1ra-1003/2021 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 31 iulie 2020, Cujba Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiuniii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 128 lei. S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Rudeacov Ina și s- a dispus încasarea de la Cujba Sergiu în beneficiul lui Rudeacov Ina a cheltuielilor judiciare în mărime de 6000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Cujba Sergiu, fiind în stare de ebrietate alcoolică, la 15.10.2018 în jurul orelor 18:00, aflîndu-se pe XXXXX, manifestând un comportament violent față de membrul familiei, a lovit-o o dată cu pumnul în regiunea capului și cu un lanț din fier cu lacăt la picior pe fosta soție cu care se află în divorț, Rudeacov Ina, cauzîndu-i edemul părții pieloase a capului, echimoza gambei stângi, comoție cerebrală, care au fost calificate ca vătămări corporale ușoare. 1

Legalitatea și temeinicia sentinței, a fost atacată cu apel de către partea vătămată Rudeacov Ina, inculpatul Cujba Sergiu și avocatul Tudorica Andrei în interesele inculpatului, care au solicitat casarea totală a sentinței. 3.1 Partea vătămată Rudeacov Ina, a solicitat casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa maximă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și admiterea integrală a cerințelor acțiunii civile înaintate de ea. În motivarea apelului a invocat că: - nu este de acord cu concluziile instanței de fond privind aplicarea față de inculpat a limitei minime de pedeapsă, deoarece aceasta contravine circumstanțelor speței și prevederilor art. 61 Cod penal; - inculpatul nu și-a recunoscut vina, nu se află la prima abatere gravă de acest gen, nu se căiește de cele comise, și a avut un comportamentul în timpul examinării cauzei penale; - instanța neîntemeiat a admis doar parțial acțiunea civilă, or în materialele cauzei penale există suficiente probe care permit admiterea integrală a acesteia; 3.2 Prin apelul declarat de inculpat, ultimul și-a exprimat dezacordul cu sentința adoptată, solicitând casarea integrală a acesteia ca fiind neîntemeiată, prin ce i-au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului. 3.3 Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul Tudorica Andrei în interesele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei hotărîri de achitare în privința lui Cujba Sergiu, iar în caz de recunoaștere a vinovăției inculpatului cu aplicarea în privința lui a prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea apelului a invocat: - acuzarea nu a dovedit faptul provocării leziunelor corporale părții vătămate Rudeacov Ina anume de către inculpat; - din depozițiile date de către Cujba Sergiu reiese, că între el și Rudeacov Ina a fost numai un conflict verbal și el nu a lovit-o; - acuzarea nu a prezentat careva corpuri delicte (lanțul de fier), cu care i-ar fi provocat lui Rudeacov Ina leziuni corporale; - acuzarea lui Cujba Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal este bazată numai pe depozițiile părții vătămate Rudeacov Ina, martorului Lungu Irina (prietena victimei) și a rudelor părții vătămate, care sunt părți cointeresate în cauza penală, nefiind luate în considerație depozițiile date de către inculpat și martorii apărării; - pedeapsa, de asemenea o consideră prea aspră, or nu s-a luat în considerație faptul, că Cujba Sergiu anterior nu a fost atras la răspunderea penală și în privința lui pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2020, apelurile inculpatului și al avocatului Tudorica Andrei în interesele inculpatului au fost respinse ca nefondate. Apelul părții vătămate Rudeacov Ina a fost admis, sentința s-a casat, cu pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima 2 instanță, după cum urmează: Cujba Sergiu s-a considerat condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea de la Cujba Sergiu în beneficiul părții vătămate Rudeacov Ina prejudiciul moral în sumă de 30.000 lei și cheltuielile judiciare în sumă de 3000 lei În rest s-au menținut dispozițiile sentinței instanței de fond.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, corect s-a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal. În acest sens sunt neîntemeiate cerințele părții apărării expuse în apeluri privind achitarea inculpatului din motiv că ultimul nu a comis infracțiunea care i-a fost incriminată. Partea vătămată în mod amănunțit a relatat circumstanțele comiterii infracțiunii de către inculpat, vinovăția inculpatului fiind dovedită prin ansamblul de probe care se conțin în materialele cauzei penale, și nu doar prin declarațiile părții vătămate Rudeacov Ina, după cum susține partea apărării. Instanța de apel nu are temei de a se îndoi în veridicitatea declarațiilor martorilor Lungu Irina, Petrilă Ion și Ciumac Sergiu, care au dat declarații sub jurământ, fiind avertizați despre răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, declarațiile acestora fiind consecvente atât la etapa urmăririi penale, cât și judecării cauzei în instanța de judecată. Totodată, declarațiile părții vătămate, cît și ale martorilor sus- indicați au fost confirmate prin raportul de constatare medico-legală. Referitor la argumentul că acuzarea nu a prezentat corpurile delicte, instanța a constatat că obiectul cu care inculpatul a aplicat lovitura părții vătămate nu a fost depistat dar aceasta nu îl dezvinovățește în nici un mod pe inculpat și nu denotă că ultimul nu a aplicat lovitura părții vătămate Rudeacov Ina. Stabilind pedepsa pentru inculpat, instanța de fond nu s-a condus și nu a luat pe deplin în considerație prevederile art. 61 Cod penal, la fel și principiele individualizării pedepsei și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, și neîntemeiat i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, care este la limita minimă a sancțiunii articolului corespunzător. Astfel, în situația în care prin sentință instanța de fond nu a stabilit circumstanțe atenuante pe caz, constatând totodată prezența circumstanței agravante la comiterea infracțiunii, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, instanța de apel a conchis că este irațională