1ra-125/21 — art.art.42 al.3, 186 al.5 CP

1ra-125/21 — art.art.42 al.3, 186 al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-125/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2020, în cauza

penală în privința inculpaților

Pușcaș Maxim xxx, născut la xxx, originar

din xxx și domiciliat în xxx

și

Melenciuc Olesea xxx, născută la xxx,

originară și domiciliată în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.12.2018 - 25.01.2019;

Instanță de apel: 12.03.2020 - 27.05.2020;

Instanță de recurs: 11.08.2020 - 30.03.2021.

a c o n s t a t a t :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor art.3641

Cod de procedură penală, au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Pușcaș Maxim, în baza art.art.42 alin.(3), 186 alin.(5) Cod penal, la 4 ani 8 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită în privința lui

Pușcaș Maxim a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Melenciuc Olesea, în baza:

- art.24510 alin.(2) Cod penal, la amendă în mărime de 1 012,5 unități

convenționale, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate;

- art.art.42 alin.(2), 186 alin.(5) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar pentru femei.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită în privința lui

Melenciuc Olesea a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată de la

inculpații Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea în sumă de 1 550,30 lei, s-a respins ca

1

fiind neîntemeiată.

2017-2018, Pușcaș Maxim, aflându-se în diverse locuri nestabilite, având rolul de

organizator, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Melenciuc

Olesea, care a activat în calitate de ofițer bancar al BC „Moldindconbank" SA, cu

sediul amplasat în mun. Chișinău, str. Armenească, 38 și cu Parasciuc Chiril, având

scop de cupiditate, acționând intenționat în vederea sustragerii pe ascuns a bunurilor

altor persoane, a determinat-o pe cet. Melenciuc Olesea, să-i transmită informația

detaliată cu privire la contul bancar nr.xxx al deponentei băncii comerciale

menționate, Prodan Zinovia xxx, a.n. xxx și cu privire la conturile bancare nr.xxx și

nr. xxx ale deponentului Polomoșnîh Mihail xxx, a.n.xxx, date pe care Pușcaș Maxim

le-a transmis lui Parasciuc Chiril.

Ulterior, la 21.05.2018, Parasciuc Chiril, la solicitarea organizatorului Pușcaș

Maxim, s-a prezentat la sediul central al BC „Moldindconbank" SA, situat pe str.

Armenească, 38, mun. Chișinău, unde prin prezentarea unui buletin fals ce conținea

datele pe numele persoanei inventate - Reaboșapca Constantin, a.n.xxx, precum și a

unei procuri false eliberate pe numele Reaboșapca Constantin, din numele cet. Prodan

Zinovia, documente falsificate în circumstanțe necunoscute, sub pretextul închiderii

contului bancar cu nr. xxx, deschis pe numele cet. Prodan Zinovia, neavând de fapt

împuterniciri legale de la ultima de a gestiona cu contul său, la 05.06.2018 a retras

mijloace bănești în numerar în sumă de 213.347,06 lei MDL, echivalentul sumei de

10 725 Euro, ce se aflau în contul bancar al cet. Prodan Zinovia, pe care i-a transmis

lui Pușcaș Maxim, astfel cauzând părții vătămate BC „Moldindconbank" SA, daune

materiale considerabile în proporții mari.

În continuare, la 09.07.2018 Parasciuc Chiril, la solicitarea organizatorului

Pușcaș Maxim, s-a prezentat la sediul central al BC „Moldindconbank" SA, situat pe

str. Armenească, 38, mun. Chișinău, unde prin prezentarea unui buletin fals ce

conținea datele pe numele persoanei inventate - Polomoșnîh Igor, a.n.xxx, precum și

a unei procuri false eliberate pe numele Polomoșnîh Igor, din numele lui Polomoșnîh

Mihail, documente falsificate în circumstanțe necunoscute, sub pretextul închiderii

conturilor bancare cu nr.xxx și xxx, deschise pe numele cet. Polomoșnîh Mihail,

neavând de fapt împuterniciri legale de la ultimul de a gestiona cu conturile sale, a

avut intenția să retragă, la 19.07.2018, mijloace bănești în numerar în sumă de 3 832,

34 dolari SUA și 4 553, 70 Euro, echivalentul sumei de 152 110, 71 lei MDL, ce se

aflau în conturile bancare ale lui Polomoșnîh Mihail, însă din cauze independente de

voința făptuitorilor infracțiunea nu și-a produs efectul.

