1ra-1022/2021 — Art. 145 alin. 2 lit. e1, i, j, 186 alin. 2 lit. c și d CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central, din 13 august 2020: Capșuna Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1), i), j) Cod penal la 13 (treisprezece) ani închisoare și în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Codul penal la 2 (doi) ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, în penitenciar de tip închis. Capșuna Liudmila a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 145 alin. (2) lit. e1), i), j) Codul penal la 11 (unsprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, în penitenciar de tip închis, pentru femei. Acțiunea civilă a succesorului părții vătămate a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea în beneficiul lui Ivanicov Mihail din contul inculpaților a câte 20 000 (douăzeci) mii lei cu titlu de prejudiciu moral. 1 Totodată, s-a dispus încasarea în mod solidar de la Capșuna Boris și Capșuna Liudmila în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 24 974 (douăzeci și patru mii nouă sute șaptezeci și patru) lei. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a constatat că, Capșuna Liudmila și Capșuna Boris, la 22 martie 2020, aproximativ pe la orele 02:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul concubinului lui Capșuna Liudmila, Ceban Constantin, din XXXXX, care în esența art.1331 Cod penal, este membru de familie, acționând împreună și de comun acord, intenționat, din cauza unui conflict apărut între ei cu câteva ore mai devreme, urmărind scopul de a-l omorî pe Ceban Constantin, manifestând o deosebită cruzime, l-au imobilizat pe ultimul, legându-i picioarele cu un fir de la aspirator, după care l-au stropit cu ulei tehnic din ferestrăul mecanic, care se atribuie la categoria substanțelor ușor inflamabile, apoi l-au incendiat, fapte ce reprezintă în sine o metodă cauzatoare de dureri, suferințe deosebite de ordin fizic de maximă intensitate. În continuare, pentru a-și duce până la capăt intenția, urmărind scopul omorului intenționat al lui Ceban Constantin, Capșuna Boris și Capșuna Liudmila au luat câte un cuțit de bucătărie, după care i-au aplicat victimei 31 de plăgi tăiate și tăiate înțepate ale gâtului, toracelui, abdomenului, membrelor superioare și inferioare, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 202030C0019 din 07 mai 2020, vătămare corporală gravă, în urma căreia Ceban Constantin a decedat. Aceste acțiuni ale inculpaților au fost calificate de către prima instanță în baza art. 145 alin. (2) lit. e1), i) și j) Cod penal – omorul unei persoane, săvârșit asupra unui membru de familie, de două persoane și cu o deosebită cruzime. Capșuna Boris, la 22.03.2020, aproximativ pe la orele 02:30, după săvârșirea infracțiunii de omor, intenționat, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns prin acces liber în domiciliul lui Ceban Constantin, de unde a sustras un televizor de model ,,DIGITAL” la preț de 600 lei, un telefon mobil de model ,,Redmi Xiaomi”, la preț de 1900 lei, o consolă cu gamepod ,,SONY”, la preț de 500 lei, un ferestrău mecanic de model ,,Энергомаш БП-52”, la preț de 1000 lei, cauzînd astfel victimei un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 4000 lei. Aceste acțiuni ale inculpatului au fost calificate de către prima instanță în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Împotriva sentinței au declarat apel în termen, avocatul Muntean Ivan în numele inculpatului Capșuna Boris și inculpata Capșuna Liudmila. 3.1. Avocatul prin apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Capșuna Boris să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, iar acțiunea civilă și cerințele de încasare a cheltuielilor judiciare de respins ca neîntemeiate. În motivarea cerințelor apelantul a invocat că prima instanță la individualizarea pedepsei nu a ținut cont pe deplin de prezența circumstanțelor atenuante cum ar fi: 2 recunoașterea vinovăției, căința sinceră de cele săvârșite, inculpatul a oferit un suport și ajutor organului de urmărire penală întru stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei, nu are antecedente penale, a restituit benevol toate bunurile însușite din domiciliul părții vătămate, nu a fost atras niciodată la răspundere penală și/sau contravențională, inculpatul a comis infracțiunea în urma unui concurs grav de circumstanțe și anume că însuși partea vătămată l-a provocat pe inculpat prin faptul că atât în ziua