1ra-821/21 — art. 264/1 alin. 4, 152 alin. 1, 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-821/21 — art. 264/1 alin. 4, 152 alin. 1, 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-821/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Cucu Dorin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Cucu Dorin xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 22.04.2019 – 07.07.2020

instanța de apel: 22.08.2020 – 03.11.2020

instanța de recurs: 25.01.2021 – 21.04.2021

A C O N S T A T A T :

Cucu Dorin a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 2641 alin. (4), 152 alin. (1) și 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, închisoare pe un termen de 6

(șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza 152 alin. (1) Cod penal, închisoare pe un termen de 2 (doi) ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal, închisoare pe un termen de

2 (doi) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor penale aplicate, lui

Cucu Dorin i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Cucu Dorin în beneficiul lui Belitei Victor

suma de 5907,50 (cinci mii nouă sute șapte, 50) lei, cu titlul de prejudiciu

material.

A fost admisă cererea procurorului, dispunându-se încasarea de la

Cucu Dorin în beneficiul statului, suma de 320 (trei sute douăzeci) lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare.

1

Cucu Dorin, la data de 03.03.2019, în jurul orelor 16:30, având scopul

nerespectării interdicției impuse conducătorilor mijloacelor de transport să

conducă în stare de ebrietate reglementate de legislația în vigoare și având

obligația de a se supune testării alcoolscopice, nedeținând permis de

conducere, conducând automobilul de model ”ZAZ 1102” cu n/î xxxxx, în s.

Volodeni, r-ul Edineț a fost stopat de către angajații IP Edineț. Solicitându-i

șoferului nominalizat să fie testat alcoolscopic cu aparatul ’’Drager” sau să-i fie

prelevate probe biologice a sângelui ultimul categoric a refuzat.

Astfel, prin acțiunile sale, Cucu Dorin a comis infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică refuzul, împotrivirea sau eschivarea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșite de

către o persoană care nu deține permis de conducere.

Tot el, la data de 27.04.2019, în timpul zilei, aflându-se la domiciliul său

din s. xxxxx, r-ul xxxxx, în cadrul unui conflict, intenționat, i-a aplicat mai

multe lovituri cu mânerul sapei lui Croitor Liviu loc. s. Alexăndreni, r-ul

Edineț, în rezultatul cărui fapt i-au fost cauzate vătămări corporale medii cu

dereglare a sănătății de lungă durată.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201919D0070 din

29.05.2019 din care rezultă că la Croitor Liviu au fost depistate vătămări

corporale sub formă de fractură închisă a oaselor gambei drepte care a fost

produsă prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil cu

mânerul sapei, la data indicată, se califică ca vătămare corporală medie cu

dereglarea sănătății de lungă durată, producerea de la căderea de pe prag este

puțin posibilă, iar auto-cauzarea ei se exclude.

Astfel, prin acțiunile sale, Cucu Dorin a comis infracțiunea prevăzută de

art. 152 alin. (1) Cod penal: vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății.

Tot el, continuând acțiunile sale criminale, având ca scop sustragerea

bunurilor altei persoane, la data de 09.06.2019, aproximativ pe la orele 23:00,

a pătruns în gospodăria lui Belitei Nina, fostă locuitoare a s. xxxxx r-ul xxxxx,

(decedată la data de 24.05.2019), unde din casa ultimei a sustras bunuri care

aparțineau fiului decedatei Belitei Nina, Belitei Victor și anume: 8 sticle de

rachiu cu volumul de 0,7 l și anume 6 sticle de ’’Хортица”, la prețul unei sticle

de 110 lei în sumă de 660 lei, 2 sticle ’’Воздух”, cu prețul unei sticle de 90 lei

în sumă totală de 180 lei, 3 sticle cu volumul de 1,5 l (fiecare) cu vin de casă,

cu prețul unui litru de 15 lei în sumă totală de 67,50 lei, iar din dulap a sustras

5 000 lei, în bancnote de 200 lei în număr de 25, astfel pricinuindu-i lui Belitei

Victor o pagubă materială considerabilă în sumă de 5 907,50 lei.

2

Astfel, prin acțiunile sale, Cucu Dorin a comis infracțiunea prevăzută de

art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod Penal: sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, comis prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

inculpatul Cucu Dorin, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței, cu

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate sau conformitate cu

prevederile art. 90 Cod penal, cu admiterea parțială a acțiunii civile înaintată

de către partea vătămată Belitei Victor.

3.1. În motivarea apelului, partea apărării a menționat că:

- nu a fost demonstrată pe deplin sustragerea sumei de 5000 lei de către

inculpatul Cucu D. de la partea vătămată Belitei Victor. Inculpatul Cucu Dorin,

a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, fără privațiune de libertate.

Totodată a fost de acord să ispășească o pedeapsă cu muncă neremunerată în

folosul comunității sau în baza art. 90 Cod penal, pentru a putea fi în libertate

și să-ți întrețină familia.

- cu referire la pedepsele anterioare stabilite prin Decizia Curții de Apel

Bălți din data de 19 iulie 2017, în baza art. 1921 alin. (1), 179 alin. (2) și 186

alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în temeiul art. 84 alin. (1) Cod

Penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, pedeapsa a fost

executată integral.

