1ra-63/2023 — art.174 alin.1 CP

1ra-63/2023 — art.174 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-63/2023

1-20021084-01-1ra-13012023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Parfeni Oxana,

a judecat fără citarea părților, recursul declarat de către avocatul Musteață Sergiu, în

numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Melentiev Vladimir xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.02.2020 – 31.03.2021;

Instanța de apel: 22.04.2021 – 10.11.2021;

Instanța de recurs: 15.02.2022 – 11.04.2022;

Instanța de apel: 18.05.2022 – 20.10.2022;

Instanța de recurs: 13.01.2023 – 26.09.2023.

Asupra recursului menționat, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

c o n s t a t ă:

Melentiev Vladimir a fost condamnat în baza art.174 alin.(1) Cod penal la 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost anulată condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilită lui Melentiev Vladimir prin sentința Judecătoriei Chișinău din 23 octombrie 2018.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială la pedeapsa aplicată prin

noua sentință a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 23.10.2018,

i-a fost stabilită pedeapsă de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, prin adăugirea parțială la pedeapsa aplicată

prin noua sentință a pedepsei neexecutate aplicată prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 24.09.2016, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și

1

farmaceutice pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând

din 31.03.2021, urmând ca durata executării pedepsei închisorii instituită în baza sentinței

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24.09.2016, să fie computată pe parcursul

executării pedepsei.

S-au încasat de la Melentiev Vladimir în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în

sumă de 3 580 lei.

Vladimir, la 01 ianuarie 2020, orele 21:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale cu Xxxxxx xxxxxx, știind cu certitudine că aceasta este

minoră și că nu a împlinit vârsta de 16 ani, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, a

condus-o în ap. nr.1 din xxxxxx xxxxxx xxx, xxxxxx, unde locuiește și acolo, acționând

cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, a întreținut cu minora raport

sexual altul decât violul, în forma actelor de penetrare vaginală.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art.174 alin.(1) Cod

penal – raportul sexual altul decât violul, acte de penetrare vaginală, comise asupra unei

persoane despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Melentiev Anatolie, a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal, în legătură cu existența

circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

În motivarea apelului a indicat că, ordonanța de punere sub învinuire din 04.02.2020

pe art.174 Cod penal, a fost emisă în afara urmăririi penale, nefiind pornită urmărirea

penală conform rigorilor legii procesul-penale. Totodată, a indicat că, a fost încălcat și

principiul non bis in idem, prevăzut la art.4 al Protocolului nr.7 al Convenției Europene

pentru Drepturile Omului.

De asemenea a indicat că, prima instanță eronat a constatat că inculpatul nu a

recunoscut vinovăția, or, acesta s-a folosit de dreptul procesual de a nu da declarații,

respectiv, constatarea că el nu a recunoscut vinovăția este greșită juridic.

Constatarea primei instanțe precum că, fiind audiat în calitate de învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174 alin.(1) Cod penal, inculpatul și-ar fi recunoscut

vinovăția integral și ar fi menținut declarațiile anterioare, este una eronată, or, Melentiev

Vladimir nu a dat declarații în calitate de învinuit, nu a semnat nici un proces-verbal de

audiere în calitate de învinuit, iar declarațiile au fost redactate din timp de procuror, contrar

prevederilor procesual-penale.

La fel, prima instanță a neglijat încălcările procesuale penale menționate, punându-

i direct întrebarea inculpatului dacă recunoaște vinovăția, pe când trebuia să-l întrebe dacă

dorește să dea anumite declarații asupra acuzației aduse.

Mai mult, prima instanță nu a examinat argumentele apărării privind falsificarea

ordonanței procurorului din 03.01.2020, or, s-au invocat date serioase privind falsificarea

acestei ordonanțe cu dată din urmă, plasarea ei printre actele dosarului penal, cu necesitatea

evidentă de a șterge și modifica numerotarea paginilor cauzei penale.

A invocat că, ordonanța din 03.01.2020, falsificată de procurorul N. Guriev, nu era

la dosarul cauzei penale la momentul prezentării părții apărării a materialelor cauzei penale

2

la 04.02.2020 în incinta Penitenciarului nr.4 și nici nu i-a fost adusă la cunoștința lui

Melentiev Vladimir la etapa urmăririi penale, lipsind semnătura acestuia sau a apărătorului

său că le-a fost adusă la cunoștință ordonanța menționată sau alte probe în acest sens.

