1ra-2288/2021 — art.151 alin.1 CP

1ra-2288/2021 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-2288/2021

1-21015547-01-1ra-27122021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie, Catan Liliana,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș Vasile și de către avocatul Starîi Andrei

în numele inculpatului Mîrzenco Andrian, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui

Mîrzenco Andrian XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.02.2021 – 14.04.2021;

Instanța de apel: 20.05.2021 – 21.09.2021;

Instanța de recurs: 27.12.2021 – 17.05.2022.

A C O N S T A T A T:

Andrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, la 5

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cucoș

Vasile în latura ce ține de prejudiciul material, asupra cuantumului acestuia urmând a

se expune instanța civilă.

A fost dispusă încasarea de la inculpatul Mîrzenco Andrian în beneficiul părții

vătămate Cucoș Vasile prejudiciu moral în sumă de 70 000 lei.

A fost dispusă încasarea de la inculpatul Mîrzenco Andrian în contul statului

suma de 448 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Andrian XXXXX la data de 15.12.2020 aproximativ la ora 18:30, aflându-se în

gospodăria lui Andrieș Oleg situată în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale și a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, în rezultatul unui conflict cu Cucoș Vasile, i-a aplicat

intenționat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale

corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX vătămări

1

sub formă de traumatism abdominal, leziune traumatică a intestinului subțire,

hemoperitoneum, peritonită, șoc traumatic, traumă craniu-cerebrală, contuzie cerebrală,

edem al țesuturilor moi cap, echimoze față, membre, care se califică ca vătămări

GRAVE.

Acțiunile lui Mîrzenco Andrian au fost încadrate în baza art.151 alin.(1) Cod

penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață și care a provocat o vătămare a sănătății.

a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Mîrzenco Andrian

în baza art.151 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă,

considerând că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei

penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională

celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima

instanță, nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și

reeducarea persoanei care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

3.1. Avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cocoș Vasile, a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui

Mîrzenco Andrian să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă

integral.

În argumentarea apelului a invocat blândețea pedepsei aplicate inculpatului,

considerând că aceasta nu este echitabilă cu urmările comiterii infracțiunii.

De asemenea, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de fond, care a admis

parțial acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material cât și prejudiciului moral,

considerând că, la materialele dosarului au fost anexate probe, care demonstrează

volumul de cheltuieli suportate și probe, ce confirmă cauzarea prejudiciului material.

Concluzia instanței privind încasarea parțială prejudiciului moral este una incorectă.

Consideră că, instanța de judecată urma să se pronunțe și referitor la cheltuielile

de judecată suportate de către partea vătămată Cucoș Vasile, pentru acordarea asistenței

juridice în mărime de 15 000 lei, care urmează a fi încasate de la inculpatul Mîrzenco

Andrian, care se face vinovat de acțiunile ilicite săvârșite față de partea vătămată.

La fel, avocatul Melnic Oxana a depus o cerere de concretizare a pretențiilor prin

care a solicitat admiterea acțiunii civile inițiale, precum și încasarea prejudiciului

material suportat de partea vătămată Cucoș Vasile, în urma infracțiunii prevăzute la

art.151 alin.(1) Cod penal, în mărime de 10 576, 31 lei (conform acțiunii civile inițiale)

și 1 148,89 lei (cheltuieli nou apărute), iar în total suma de 11 725,2 lei.

Concomitent a indicat că, a calculat suplimentar cheltuielile suportate de către

Cucoș Vasile în urma internării și a tratamentului suportat, or, această situație decurge

ca rezultat al urmărilor comiterii infracțiunii de inculpatul Mîrzenco Andrian.

