1ra-558/2021 — art.326 al.1 CP

1ra-558/2021 — art.326 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-558/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui,

Zgarbur Petru xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în xxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 16.07.2020 – 18.08.2020;

Instanța de apel: 09.09.2020 – 01.10.2020;

Instanța de recurs: 09.12.2020 –14.04.2021.

A C O N S T A T A T:

Zgarbur Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin.(1) Cod penal și, în baza acestei legi, ținând cont de prevederile art.

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit o pedeapsa sub formă de 2

(doi) ani de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

stabilită lui Zgarbur Petru s-a suspendat condiționat pe un termen de probațiune

de 4 (patru) ani, dacă în perioada de probațiune inculpatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin respectarea condițiilor probațiunii va îndreptăți încrederea ce i

s-a acordat.

S-a aplicat confiscarea specială, prin încasarea forțată din contul inculpatului

Zgarbur Petru, în proprietatea statului, a sumei de 13.982,63 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte

aproximativ în luna martie a anului 2018, cunoscând din discuția cu cet. Muntean

Albina despre dificultățile acesteia la susținerea examenului pentru obținerea

permisului de conducere de categoria „B”, acționând premeditat, susținând că are

influență asupra persoanelor publice responsabile de examinarea, documentarea

și eliberarea permisului de conducere din cadrul subdiviziunii Agenției Servicii

Publice Chișinău, specializată în calificarea conducătorilor Auto, influență care a

fost apreciată de către cet. Muntean Albina drept una reală, credibilă și posibilă,

astfel fiind convinsă că el poate determina persoanele respective să acționeze în

vederea facilitării promovării examenului pentru primirea permisului de

1

conducere de categoria „B”, aflându-se în mun. Chișinău, a pretins de la aceasta

mijloace bănești în suma de 400 Euro, ceea ce constituie 8197,84 lei, conform

cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la 15.03.2018 (1 Euro

echivalent a 20.4946 lei).

Aproximativ peste o săptămână, Zgarbur Petru, aflându-se în preajma

blocului locativ nr. 23/1, situat pe Mihail Sadoveanu, mun. Chișinău, acționând

premeditat și cu același scop, susținând în continuare că are influență asupra

persoanelor publice responsabile de examinarea, documentarea și eliberarea

permisului de conducere din cadrul subdiviziunii Agenției Servicii Publice

Chișinău, specializată în calificarea conducătorilor Auto, influență care la fel a

fost apreciată de către cet. Muntean Albina drept una reală, credibilă și posibilă,

astfel fiind convinsă că el poate determina persoanele respective să acționeze în

vederea facilitării promovării examenului pentru primirea permisului de

conducere de categoria „B”, a primit de la aceasta mijloace bănești în suma de

400 Euro, ceea ce constituie 8126,96 lei, conform cursului valutar stabilit de

Banca Națională a Moldovei la 22.03.2018 (1 Euro echivalent a 20.3174 lei).

Continuându-și intenția sa unică, la 16.05.2018, Zgarbur Petru, în rezultatul

convorbirilor cu cet. Muntean Albina prin intermediul aplicației de chat

instantaneu „Viber”, acționând premeditat și cu același scop, susținând în

continuare că are influență asupra persoanelor publice responsabile de examinare,

documentarea și eliberarea permisului de conducere din cadrul subdiviziunii

Agenției Servicii Publice Chișinău, specializată în calificarea conducătorilor

Auto, și că mijloacele bănești în sumă de 400 Euro, anterior primită de către el în

luna martie a anului 2018, nu sunt suficiente, influență și condiție care la fel a fost

apreciată de către cet. Muntean Albina drept una reală, credibilă și posibilă, astfel

fiind convinsă că el poate determina persoanele respective să acționeze în vederea

facilitării promovării examenului pentru primirea permisului de conducere de

categoria „B”, a pretins de la aceasta mijloace bănești în suma de 300 Euro, ceea

ce constituie 5917,59 lei, conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a

Moldovei la 16.05.2018 (1 Euro echivalent a 19.7253 lei).

