față de societate, în prezența altor persoane, a inițiat o ceartă cu
ultimii, numindu-i cu cuvinte necenzurate, motiv servind faptul că Valentina Ciotu
i-a interzis să intre în casă.
Prelungind acțiunile huliganice și manifestând o obrăznicie deosebită,
Anatolie Dubița le-a aplicat acestora multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste
diferite părți ale corpului, cauzându-i Valentinei Ciotu conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 1689/D din 30 iunie 2016, vătămare neînsemnată sub
formă de echimoză la nivelul pleoapei superioare ochiului stâng, lui Trofim Ciotu
conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1690/D din 30 iunie 2016, i-au
fost cauzate vătămare corporală ușoară sub formă de traumatism cranio-cerebral
închis, manifestat prin comoție cerebrală, plagă contuza regiunea frontală, acțiuni
care ulterior au fost curmate de către Olga Carabeț, Valeriu Bîtca și Pavel Rusu.
Tot el, la 27 martie 2016, în jurul orei 14:00, având scopul pătrunderii ilegale
în domiciliu persoanei, fără consimțământul acesteia, a pătruns ilegal în ograda
gospodăriei lui Trofim Ciotu și Valentinei Ciotu, amplasată în sat. XXXXX r-nul
XXXXX, astfel încălcând drepturile prevăzute de art. 29 Constituția R. Moldova,
privind inviolabilitatea domiciliului, iar la cerința proprietarilor de a părăsi
domiciliul a refuzat, aplicând violența fizică față de Trofim Ciotu și Valentina
Ciotu.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1689/D din 30 iunie 2016,
Valentinei Ciotu i-a fost cauzată vătămare neînsemnată sub formă de echimoză la
nivelul pleoapei superioare ochiului stâng, iar lui Trofim Ciotu conform raportului
de expertiză medico-legală nr. 1690/D din 30 iunie 2016, i-au fost cauzate
vătămare corporală ușoară sub formă de traumatism cranio-cerebral închis,
manifestat prin comoție cerebrală, plagă contuză regiunea frontală.
Tot el, la 21 ianuarie 2017, în jurul orei 21:30, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, având scopul comiterii omorului concubinei XXXXX XXXXX, care
conform prevederilor art. 1331 Cod penal este membru de familie, s-a deplasat la
magazinul alimentar „Garant Iovu” situat în sat. XXXXX r-nul XXXXX unde
ultima activa în calitate de vânzătoare.
Ajungând în incinta magazinului, a servit băuturi alcoolice, după care a inițiat
un conflict cu aceasta din motive de gelozie. Continuând acțiunile criminale, după
ce XXXXX XXXXX a închis magazinul și se deplasa spre domiciliu pe traseul
Chișinău - Cimișlia, situat în preajma sat. Răzeni, în direcția or. Cimișlia,
urmărind-o, a ajuns-o din spate și a apucat-o cu ambele mâni de gât sugrumând-o,
apoi i-a aplicat intenționat cu premeditate și deosebită cruzime mai multe lovituri
cu pumnii peste diferite părți ale corpului, în deosebi în regiunea capului în urma
2
căror aceasta a decedat, după care cadavrul l-a aruncat în șanțul de scurgere de pe
marginea traseului.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 19D/187 din 11 mai 2017, s-a
conchis că moartea XXXXX XXXXX a survenit cu cca. 24-32 ore, în rezultatul
asfixiei mecanice prin sugrumare, echimoze și excoriații pe gât, fractura cornului
mare drept a osului hioid și cartilajului tiroidian stâng al laringelui cu hemoragii
pronunțate în țesuturile moi adiacente, asociate cu hemoragii punctiforme în
conjunctive palpebrală, peteșii subpleurale și subepicardiale (petele lui Tardieu),
hemoragii pe uvulă, traumă cranio-cerebrală închisă, hemoragii pericraniene de
culoare roșii-închise, sector masiv hemoragie, în lobul temporal pe dreapta, urme
de conținut hemoragic în ventriculii laterali, excoriații și echimoze pe cap, gât,
membre superioare și ca rezultat al comprimării formațiunilor neurovasculare ale
gâtului, realizată prin intermediul mânii sau mâinilor agresorului care are legătură
cauzală directă cu survenirea decesului și în comun se califică ca vătămare
corporală gravă.
Instanța a reținut că pe episodul de huliganism și violarea de domiciliu,
acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza:
- art. 179 alin. (2) Cod penal, ca violarea de domiciliu, adică pătrunderea și
rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără consimțământul acesteia și
refuzul de a-l părăsi la cererea ei, acțiune săvârșită cu aplicarea violenței;
- art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței
asupra persoanelor acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie
deosebită, săvârșite de către o persoană care anterior a săvârșit un act de
huliganism.
Totodată, pe episodul omorului intenționat, acțiunile inculpatului au fost
recalificate de la art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) la art. 2011 alin. (4) Cod penal, ca
violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în
privința altui membru al familiei, care au cauzat vătămarea gravă a integrității
corporale soldată cu decesul victimei.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către:
2.1. Procurorul în Procuratura r-lui Ialoveni, Vasile Danu, a declarat apel și
apel suplimentar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e1),
j) Cod penal la 14 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa definitivă de 17 ani închisoare.