3.2. Avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

2

modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile lui Mîrzenco Andrian să-i fie

recalificate din art.151 alin.(1) Cod penal în baza art.156 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor, vătămarea integrității corporale în stare de afect și aplicarea pedepsei conform

componenței de infracțiune menționate, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat, că intenția directă a lui Mîrzenco Andrian lipsește

în comiterea vătămării intenționate a sănătății și fapta urma a fi recalificată în baza

art.156 alin.(1) Cod penal, or în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit cu certitudine că

partea vătămată avea un comportament agresiv provocator față de Mîrzenco Andrian.

În opinia apărării la stabilirea pedepsei lui Mîrzenco Andrian i s-a aplicat o

pedeapsă prea aspră, or, ultimul se caracterizează pozitiv, are la întreținere cinci copii

minori și el practic este unica sursă de venit al familiei sale, astfel la aplicarea pedepsei

instanța de judecată urma să-i aplice prevederile art.90 Cod penal.

3.3. Avocatul Sandu Stela în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel, în

partea stabilirii pedepsei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Mîrzenco

Andrian să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

principiilor de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, iar la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele săvârșite, antecedentele penale sunt stinse, respectiv a conștientizat cele comise,

astfel pentru reeducarea și corectarea lui Mîrzenco Andrian nu este necesar aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare, iar aplicarea unei pedepse mai aspre nu va atinge

scopul pedepsei penale.

au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Mîrzenco Andrian de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1)

Cod penal, calificarea faptei fiind corectă precum și măsura de pedeapsă.

În ședința instanței de apel au fost verificate, sub aspectele cercetării și aprecierii,

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Cucoș Vasile, declarațiile martorilor

Cucoș Galina, Andrieș Oleg, Nichitișin Arcadie. De asemenea au fost cercetate probele

scrise, anexate la materialele dosarului: procesul-verbal de cercetare la fața locului cu

planșa fotografică, acțiune procesuală efectuată la 16.12.2020 (f.d.6-11, vol. I);

procesul-verbal de confruntare din 23.12.2020, efectuat între Mîrzenco Andrian și

martorul Andrieș Oleg (f.d.38-39, vol. I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din 22.12.2020 (f.d.64, vol. I); raportul de expertiză

judiciară XXXXX (f.d.68-69, vol. I); raportul de expertiză judiciară XXXXX (f.d.72-

73, vol. I).

Instanța de apel a considerat că, probele respective administrate în cauză,

cercetate în ședința primei instanțe, verificate suplimentar în ședința instanței de apel și

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dovedesc pe

deplin vinovăția inculpatului Mîrzenco Andrian de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(1) Cod penal, susținând în acest sens concluzia primei instanțe.

3

La acest capitol, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu există dubii în ce

privește existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(1) Cod penal, în acțiunile inculpatului Mîrzenco Andrian, iar faptul că inculpatul

nu-și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii imputate a fost considerat de

instanță drept o metodă legală de apărare, care însă se combate prin cumulul de probe

administrat.

Astfel, motivele invocate în apel, sub aspectul nevinovăției inculpatului,

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de

apel a reținut în acest sens că soluția primei instanțe este una corectă, justificată și

întemeiată, care a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost

condamnat, ce țin de gravitatea faptei penale, care în temeiul art.16 alin.(4) Cod penal

face parte din categoria infracțiunilor grave, corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa

sub formă de închisoare în limitele articolului incriminat.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a admis în

principiu și acțiunea civilă în latura prejudiciului material, în corespundere cu

prevederile art.387 alin.(3) Cod de procedură penală, deoarece din materialele cauzei

penale nu este dovedit incontestabil prejudiciul solicitat de către partea civilă, pentru

stabilirea cuantumului indicat în acțiunea civilă, respectiv urmează de a fi amânată

ședința de judecată pentru stabilirea venitului solicitat ce ține de venitul ratat și

prejudiciul biologic.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a indicat despre

admiterea acțiunii în principiu, ori admiterea parțială a acțiunii, limitează dreptul părții

civile de a depune o acțiune în instanța civilă cu probe suplimentare. Totodată, această

poziție se referă și față de cheltuielile de asistență juridică, deoarece admiterea

cheltuielilor de asistență juridică ține nemijlocit de valoarea acțiunii admise.