săvârșirii infracțiunii cât și anterior Ceban Constantin a înjosit-o cu cuvinte jignitoare cât și cu alte acțiune defăimătoare pe sora inculpatului și a copiilor ei, fapt ce trezându-i furie l-a determinat pe inculpat la infracțiunea săvârșită și lipsesc circumstanțele agravante. La fel, prima instanță eronat și neîntemeiat a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, or acestea au fost suportate la efectuarea acțiunilor procesuale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului, acestea fiind achitate din bugetul de stat. Neîntemeiat prima instanță a dispus și încasarea prejudiciului moral, dat fiind faptul că succesorul părții vătămate nu a demonstrat careva probe în modul prevăzut conform art. 118 Cod de Procedură Civilă că i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice), cuantumul stabilit fiind exagerat. 3.2. Inculpata prin apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă deoarece victima era în stare de ebrietate și a agresat verbal pe fiul ei invalid, este mamă a cinci copii minori. Mai mult, acuzarea a solicitat de a-i fi aplicată o pedeapsă în mărime de 10 ani închisoare, însă prima instanță a stabilit un cuantum mai mare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2020 au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința. 4.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a statuat că starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite în baza probelor administrate în cauză, acțiunile inculpatei în baza art. 145 alin. (2) lit. e1), i) și j) Cod penal, iar ale inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. e1), i) și j) și art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal. De asemenea, prima instanță corect a aplicat prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal și reieșind din gravitatea faptelor săvârșite (infracțiune excepțional de gravă și ușoară), de motivul acestora, personalitatea celor vinovați (Capșuna Boris consumă băuturi alcoolice, anterior a fost judecat, face abuz de alcool, nu este încadrat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, iar Capșuna Liudmila nu este încadrată în câmpul muncii, este mamă solitară avînd la întreținere cinci copii minori, periodic face abuz de băuturi alcoolice, s-a aflat în concubinaj cu Ceban Constantin, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află și a fost atrasă la răspundere contravențională și sancționată pentru săvârșirea faptei de neîndeplinire a obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului), circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea (contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, căința sinceră și comiterea infracțiunii în stare de ebrietate), a individualizat o pedeapsă echitabilă atât prin natura ei cât și prin cuantumul stabilit. 3 Alegațiile apărătorului cu privire la provocare au fost respinse, or nu au fost prezentate probe în confirmare. Totodată, prima instanță a soluționat corect latura civilă, iar argumentele avocatului apelant la acest capitol nu și-au găsit confirmare, or în conformitate cu prevederile art. 2037 Cod civil mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. Prin prisma prevederilor legale menționate, prima instanță în mod corect a luat în considerare argumentarea factologică adusă de reprezentantul succesorului victimei întru justificarea prejudiciului moral cauzat, considerând-o cauzatoare de suferințe psihice, or au creat repulsie, sentimente de nedreptate și decepție, în urma pierderii rudei apropiate. Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut că suferințele provocate în urma decesului persoanei, nu pot fi acoperite cu nici un mijloc bănesc, însă suma stabilită de a fi încasată în beneficiul lui Ivanicov Mihail, cu titlu de prejudiciu moral de către prima instanță din contul inculpaților, este suficientă pentru a acoperi pe cât de posibil suferințele morale, cauzate succesorului victimei, sumele dispuse spre încasare, cu titlu de prejudiciu moral, constituind o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate succesorului victimei prin infracțiune. Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a considerat că soluția de dispunere a încasării sumei din contul inculpaților este una justificată și întemeiată, acestea constituind cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunilor incriminate, iar în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția lui Capșuna Boris și Capșuna Liudmila.