Apelantul a invocat că, instanța a încadrat corect acțiunile inculpatului pe art.
179 alin. (2) și 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, dar ilegal a recalificat acțiunile lui de
la art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) la art. 2011 alin. (4) Cod penal.
Deși victima, concubina cu inculpatul fiind membru de familie, în cadrul
urmăririi penale s-a stabilit cu certitudine că Anatolie Dubița a acționat cu intenție,
urmărind scopul comiterii omorului cu premeditate asupra unui membru al
familiei cu o deosebită cruzime, prin sugrumare, deci a prevăzut și a dorit
3
survenirea decesului ei, și-a garantat atingerea consecințelor dorite, deci a comis o
infracțiune clasică de omor intenționat.
Mai mult, acesta a indicat că instanța nu a ținut cont că inculpatul a comis trei
infracțiuni, dintre care una face parte din categoria infracțiunilor excepțional de
grave, omorului săvârșit prin sugrumare ca fiind una din metodele se
demonstrează manifestarea cruzimii deosebite, cu bună știință asupra unui
membru al familie, acțiuni săvârșite sub influența alcoolului, care conform
prevederilor art. 77 Cod penal sunt circumstanțe agravante.
2.2. Avocatul Larisa David, reprezentantul succesorului părții vătămate și a
părților civile/vătămate, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei
hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza de art. 145 alin. (2) lit. a),
e1), j) Cod penal la 30 de ani închisoare, cu executare, și menținerea sechestrului
aplicat în cadrul urmăririi penale pe bunurile, mijloacele bănești, conturile bancare
ale inculpatului pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune
Apelanta a invocat că, în situația în care instanța a considerat că încadrarea
juridică a faptelor inculpatului contravine stării de fapt, urma să purceadă la
examinarea cauzei în procedură generală, însă a acceptat examinarea în procedură
simplificată.
Concluzia instanței privind recalificarea acțiunilor din lipsa intenției de omor
este neîntemeiată și ilegală, ori, se combate prin probele administrate, conform
căror, fiind certați, inculpatul a comis omorul intenționat al concubinei cu
premeditare și deosebită cruzime, infracțiune prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. a),
e1), j) Cod penal, însă nu de art. 2011 alin. (4) Cod penal.
Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, urma să fie luate în considerare
circumstanțele cauzei, faptul că a comis omorul cu premeditate, anterior
amenințând victima că o va omorî, agresând-o deseori, ultima dată cu câteva zile
în urmă de la omor, la 14 ianuarie 2017, pentru ce a fost sancționat
contravențional, personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru
infracțiuni cu aplicarea violenței și ulterior iarăși a comis infracțiune față de
Trofim Ciotu și Valentina Ciotu agresându-i, pentru ce a fost condamnat în baza
art. 179 alin. (2), 287 alin. (2) Cod penal și în timpul examinării cauzei, o agresat-
o pe concubină, după ce comite omorul acesteia cu premeditate și cruzime, ce
atestă pericolul mare social al acestuia, caracterul recidiv al acțiunilor infracționale
a inculpatului, de asemenea urmează a fi luat în considerare caracterul și pericolul
social al infracțiunilor săvârșite, faptul că nu și-a cerut nici scuze, doar formal a
declarat că se căiește cu scopul reducerii pedepsei, având un comportament
arogant și disprețuitor pe parcursul examinării cauzei, nu a recuperat și nici nu a
încercat să recupereze prejudiciul cauzat, fapte, circumstanțe ce atestă și impune
aplicarea pedepsei cele mai aspre de 30 ani închisoare.
2.3. Succesorul legal al părții vătămate, XXXXX XXXXX, care a solicitat
casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care inculpatul să
fie condamnat în baza de art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal, la 30 ani
închisoare, cu executare.
4
Apelanta a invocat că, instanța de judecată greșit și neîntemeiat a reținut o
altă situație și încadrare juridică pe capătul de acuzare de omor a fiicei, iar la
stabilirea pedepsei urma de a lua în considerare circumstanțele cauzei.
2.4. Avocatul Serghei Postica în interesele inculpatului, solicitând casarea
parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blândă.
Apelantul a invocat că, instanța nu a acordat deplină eficientă prevederilor
art. 6, 7, 61, 75, 84 Cod penal în coroborare cu art. 3641 Cod de procedură penală,
aplicând lui Anatolie Dubița o pedeapsă neechitabilă.
Ca urmare, prima instanță la individualizarea pedepsei, în toate cazurile a
aplicat inculpatului maximul pedepsei prevăzute de lege. Mai mult ca atât, chiar
dacă art. 287 alin. (2) și 179 alin. (2) Cod penal prevăd și alte pedepse mai blânde,
cum este muncă neremunerată și amendă, prima instanță în ambele cazuri a aplicat
cea mai aspră pedeapsă prevăzute de infracțiunile ce i se incriminează acestuia.