La caz, în baza ordonanței falsificate, prima instanță a făcut trimitere la prevederile

art.284 alin.(5) Cod de procedură penală, argumentând că, concomitent cu scoaterea de sub

urmărire penală, este posibilă continuarea procesului penal.

Totodată, procurorul a încălcat termenele procesuale obligatorii privind menținerea

persoanei reținute în calitate de bănuit, iar ordonanța privind eliberarea persoanei reținute

din 03.01.2020, orele 13:20, a fost numerotată inițial cu nr.40, ulterior, pentru a putea plasa

în dosar ordonanța falsificată, procurorul a renumerotat ordonanța privind eliberarea

persoanei reținute de la nr.40 la nr.42 - ordonanță care a conținut ștersături în locul plasării

numărului documentului. Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire este lovită de

nulitate, datorită încălcării termenelor procesuali.

Mai mult, indiferent de declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire, pe

motivul încălcării termenelor procesuali, procedurile penale în această cauză penală

urmează a fi încetate, deoarece se încalcă dreptul de a nu fi urmărit de mai multe ori pentru

aceleași acțiuni.

În context, nulitatea ordonanței de punere sub învinuire pe art.174 Cod penal a fost

invocată atât la momentul aducerii la cunoștință a ordonanței de punere sub învinuire, cât

și la informarea despre terminarea urmăririi penale, prezentarea materialelor cauzei spre

cunoștință și în ședința preliminară în primă instanță.

apelul a fost respins, ca nefondat.

4.1 Instanța de apel a constatat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității,

raportate la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit corect

situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare în baza art.174 alin.(1) Cod penal, adică – raportul sexual altul decât

violul, acte de penetrare vaginală, comise asupra unei persoane despre care știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

A menționat instanța de apel că, sunt nefondate argumentele avocatului de încetare

a procesului penal și declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire, or, prin

ordonanța din 03.01.2020, s-a dispus scoaterea lui Melentiev Vladimir de sub urmărire

penală pe art.171 alin.(2) Cod penal și, prin aceeași ordonanță, s-a dispus continuarea

urmăririi penale în privința acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art.174 alin.(1) Cod

penal, nefiindu-i aplicată nicio măsură preventivă.

Prin urmare, calitatea procesuală de bănuit a lui Melentiev Vladimir pentru

comiterea infracțiunii pentru care a fost pus sub învinuire la 04.02.2020, a început să curgă

de la data de 03.01.2020.

A indicat instanța de apel că, acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art.174 alin.(1) Cod penal – raportul sexual altul decât violul,

acte de penetrare vaginală, comise asupra unei persoane despre care știa cu certitudine

că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

3

inculpatului, a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința inculpatului,

în legătură cu existența circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 11) Cod

de procedură penală, a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor apelului legate de

falsificarea de către procuror a ordonanței din 03.01.2021, prin care ar fi dispus continuarea

urmăririi penale pe art.174 Cod penal. Ordonanța de punere sub învinuire din 04.02.2020

în baza art.174 Cod penal, a fost emisă în afara urmăririi penale, nefiind pornită urmărirea

penală conform rigorilor legii procesual-penale.

Totodată, a fost încălcat principiul non bis in idem, prevăzut la art.4 Protocolul nr.7

al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, prin care urmărirea penală repetată în

privința lui Melentiev Vladimir, pe aceleași acțiuni, a fost efectuată fără a fi pus sub

învinuire.

La caz, Melentiev Vladimir nu a dat declarații în calitate de învinuit, nu a semnat

nici un proces-verbal de audiere în calitate de învinuit, procesul-verbal de audiere nu a fost

semnat de inculpat sau de avocat, iar declarațiile au fost redactate din timp de către

procuror, contrar prevederilor procesual-penale și aduse în incinta Penitenciarului nr. 4,

unde procurorul i-a adus la cunoștință inculpatului ordonanța de punere sub învinuire în

baza art.174 alin.(1) Cod penal din aceeași dată.

Procurorul a falsificat din timp declarațiile indicate în procesul-verbal de audiere a

învinuitului, încălcând normele procesual-penale, iar prima instanță a neglijat aceste

încălcări procesuale, punându-i direct întrebarea inculpatului dacă recunoaște vinovăția, pe

când corect urma să-l întrebe dacă dorește să dea declarații asupra acuzației aduse.

