1ra-871/2021 — Art.264-1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 15 septembrie 2020, Dermenji Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni. În temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa închisorii aplicată lui Dermenji Serghei, fixându-i un termen de probă de 2 (doi) ani și să nu se execute această pedeapsă, dacă în termenul de probă el nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. A fost încasat din contul lui Dermenji Serghei suma cheltuielilor de judecată legate de efectuarea testării alcoolscopice în mărime de 23 lei 24 bani. Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Pentru a se pronunța în sensul enunțat, prima instanță a reținut că, 1 Dermenji Serghei la 01.09.2019, în jurul orei 02:20, fără a deține permis de conducere valabil pentru categoria de vehicul condus „B”, acționând în mod intenționat, conștientizând caracterul social periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și al consecințelor care pot surveni în rezultatul acestor acțiuni, încălcând prevederile pct. 10) alin. (2) lit. a) și pct. 14) lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, conform căruia, persoana care conduce mijlocul de transport trebuie să posede și, la cererea polițistului, este obligată să înmâneze pentru control permis de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, fiindu-i interzis să conducă vehiculul, în stare de ebrietate, care provoacă reducerea reacției de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model ,,Daihatsu Applause” cu numărul de înmatriculare „xxxxxx” și deplasându-se pe drumul public, strada Ștefan cel Mare din municipiul Cahul, a fost stopat de către colaboratorii Batalionului de Patrulare „Sud” al Inspectoratului Național de Patrulare, Rădița Gheorghe și Voronțov Cristian. Drept rezultat al discuțiilor purtate cu Dermenji Serghei, s-a constat că ultimul prezintă suspiciuni privind conducerea automobilului în stare de ebrietate alcoolică, drept consecință, conform art. 438 alin. (2) Cod contravențional, a fost suspus testării alcooltestului „Drager 6810”, în urma căruia, conform testului nr. 7178 din 01.09.2019, ora 02:38, a fost stabilită concentrația de alcool în aerul expirat de către Dermenji Serghei, ce constituie 0,48 mg/l, care în conformitate cu prevederile art. 13412 Cod penal, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Acțiunile lui Dermenji Serghei au fost încadrate de prima instanță în limitele indicilor calificativi prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform semnelor calificative: „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere”.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Cahul, Bahnari Irina prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Dermenji Serghei, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) din Codul penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului, procurorul a indicat că: 2 - pedeapsa stabilită inculpatului Dermenji Serghei o consideră prea blândă și neproporțională cu pericolul social al acțiunilor criminale comise și impactul negativ asupra succesorului părții vătămate și a rudelor; - deși instanța de judecată a reținut, că infracțiunea imputată a fost comisă de către inculpat, nu a ținut cont de toate circumstanțele cazului și anume gradul și pericolul social pe care îl reprezintă infracțiunea, fiind anterior judecat pentru infracțiuni ușoare, grave (sentința Judecătoriei Cantemir din 12.01.2016 în baza art. 172 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis), ceea ce demonstrează că se află în recidivă; - deși inculpatul a perceput gravitatea faptei săvârșite, reeducarea și încadrarea acestuia în societate urmează a fi efectuată prin privarea de libertate, care în viziunea acuzării este o pedeapsă proporțională faptei comise; - consideră că, este inadmisibilă tolerarea unor astfel de fapte ce privește aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Dermenji Serghei și este contrară prevederilor art. 2 alin.(2) Cod penal, care stipulează, că „legea penală are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”, iar art. 75 alin.(1) Cod penal stipulează, că „persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului Penal”; - consideră că, pedeapsa stabilită inculpatului Dermenji Serghei, sub formă de închisoare 6 (șase) luni, potrivit art. 90 Cod penal, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, este prea blândă și contrară prevederilor art. 61 din Codul penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane; - instanța de judecată incorect a aplicat ,,termen de probă”, dat fiind faptul că, potrivit art. 89 alin. (3) Cod penal, persoanelor liberate de pedeapsa penală li se aplică probațiunea, iar militarilor - termenul de probă, urmând la caz a fi aplicată probațiunea; - consideră că, instanța de judecată diminuează acel factor de abținere de la comiterea unor asemenea infracțiuni de către alte persoane sau chiar de către inculpat. Acest fapt urmează a fi apreciat și prin prisma gravității pe care o are această infracțiune, precum și în raport cu riscul de a transforma săvârșirea acestei în îndeletnicire, în condițiile când va fi sesizat de către infractor faptul dezinteresului statului de a condamna asemenea cazuri; 3 - aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal de către instanța de judecată este neargumentată și nu are suport juridic, reieșind din probele cercetate și faptele constatate; - consideră că, pedeapsa aplicată lui Dermenji Serghei de către instanța de judecată este prea blândă, datorită numărului și pericolului social sporit al infracțiunii comise de către inculpat, comportamentului și personalității acestuia.