Tot Pușcaș Maxim, pe parcursul anilor 2017 - 2018, aflându-se în diverse

locuri nestabilite, având rolul de organizator, acționând de comun acord și prin

înțelegere prealabilă cu Melenciuc Olesea, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, a determinat-o pe Melenciuc Olesea să creeze la 16.01.2017

și respectiv la 29.01.2018, două conturi bancare în Euro cu nr.xxx și nr.xxx, pe

numele cet. Mihail Corețchi, a.n.01.01.1997, unul dintre care fără știrea și

participarea fizică a ultimului, pe care cet. Melenciuc Olesea la solicitarea lui Pușcaș

Maxim, le alimenta ilegal cu diverse sume bănești sustrase din casa operațională a

BC „Moldindconbank" SA, iar cardurile bancare legate de aceste conturi, fiind

transmise lui Pușcaș Maxim de către Mihail Corețchi și Melenciuc Olesea, erau

utilizate de către Pușcaș Maxim, care a sustras pe ascuns mijloace financiare în sumă

2

de 24 950 Euro, atât prin retragerea mijloacelor bănești în numerar la diverse

bancomate, cât și nemijlocit din conturile bancare prin intermediul lui Mihail

Corețchi.

Tot Pușcaș Maxim, având rolul de organizator, acționând de comun acord și

prin înțelegere prealabilă cu Melenciuc Olesea, urmărind scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane, la indicația lui Pușcaș Maxim, Melenciuc Olesea aflându-

se în incinta instituției bancare BC „Moldindconbank" SA, cu sediul amplasat în

mun. Chișinău, str. Armenească 38, acționând intenționat, având scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, a închis neîntemeiat și ilegal două depozite

bancare, fără careva acte sau împuterniciri de la deținătorii legali ai depozitelor și

anume, în luna aprilie 2018 a închis contul bancar cu nr. xxx, deschis pe numele cet.

Zubatii Alexandr, sustrăgând suma de 6 907,42 Euro, iar la data de 29.05.2018 a

închis contul bancar cu nr.23112840863026, deschis pe numele cet. Irec Sultanov,

a.n.xxx, sustrăgând suma de 3 000 dolari SUA, mijloace bănești pe care integral le-a

transmis lui Pușcaș Maxim.

În așa mod, prin acțiunile sale intenționate, Pușcaș Maxim a organizat

sustragerea din conturile deponenților BC „Moldindconbank" SA și din casa

operațională a băncii comerciale menționate, mijloace bănești în sumă totală de 42

582, 42 Euro și 3 000 dolari SUA, ceea ce la momentul săvârșirii infracțiunii potrivit

cursului oficial de schimb al BNM, constituiau suma de 922 477,70 lei MDL, astfel

cauzând BC „Moldindconbank" SA daune materiale considerabile, în proporții

deosebit de mari.

În perioada anilor 2017-2018, Melenciuc Olesea, activând în calitate de ofițer

bancar al BC „Moldindconbank" SA, aflându-se în incinta instituției bancare

menționate, cu sediul amplasat în mun. Chișinău, str. Armenească 38, acționând

intenționat, având scopul divulgării ilicite și utilizării informației ce constituie secret

bancar, care i-a fost încredințată și i-a devenit cunoscută această informație în virtutea

atribuțiilor deținute, fără consimțământul proprietarului informației, utilizând în

activitatea sa de serviciu sistemele și rețelele informatice ale BC „Moldindconbank"

SA, contrar prevederilor art.22 alin.(1) din Legea instituțiilor financiare, nr. 550-XIII

din 21.07.1995, care prevede că „Secret bancar constituie orice informație referitoare

la persoana, la bunurile, la activitatea, la afacerea, la relațiile personale sau de afaceri

ale clienților băncii, la conturile clienților (solduri, rulaje, operațiuni derulate), la

tranzacțiile încheiate de clienți, precum și altă informație despre clienți, care i-a

devenit cunoscută băncii", altor acte normative în vigoare, precum și contrar

regulamentelor interne ale BC „Moldindconbank" SA, a divulgat ilicit și transmis lui

Pușcaș Maxim, iar acesta la rândul său a transmis lui Parasciuc Chiril, informația

detaliată cu privire la contul bancar nr.xxx al deponentei băncii comerciale

menționate, Prodan Zinovia xxx, a.n.xxx și cu privire la conturile bancare nr. xxx și

nr. xxx ale deponentului Polomoșnîh Mihail xxx, a.n.xxx.