stabilirea în privința lui Cujba Sergiu a pedepsei sub formă de 4 luni închisoare. De asemenea, nu s-a luat în considerație faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, precum și comportamentul și atitudinea inculpatului față de cele comise și nu a conștientizat gravitatea și pericolul social al faptelor comise de el. Totodată, s-a luat în considerație și personalitatea inculpatului, care la locul de trai se caracterizează negativ, aflându-se la evidență la IP Drochia ca agresor familiar, a comis infracțiunea imputată lui în stare de ebrietate, circumstanță calificată ca 3 agravantă, faptul că inculpatul anterior a mai fost în conflict cu legea penală pentru comiterea infracțiunilor intenționate, inclusiv infracțiuni similare, însă concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corijării, dar din nou a comis fapte antisociale împotriva membrului familiei, care s-a soldatat cu cauzarea vătămărilor corporale ușoare. Din aceste considerente, s-a admis apelul părții vătămate, cu agravarea față de inculpat a pedepsei închisorii stabilite de prima instanță și s-a stabilit inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) CP pedeapsa de 1 an închisoare. Instanța de apel a admis pretențiile părții vătămate privind încasarea de la inculpat a sumei de 3000 lei, or, potrivit bonului de plată, partea vătămată a efectuat cheltuieli în sumă de 3000 lei pentru asistență juridică. Totodată, a considerat neîntemeiată soluția în latura încasării de la inculpat a prejudiciului moral în cuantum de 10.000 lei, deoarece cuantumul prejudiciului moral solicitat nu corespunde circumstanțelor cazului în speță, din care motiv acțiunea în această parte a fost admisă parțial.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Tudorica Andrei a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12 Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei și emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat. În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel nu a luat în considerație depozițiile date de inculpat în care a menționat că între el și partea vătămată a fost conflict verbal, în lipsa unor agresiuni și maltratări. Leziunile corporale depistate, partea vătămată le-a primit în alte circumstanțe. De asemenea, acuzarea nu a prezentat obiectul cu care au fost provocate leziunile corporale. Cu toate acestea, instanța de judecată nu a considerat faptul că inculpatul este pentru prima dată atras la răspundere penală și era posibil de aplicat în privința lui prevederile art. 90 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit textului recursului declarat de avocat se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, însă Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Referitor la temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal constată că, 4 analizând acest temei în raport cu motivele invocate, acesta nu și-a găsit confirmare, argumentul fiind combătut prin declarații și probele anexate la dosar. În speță, s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt, și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. În acest context, cu referire la argumentul recurentului precum că, decizia este bazată doar pe declarațiile părții vătămate, care este în relații de conflict cu inculpatul, Colegiul penal notează că instanța de apel a descris elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, în raport cu declarațiile părții vătămate și probelor prezentate de acuzatorul de stat. Faptul că între inculpat și partea vătămată sunt relații tensionate, nu exclude posibilitatea existenței infracțiunii. Referitor la argumentul precum că acuzarea nu a prezentat corpurile delicte, instanța de apel a dat răspuns în decizia sa, indicînd că, lipsa corpului delict nu îl dezvinovățește pe inculpat și nu denotă că ultimul nu a aplicat lovitura părții vătămate Rudeacov Ina. Verificând actele dosarului, raportate la criticele punctate supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că erorile semnalate de recurent nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat de titular, întrucât instanțele ierarhic inferioare au adoptat soluții legale și corecte atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor infracționale comise de inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința acestuia. Colegiul consideră că pedeapsa stabilită de instanța de apel inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia. Reieșind din raționamentele expuse supra, cauza a fost examinată minuțios de către instanța de apel, iar criticele avansate de recurent au primit deja răspunsuri fundamentate pe actele cauzei, motiv pentru care Colegiul nu are necesitatea reluării și repetării acestora. De menționat că, prin cererea de recurs menționează că inculpatul nu a comis infracțiunea imputată și a solicitat achitarea ultimului, concomitent indicând că instanța de apel avea posibilitatea aplicării față de el a prevederilor art. 90 Cod penal. Prin urmare, invocând aceste pretenții, Colegiul nu înțelege poziția apărării în cauza dată, or, solicitând aplicare art. 90 Cod penal ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. De astfel, și solicitarea recursului ca și a apelului este una incertă, pe de o parte se solicită achitarea inculpatului pe motiv că nu a comis infracțiunea, pe de altă parte se solicită aplicarea pedepsei conform prevederilor art. 90 Cod penal. Colegiul nu se va expune repetat asupra criticilor apărătorului, dat fiind că instanțele detaliat au analizat fiecare element al acestei componente de infracțiune și 5 au constatat indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiuniii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal. Astfel, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Tudorica Andrei în numele inculpatului nu și-au găsit confirmare.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tudorica Andrei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central din 31 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe CUJBA Sergiu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 mai 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Boico Victor 6