Prima instanță a comis o eroare de drept la individualizarea pedepsei prin
faptul că nu a apreciat că inculpatul este pentru prima dată supus răspunderii
penale, a recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele comise.
Totodată, prima instanță a stabilit cuantum exagerat pentru sumele dispuse a
fi încasate cu titlu de prejudiciu material și moral.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2018,
apelul avocatului Serghei Postica a fost respins ca nefondat și admise celelalte
apeluri, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.
Anatolie Dubița a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod
penal la 13 ani închisoare, art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani și 4 luni
închisoare și art. 179 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial
al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 17 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip închis.
În rest, sentința a fost menținută.
Decizia instanței de apel din 19 iunie 2018, a fost contestată cu recurs
ordinar de către:
4.1. Avocatul Larisa David - reprezentantul succesorului victimei și părților
civile care a solicitat casarea parțială a acestei decizii, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145
alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal la 30 de ani închisoare, cu dispunerea menținerii
sechestrului aplicat în cadrul urmăririi penale pe bunurile, mijloacele bănești,
conturile bancare ale inculpatului pentru repararea prejudiciului cauzat prin
infracțiune.
4.2. Succesorul părții vătămate, XXXXX XXXXX, care a solicitat casarea
parțială a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care Anatolie Dubița să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a),
e1), j) Cod penal, la 30 de ani închisoare.
4.3. Avocatul Serghei Postica în interesele inculpatului, care a solicitat
5
casarea deciziei menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de
apel, or instanțele nu au acordat deplină eficientă prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 84
Cod penal, în coroborare cu art. 3641 Cod de procedură penală, aplicându-i lui
Anatolie Dubița o pedeapsă inechitabilă și cea mai aspră prevăzută de sancțiunea
articolelor ce i se încriminează acestuia, deși sancțiunea art. 287 alin. (2) și 179
alin. (2) Cod penal prevăd pedepse alternative sub formă de amendă și muncă
neremunerată în folosul comunității.
4.4. Inculpatul Anatolie Dubița, care a solicitat casarea parțială a hotărârilor
adoptate, rejudecarea cauzei și aplicarea în privința lui a Legii nr. 210 din
29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenții R. Moldova, pe capetele de acuzare prevăzute la art. 287 alin. (2) și
179 alin. (2) Cod penal.
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
19 februarie 2019, recursurile ordinare declarate au fost admise, casată parțial
decizia instanței de apel, în partea condamnării lui Anatolie Dubița în baza art. 287
alin. (2) lit. a), art. 179 alin. (2) Cod penal și în partea stabilirii pedepsei în baza
art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal, cât și aplicării pedepsei definitive
conform art. 84 Cod penal, fiind dispusă rejudecarea cauzei în această parte de
către aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate au fost menținute.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2019,
apelul avocatului Serghei Postica declarat în interesele inculpatului a fost respins
ca nefondat, admise celelalte apeluri, casată sentința în partea calificării acțiunilor
inculpatului din prevederile art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal în prevederile
art. 2011 alin. (4) Cod penal și stabilirii pedepsei definitive, fiind pronunțată o
nouă hotărâre în această parte.
Anatolie Dubița a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 13 ani.
Lui Anatolie Dubița, recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod
penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni.
Lui Anatolie Dubița, recunoscut vinovat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal,
cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.
În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiunii, prin cumulul parțial
al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 17 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip închis.
În baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pedeapsa stabilită lui
Anatolie Dubița a fost redusă cu 438 zile.
În rest, sentința au fost menținută.
6.1. Conform încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10
6
iulie 2019, în temeiul art. 249 Cod de procedură penală, s-a dispus: „Se corectează
eroarea de calcul strecurată în dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău din
20 iunie 2019 și se substituie sintagma 438 zile cu sintagma 1752 de zile,
echivalentul a 4 ani 9 luni și 7 zile”.
Decizia instanței de apel din 20 iunie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar
de către:
7.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu,
care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală a solicitat casarea
acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.
Recurentul a indicat că termenul pedepsei pe care inculpatul urmează să-l
ispășească, este greșit redus în temeiul art. 385 Cod de procedură penală.
7.2. Avocatul Serghei Postica în interesele inculpatului, care în temeiul
prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea condamnării lui Anatolie
Dubița în baza art. 287 alin. (2) lit. a), 179 alin. (2) Cod penal, în partea stabilirii
pedepsei în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal și aplicării pedepsei
definitive conform art. 84 Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această
parte în aceeași instanță de apel.
Recurentul a invocat că, instanța de apel a comis o eroare de drept în privința
individualizării pedepsei și anume prin faptul că aceasta nu a acordat deplină
eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 84 Cod penal în coroborare cu art. 3641 Cod
de procedură penală, aplicându-i lui Anatolie Dubița o pedeapsă inechitabilă, prea
aspră, iar inculpatul întrunește toate condițiile pentru ca în privința lui să fie
aplicată amnistia.