Ulterior, la 21.05.2018, Parasciuc Chiril, la solicitarea organizatorului Pușcaș

Maxim, s-a prezentat la sediul central al BC „Moldindconbank" SA, situat pe str.

Armenească 38, mun. Chișinău, unde prin prezentarea unui buletin fals ce conținea

datele pe numele persoanei inventate - Reaboșapca Constantin, a.n.xxx, precum și a

unei procuri false eliberate pe numele Reaboșapca Constantin, din numele cet. Prodan

Zinovia, documente falsificate în circumstanțe necunoscute, sub pretextul închiderii

contului bancar cu nr. xxx, deschis pe numele cet. Prodan Zinovia, neavând de fapt

3

împuterniciri legale de la ultima de a gestiona cu contul său, a determinat angajații

băncii să-i elibereze, la 05.06.2018, mijloace bănești în numerar în sumă de

213.347,06 lei MDL, echivalentul sumei de 10 725 Euro, ce se aflau în contul bancar

al cet. Prodan Zinovia, pe care i-a transmis lui Pușcaș Maxim, astfel cauzând părții

vătămate BC „Moldindconbank" SA, daune materiale considerabile în proporții mari.

În continuare, la 09.07.2018 Parasciuc Chiril, la solicitarea organizatorului

Pușcaș Maxim, s-a prezentat la sediul central al BC „Moldindconbank" SA, situat pe

str. Armenească 38, mun. Chișinău, unde prin prezentarea unui buletin fals ce

conținea datele pe numele persoanei inventate - Polomoșnîh Igor, a.n.xxx, precum și

a unei procuri false eliberate pe numele Polomoșnîh Igor, din numele lui Polomoșnîh

Mihail, documente falsificate în circumstanțe necunoscute, sub pretextul închiderii

conturilor bancare cu nr. xxx și xxx, deschise pe numele cet. Polomoșnîh Mihail,

neavând de fapt împuterniciri legale de la ultimul de a gestiona cu conturile sale, a

avut intenția să determine angajații băncii să-i elibereze, la 19.07.2018, mijloace

bănești în numerar în sumă de 3 832, 34 dolari SUA și 4 553, 70 Euro, echivalentul

sumei de 152 110, 71 lei MDL, ce se aflau în conturile bancare ale lui Polomoșnîh

Mihail, însă din cauze independente de voința făptuitorilor infracțiunea nu și-a produs

efectul.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a-l recunoaște vinovat pe inculpatul Pușcaș Maxim de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.art.42 alin.(3), 186 alin.(5) Cod penal și a-i

stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Inculpata Melenciuc Olesea să fie recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.24510 alin.(2) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea acesteia în penitenciar pentru

femei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita o anumită activitate

ce ține de administrarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani, precum și de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2), art.186 alin.(5) Cod penal și a-i

stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu ispășirea

acesteia în penitenciar pentru femei. Iar, în ordinea art.84 Cod penal, prin cumulul

parțial, a stabili pedeapsa definitivă sub formă de 5 ani 6 luni închisoare, cu ispășirea

acesteia în penitenciar pentru femei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita o anumită activitate ce ține de administrarea mijloacelor financiare pe un

termen de 5 ani.

A încasa în mod solidar de la inculpații Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea

cheltuielile judiciare în sumă de 1 550,30 lei.