La fel, instanțele de fond nu au examinat argumentele apărării privind falsificarea

ordonanței procurorului din 03.01.2020 - ordonanță prin care s-a dispus continuarea

urmăririi penale pe art.174 Cod penal.

Prin urmare, instanțele de fond neîntemeiat au indicat că, prin ordonanța inexistentă

din 03.01.2020, lui Melentiev Vladimir i-a fost acordat statutul de bănuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal.

Potrivit ordonanței falsificate, prima instanță a făcut trimitere la prevederile art.284

alin.(5) Cod de procedură penală, argumentând că concomitent cu scoaterea de sub

urmărire penală, este posibilă continuarea procesului penal.

Ulterior, instanța a făcut trimitere la art.284 alin.(6) Cod de procedură penală,

indicând că, procurorul a dispus continuarea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii

prevăzută la art.174 alin.(1) Cod penal, dar fără să examineze cererile privind falsificarea

acestei ordonanțe, care nu exista la 03.01.2020 și fără ca însăși procurorul să invoce în

ordonanța falsificată prevederile art.284 alin.(5), (6) Cod de procedură penală. Un

argument suplimentar al falsificării ordonanței l-a considerat și faptul că, ordonanța

procurorului din aceeași dată, orele 13:20, privind eliberarea lui Melentiev Vladimir, care

s-a aflat la dosar după ordonanța falsificată, i-a fost adusă la cunoștință acestuia, pentru ce

a semnat, pe când ordonanța falsificată de procuror nu a conținut nicio mențiune a aducerii

4

la cunoștința părții apărării a acesteia în aceeași zi.

Astfel, procurorul a încălcat termenele procesuale obligatorii privind menținerea

persoanei reținute în calitate de bănuit, iar ordonanța privind eliberarea persoanei reținute

din 03.01.2020, orele 13:20, a fost numerotată inițial cu nr. 40, ulterior, pentru a putea

plasa în dosar ordonanța falsificată, procurorul a renumerotat ordonanța privind eliberarea

persoanei reținute de la nr.40 la nr.42, ordonanță care conținea ștersături în locul plasării

numărului documentului, pe când ordonanța falsificată cu data din urmă și plasată în dosar

înaintea ordonanței privind eliberarea persoanei reținute, nu conținea ștersături.

Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire este lovită de nulitate, datorită

încălcării termenelor procesuali. Totodată, indiferent de declararea nulității ordonanței de

punere sub învinuire, pe motivul încălcării termenelor procesuali, procedurile penale în

această cauză penală urmează a fi încetate, deoarece se încalcă dreptul de a nu fi urmărit

de mai multe ori pentru aceeași acțiuni.

Nulitatea ordonanței de punere sub învinuire pe art.174 Cod penal, a fost invocată

atât la momentul aducerii la cunoștință a ordonanței de punere sub învinuire, cât și la

informarea despre terminarea urmăririi penale. Nulitatea ordonanței de punere sub

învinuire din 04.02.2020, urma a fi examinată în complex cu examinarea falsificării

ordonanței din 03.01.2020.

2022, recursul ordinar a fost admis, casată total decizia menționată și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei, instanța de recurs a menționat că, prima instanță nu a

soluționat sub nicio formă plângerea avocatului Musteață Sergiu din 20.05.2021, privind

declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului și încetarea procesului

penal, Or, la materialele cauzei lipsește încheierea instanței în aspectul vizat, lipsind o

asemenea soluție și în dispozitivul sentinței.

La fel, prima instanță nu a apreciat probele conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate în

rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării, în

special cele invocate în referința avocatului Musteață Sergiu din 03.07.2020, asupra

rechizitoriului și învinuirii formulate inculpatului (f.d.154), în plângerea avocatului

Musteață Sergiu din 20.05.2021 privind declararea nulității ordonanței de punere sub

învinuire și încetare a procesului penal (f.d.151), repetate în cererile de apel și recurs.

Pe lângă aceasta, concluzia sumară și neclară că: „ ...calitatea procesuală de bănuit

a lui Melentiev Vladimir pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost pus sub învinuire

la data de 04.02.2020 începe să curgă de la data de 03.01.2020...” este lipsită de suport

juridic, nefiind argumentată în raport cu norme de drept procesual penal, în special

art.art.63, 165, 283, 284, și 287 Cod de procedură penală și, nefiind în corespundare cu

exigențele prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea

probelor administrate în cadrul cauzei penale.