În continuare, la 17.05.2018, Zgarbur Petru, acționând premeditat, în scop

realizării influenței susținute asupra persoanelor publice responsabile de

examinarea, documentarea și eliberarea permisului de conducere din cadrul

subdiviziunii Agenției Servicii Publice Chișinău, specializată în calificarea

conducătorilor Auto, în vederea facilitării promovării examenului pentru primirea

permisului de conducere de categoria „B”, de către cet. Muntean Albina xxxxx,

aflându-se la Sucursala Orhei a BC „EuroCreditBank” amplasată în or. Orhei, a

primit de la aceasta prin intermediul serviciului de transfer bănesc „Western

Union” mijloace bănești în sumă de 300 Euro, care conform cursului valutar

stabilit de către Banca Națională a Moldovei la 17.05.2019, constituie 5855,67 lei

(1 Euro echivalent a 19.5189 lei), fără a realiza ulterior influența susținută.

Astfel, prin acțiunile sale prejudiciabile, Zgarbur Petru a comis infracțiunea

prevăzută de art. 326 alin.(1) Cod penal, conform indicilor calificativi „trafic de

influență, adică pretinderea și primirea, personal, de bani, pentru o altă

persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane

publice, pentru a o face să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale,”

Procuratura Anticorupție, Codreanu Vitalie, care a solicitat casarea sentinței

contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

2

stabilit pentru prima instanță prin care Zgarbur Petru să fie recunoscut vinovat și

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal,

numindu-i în limitele prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală o

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că:

- deși instanța de judecată, a dat apreciere corectă circumstanțelor de fapt a

cauzei și l-a condamnat pe Zgarbur Petru conform art. 326 alin. (1) din Cod penal,

pedeapsa stabilită acestuia prin sentința nominalizată este una prea blândă,

întrucât nu corespunde prevederilor de aplicare a art. 75 Cod penal, de

individualizare a pedepsei, circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului

pericolului social;

- în sentința contestată, se atestă lipsa argumentelor plauzibile pentru

aplicarea unei pedepse atât de blânde în coraport cu personalitatea inculpatului și

fapta care i se incriminează acestuia;

- deși prima instanță a constatat vinovăția lui Zgarbur Petru în comiterea

faptelor social periculoase, aceasta a ignorat criteriile generale de individualizare

a pedepsei stabilite de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, specificându-le

formal fără a intra în esența lor prin prisma informațiilor care caracterizează

personalitatea inculpatului, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu

certitudine că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, nu este căsătorit

precum și faptul că anterior acesta de mai multe ori a fost urmărit penale și

judecat;

- în motivarea sentinței, instanța de judecată a evitat să dea apreciere acestor

caracteristici, în special faptul că inculpatul, anterior a fost urmărit penal și judecat

în trei cauze penale separate, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor mai puțin

grave și grave comise în diferite perioade de timp;

- în privința lui Zgarbur Petru, urma a fi aplicată în calitate de pedeapsă

principală - pedeapsa cu închisoarea, or acordarea unei șanse de corectare i-a fost

deja oferită acestuia, astfel încât, pedeapsa cu amenda în cazul pedepsei anterior

stabilite pentru săvârșirea altei infracțiuni nu a produs efectul echității și prevenției

comiterii de alte fapte infracționale de către inculpatul Zgarbur Petru, fapt ce

denotă că reeducarea inculpatului nu s-a realizat, în acest sens aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea executării ei conform art. 90 din

Codul penal, în speță, va încuraja pe viitor comiterea de către inculpat a asemenea

fapte sau a altor fapte infracționale;

- în atare circumstanțe, inculpatul Zgarbur Petru, fiind inițial tras la

răspundere penală, nu a făcut concluziile de rigoare, săvârșind din nou cu intenție

infracțiuni mai puțin grave și grave, astfel încât, pedeapsa anterior aplicată

inculpatului nu a atins scopul, iar aplicarea unei altei pedepse decât închisoarea ar

fi inechitabilă și ineficientă în vederea corijării inculpatului.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procurorul în Procuratura

Anticorupție, Codreanu Vitalie, și menținută fără modificări sentința primei

instanțe.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, iar vinovăția inculpatului Zgarbur

Petru a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.

3

Instanța de apel a notat că, din probele administrate în cadrul urmăririi

penale rezultă că acestea sunt suficiente pentru a constata că faptele săvârșite de

inculpat constituie infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal, iar

personalitatea inculpatului Zgarbur Petru susceptibilă de a fi supusă răspunderii

penale.