În motivarea apelului a invocat următoarele aspecte:

- sentința este contestată de către procuror pe motivul blândeții pedepsei, fiind

solicitată aplicarea în privința inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea a

pedepsei cu închisoare pe un termen de 8 ani și, respectiv - 5 ani 6 luni;

- acuzarea a invocat că pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta impune

inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiunea

comisă;

4

- indiferent de faptul că, conform art.16 Cod penal, infracțiunea de bază

incriminată inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea face parte din categoria

infracțiunilor grave, gradul de pericol social pe care-1 prezintă aceștia se deduce

anume din atitudinea lor față de infracțiunea săvârșirea căreia li s-a incriminat,

precum și de personalitatea acestora;

- examinând chestiunea ce ține de cheltuielile judiciare, prima instanță

neîntemeiat le-a respins.

fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Puscas Maxim recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.art.42 alin.(3), 186 alin.(5) Cod penal, pedeapsa aplicată cu închisoare pe termen

de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, în conformitate cu art.90 Cod penal se suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani, obligându-l ca în termenul

stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin

comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

- Melenciuc Olesea recunoscută vinovată în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.art.24510 alin.(2), 42 alin.(2), 186 alin.(5) Cod penal pedeapsa aplicată cu

închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, în conformitate cu art.90 Cod penal

se suspendă condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani, obligând-o ca în

termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat.

În rest, sentința s-a menținut.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a constatat că, acțiunile infracționale ale inculpatului

Pușcaș Maxim întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.art.42 alin.(3), 186 alin.(5) Cod penal, iar acțiunile infracționale ale inculpatei

Melenciuc Olesea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art.art.24510, 42 alin.(2), 186 alin.(5) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind

contestată în această parte, de către părțile la proces.

4.2. Verificând soluția primei instanțe în partea individualizării pedepsei penale

în privința inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea, instanța de apel a

constatat că prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61,

75, 90 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a notat că, prin criteriile de individualizare a pedepsei se

înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul

stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale

și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

5

suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, inculpații Pușcaș

Maxim și Melenciuc Olesea au recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate, au solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-au căit

de cele comise, anterior inculpații nu au fost judecați. La fel, instanța de apel a

constatat că inculpata Melenciuc Olesea, anterior concedierii din funcția deținută în

cadrul BC „Banca de Economii" SA nu a avut careva abateri sau sancțiuni

disciplinare, în prezent este încadrată în câmpul muncii.

Instanța de apel a evidențiat că, după caracterul și gradul prejudiciul al faptei,

infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(5) Cod penal, în conformitate cu art.16 alin.(4)

Cod penal, se califică ca infracțiune „gravă", pentru care legea penală prevede

sancțiunea sub formă de închisoare de la 7 la 12 ani.

În conformitate cu art.16 alin.(4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.24510

alin.(2) Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă", pentru care legea

penală prevede sancțiunea sub formă de amendă în mărime de la 1 350 la 3 350

unități convenționale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără)

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de până la 5 ani.

Totodată, instanța de apel în acord cu prevederile art.76 Cod penal pentru

inculpații Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea a reținut circumstanțele atenuante -

recunoașterea vinei, căința sinceră, restituirea integrală a prejudiciului.

În conformitate cu prevederile art.77 Cod penal, careva circumstanțe agravante

în privința inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea, nu au fost constatate.

Instanța de apel reiterând prevederile art.art.61, 75 Cod penal, art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, analizând soluția primei instanțe privind individualizarea

pedepsei penale în privința inculpaților sub aspectul stabilirii pedepsei principale,

prin prisma argumentelor de apel invocate de acuzatorul de stat și raportate la

prevederile legale atestă că, prima instanță a aplicat inculpaților Pușcaș Maxim și

Melenciuc Olesea o pedeapsă individualizată în conformitate cu prevederile art.75

alin.(1) Cod penal, prin reducerea limitelor de pedeapsă în conformitate cu

prevederile alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, respectiv, instanța de fond a

aplicat o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă, așa cum ansamblul circumstanțelor

atenuante și a aspectelor pozitive ce caracterizează personalitatea inculpaților în speța

dată prevalează, or, inculpații au recunoscut vina și au solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, s-au căit sincer de cele comise, au recuperat integral

prejudiciul, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

De asemenea, instanța de apel nu consideră ca fiind întemeiată, legală și

echitabilă solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea inculpatului Pușcaș Maxim

a unei pedepse sub formă de 8 ani închisoare (limita maximă a pedepsei, prin

reducerea în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod procedură penală), iar inculpatei

Melenciuc Olesea a pedepsei principale sub formă de 1 an închisoare, respectiv, 5 ani

închisoare, fiind apreciată în cele din urmă ca o pedeapsă prea aspră în situația în care