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 decembrie 2020, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procurorul în Procuratura raionului Cahul, Irina Bahnari și menținută sentința fără modificări. 4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Dermenji Serghei a respectat principiile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, aplicându-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în limitele stabilite de sancțiunea normei de incriminare, cu respectarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Instanța de apel analizând materialele dosarului, a constatat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Dermenji Serghei prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familie acestuia. Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei, și analizând ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului Dermenji Serghei, circumstanțele care atenuează și a celor care agravează răspunderea acestuia, pericolul social al infracțiunii comise, instanța de apel a considerat că corectarea și resocializarea inculpatului Dermenji Serghei, precum și restabilirea echității sociale, este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, nefiind posibil de a-i stabili o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Analizând circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, circumstanțele ce atenuează și agravează răspunderea inculpatului, instanța de apel a notat că, o pedeapsă din categoria celor mai aspre în privința inculpatului, nu va fi capabilă să contribuie la realizarea scopurilor legii penale cum ar fi corectarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de acesta, cât și de alte persoane, totodată, o pedeapsă prea blândă ar genera dispreț față de ea și nu va fi suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. 4 Instanța de apel a considerat că, cu luarea în calcul a tuturor criteriilor de individualizare stabilite la art.75-78 Cod penal, pedeapsa echitabilă pentru inculpatul Dermenji Serghei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, poate fi rațională și-și va găsi efectul numai prin aplicarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de 6 (șase) luni, cu suspendarea pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani. Instanța de apel a concluzionat că, stabilirea unei pedepse alternative închisorii își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni și va asigura conștientizarea de către Dermenji Serghei a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul șef al Procuraturii de circumscripție Cahul Calendari Dumitru, prin care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în cauza penală privind pe Dermenji Serghei, recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, care nu agravează situația condamnatului, prin care să fie dispusă executarea de către Dermenji Serghei a pedepsei de 6 (șase) luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis. 5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că: - consideră că pedeapsa penală stabilită lui Dermenji Serghei, este prea blîndă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale; - instanța de apel nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; - la stabilirea pedepsei, atât prima instanță, cât și instanța de apel au interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, au liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală aplicând art. 90 cod penal; - consideră că instanțele de judecată la individualizarea pedepsei penale inculpatului Dermenji Serghei nu au ținut cont de pct.10 Hotărîrii Plenului CSJ nr.8 din 11.11.2013, „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”, deoarece de două ori au luat în considerație faptul că inculpatul Dermenji Serghei a recunoscut vina și s-au căit sincer de cele comise, în primul rând la stabilirea pedepsei inculpatului (în privința inculpatului a fost aplicate prevederile art.3641 Cod de procedură penală) și în al doilea rând la individualizarea pedepsei 5 inculpatului, ceea ce nu se permite, deoarece aceleiași situații de drept i se acorda dubla valență; - inculpatul Dermenji Serghei deja a beneficiat de faptul că a recunoscut vinovăție, astfel cauza în privința lui a fost examinată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală; - instanța de apel, nejustificat nu a intervenit, inclusiv din oficiu în vederea resoluționării sentinței contestate de către procuror, în condițiile în care actul procedural ultim-indicat sentință, conține un raționament vădit nefondat și deopotrivă inadmisibil pentru actele oficiale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de procuror, prevede eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la fel invocat de procuror, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanța de apel eronat a menținut modul de executare a pedepsei cu închisoare, stabilită inculpatului de către prima instanță, care în opinia recurentului este prea blândă relativ faptei comise și circumstanțelor cauzei. Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului și temeiurile de drept invocate, Colegiul penal atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75-78, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală. 6 Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Dispozițiile art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Deși acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond în partea individualizării pedepsei cu închisoare stabilită inculpatului precum și cu modul de executare a acesteia, Colegiul penal consideră că instanța de apel la menținerea soluției primei instanțe, corect a interpretat și aplicat prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal și acordând deplină eficiență prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, privind soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă și proporțională raportat la scopul urmărit de legislator la art. 61 Cod penal, în limitele sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu. Or, din conținutul deciziei recurate, rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința. Sancțiunea art.2641 alin.(4) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost condamnat, prevede pedeapsă muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau închisoare de până la 1 an, această infracțiune clasificându-se ca ușoară potrivit art.16 Cod penal. În conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. 7 La caz, Colegiul penal reține că, pedeapsa aplicată de instanța de fond este legală, întemeiată și stabilită în interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, careva erori în acest sens nefiind constatate. Astfel, prima instanță ținând cont de circumstanțele cazului, și anume că inculpatul a recunoscut vina sa și a declarat că se căiește de cele comise, iar faptul că anterior a mai fost condamnat pentru o infracțiune gravă, nu constituie temei de a aplica o pedeapsă mai aspră deoarece, inculpatul a executat pedeapsa care i-a fost stabilită și ca urmare nu are de executat alte pedepse penale, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni. Cu referire la alegațiile recurentului privind aplicarea eronată de către prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, Colegiul penal notează că pedeapsa de 6 (șase) luni, se încadrează în condițiile art. 90 alin. (1) Cod penal. Colegiul penal atestă că instanța de apel a motivat suficient soluția sa, ținând cont de circumstanțele concrete ale cauzei, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul s-a căit sincer de cele comise, potrivit materialelor cauzei penale în calitate de circumstanțe agravante, conform art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, au fost stabilite: săvârșirea infracțiunii de către o persoană, care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, precum și faptul că, potrivit răspunsului nr. 03/59-515 din 09.10.2019, parvenit din partea Agenției Servicii Publice, Departamentul înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor auto, Secția înmatriculare a transportului și calificare a conducătorilor auto, Dermenji Serghei nu deține permis de conducere /f.d.29/, în privința ultimului a fost intentată o cauză contravențională /f.d.30/, potrivit revendicării eliberată pe numele lui Dermenji Serghei, anterior a fost condamnat /f.d.32/, la evidența medicului psihiatru nu se află /f.d.35/ la locul de trai se caracterizează negativ /f.d.61/, și aceste circumstanțe analizate în cumul, corect au permis primei instanțe de a concluziona raționalitatea dispunerii suspendării executării pedepsei cu închisoare, soluție menținută și de către instanța de apel. Cu privire la alegațiile acuzatorului de stat precum că la individualizarea pedepsei instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Dermenji Serghei a fost anterior condamnat, instanța de recurs notează că potrivit art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele penale. 8 Respectiv, întrucât la moment antecedentele penale pentru infracțiunile comise anterior de către Dermenji Serghei sunt stinse, condamnările anterioare nu mai pot fi considerate drept circumstanțe care a justifica privarea inculpatului de libertate. Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale și procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au fost respectate, iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul procurorului. 9 Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 decembrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 15 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Dermenji Serghei xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 27 mai 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana 10