În acest sens, instanța de apel a susținut soluția primei instanțe deoarece numai în

ordine civilă, poate fi soluționată acțiunea civilă în partea prejudiciului material corect

și întemeiat fără a încălca dreptul la un proces echitabil.

art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea solicitării sale, invocă blândețea pedepsei aplicate inculpatului, care

în opinia acestuia este una inechitabilă pentru suferințele suportate de către partea

vătămată în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, care i-a cauzat prejudicii

morale și materiale.

Evidențiază faptul că, sentința de condamnare reprezintă o satisfacție echitabilă

doar pentru stat, însă nu constituie o satisfacție și pentru partea vătămată, deoarece în

urma celor provocate, disconfortul îl suportă doar partea vătămată, iar toate durerile

psihice nu pot fi tratate printr-o sentința de condamnare loială a inculpaților. Respectiv,

consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă în raport cu prevederile

art.75 alin.(1) Cod penal. Instanțele de judecată nu au ținut cont de toate circumstanțele

enumerate supra, expuse pe tot parcursul judecării cauzei și astfel, incorect și ilegal nu

au admis acțiunea civilă integral.

5.1. Avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului Mîrzenco Andrian, fără a

invoca careva temei prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă

4

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului Mîrzenco Andrian să

fie încadrate în baza art.156 Cod penal.

În argumentarea recursului, apărarea a invocat aceleași argumente pe care le-a

menționat în cererea de apel, descrise în pct.3.2. a prezentei decizii, indicând că instanța

de apel nu a atras atenție la argumentele apărării, privind încălcările procesuale, precum

și dubiile în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, limitându-se la

aprecierea critică a probelor apărării, însă fără a motiva această poziție.

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare

pe care se întemeiază soluția.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că, recursul declarat de către avocatul

Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș Vasile urmează a fi admis, iar cel

declarat de către avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Starîi Andrei în

numele inculpatului, Colegiul penal lărgit reține următoarele.

Potrivit art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

La caz, deși partea apărării nu a invocat expres un temei pentru declararea

recursului din cele 16 care sunt prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

totuși instanța de recurs atestă că argumentele avansate se subscriu temeiurilor de casare

prevăzute la pct. 6) din articolul nominalizat, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, cât și temeiului de casare prevăzut la pct. 12)

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, recurentul susținând că instanța de

apel nu a atras atenție la argumentele apărării, privind încălcările procesuale, precum și

dubiile în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, limitându-se la

aprecierea critică a probelor apărării, însă fără a motiva această poziție.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent

Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt declarative, deoarece instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

avansate de avocatul Starîi Andrei în apelul declarat.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel

5

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că,

apărarea critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel,

considerând că la examinarea cauzei nu au fost înlăturate toate dubiile cu privire la

săvârșirea infracțiunii de către Mîrzenco Andrian, însă, cu referire la faptul dacă

chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în

temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Totodată Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpaților, așa

cum susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect

ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în

privința inculpatului Mîrzenco Andrian.

Din conținutul deciziei recurate se atestă că instanța de apel analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia

vinovăției inculpatului Mîrzenco Andrian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(1) Cod penal, soluție care este descrisă la pct.4.1 al acestei decizii, pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle

împotriva Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997, § 60).

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate sub aspectele invocate de către recurent, fapt ce impune respingerea recursului

ordinar declarat în speță, ca fiind inadmisibil.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Melnic Oxana în

numele părții vătămate Cucoș Vasile.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

6

Colegiul penal atestă, că partea apărării a indicat drept temei pentru declararea

recursului prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, criticând

decizia instanței de apel în partea individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului,

cât și în partea soluționării acțiunii civile.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă dezacordul cu

pedeapsa aplicată inculpatului Mîrzenco Andrian, instanța de recurs consideră că

instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal

la individualizarea pedepsei.