7.3. Avocatul Larisa David - reprezentantul succesorului victimei și a părților
vătămate, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel și integrală a
încheierii din 10 iulie 2019 de corectare a erorilor de calcul, cu pronunțarea unei
noi hotărâri prin care Anatolie Dubița să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2)
lit. a), e1), j) Cod penal la 30 de ani închisoare, fără aplicarea prevederilor art. 385
alin. (5) Cod de procedură penală, cu încasarea cheltuielilor de judecată în sumă
de 2500 lei sau dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt
complet de judecată, în cazul în care erorile judiciare nu pot fi corectate de
instanța de recurs.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel, la
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pe capătul de învinuire prevăzut de
art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal, nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75
Cod penal, însă instanța de apel la rejudecare din nou repetă aceeași eroare de
drept aplicând pedepse identice cu cele precedente, lăsând fără răspuns solicitarea
privind aplicarea pedepsei de 30 ani închisoare, deci instanța la rejudecare cauzei
nu s-a conformat indicațiilor instanței de recurs, care sunt obligatorii.
De asemenea, acesta a invocat că instanța de apel nu a fost în drept să
depășească limitele rejudecării și să aplice în privința acestuia prevederile art. 385
7
alin. (5) Cod de procedură penală.
Instanța de apel după adoptarea încheierii din 10 iulie 2019, contrar
prevederilor art. 248 - 249 Cod de procedură penală, a modificat dispozitivul
deciziei integrale înlocuind 438 zile cu 1752 zile, fapt ce este ilegal, instanța
nefiind în drept să modifice dispozitivul deciziei integrale, care trebuie să coincidă
cu cel pronunțat, fiind doar în drept, ulterior, după depistarea erorilor să le
corecteze din acesta prin încheiere, dar nu să schimbe, modifice conținutul
dispozitivului în decizia integrală, fapt ce atestă necesitatea casării deciziei și în
acest sens.
Contrar prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, instanța de judecată a
omis și nu s-a expus asupra menținerii sechestrului aplicat pe bunurile inculpatului
în cadrul urmăririi penale, deși fiind admisă acțiunea civilă parțial.
La fel, instanța de apel nu s-a expus asupra cheltuielilor judiciare suportate în
instanța de apel pentru asistența juridică de către părțile vătămate.
7.4. Succesorul părții vătămate, XXXXX XXXXX, în temeiul prevederilor
art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a
deciziei instanței de apel și integrală a încheierii din 10 iulie 2019, cu pronunțarea
unei noi hotărâri prin care Anatolie Dubița să fie condamnat în baza art. 145 alin.
(2) lit. a), e1), j) Cod penal la 30 de ani închisoare, fără aplicarea prevederilor art.
385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu încasarea cheltuielilor de judecată în
sumă de 2500 lei, sau dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în
cazul în care erorile judiciare nu pot fi corectate de instanța de recurs.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat motive similare cu cele
descrise la pct. 7.3. a prezentei decizii.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
21 ianuarie 2021, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia
instanței de apel din 20 iunie 2019 și încheierea din 10 iulie 2019, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.
8.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că instanțele
de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au
adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,
motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile
declarate și nu a respectat prevederile art. 436 alin. (2), (3) Cod de procedură
penală, și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
28 octombrie 2020, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința
primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, după cum urmează.
A fost încetat procesul penal în privința lui Anatolie Dubița pe învinuirea în
baza art. 179 alin. (2) lit. a), 287 alin. (2) lit. a) Cod penal în temeiul art. 2 al Legii
nr. 210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
Proclamarea independenței Republicii Moldova.
8
Lui Anatolie Dubița, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod
de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa de 30 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip închis.
Potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pentru constatarea
încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, lui Anatolie Dubița
i-a fost redusă pedeapsa aplicată cu 332 zile.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 21 ianuarie 2017,
în jurul orei 21:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul comiterii
omorului concubinei XXXXX XXXXX, care conform prevederilor art. 1331 Cod
penal este membru de familie, s-a deplasat la magazinul alimentar „Garant Iovu”
situat în sat. XXXXX r-nul XXXXX unde ultima activa în calitate de vânzătoare.
Ajungând în incinta magazinului, a servit băuturi alcoolice, după care a inițiat
un conflict cu aceasta din motive de gelozie.
Continuând acțiunile criminale, după ce XXXXX XXXXX a închis
magazinul și se deplasa spre domiciliu pe traseul Chișinău - Cimișlia, situat în
preajma sat. Răzeni, în direcția or. Cimișlia, urmărind-o, a ajuns-o din spate și a
apucat-o cu ambele mâini de gât sugrumând-o, apoi i-a aplicat intenționat cu
premeditate și deosebită cruzime mai multe lovituri cu pumnii peste diferite părți
ale corpului, în deosebi în regiunea capului în urma căror aceasta a decedat, după
care cadavrul l-a aruncat în șanțul de scurgere de pe marginea traseului.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 19D/187 din 11 mai 2017, s-a
conchis că moartea XXXXX XXXXX a survenit cu cca. 24-32 ore, în rezultatul
asfixiei mecanice prin sugrumare, echimoze și excoriații pe gât, fractura cornului
mare drept a osului hioid și cartilajului tiroidian stâng al laringelui cu hemoragii
pronunțate în țesuturile moi adiacente, asociate cu hemoragii punctiforme în
conjunctive palpebrală, pete subpleurale și subepicardiale (petele lui Tardieu),
hemoragii pe uvulă, traumă cranio-cerebrală închisă, hemoragii pericraniene de
culoare roșii-închise, sector masiv hemoragie, în lobul temporal pe dreapta, urme
de conținut hemoragic în ventriculii laterali, excoriații și echimoze pe cap, gât,
membre superioare și ca rezultat al comprimării formațiunilor neurovasculare ale
gâtului, realizată prin intermediul mânii sau mâinilor agresorului care are legătură
cauzală directă cu survenirea decesului și în comun se califică ca vătămare
corporală gravă.
Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Anatolie Dubița în baza
art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal, după indicii calificativi - omorul
intenționat a unei persoane, cu premeditare, asupra unui membru de familie, cu o
deosebită cruzime.
Totodată, instanța de apel a indicat că deși inculpatul și-a recunoscut
vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, aceasta se demonstrează prin
9
cumulul de probe administrat la urmărirea penală, care sunt concludente, utile,
veridice și coroborează între ele.
De asemenea, instanța de apel a reținut că în speță a fost demonstrată și
vinovăția inculpatului Anatolie Dubița în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.
179 alin. (2), 287 alin. (2) lit. a) Cod penal.
Cu referire la solicitarea de aplicare a amnistiei pe aceste două episoade în
privința inculpatului Anatolie Dubița, instanța de apel a menționat că acesta și-a
recunoscut vinovăția în comiterea acestor infracțiuni, s-a căit sincer, a întreprins
toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului cauzat prin aceste
infracțiuni, și astfel se întrunesc condițiile prevăzute de art. 2 al Legii nr. 210 din
29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova și urmează a fi încetat procesul penal pe aceste
episoade.
Ce ține de individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Anatolie Dubița
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal,
instanța de apel a menționat că ține cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de circumstanțele cauzei de gravitatea
infracțiunii săvârșite care este una excepțional de gravă, comisă cu intenție,
omorul a fost săvârșit prin sugrumare, metodă care demonstrează manifestarea
cruzimii deosebite, de personalitatea inculpatului care și-a recunoscut vinovăția în
comiterea faptei incriminate, are grad de invaliditate, a achitat prejudiciul părților
civile Trofim Ciotu și Valentina Ciotu, a manifestat acordul cu cuantumul
prejudiciului material și moral dispus spre încasare de către prima instanță în
beneficiul succesorului părții vătămate, anterior acesta este judecat, că a săvârșit
toate trei infracțiuni sub influența alcoolului, cu aplicarea violenței, iar omorul a
fost săvârșit asupra unui membru al familie, cu o deosebită cruzime.
Instanța de apel a concluzionat, reieșind din acțiunile prejudiciabile, de
specificul acestora, că inculpatului Anatolie Dubița, pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), e1) și j) din Codul penal, urmează a-i fi
aplicată pedeapsă, detențiune pe viață.
Totodată, instanța de apel a indicat cauza a fost examinată în procedura
simplificată, în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează
că dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa
închisorii de 30 de ani.
Astfel, instanța de apel a conchis că este proporțional și echitabil de aplicat în
privința inculpatului Anatolie Dubița, pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 30 de ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
De asemenea, instanța de apel a constatat în privința lui Anatolie Dubița
conform prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, încălcarea
drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței
Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind respectiv redusă pedeapsa acestuia.
10
În continuare, instanța de apel a indicat că nu sunt întemeiate argumentele
invocate în apel de către inculpat și apărătorul său cu privire la acțiunea civilă, și
anume la cuantumul dispus spre încasare în beneficiul succesorului părții
vătămate, din considerentul că soluția primei instanțe în această parte este corectă
și motivată.
Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către:
11.1. Avocatul Serghei Postica în interesele inculpatului, care în temeiul
prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de procedură penală,
art. 6 CEDO, solicită casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei în baza
art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal și reducerea pedepsei în baza art. 385
alin. (5) Cod de procedură penală, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte
în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:
- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 75, 76, 78 din Codul
penal și anume, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează, de influența pedepsei aplicate asupra corectării, reeducării vinovatului
și de persoana celui vinovat, de faptul că Anatolie Dubița întrunește mai multe
circumstanțe atenuante și anume, a recunoscut vina integral, se căiește sincer de
cele comise și a reparat paguba părților vătămate Trofim Ciotu și Valentina Ciotu;
- deși sancțiunea infracțiunii articolului 145 alin. (2) lit. a), e1) și j) Cod
penal, incriminate inculpatului prevede o pedeapsă alternativă sub formă de
închisoare de la 15 la 20 de ani, instanța de apel nemotivat și neîntemeiat a aplicat
cea mai aspră pedeapsă, detențiune pe viață;
- din materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine că Anatolie Dubița a
recunoscut vina în comiterea faptelor ce i se încriminează integral, se
caracterizează pozitiv la locul de trai, se caracterizează pozitiv la locul de muncă,
acesta fiind angajat oficial în cadrul SRL „Rîul Vechi” la evidență la medicul
narcolog nu se află, la evidența medicului psihiatru se află ca consecință a unei
traume cranio-cerebrală fiind invalid de gradul II, duce un mod de trai civilizat, se
căiește sincer de cele comise, a cooperat activ cu organele de urmărire penală, mai
mult, s-a manifestat pentru achitarea prejudiciului părților vătămate, fapt ce
denotă, că inculpatul a realizat gravitatea faptelor și pericolul social al acțiunilor
sale, or doar faptul că Anatolie Dubița se afla în stare de ebrietate, această
circumstanță agravantă nu poate prevala asupra tuturor acestor circumstanțe
atenuante nominalizate mai sus;
- Anatolie Dubița are dreptul ca pentru prima dată să-i fie aplicată cea mai
blândă pedeapsă în limitele de 15-20 ani, or detențiunea pe viață se aplică în
cazurile când inculpatul a comis anterior mai multe infracțiuni în serie, este un
recidivist, a omorât mai multe persoane concomitent, sau anterior a mai comis un
omor, iar pedeapsa aplicată nu și-a atins scopul legii penale de reeducare și
corijare a acestuia;
- prin nemotivarea aplicării celei mai aspre pedepse, instanța de apel a înălcat
prevederile art. 6 § CEDO;
11
- instanța de apel greșit a calculat numărul de zile cu care urma a fi redusă
pedeapsa conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, or a redus pedeapsa
lui Anatolie Dubița cu 332 zile pentru perioada aflării acestuia în arest preventiv,
pe când în dispozitivul deciziei se indică, „termenul executării pedepsei aplicate
inculpatului Dubita Anatolie de calculat din data de 28 octombrie 2020, cu
includerea în acest termen a duratei aflării inculpatului în stare de arest de la
data de 22 ianuarie 2017, până la data de 28 octombrie 2020”.
11.2. Avocatul Elena Comarnițcaia în interesele inculpatului, care în temeiul
prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală și art. 3, 5, 6
CEDO, solicită casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie revizuită
pedeapsa penală aplicată.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
instanța de apel a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale;
- aplicarea pedepsei definitive - privarea de libertate pe o perioadă de 30 de
ani se echivalează cu condamnarea pe viață a inculpatului, cu atât mai mult cu
executare în penitenciar de tip închis, ceea ce se confirmă că el prin astfel de
modalități nu se va resocializa în locurile de detenție, cunoscând contingentul din
penitenciare, dar dimpotrivă, va rămâne cu acea mare dezamăgire în privința
corectitudinii aplicării legii penale și atingerii scopului legii penale, iar instanța de
apel i-a aplicat cea mai dură (aspră) pedeapsă penală prevăzută pentru învinuirea
înaintată - detențiunea pe viață, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) din Codul de
procedură penală. În pofida faptului că legea penală prevede în calitate de
sancțiune și o altă pedeapsă de la 15 la 20 de ani;
- prin stabilirea pedepsei maxime - detențiunea pe viață, însă datorită aplicării
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, termenul pedepsei este de 30 de ani
închisoare, executarea pedepsei stabilite inculpatului Anatolie Dubița îi cauzează
suferințe fizice și îi înjosește demnitatea;
- instanța de apel nu a luat în considerare că inculpatul este invalid de gradul
II, care necesită tratament permanent și supraveghere medicală corespunzătoare;
- deși acuzatorul de stat a solicitat aplicarea unei pedepse de 17 ani
închisoare, instanța de apel a aplicat pedeapsa cu detențiune pe viață, prin ce a
încălcat prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală.
La recursurile ordinare declarate de avocatul Serghei Postica în interesele
inculpatului Anatolie Dubița și de avocatul Elena Comarnițcaia în interesele
inculpatului Anatolie Dubița, în temeiul art. 431 alin. (11) Cod de procedură
penală, a depus referință avocatul Larisa David - reprezentantul succesorului părții
vătămate și părților vătămate/civile, care pledează pentru inadmisibilitatea
acestora ca fiind vădit neîntemeiate.
În acest sens, indică că argumentele din recursuri nu sunt întemeiate, or din
declarațiile inculpatului nu rezultă că acesta se căiește sincer de cele comise,
acesta nu a recuperat nimic din suma prejudiciului cauzat succesorului părții
12
vătămate, anterior a mai fost condamnat pentru acțiuni violente, a comis un
concurs de infracțiuni, a comis omorul concubinei cu deosebită cruzime, o
infracțiune excepțional de gravă, prin ce se atestă pericolul social al inculpatului și
necesitatea aplicării celei mai aspre pedepse penale posibile.
Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele
considerente.
În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz se reține, că potrivit textului recursurilor, recurenții invocă temeiurile
de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de procedură
penală, precum și încălcarea art. 3, 5, 6 CEDO, criticând în esență decizia instanței
de apel sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului Anatolie Dubița
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
lărgit reține că motivele invocate de recurenți în susținerea acestor temeiuri de
recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.