Totodată, soluția din dispozitivul sentinței prin care s-a dispus: „Se anulează

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Melentiev

Vladimir prin sentința Judecătoriei Chișinău din 23 octombrie 2018, prin care a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(3) lit. e) Cod penal,

5

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 ani, iar

conform art.90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 3 ani”, contravine prevederilor art.90 alin.(11) Cod penal,

deoarece art.174 alin.(1) Cod penal, imputat inculpatului, nu reprezintă o infracțiune mai

puțin gravă, iar problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei nu a fost inițiată la propunerea organului care exercită supravegherea

asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

De asemenea, aplicarea sumară, în dispozitiv, de două ori a prevederilor art.85 Cod

penal: „...la pedeapsa aplicată prin noua sentință...”, cât și dispoziția: „urmând ca durata

executării pedepsei închisorii instituită în baza sentinței Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 24.09.2016, să fie computată pe parcursul executării pedepsei”, contravine

prescripțiilor art.85 alin.(1) și (3) Cod penal, nefiind clară pedeapsa definitivă stabilită

inculpatului, modul și durata de executare a acesteia.

În cauza dedusă judecății, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel nu a

reacționat, în modul prevăzut de lege, asupra erorilor de drept comise de instanța de fond,

nu a soluționat sub nicio formă plângerea avocatului Musteață Sergiu din 20.05.2021

privind declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului și încetarea

procesului penal (f.d.151), menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

La fel, nu au fost apreciate probele conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate în rechizitoriu, nefiind

indicate motivele pentru care au fost respinse probele și versiunile apărării, în special cele

invocate în referința avocatului Musteață Sergiu din 03.07.2020, asupra rechizitoriului și

învinuirii formulate inculpatului (f.d.154), în plângerea avocatului Musteață Sergiu din

20.05.2021, privind declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului

și încetarea procesului penal (f.d.151), repetate în cererile de apel și recurs ordinar.

Mai mult, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința

de judecată și neconsemnate în procesul-verbal, precum și nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și repetate în recursul ordinar.

Astfel, instanțele de fond nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au

adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, iar instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

a fost respinsă ca nefondată plângerea avocatului Musteață Sergiu din 20 mai 2021 privind

declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului Melentiev Vladimir

cu încetarea procesului penal și a fost respins apelului declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, în cadrul cercetării judecătorești,

s-a constatat cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.174

alin.(1) Cod penal - raportul sexual altul decât violul, acte de penetrare vaginală, comise

asupra unei persoane despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Astfel, raportând norma penală incriminată inculpatului la starea de fapt a cauzei,

în urma audierii participanților la proces, studierii minuțioase și sub toate aspectele a

6

materialelor cauzei penale, instanța de apel a stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă

că, la 01 ianuarie 2020, în jurul orei 21:00, inculpatul Melentiev Vladimir, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale cu Xxxxxx xxxxxx, știind

cu certitudine că aceasta este minoră și că nu a împlinit vârsta de 16 ani, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, a condus-o pe minora Xxxxxx xxxxxx în apartamentul nr.1

din xxxxxx xxxxxx xxx, xxxxxx, unde locuiește și, acolo, acționând cu intenție directă

îndreptată spre atingerea scopului stabilit, a întreținut cu minora raport sexual altul decât

violul, în forma actelor de penetrare vaginală.

Instanța de apel a apreciat că, probele administrate confirmă cu certitudine faptul

raportului sexual altul decât violul, acte de penetrare vaginală, comise de către inculpat

asupra minorei Xxxxxx despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Referitor la afirmațiile că, nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, se

atestă că probele acuzării, inclusiv declarațiile părții vătămate și ale martorului, în

coroborare cu materialele cauzei penale, confirmă pe deplin vinovăția inculpatului.

În raport cu argumentele din apel prin care avocatul Musteață Sergiu a solicitat

încetarea procesului penal în privința lui Melentiev Vladimir, instanța de apel a reiterat că,

potrivit dispoziției art.284 alin.(5) Cod de procedură penală, concomitent cu scoaterea

persoanei de sub urmărirea penală în cazurile prevăzute la alin.(2) pct.2) și 3) din articolul

menționat, dacă fapta penală nu se impută altei persoane și nu este necesară continuarea

procesului penal, prin aceeași ordonanță se dispune și clasarea cauzei penale.