6

acuzatorul de stat nu a făcut referire la careva circumstanțe care caracterizează

negativ personalitatea inculpaților sau care ar agrava în mod considerabil răspunderea

penală a acestora.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

aplicarea inculpatei Melenciuc Olesea pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.24510 alin.(2) Cod penal a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an,

deoarece instanța de apel nu a stabilit incidența nici unui temei de a agrava pedeapsa

penală, în acest sens, a indicat că inculpata a recunoscut vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise, a restituit prejudiciul cauzat prin

infracțiune, iar careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei penale în privința inculpaților

Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea, sub aspectul executării acesteia, instanța de apel

apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea inculpaților,

luând în considerare în special politica penală a statelor europene ce derivă din

recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei potrivit căreia instanțele

de judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii când este

cazul, atestă că prima instanță corect a aplicat în privința inculpaților prevederile

art.90 Cod Penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei privative de libertate.

Or, instanța de apel nu a reținut careva temeiuri de a considera că izolarea

inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea de societate este o măsură echitabilă

și imperativ de a fi aplicată, în acest sens, acuzatorul de stat nu a făcut referire la

careva circumstanțe pertinente ale cauzei sau ale personalității inculpaților, în baza

cărora să fie constatată necesitatea excluderii prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de apel a explicat că, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

În continuare, instanța de apel apreciind soluția instanței de fond în partea ce

ține de stabilirea termenului de probațiune de 2 ani în privința inculpatului Pușcaș

Maxim și pe un termen de 1 an în privința inculpatei Melenciuc Olesea, a stabilit că

acesta este insuficient, care nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale, or, pe

durata termenului de probațiune fixat, inculpații prin respectarea condițiilor

probațiunii urmează să îndreptățească încrederea ce li s-a acordat.

Astfel, în temeiul art.90 alin.(1), (6) Cod penal, instanța de apel ținând cont de

faptul că inculpații Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea anterior nu au fost atrași la

răspundere penală, careva circumstanțe care să caracterizează negativ personalitatea

inculpaților în cadrul ședințelor de judecată nu au fost reținute, consideră că izolarea

inculpaților de societate nu este o măsură echitabilă și necesară într-o societate

democratică, or, izolarea inculpaților de societate în aceste împrejurări nu ar fi în

concordanță cu scopul legii penale de restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea inculpaților.

Așadar, inculpatului Pușcaș Maxim recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(3), 186 alin.(5) Cod penal, pedeapsa cu

7

închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, în conformitate cu art.90 Cod penal

se suspendă condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani, obligându-l ca în

termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat.

Inculpatei Melenciuc Olesea recunoscută vinovată în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.art.24510 alin.(2), 42 alin.(2), 186alin.(5) Cod penal, pedeapsa cu

închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, în conformitate cu art.90 Cod penal

se suspendă condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani, obligând-o ca în

termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că, pedeapsa stabilită

sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este

legală și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, respectiv, această solicitarea a

acuzatorului de stat a fost respinsă, ca fiind nefondată.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind stabilirea pedepsei în

privința inculpatei Melenciuc Olesea în conformitate cu prevederile art.84 alin.(1)

Cod penal, instanța de apel a apreciat-o ca nefondată, în speță, inculpatei Melenciuc

Olesea pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.24510 alin.(2), 42 alin.(2),

186 alin.(5) Cod penal, i-au fost stabilite pedepse principale sub formă de amendă,

respectiv, sub formă de închisoare, iar potrivit alin.(2) art.87 Cod penal, celelalte

pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.

Totodată, Colegiul penal a reținut și faptul că, inculpata Melenciuc Olesea a

achitat amenda aplicată ca sancțiune pentru infracțiunea prevăzută de art.art.24510

alin.(2) Cod penal, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului anexat la

materialele cauzei;

4.3. Prin cererea de apel formulată de acuzatorul de stat, sentința primei

instanțe este contestată și în partea soluționării chestiunii referitor la cheltuielile de

judecată, în acest sens s-a solicitat de a încasa, în mod solidar, din contul inculpaților

Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli

judiciare suma totală de 1 550,30 lei.