Nefiind de acord cu decizia, recursuri ordinare declară inculpata Capșuna Liudmila, avocatul Igor Conoval, în numele inculpatului Capșuna Boris, și avocatul Vadim Bucatca, în numele inculpatei Capșuna Liudmila. 5.1. Inculpata prin recursul ordinar solicită casarea deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, reiterând motivele apelului (a se vedea pct. 3.1. a prezentei hotărâri). 5.2. Avocatul Igor Conoval în recursul ordinar declarat în numele inculpatului invocă că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 79 Cod penal și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, lipsa prejudiciului material, a altor consecințe a infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, precum și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea precară de sănătate, situația familială grea și socială a lui Capșuna Boris, stabilindu-i o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea 4 comisă. Totodată, instanța de apel nu a motivat suficient soluția de a menține sentința și nu a luat în calcul prezența circumstanțelor atenuante – recunoașterea vinovăției, căința sinceră de cele săvârșite, condamnatul a oferit suport și ajutor organului de urmărire penală întru stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei, iar antecedentele penale nu pot fi reținute, deoarece acesta a fost condamnat de o instanță nerecunoscută de R. Moldova, a restituit benevol toate bunurile însușite de la victimă, a comis infracțiunea în urma unui concurs grav de circumstanțe, victima provocându-l prin comportament imoral manifestat față de sora inculpatului și copii acesteia. În baza celor expuse, solicită casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. 5.3. Avocatul Vadim Bucatca în recursul ordinar declarat în numele inculpatei invocă că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că inculpata a recunoscut vina, sincer s-a căit, a contribuit la descoperirea infracțiunii, are la întreținere cinci copii minori, nu avea intenția de a-l omorî pe Ceban Constantin și nu știa de intențiile lui Capșuna Boris de a-l omorî pe Ceban Constantin, a încercat să acorde primul ajutor medical victimei, loviturile cu cuțitul au fost aplicate de Capsuna Boris și tot el a stropit trupul lui Ceban Constantin cu soluție inflamabila, dându-i foc, a sesizat organele de resort și a acționat sub provocare, victima manifestând imoral în privința copilului minor, invalid. De asemenea, neîntemeiat au fost puse și în seama inculpatei achitarea cheltuielilor judiciare, efectuarea expertizelor fiind acțiuni inerente desfășurări urmăririi penale și urmează a fi încasate din bugetul de stat. Tot odată, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că încasarea din contul inculpatei a sumelor suportate pentru efectuarea expertizei ar avea un impact negativ asupra persoanelor avute la întreținere (cinci copii minori, unul fiind cu grad de invaliditate). Drept urmare, solicită casarea deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care lui Capșuna Liudmila să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Referință, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) p. 11) Cod de procedură penală, a fost depusă de procuror prin care se solicită inadmisibilitatea recursurilor, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate, deoarece nu se scoate în evidență o problemă de drept de importanță generală pentru jurisprudență.

Se constată că recursurile ordinare au fost depuse în termen legal, pronunțarea integrală a deciziei având loc la 13 ianuarie 2021, iar recursurile datează cu 14 ianuarie 2021, 20 ianuarie 2021 și 11 februarie 2021.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în baza materialelor din dosar raportate la criticele formulate de recurenți Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora. Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursurilor declarate, se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 5 Potrivit jurisprudenței, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile circumstanțelor cauzei, sau când nu este descrisă și argumentată esență încălcării, sau recurentul se referă preponderent la starea de fapt și la chestiunea de apreciere a probelor, care nu este obiect de cercetare în procedura de recurs. Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. La caz, inculpata în recursul ordinar declarat nu a invocat nici una din erorile de drept nominalizate exhaustiv în art. 427 alin. (1) pct. 1)-16) Cod procedură penală, motivând doar că pedeapsa aplicată este prea aspră. Reieșind din aceasta, Colegiul se va expune asupra recursului ordinar al inculpatei prin prisma erorii de drept indicată la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Totodată, se relevă că, în susținerea recursului avocatul Bucatca Vadim invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, iar avocatul Igor Conoval în recursul ordinar declarat în numele inculpatului invocă eroarile de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În continuare, Colegiul se va expune asupra fiecărei erori de drept în parte. Referitor la eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că aceasta este aplicabilă atunci când instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept. La caz, alegațiile avocaților-recurenți sunt nefondate, or invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente. 6 Verificând hotărârea atacată, Colegiul apreciază că aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea cererilor de apel și menținerea sentinței, fiind dat răspuns la toate argumentele invocate de părți, în cererile de apel și susținute în ședința de judecată, deci, argumentele pe care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CoEDO, or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o instanță de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CtEDO Garcia Ruis versus Spania, Helle versus