La fel, a invocat instanța de apel că, potrivit art.284 alin.(6) Cod de procedură

penală, dacă se dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală doar cu privire la un

capăt de acuzare sau în cazul prevăzut la alin.(2) pct.1) ori dacă din alte considerente este

necesară continuarea urmăririi penale, procurorul, după caz, restituie cauza penală

organului de urmărire penală, cu indicația respectivă, fixând termenul de urmărire penală,

sau dispune o altă soluție în conformitate cu prezentul cod.

Prin urmare, prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul

Râșcani, Nicolae Gurev din 03.01.2020, s-a dispus scoaterea lui Melentiev Vladimir de

sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b) Cod

penal, cu continuarea urmăririi penale în privința lui Melentiev Vladimir pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.174 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a respins solicitarea apărătorului Mustață Sergiu privind

declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a lui Melentiev Vladimir, or, prin

ordonanța din 03 ianuarie 2020, s-a dispus scoaterea lui Melentiev Vladimir de sub

urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) Cod penal și,

totodată, prin aceeași ordonanță, s-a dispus continuarea urmăririi penale în privința

acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art.174 alin.(1) Cod penal, nefiindu-i aplicată nici

o măsură preventivă.

Prin urmare, calitatea procesuală de bănuit a lui Melentiev Vladimir pentru

comiterea infracțiunii pentru care a fost pus sub învinuire la data de 04 februarie 2020 a

început să curgă de la data de 03 ianuarie 2020.

Instanța de apel cercetând materialele dosarului, apreciind probele din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

7

punct de vedere al coroborării lor, a stabilit că, fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul a avut loc și că această faptă a fost săvârșită anume de Melentiev Vladimir, faptă

care întrunește elementele infracțiunii și care este prevăzută de art.174 alin.(1) Cod penal.

A conchis instanța de apel că, decizia de menținere a sentinței de condamnare a

inculpatului pentru comiterea infracțiunii incriminate se întemeiază, atât în baza probelor

administrate de către acuzare, care au fost cercetate și examinate atât în cadrul primei

instanțe, cât și în instanța de recurs, cât și cu concursul analizei faptului dacă condamnarea

este justificată, „în afara oricăror dubii rezonabile” (hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului pronunțată în cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18 ianuarie 1978).

În contextul deciziei adoptate și motivate, instanța de apel a relatat că, nu pot fi

reținute alegațiile avocatului Musteață Sergiu, în numele inculpatului Melentiev Vladimir,

privind falsificarea ordonanței procurorului din 03 ianuarie 2020 deja după prezentarea

materialelor cauzei penale spre cunoștință și plasarea acesteia la dosarul cauzei penale,

ordonanță prin care ar fi dispus continuarea urmăririi penale pe art.174 Cod penal, acestea

având un caracter pur declarativ, or instanței nu i-a fost prezentată vreo sentință de

condamnare pe acest fapt.

la art.427 alin.(1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, declară recurs prin care solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea încetării procesului penal conform

solicitărilor din cererea de apel.

În motivarea recursului indică faptul că, instanța de apel nu a examinat pe deplin

argumentele plângerii, în special referitor la falsificarea ordonanței din 03.01.2020, pe care

instanța de apel și-a întemeiat concluzia respingerii plângerii privind declararea nulității

ordonanței de punere sub învinuire din 04.02.2020.

Instanța de apel nu a examinat nici argumentele apărării privind indiciul de

falsificare, manifestat prin ștergerea și modificarea numerotărilor paginilor dosarului

cauzei penale la filele de după ordonanța falsificată, datată cu 03.01.2020.

În argumentarea concluziei de respingere a plângerii privind declararea nulității

ordonanței de punere sub învinuire din 04.02.2020, instanța de apel invocă prevederile

art.284 alin.(6) Cod de procedură penală, însă le interpretează conform unei stări care nu

corespunde situației și anume că, pe această cauză penală nu erau mai multe capete de

acuzare, ca odată cu scoaterea de sub urmărire penală doar cu privire la un capăt de acuzare,

să poți continua urmărirea penală pe celelalte capete de acuzare.

Totodată, alte considerente din care era necesară continuarea urmăririi penale, care

să fie prevăzute de lege, nu se constată în această cauză penală.

Aceste constatări ale instanței de apel, referitor la continuarea urmăririi penale

pentru aceeași faptă, în esență, pot fi apreciate ca o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, deoarece, nu existau la data de 03.01.2020, mai multe capete de acuzare

pe care putea fi continuată urmărirea penală.

