1ra-2288/2021 — Art.151 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 14 aprilie 2021, Mîrzenco Andrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cucoș Vasile în latura ce ține de prejudiciul material, asupra cuantumului acestuia urmând a se expune instanța civilă. A fost dispusă încasarea de la inculpatul Mîrzenco Andrian în beneficiul părții vătămate Cucoș Vasile prejudiciu moral în sumă de 70 000 lei. A fost dispusă încasarea de la inculpatul Mîrzenco Andrian în contul statului suma de 448 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că Mîrzenco Andrian XXXXX la data de 15.12.2020 aproximativ la ora 18:30, aflându-se în gospodăria lui Andrieș Oleg situată în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, în rezultatul unui conflict cu Cucoș Vasile, i-a aplicat intenționat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX vătămări 1 sub formă de traumatism abdominal, leziune traumatică a intestinului subțire, hemoperitoneum, peritonită, șoc traumatic, traumă craniu-cerebrală, contuzie cerebrală, edem al țesuturilor moi cap, echimoze față, membre, care se califică ca vătămări GRAVE. Acțiunile lui Mîrzenco Andrian au fost încadrate în baza art.151 alin.(1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat o vătămare a sănătății.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, procurorul a declarat apel prin care a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Mîrzenco Andrian în baza art.151 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă, considerând că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului. Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. 3.1. Avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cocoș Vasile, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui Mîrzenco Andrian să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral. În argumentarea apelului a invocat blândețea pedepsei aplicate inculpatului, considerând că aceasta nu este echitabilă cu urmările comiterii infracțiunii. De asemenea, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de fond, care a admis parțial acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material cât și prejudiciului moral, considerând că, la materialele dosarului au fost anexate probe, care demonstrează volumul de cheltuieli suportate și probe, ce confirmă cauzarea prejudiciului material. Concluzia instanței privind încasarea parțială prejudiciului moral este una incorectă. Consideră că, instanța de judecată urma să se pronunțe și referitor la cheltuielile de judecată suportate de către partea vătămată Cucoș Vasile, pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 15 000 lei, care urmează a fi încasate de la inculpatul Mîrzenco Andrian, care se face vinovat de acțiunile ilicite săvârșite față de partea vătămată. La fel, avocatul Melnic Oxana a depus o cerere de concretizare a pretențiilor prin care a solicitat admiterea acțiunii civile inițiale, precum și încasarea prejudiciului material suportat de partea vătămată Cucoș Vasile, în urma infracțiunii prevăzute la art.151 alin.(1) Cod penal, în mărime de 10 576, 31 lei (conform acțiunii civile inițiale) și 1 148,89 lei (cheltuieli nou apărute), iar în total suma de 11 725,2 lei. Concomitent a indicat că, a calculat suplimentar cheltuielile suportate de către Cucoș Vasile în urma internării și a tratamentului suportat, or, această situație decurge ca rezultat al urmărilor comiterii infracțiunii de inculpatul Mîrzenco Andrian. 3.2. Avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit 2 modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile lui Mîrzenco Andrian să-i fie recalificate din art.151 alin.(1) Cod penal în baza art.156 alin.(1) Cod penal, conform indicilor, vătămarea integrității corporale în stare de afect și aplicarea pedepsei conform componenței de infracțiune menționate, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. În motivarea apelului a indicat, că intenția directă a lui Mîrzenco Andrian lipsește în comiterea vătămării intenționate a sănătății și fapta urma a fi recalificată în baza art.156 alin.(1) Cod penal, or în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit cu certitudine că partea vătămată avea un comportament agresiv provocator față de Mîrzenco Andrian. În opinia apărării la stabilirea pedepsei lui Mîrzenco Andrian i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, or, ultimul se caracterizează pozitiv, are la întreținere cinci copii minori și el practic este unica sursă de venit al familiei sale, astfel la aplicarea pedepsei instanța de judecată urma să-i aplice prevederile art.90 Cod penal. 3.3. Avocatul Sandu Stela în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel, în partea stabilirii pedepsei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Mîrzenco Andrian să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. În motivarea apelului a indicat, că prima instanță nu a acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, iar la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele săvârșite, antecedentele penale sunt stinse, respectiv a conștientizat cele comise, astfel pentru reeducarea și corectarea lui Mîrzenco Andrian nu este necesar aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, iar aplicarea unei pedepse mai aspre nu va atinge scopul pedepsei penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței atacate. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Mîrzenco Andrian de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, calificarea faptei fiind corectă precum și măsura de pedeapsă. În ședința instanței de apel au fost verificate, sub aspectele cercetării și aprecierii, următoarele probe: declarațiile părții vătămate Cucoș Vasile, declarațiile martorilor Cucoș Galina, Andrieș Oleg, Nichitișin Arcadie. De asemenea au fost cercetate probele scrise, anexate la materialele dosarului: procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică, acțiune procesuală efectuată la 16.12.2020 (f.d.6-11, vol. I); procesul-verbal de confruntare din 23.12.2020, efectuat între Mîrzenco Andrian și martorul Andrieș Oleg (f.d.38-39, vol. I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 22.12.2020 (f.d.64, vol. I); raportul de expertiză judiciară XXXXX (f.d.68-69, vol. I); raportul de expertiză judiciară XXXXX (f.d.72- 73, vol. I). Instanța de apel a considerat că, probele respective administrate în cauză, cercetate în ședința primei instanțe, verificate suplimentar în ședința instanței de apel și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului Mîrzenco Andrian de comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, susținând în acest sens concluzia primei instanțe. 3 La acest capitol, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu există dubii în ce privește existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, în acțiunile inculpatului Mîrzenco Andrian, iar faptul că inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii imputate a fost considerat de instanță drept o metodă legală de apărare, care însă se combate prin cumulul de probe administrat. Astfel, motivele invocate în apel, sub aspectul nevinovăției inculpatului, reprezintă opinia subiectivă a părții apărării. Referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de apel a reținut în acest sens că soluția primei instanțe este una corectă, justificată și întemeiată, care a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat, ce țin de gravitatea faptei penale, care în temeiul art.16 alin.(4) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor grave, corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare în limitele articolului incriminat. Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a admis în principiu și acțiunea civilă în latura prejudiciului material, în corespundere cu prevederile art.387 alin.(3) Cod de procedură penală, deoarece din materialele cauzei penale nu este dovedit incontestabil prejudiciul solicitat de către partea civilă, pentru stabilirea cuantumului indicat în acțiunea civilă, respectiv urmează de a fi amânată ședința de judecată pentru stabilirea venitului solicitat ce ține de venitul ratat și prejudiciul biologic. Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a indicat despre admiterea acțiunii în principiu, ori admiterea parțială a acțiunii, limitează dreptul părții civile de a depune o acțiune în instanța civilă cu probe suplimentare. Totodată, această poziție se referă și față de cheltuielile de asistență juridică, deoarece admiterea cheltuielilor de asistență juridică ține nemijlocit de valoarea acțiunii admise. În acest sens, instanța de apel a susținut soluția primei instanțe deoarece numai în ordine civilă, poate fi soluționată acțiunea civilă în partea prejudiciului material corect și întemeiat fără a încălca dreptul la un proces echitabil.

Avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cocoș Vasile, în temeiul art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare. În susținerea solicitării sale, invocă blândețea pedepsei aplicate inculpatului, care în opinia acestuia este una inechitabilă pentru suferințele suportate de către partea vătămată în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, care i-a cauzat prejudicii morale și materiale. Evidențiază faptul că, sentința de condamnare reprezintă o satisfacție echitabilă doar pentru stat, însă nu constituie o satisfacție și pentru partea vătămată, deoarece în urma celor provocate, disconfortul îl suportă doar partea vătămată, iar toate durerile psihice nu pot fi tratate printr-o sentința de condamnare loială a inculpaților. Respectiv, consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă în raport cu prevederile art.75 alin.(1) Cod penal. Instanțele de judecată nu au ținut cont de toate circumstanțele enumerate supra, expuse pe tot parcursul judecării cauzei și astfel, incorect și ilegal nu au admis acțiunea civilă integral. 5.1. Avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului Mîrzenco Andrian, fără a invoca careva temei prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă 4 decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului Mîrzenco Andrian să fie încadrate în baza art.156 Cod penal. În argumentarea recursului, apărarea a invocat aceleași argumente pe care le-a menționat în cererea de apel, descrise în pct.3.2. a prezentei decizii, indicând că instanța de apel nu a atras atenție la argumentele apărării, privind încălcările procesuale, precum și dubiile în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, limitându-se la aprecierea critică a probelor apărării, însă fără a motiva această poziție.