Totodată, instanța de apel just a ajuns la concluzia menținerii sentinței primei

instanțe în partea stabilirii inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare în limitele

articolului incriminat.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu a depistat careva erori de drept admise de

către instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei și stabilirii categoriei măsurii

de executare a acesteia, sub acest aspect argumentele recursului fiind neîntemeiate.

Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul penal reține că partea vătămată Cucoș

Vasile a înaintat acțiune civilă în prezentul proces penal, solicitând încasarea de la

inculpatul Mîrzenco Andrian a prejudiciului material în sumă de 10 576,31 lei; a

prejudiciului biologic în sumă de 50 000 lei; a salariului/venitului ratat în sumă de 180

000 lei; a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor pentru asistență

juridică în sumă de 15 000 lei (f.d.35-46, vol. II).

Potrivit sentinței, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cucoș Vasile a fost

admisă în principiu în latura ce ține de prejudiciul material, asupra cuantumului acestuia

urmând a se expune instanța civilă. A fost dispusă încasarea de la inculpatul Mîrzenco

Andrian în beneficiul părții vătămate Cucoș Vasile prejudiciul moral în sumă de 70 000

lei, fiind dispusă și încasarea din contul lui Mîrzenco Andrian în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei.

Deși în cererea de apel, avocatul Melnic Oxana în numele părții vătămate Cucoș

Vasile, a invocat dezacordul cu soluționarea acțiunii civile de către prima instanță,

analizând decizia supusă recursului Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel,

menținând soluția primei instanțe, nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor și a

motivat superficial soluția adoptată referitor la acțiunea civilă înaintată de Cucoș Vasile.

Colegiul penal lărgit menționează că, acțiunea civilă exercitată în cadrul

procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanei

responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin săvârșirea faptei care

face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea civilă prin intermediul

acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să reprezinte o

consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul pretinderii recuperării

prejudiciului material, cât și celui moral.

În acest context, instanța de recurs reține că, prin ordonanța organului de urmărire

penală din 21 decembrie 2020, Cucoș Vasile a fost recunoscut în calitate de parte

vătămată (f.d.27, vol. I).

Colegiul penal lărgit constată că, la caz, sunt incidente prevederile art.387 alin.(1)

și (3) Cod de procedură penală, conform cărora odată cu sentința de condamnare,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

instanța de judecată admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Astfel, sânt pripite concluziile instanței de apel cu referire la faptul că, la caz,

7

sunt divergențe referitor la cuantumul prejudiciului material, acesta fiind constatat cu

exactitate de către partea acuzării și ulterior de către prima instanță.

Colegiul penal lărgit subliniază că, prejudiciul solicitat de partea civilă prin

intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să

reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, mai cu seamă în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material.

Angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta

proprie presupune existența cumulată a celor patru condiții sau elemente constitutive,

respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,

vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate repararea

prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura răspunderii

reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului injust cauzat.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că concluziile instanțelor ierarhic inferioare,

ce țin de soluționarea acțiunii civile sunt neîntemeiate, iar instanța de apel urmează să

se expună asupra acțiunii civile în corespundere cu prevederile legale expuse supra.

În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în apelul apărării

nu au fost supuse verificării de către instanța de apel, argumente care, de fapt, țin de

soluționarea fondului apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea

fondului apelului de către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu de

judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia

atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul rând, rolul instanțelor

judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și asupra

relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea

sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse (§ 30, 31

cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia,

că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept procedural și se

încadrează în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la

procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale

penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, să verifice și să aprecieze

minuțios probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

8

cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu,

și să argumenteze clar și motivat concluziile sale în decizia adoptată.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Starîi Andrei

în numele inculpatului Mîrzenco Andrian.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Melnic Oxana în numele părții

vătămate Cucoș Vasile, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 21 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Mîrzenco Andrian XXXXX, în

partea soluționării acțiunii civile, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

9