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a notat că,

sunt neîntemeiate alegațiile titularului dreptului de apel în partea excluderii art. 90

Cod penal și constată că concluzia instanței inferioare precum că corijarea

inculpatului este posibilă și prin aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, este una corectă, motivată și întemeiată.

Subsecvent, instanța de apel a remarcat că instanța de fond corect a statuat

că inculpatul a comis o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin

grave, iar la stabilirea pedepsei inculpatului Zgarbur Petru, instanța de fond, în

conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, de

influența pedepsei aplicate în privința inculpatului.

Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut că careva circumstanțe

agravante, procurorul nu a prezentat, atât în rechizitoriu, cât și în instanța de

judecată, fapt ce indică la lipsa cărorva temeiuri de aplicare în privința inculpatului

a celei mai aspre pedepse, reale cu închisoare.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că temeiul invocat în apel

de procuror nu este relevant cauzei, iar prima instanța și-a motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat acestuia prin

rechizitoriu.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu, care invocând

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penal, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de

apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat că:

- instanța de apel făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal nu s-a

referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri, ignorând

prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală unde este prevăzut că:

„Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată”,

prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod;

- circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă

că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare,

această concluzie derivând și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al

acesteia;

- instanța de fond cât și cea de apel nu au ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul comiterii

4

infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând hotărâri

neîntemeiate;

- decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii pedepse

contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece

ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de aplicare

a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei;

- concluziile instanței de fond și celei de apel, la capitolul individualizării

pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului

legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar

și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

considerând că inculpatului greșit i-a fost aplicată norma art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare.

La fel, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în

considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, ce în opinia ultimului, indică la

aplicarea nejustificată a suspendării condiționate a pedepsei cu închisoare

inculpatului, conform art.90 Cod penal.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, recurentul

menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, însă afirmațiile aduse în recurs sânt de ordin general și

declarative.

În aceste condiții, Colegiul penal, reieșind din practica sa constantă, va

respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs în această parte,

reiterând faptul că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei

de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare

privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei, cărora sunt

subsecvente. Instanța de recurs nu reține poziția recurentului, precum că instanța

5

de apel nu a respectat cerințele art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, care

obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, având în

vedere că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod obligatoriu expunerea amănunțită

asupra tuturor elementelor de fapt menționate de părți, atâta timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei hotărâri motivate.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. În același

context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor statuate de art. 6 CEDO.

În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază critic alegațiile

recurentului cu privire la nerespectarea de către instanța de apel a prevederilor art.

394 alin. (2) pct. 3 și art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, or analizând

decizia instanței de apel se atestă că instanța de apel în decizia sa a apreciat în

deplină măsură aplicabilitatea în speța de referință a prevederilor art. 90 Cod

penal, în privința inculpatului.

Succesiv, instanța de recurs reține că nu și-a găsit confirmarea nici temeiul

pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului și nu a admis careva erori, stabilind în privința acestuia legal, motivat,

după propria convingere, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare.

Referirea recurentului la capitolul efectuării unei individualizări eronate a

duratei și cuantumului pedepsei aplicate în privința inculpatului, instanța de recurs

relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar

după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Pârții generale a Codului

penal, în special a dispozițiilor art.90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și

se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu

6

trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Instanța de judecată corect a ales și a aplicat tipul și mărimea pedepsei,

ținând cont, reieșind din împrejurările cauzei, de faptul că pedeapsa mai aspră, în

limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art.326 alin.(1) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost

condamnat, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități

convenționale sau cu închisoare de până la 6 ani.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz

termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin.(4) al aceleiași

norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de

grave și excepțional de grave.

Potrivit actelor cauzei, Colegiul penal atestă, că inculpatul a fost condamnat

în baza art.326 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire

la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței

acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare ce

nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare

a pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționali comise,

ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art.90

Cod penal, în privința lui Zgarbur Petru.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că, în cauza dată

nu și-au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și

nu sânt motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de

apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată

inculpatului a fost individualizată potrivit legii.

În aceste condiții, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în

sentință și în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit

7

jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor

ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, or, potrivit pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, se statuează că art. 6

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale. în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind

amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor

nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la

proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța

de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de

a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel,

iar recursul urmând a fi declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui Zgarbur Petru xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8