Reiterând prevederile art.art.227, 229 Cod de procedură penală, instanța de

apel a relevat că cheltuielile judiciare în sumă de 1 550,30 lei, solicitate de către

acuzatorul de stat de a fi încasate din contul inculpaților se referă la cheltuieli ce țin

de salariul procurorului – 1 333,17 lei, consumabile (hârtie, copiator) - 226,13 lei.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca nefondată cerința acuzatorului de stat privind

încasarea în mod solidar din contul inculpaților a cheltuielilor de judecată în mărime

de 1 550,30 lei, or, cheltuielile solicitate de acuzatorul de stat reprezintă cheltuieli

obișnuite, suportate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, nefiind generate de comportamentul inculpatului pe durata urmăririi

penale.

Instanța de apel a reținut că cheltuielile solicitate de acuzatorul de stat nu sunt

prevăzute la art.227 Cod procedură penală, nefiind astfel temeinic de a stabili

obligația de compensare a acestor cheltuieli în sarcina inculpaților. Or, normele legale

citate supra nu prevede în calitate de cheltuieli judiciare salariul procurorului, precum

8

și cheltuielile pentru consumabile cum ar fi hârtie, copiator, etc.

a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului acuzarea a invocat că, instanța de apela a individualizat

pedepsele inculpaților, contrar prevederilor legale, dar și alegerea modalității de

executare a pedepsei numite în privința acestora (suspendarea condiționată a

executării ei).

A notat că, deși procurorul apelant a solicitat prin cererea sa de apel înăsprirea

pedepselor penale numite în sarcina inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc Olesea,

instanța de apel nu s-a pronunța motivat asupra argumentelor invocate în acest sens

de către procurorul apelant, solidarizându-se pe această dimensiune cu prima instanță.

Acuzarea de stat a reținut că din economia de argumente invocate de către

instanța de apel în sprijinul soluției date de către prima instanță pe dimensiunea

individualizării pedepsei penale numite inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc

Olesea, partea descriptivă a deciziei conține argumente care se contrazic reciproc.

Consideră că expunerea contradictorie asupra chestiunilor abordate de către

procurorul apelant în cererea sa de apel echivalează de asemenea cu nerezolvarea

fondului apelului iar hotărârea respectivă nu corespunde criteriilor de legalitate,

inclusiv din punct de vedere a întocmirii unui act judiciar.

A enunțat că, atât prima instanță dar și cea de apel nu au argumentat

necesitatea aplicării în privința ambilor inculpați, cel puțin pentru capătul de acuzare

prevăzut la art.186 alin.(5) Cod penal a pedepsei la limita minimă recalculată urmare

a acceptării examinării cauzei penale în procedură simplificată, considerând necesar

în acest sens doar să invoce circumstanțele atenuante pe care acuzarea de stat nu le

neagă, fără însă a aplica la caz prevederile art.78 alin.(1) lit. a) Cod penal (efectele

circumstanțelor atenuante).

Acuzarea a indicat că, potrivit opiniilor doctrinare dar și practicii vaste formate

și/sau aprobate de către Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în cazul în care

instanța de judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz

până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă

valență juridică.

Într-o altă ordine de idei, acuzarea de stat consideră că modalitatea de

executare a pedepsei închisorii aleasă de către prima instanță (prin suspendarea

condiționată a executării ei) în privința inculpaților Pușcaș Maxim și Melenciuc

Olesea și acceptată de către cea de apel nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta săvârșită, impactul social al ei și nu în ultimul

rând comportamentul inculpaților în timpul săvârșirii infracțiunii, având în vedere

faptul că acestea nu au realizat la momentul evenimentelor pericolul social pe care îl

comportă faptele lor, nu au considerat la momentul derulării evenimentelor faptele

săvârșite ca fiind reprobabile.

A opinat că, judecând după atitudinea potrivnică a inculpaților Pușcaș Maxim

și Melenciuc Olesea față de regulile firești de comportament social manifestat la

momentul evenimentelor (au sustras mijloace financiare dintr-o instituție bancară,

prin fraudarea datelor confidențiale ale deponenților), nu v-or fi în stare să-și facă

concluziile necesare de pe urma condamnării cu suspendarea condiționată a

9

executării pedepsei închisorii.

Într-o altă ordine de idei, acuzarea de stat a reținut că instanța de apel,

neîntemeiat s-a solidarizat cu soluția dată de către prima instanță pe dimensiunea

cumulării pedepselor pentru concurs real de infracțiuni în cazul inculpatei Melenciuc

Olesea și în acest sens a admis aceiași eroare de drept pe care a admis-o instanța de

fond.