Astfel, ce ține de temeiurile de recurs invocate de recurenți, prevăzute de art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum și încălcarea art. 3, 5, 6
CEDO, și anume că instanța de apel nu și-a motivat soluția în partea aplicării
pedepsei, Colegiul penal lărgit constată că aceste temeiuri de recurs nu sunt
incidente în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a
respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de
procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
relevante invocate în apelul declarat de avocatul Serghei Postica în interesele
inculpatului Anatolie Dubița, descrise și în pct. 2.4 a prezentei decizii, întemeindu-
și soluția în baza probelor verificate și apreciate corect de instanța de apel prin
prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizie, decizia
instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de casare
parțială a sentinței primei instanțe și pronunțare a unei noi hotărâri de încetare a
procesului penal în privința lui Anatolie Dubița pe învinuirea în comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2) lit. a), 287 alin. (2) lit. a) Cod penal în
temeiul art. 2 al Legii privind amnistia nr. 210 din 29 iulie 2016, și de condamnare
a inculpatului Anatolie Dubița în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal la
30 ani închisoare, iar motivarea soluției corespunde dispozitivului deciziei, care
13
este expus clar, or în speță instanța de apel corect a constatat că doar prin
executarea acestei pedepse, inculpatul Anatolie Dubița va conștientiza gravitatea
acțiunilor sale, și vor fi atinse scopurile pedepsei penale, de restabilire a echității
sociale, corectare și reeducare a inculpatului Anatolie Dubița, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor
persoane, fără ca instanța de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt
ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate.
În privința motivelor invocate de recurenți ce cad sub incidența temeiului de
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că
au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, fiind
menționat de aceștia că: „Anatolie Dubița întrunește mai multe circumstanțe
atenuante și anume, a recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele comise și
a reparat paguba părților vătămate Trofim Ciotu si Valentina Ciotu; se
caracterizează pozitiv la locul de trai, se caracterizează pozitiv la locul de muncă,
acesta fiind angajat oficial în cadrul SRL „Rîul Vechi” la evidență la medicul
narcolog nu se află, la evidența medicului psihiatru se află ca consecință a unei
traume cranio-cerebrală fiind invalid de gradul II, duce un mod de trai civilizat,
se căiește sincer de cele comise, a cooperat activ cu organele de urmărire penală,
mai mult, s-a manifestat pentru achitarea prejudiciului părților vătămate, fapt ce
denotă, că inculpatul a realizat gravitatea faptelor și pericolul social al acțiunilor
sale, or doar faptul că Anatolie Dubița se afla în stare de ebrietate, această
circumstanță agravantă nu poate prevala asupra tuturor acestor circumstanțe
atenuante nominalizate mai sus deși sancțiunea infracțiunii articolului 145
alin. (2) lit. a), e1) și j) Cod penal, incriminate inculpatului prevede o pedeapsă
alternativă sub formă de închisoare de la 15 la 20 de ani, instanța de apel
nemotivat și neîntemeiat a aplicat cea mai aspră pedeapsă, detențiune pe viață;
prin stabilirea pedepsei maxime - detențiunea pe viață, însă datorită aplicării art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală, termenul pedepsei este de 30 de ani
închisoare, executarea pedepsei stabilite inculpatului Anatolie Dubița îi cauzează
suferințe fizice și îi înjosește demnitatea; instanța de apel nu a luat în considerare
că inculpatul este invalid de gradul II, care necesită tratament permanent și
supraveghere medicală corespunzătoare”, Colegiul penal lărgit atestă că
reprezintă opinia subiectivă a recurenților ce nu poate fi acceptată, or
circumstanțele menționate au fost luate în considerare de instanța de apel la
adoptarea soluției privind pedeapsa stabilită inculpatului Anatolie Dubițța în baza
art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.
(8) Cod de procedură penală de 30 ani închisoare, precum și a ținut cont de
criteriile generale de individualizare a pedepsei penale prescrise în art. 75 Cod
penal, în coraport cu gravitatea infracțiunii săvârșite – una excepțional de gravă,
de persoana inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și
psihiatru (f. d. 11-12 vol. II), este invalid de gradul II (f. d. 156 vol. IV), anterior a
fost judecat, antecedentele penale fiind stinse (f. d. 15 vol. II), a comis trei
infracțiuni pe două fiind amnistiat, și deși și-a recunoscut vinovăția și afirmă că se
14
căiește de cele comise, nu a reparat prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate
prin comiterea acestei infracțiuni (fapt confirmat inclusiv și în referința depusă la
prezentele recursuri ordinare de reprezentantul succesorului părții vătămate și a
părții civile, avocatul Larisa David), modul comiterii faptei, anume că a săvârșit
infracțiunea de omor, cu premeditare, cu deosebită cruzime (prin sugrumare)
asupra unui membru de familie, urmarea prejudiciabilă - decesul unei persoane.
Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, în condițiile enunțate
supra, i-a stabilit inculpatului Anatolie Dubița o pedeapsă echitabilă și
proporțională cu gravitatea faptei comise, or doar prin executarea pedepsei cu
închisoarea pe un termen de 30 de ani, aplicată conform prevederilor art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, în speța dată, inculpatul Anatolie Dubița va
conștientiza gravitatea acțiunilor sale, și vor fi atinse scopurile pedepsei penale, de
restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Anatolie Dubița,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acesteia, cât și a
altor persoane.
Mai mult, Colegiul penal lărgit notează că pedeapsa și modul de executare a
acesteia sunt echitabile când impun infractorului lipsuri și restricții drepturilor lui,
proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și sunt suficiente pentru
restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate sau a
succesorilor acesteia, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.
De asemenea, cu referire la criticile recurentului Serghei Postica în privința
aplicării de către instanța de apel a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură
penală, „că instanța de apel a redus doar cu 332 zile pedeapsa închisorii pe când
în dispozitivul deciziei se indică, „termenul executării pedepsei aplicate
inculpatului Dubita Anatolie de calculat din data de 28 octombrie 2020, cu
includerea în acest termen a duratei aflării inculpatului în stare de arest de la
data de 22 ianuarie 2017, până la data de 28 octombrie 2020”.”, Colegiul penal
lărgit consideră că sunt nefondate și nu pot fi acceptate, or din materialele cauzei
rezultă că instanța de apel a constatat just în privința lui Anatolie Dubița încălcarea
drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din CEDO, și astfel în
temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, ce prevede că „în cazul
constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea
pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de
arest preventiv”, a luat în considerare perioada deținerii acestuia anume în arest
preventiv și corect, în aceste circumstanțe a redus pedeapsa definitivă stabilită cu
încă 332 zile.
Totodată, ce ține de mențiunea din dispozitivul deciziei specificată de
recurent, Colegiul penal lărgit notează că această parte a dispozitivului deciziei
instanței de apel este adoptată nu în baza art. 385 alin. (5) Cod penal după cum
consideră recurentul, dar în temeiul art. 395 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură
penală, art. 88 alin. (3) Cod penal, și anume prevederi ce se referă computarea
15
termenului în care inculpatul a fost deținut în arest preventiv și arest de la
22 ianuarie 2017, până la rămânerea definitivă a sentinței - 28 octombrie 2020
data pronunțării deciziei instanței de apel, cu includerea acestei perioade în
termenul închisorii.
Astfel, Colegiul penal lărgit stabilește că instanța de apel la acest aspect s-a
condus corect de prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, fără să
comită vreo eroare ce ar afecta legalitatea soluției sale, motiv din care motivarea
acesteia se acceptă de instanța de recurs ordinar.
Mai mult, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul avocatul Serghei Postică a
indicat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 11), 15), 16) Cod de
procedură penală, și avocatul Elena Comarnițcaia a indicat prevederile art. 3,5
CEDO declarativ, fără a invoca careva argumente prin prisma acestor temeiuri de
recurs, iar instanța de recurs ordinar verificând decizia instanței de apel și sub
aceste aspecte, nu a identificat nici un motiv întemeiat ce ar confirma incidența
acestor temeiuri de recurs în prezența speță.
Totodată, ce ține de critica recurentului Elena Comarnițcaia „deși acuzatorul
de stat a solicitat aplicarea unei pedepse de 17 ani închisoare, instanța de apel a
aplicat pedeapsa cu detențiune pe viață, prin ce a încălcat prevederile art. 325
alin. (1) Cod de procedură penală”, Colegiul penal lărgit invocă că este
neîntemeiată, or prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală se referă la
judecarea cauzei în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și nu ține
solicitarea/concluzia acuzatorului de stat privind pedeapsa ce urmează a fi
aplicată, invocată în cadrul dezbaterilor judiciare.
Mai mult, Colegiul penal lărgit notează că potrivit art. 381 alin. (2) Cod de
procedură penală, concluziile propuse de către părți pentru instanța de judecată la
adoptarea soluției, inclusiv și în latura pedepsei nu poartă un caracter obligatoriu,
or instanța de judecată în virtutea art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, nu este
organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu
exprimă alte interese decât interesele legii, iar potrivit art. 75 Cod penal, instanța
de judecată stabilește pedeapsa echitabilă în limitele fixate în articolul
corespunzător din Partea specială a Codului penal, care prevede răspundere pentru
infracțiunea săvârșită.
Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit analizând materialele cauzei,
consideră că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței
de apel, ce este legală și întemeiată, or asupra acelorași motive invocate în
recursuri, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în decizia
sa, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel,
nu se identifică de instanța de recurs ordinar.
Prin urmare, motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și
pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,
fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii
sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din
CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles
16
ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,
19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie
prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de
drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele
contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și
întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursurile declarate urmează a fi respinse
ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.
Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul
Serghei Postica în interesele inculpatului Anatolie Dubița și de avocatul Elena
Comarnițcaia în interesele inculpatului Anatolie Dubița împotrivia deciziei din
28 octombrie 2020 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală
privindu-l pe Dubița Anatolie XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 17 iunie 2021.
Președinte Svetlana Filincova
Judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
Mariana Pitic
Ala Cobăneanu
17