Finlanda). Urmează de reiterat că în cuprinsul deciziei au fost expuse raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a stabili lui Capșuna Boris și Capșuna Liudmila o pedeapsă mai blândă. Din partea descriptivă a deciziei, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe argumente, criticele ce vizau pedeapsa cât și circumstanțele atenuante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a acesteia. Totodată, instanța de apel și-a motivat soluția de menținere a sentinței și în partea soluționării chestiunilor ce țin de cheltuielile judiciare, indicând concret la normele de drept și la circumstanțele de fapt ce au permis concluzionarea soluției adoptate. Cu privire la eroarea de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs conchide că măsura de pedeapsa aplicată inculpaților este echitabilă. Instanța de fond și cea de apel au avut avantajul audierii acestora și au făcut o concluzie justă de evaluare a gradului de degradare a lui Capșuna Boris și Capșuna Boris și de categoria și mărimea pedepsei necesare pentru reeducarea și corectarea lor. În raport cu criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 CP, respectiv de gradul de pericol social crescut al faptelor săvârșite, modul cum au fost comise, de datele și elementele ce caracterizează persoana inculpaților pedeapsa cu închisoare, a cărei cuantum a rezultat din aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, este corect individualizată, neexistând circumstanțe și temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, în cazul lui Capșuna Boris, și de reducere a cuantumului pedepsei pentru inculpată. Scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza dată penală nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei cu închisoare aplicată de instanța de fond și menținută de cea de apel, care a ținut strict cont de gravitatea faptelor infracționale săvârșite, relațiile sociale asupra cărora s-a atentat, modalitatea de comitere a acestora, personalitatea inculpaților cât și de circumstanțele atenuante ale cauzei descrise în recurs și anume de aceia i-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, în penitenciar de tip închis, pentru femei, pentru Capșuna Liudmila și de 15 (cincisprezece) ani, în penitenciar de tip închis, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru Capșuna Boris, mai ales că infracțiunea de omor are rezonanță socială și că o pedeapsă în 7 cuantum mai mic nu va restabili echitatea socială, corectarea inculpaților, prevenirea din partea acestora, precum și altor persoane a săvârșirii de noi infracțiuni. Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorilor este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale. Mai mult, potrivit practicii judiciare naționale constante aplicarea art. 79 Cod penal se admite numai luând în considerație personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii. Ca excepționale, circumstanțele pot fi considerate atunci când sînt ieșite din comun și țin de personalitatea vinovatului, de starea sănătății, a familiei acestuia ori aflate în strânsă legătură cu circumstanțele cauzei, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii. Din analiza materialelor cauzei penale asemenea circumstanțe cu referire la inculpat nu se constată, or modalitatea cum s-a acționat la săvârșirea infracțiunii și anume: lovirea victimei în prezența copilului minor, aplicarea multiplelor lovituri cu cuțitul, stropirea cadavrului cu soluție inflamabila și incendierea acestuia precum și deposedarea de bunuri a victimei decedate, denotă faptul cruzimii cu care s-a acționat și a personalității inculpatului, care duce un mod imoral de viață, consumă băuturi alcoolice și nu este încadrat în câmpul muncii. Tot odată, chiar dacă inculpata are copii minori la întreținere și educație, prezența acestora nu au determinat-o să ducă un mod de trai decent și să nu întrebuințeze băuturi alcoolice, ea m-ai fiind supusă răspunderii și pedepsei contravenționale pentru fapta de neîndeplinire a obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului. În continuare, Colegiul statuează că potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Potrivit materialelor cauzei penale, inculpata și-a exercitat dreptul la apel a sentinței doar cât privește individualizarea pedepsei, cauza fiind examinată în procedura specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel menținând sentința. Prin urmare, argumentul avocatului Bucatca Vadim cu privire la greșita dispunere a încasării din contul inculpatei a cheltuielilor judiciare și eroarea de drept prevăzută de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu au fost invocate în apel, și respectiv nu constituie obiect de studiu în instanța de recurs. Așadar, instanța de recurs conchide că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care în totalitatea ei respinge argumentele referitoare la aplicarea unei pedepse prea aspre și a greșitei soluționări a cheltuielilor judiciare, deci, hotărârea atacată este în corespundere cu exigențele art. 6 CoEDO, concluzii pe care le însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea acestora, chestiune conformă practicii CtEDO (hotărârea CtEDO Albert versus România). 8 Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea acestui dosar în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursurile ordinare declarate sunt vădit neîntemeiate.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Igor Conoval în numele inculpatului Capșuna Boris, de avocatul Vadim Bucatca în numele inculpatei Capșuna Liudmila și de inculpata Capșuna Liudmila, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 13 august 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-i pe CAPȘUNA Liudmila XXXXX și CAPȘUNA Boris XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 28 mai 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Victor BOICO 9