Procurorul a depus referință la recursurile ordinare declarate, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate. Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

Judecând recursurile ordinare declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că, recursul declarat de către avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș Vasile urmează a fi admis, iar cel declarat de către avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului urmează a fi respins, din următoarele considerente. 7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului, Colegiul penal lărgit reține următoarele. Potrivit art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. La caz, deși partea apărării nu a invocat expres un temei pentru declararea recursului din cele 16 care sunt prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, totuși instanța de recurs atestă că argumentele avansate se subscriu temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) din articolul nominalizat, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cât și temeiului de casare prevăzut la pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, recurentul susținând că instanța de apel nu a atras atenție la argumentele apărării, privind încălcările procesuale, precum și dubiile în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, limitându-se la aprecierea critică a probelor apărării, însă fără a motiva această poziție. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt declarative, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor avansate de avocatul Starîi Andrei în apelul declarat. Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel 5 se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că, apărarea critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, considerând că la examinarea cauzei nu au fost înlăturate toate dubiile cu privire la săvârșirea infracțiunii de către Mîrzenco Andrian, însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective. Totodată Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpaților, așa cum susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința inculpatului Mîrzenco Andrian. Din conținutul deciziei recurate se atestă că instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului Mîrzenco Andrian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, soluție care este descrisă la pct.4.1 al acestei decizii, pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle împotriva Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997, § 60). Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate sub aspectele invocate de către recurent, fapt ce impune respingerea recursului ordinar declarat în speță, ca fiind inadmisibil. 7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș Vasile. În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 6 Colegiul penal atestă, că partea apărării a indicat drept temei pentru declararea recursului prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, criticând decizia instanței de apel în partea individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului, cât și în partea soluționării acțiunii civile. Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă dezacordul cu pedeapsa aplicată inculpatului Mîrzenco Andrian, instanța de recurs consideră că instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal la individualizarea pedepsei. Totodată, instanța de apel just a ajuns la concluzia menținerii sentinței primei instanțe în partea stabilirii inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare în limitele articolului incriminat. Astfel, instanța de recurs ordinar nu a depistat careva erori de drept admise de către instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei și stabilirii categoriei măsurii de executare a acesteia, sub acest aspect argumentele recursului fiind neîntemeiate. Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul penal reține că partea vătămată Cucoș Vasile a înaintat acțiune civilă în prezentul proces penal, solicitând încasarea de la inculpatul Mîrzenco Andrian a prejudiciului material în sumă de 10 576,31 lei; a prejudiciului biologic în sumă de 50 000 lei; a salariului/venitului ratat în sumă de 180 000 lei; a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 15 000 lei (f.d.35-46, vol. II). Potrivit sentinței, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cucoș Vasile a fost admisă în principiu în latura ce ține de prejudiciul material, asupra cuantumului acestuia urmând a se expune instanța civilă. A fost dispusă încasarea de la inculpatul Mîrzenco Andrian în beneficiul părții vătămate Cucoș Vasile prejudiciul moral în sumă de 70 000 lei, fiind dispusă și încasarea din contul lui Mîrzenco Andrian în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei. Deși în cererea de apel, avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș Vasile, a invocat dezacordul cu soluționarea acțiunii civile de către prima instanță, analizând decizia supusă recursului Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor și a motivat superficial soluția adoptată referitor la acțiunea civilă înaintată de Cucoș Vasile. Colegiul penal lărgit menționează că, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin săvârșirea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și celui moral. În acest context, instanța de recurs reține că, prin ordonanța organului de urmărire penală din 21 decembrie 2020, Cucoș Vasile a fost recunoscut în calitate de parte vătămată (f.d.27, vol. I). Colegiul penal lărgit constată că, la caz, sunt incidente prevederile art.387 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală, conform cărora odată cu sentința de condamnare, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, instanța de judecată admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Astfel, sânt pripite concluziile instanței de apel cu referire la faptul că, la caz, 7 sunt divergențe referitor la cuantumul prejudiciului material, acesta fiind constatat cu exactitate de către partea acuzării și ulterior de către prima instanță. Colegiul penal lărgit subliniază că, prejudiciul solicitat de partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, mai cu seamă în cazul pretinderii recuperării prejudiciului material. Angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a celor patru condiții sau elemente constitutive, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate repararea prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura răspunderii reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului injust cauzat. Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că concluziile instanțelor ierarhic inferioare, ce țin de soluționarea acțiunii civile sunt neîntemeiate, iar instanța de apel urmează să se expună asupra acțiunii civile în corespundere cu prevederile legale expuse supra. În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în apelul apărării nu au fost supuse verificării de către instanța de apel, argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel. Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel. La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești. Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011). Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu 8 cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, și să argumenteze clar și motivat concluziile sale în decizia adoptată.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE : Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului Mîrzenco Andrian. Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș Vasile, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Mîrzenco Andrian XXXXX, în partea soluționării acțiunii civile, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest decizia contestată, se menține. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă rejudecarea, în rest este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Țurcan Anatolie Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie Catan Liliana 9