2020, apelul declarat de către avocatul Ciumac Natalia cu inculpatul

Cucu Dorin, a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, starea

de fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu probele administrate și

examinate în ședința de judecată, instanța just încadrând acțiunile

inculpatului Cucu Dorin potrivit învinuirii înaintate.

Instanța de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată lui Cucu Dorin de

către prima instanță este adecvată și nu contravine prevederilor legii, dat

fiind, că sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede ca pedeapsă muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare

de până la 1 an; sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal prevede ca pedeapsă

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu

închisoare de până la 5 ani și sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c),d) Cod penal,

prevede ca pedeapsă cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Argumentele invocate de către avocatul Ciumac Natalia în interesele

inculpatului Cucu Dorin în cererea de apel, precum, că pedeapsa aplicată este

prea aspră, instanța de apel le-a apreciat ca fiind contradictorii

circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către prima instanță și

cea de apel pe parcursul judecării cauzei, pedeapsa fiind aplicată în limitele

3

sancțiunii articolelor incriminate, mai mult ca atât inculpatul nu este la prima

abatere de acest gen.

În circumstanțele menționate instanța de apel a apreciat că în speță nu

este temei de a considera pedeapsa stabilită inculpatului Cucu Dorin ca fiind

aspră, iar argumentele aduse în apel în circumstanțele constate pe caz, nu pot

servi drept temei pentru stabilirea unei pedepsei mai blânde.

Sub un alt aspect, instanța de apel reiterând prevederile art. 219, 220

Cod de procedură penală, a apreciat că prima instanță corect a admis integral

pretențiile materiale înaintate de partea vătămată și civilă, Belitei Victor, în

cuantum de 5907,50 lei.

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Cucu Dorin, prin care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel cu, emiterea unei noi hotărâri prin care lui Cucu

Dorin să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate, cu admiterea

parțială a acțiunii civile înaintate în speță.

5.1. În motivarea recursului, argumentele părții apărării se rezumă la

următoarele:

- vina în comiterea infracțiunii de furt inculpatul o recunoaște parțial,

doar în partea ce ține de sustragerea vinului și rachiului;

- inculpatul nu este de acord cu pedeapsa aplicată, considerând-o prea

aspră. Acesta a recunoscut vina parțial, are familie la întreținere, anterior a

fost judecat, dar a ispășit integral pedepsele aplicate. Din aceste considerente

este oportun de a aplica față de Cucu Dorin o pedeapsă neprivativă de

libertate, deoarece nu este rațional ca acesta să fie izolat de societate,

corectarea lui fiind posibilă cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate;

- o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional, ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, inculpatul întrunește toate condițiile.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi

Sergiu, prin care pledează pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

4

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, însă în conținutul recursului nu a desfășurat

careva motive în susținerea acestui temei, prin urmare se constată invocarea

declarativă a respectivului.

Cu toate acestea, Colegiul penal apreciază că dezacordul cu decizia

contestată de către partea apărării se circumscrie temeiului pentru recurs,

indicat în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că

argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa

aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră, precum și cu modalitatea

de executare a acesteia, în opinia recurentului fiind necesară aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

5

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, aplicată de către prima instanță, Colegiul penal conchide că

instanța a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub

formă de închisoare cu executare în penitenciar, motivare care este

corespunzătoare practicii judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele

prezentei cauze penale și cele personale ale inculpatului Cucu Dorin, care

potrivit materialelor cauzei nu este la prima abatere de la legea penală,

anterior fiind condamnat de mai multe ori, și anume prin: sentința

Judecătoriei Edineț din 19 martie 2014, în baza art. 186 alin. (2) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 240 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, prin Decizia Curții de Apel Bălți modificată pedeapsa în

închisoare pe un termen de 1 lună și 28 zile (pedeapsă executată); prin decizia

Curții de Apel Bălți din data de 19 iulie 2017, în baza art. 1921 alin. (1), 179

alin. (2) și 186 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în temeiul art. 84

alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani

(pedeapsă executată) (f.d. 22 vol. 1); iar potrivit cazierului contravențional pe

numele inculpatului Cucu Dorin figurează 15 procese contravenționale (f.d. 21

vol. 1), și cu toate acestea inculpatul a comis cu intenție noi infracțiuni,

aspecte care justifică complet aplicarea pedepsei sub formă de închisoare.

Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează că în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de

executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a

executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă posibilitatea

și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

6

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o

infracțiuni din categoria celor ușoare și mai puțin grave, cu intenție, și luându-

se în considerație pericolul social al infracțiunilor respective și personalității

inculpatului, care este predispus de neglija prevederile legii penale, instanța

de apel prin prisma respectivelor circumstanțe corect a apreciat

iraționalitatea modificării modului de executare a pedepsei stabilit de prima

instanță.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală

și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună

a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau

pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în

cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea,

situația familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal

conchide asupra faptului că infracțiunile comise de către Cucu Dorin nu

reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate fapt care

determină lucid temeiniciei soluției instanței de apel privind executarea reală

a pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Cucu Dorin.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței

de apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,

complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

7

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă

faptelor comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea

invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Vlas Elena în numele inculpatului Cucu Dorin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 03 noiembrie 2020, în cauza penală în privința

lui Cucu Dorin xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

8