Totodată, acuzarea consideră că prima instanță a acționat contrar prevederilor

art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, din conținutul căreia rezultă că partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: 1) descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii

ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, iar instanța de

apel a tolerat această eroare de drept.

în numele inculpatei Melenciuc Olesea, care s-a expus pentru inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece instanța de

apel just a individualizat pedeapsa inculpatei Melenciuc Olesea.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este neîntemeiat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare

a acestuia prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, precum și când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

lărgit constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

10

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a

Codului penal, adică și dispozițiile art.90 Cod penal.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei inculpaților

pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, a fost respectată reducerea limitei de pedeapsă în

conformitate cu prevederile alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, totodată ținând

cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite, de aspectele pozitive care caracterizează

personalitatea inculpaților, care anterior nu au fost judecați, au recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor incriminate, au solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, sincer s-au căit de cele comise, au restituit integral prejudiciul cazat, iar

careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

În continuare, Colegiul penal lărgit respinge argumentele invocate în recurs, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și

să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru

atingerea scopului legii.

Pedeapsa mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului scontat.

Conform alin.(1) art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

11

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de

judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor

condamnați cu suspendarea condiționată a executării pedepsei îl exercită organele

competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv, iar

aceste prevederi potrivit dispoziției alin.(4) al aceleiași norme nu împiedică de a fi

aplicate și în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni grave.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal lărgit atestă că, cauza a fost

judecată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală și respectiv, după ce a stabilit pedeapsa

potrivit tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei, continuând

operațiunea de individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunilor, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana inculpaților, instanța de apel a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite, care ca mijloc de

individualizare a pedepsei conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă

stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

La caz, Colegiul penal lărgit apreciază drept neîntemeiate argumentele

acuzatorului de stat precum că, ,,atât prima instanță dar și cea de apel nu au

argumentat necesitatea aplicării în privința ambilor inculpați a pedepsei la limita

minimă recalculată urmare a acceptării examinării cauzei penale în procedură

simplificată, fără însă a aplica la caz prevederile art.78 alin.(1) lit. a) Cod penal

(efectele circumstanțelor atenuante). Or, instanța de recurs ordinar nu a stabilit

incidența nici unui temei de a agrava pedeapsa penală a inculpaților, individualizată

de către instanța de apel.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art.90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunilor

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora la

prezenta speță.

O altă condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Instanța de recurs ordinar subliniază că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia,

ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel

de convingeri.

Reieșind din conținutul deciziei, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de

apel întemeiat a concluzionat despre menținerea sentinței în partea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, luând în vedere faptul că inculpații au comis pentru

prima dată o infracțiune, este prezentă căința sinceră și restituirea prejudiciului

cauzat, a conștientizat gravitatea infracțiunii săvârșite.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, acuzatorul de stat nu a făcut

referire la careva circumstanțe pertinente ale cauzei sau ale personalității inculpaților,

12

în baza cărora să fie constatată necesitatea excluderii prevederilor art.90 Cod penal.

În continuare, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpaților, este în raport cu principiul proporționalității

având în vedere fapta comisă și urmările produse.

Mai mult, Colegiul penal lărgit mai amintește că raționamentul de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia

până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită; comportarea sinceră în cursul procesului, ceea

ce în cauza deferită judecății s-a constatat.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei pronunțate de instanța de apel,

aceasta a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpaților menționând că aceștia se poate corecta fără a executa real pedeapsa

închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie

justificată.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2) Cod penal,

instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpați, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în privința

acestora prevederile art.90 Cod penal, fiindu-le suspendată condiționat executarea

pedepsei pentru o perioadă de probațiune.

Totodată, Colegiul penal lărgit respinge argumentul recurentului prin care se

susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

deoarece acesta nu a indicat asupra căror anume motive invocate în apel instanța nu

s-a expus, or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului

prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în

condițiile egalității armelor.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate

de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

13

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de acuzatorul de stat, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 mai 2020, în cauza penală în privința inculpaților Pușcaș

Maxim xxx și Melenciuc Olesea xxx, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Guzun Ion

14