Consideră apărarea că, instanța de apel a interpretat și a aplicat eronat prevederile

art.284 alin.(5), (6) Cod de procedură penală, ca temei de continuare a urmăririi penale.

Argumentele recursului, se reiterează în partea ce se referă la acțiunile procurorului,

fiind încălcat principiul non bis in idem, prevăzut la art.4 al Protocolului nr.7 CEDO.

La fel, consideră că, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele legale pe care se

8

întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat, menționând că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

invocate, instanța de recurs concluzionează că acesta urmează a fi admis.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea nu poate fi corectată în instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii, acesta este expus neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze

echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri

neîntemeiate.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor și temeiurilor de

casare invocate în recurs, completul de judecată constată că criticele aduse de către titularul

cererii de recurs și-a găsit confirmare, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului.

Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător.

În speță, instanța de recurs constată că, deși prevederile legale citate sunt obligatorii,

la rejudecarea cauzei au fost ignorate.

De altfel, ținând cont de criticile din recurs, invocate prin prisma art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală, completul de judecată menționează că, instanța de apel, în

decizia pronunțată la 20 octombrie 2022, nu a îndeplinit indicațiile date de către Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție prin decizia din 11 aprilie 2022, care, potrivit

art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

9

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost date

indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare urma să se expună și

să țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost lăsate fără

soluționare sau examinate superficial, mai mult au fost admise aceleași erori de drept.

Potrivit art.414 alin.(1), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

În acest sens, completul de judecată, în mod repetat, atestă că instanța de apel nu a

reacționat, în modul prevăzut de lege, asupra erorilor de drept comise de instanța de fond,

repetându-le întocmai, constatând în decizia instanței de apel admiterea acelorași erori de

procedură la examinarea plângerii avocatului Musteață Sergiu din 20.05.2021, privind

declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului și încetarea procesului

penal (Vol. I, f.d.151). Or, deși instanța de apel a dispus în dispozitivul deciziei respingerea

ca nefondată a plângerii menționate, nu și-a argumentat concluzia sumară că calitatea

procesuală de bănuit a lui Melentiev Vladimir pentru comiterea infracțiunii pentru care a

fost pus sub învinuire la data de 04.02.2020 începe să curgă de la data de 03.01.2020, în

raport cu norme concrete de drept procesual penal, în special art.art.63, 165, 283, 284, și

287 Cod de procedură penală.

La remiterea cauzei la rejudecare, instanța de recurs a accentuat și faptul că, instanța

de apel nu a apreciat probele administrate prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate în

rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării,

invocate în referința avocatului Musteață Sergiu din 03.07.2020 și privind declararea

nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului și încetarea procesului penal,

repetate în cererile de apel și recurs ordinar.

Prin urmare, aceste aspecte urmau a fi luate în considerare de către instanța de apel

la rejudecarea cauzei, or, în situația în care aceasta a ajuns la concluzia menținerii

condamnării inculpatului, instanța de apel urma să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Instanța de recurs constată că, instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele

faptice, precum și nu a apreciat toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor. Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor - cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor aceste activități având loc doar prin aplicarea

procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de Codul

10

de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă

sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Concluziile formulate în decizie, poartă un caracter generic asupra operațiunii de

cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea probelor constituie elementul-

cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea

abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză

sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

Totodată, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința

de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la

f.d.38-39, 72 și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, repetate și în

recursul ordinar declarat.

Mai mult, instanța de apel a omis și indicațiile instanței de recurs referitor la erorile

admise la stabilirea pedepsei, or, pedeapsa definitivă aplicată inculpatului contravine

prescripțiilor din art.art.85 alin.(1) și (3), 90 alin.(11) Cod penal.

Pe de altă parte, completul de judecată menționează că, motivarea hotărârii

judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o parte, este

indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de

altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-

le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent oricărui

act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză

științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor

administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic

care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și posibilitatea

persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c. Finlandei

(2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea

transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari c. Finlandei

(2001) § 30).

Din circumstanțele expuse, completul de judecată conchide că, instanța de apel

deficitar și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 417-418 Cod de procedură

penală, prin ce s-a comis erorile de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care

11

să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze

minuțios aspectele învinuirii înaintate, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.10 al prezentei decizii.

completul de judecată

d e c i d e:

Admite recursul declarat de către avocatul Musteață Sergiu, în numele inculpatului,

casează integral decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2022,

în cauza penală în privința inculpatului Melentiev Vladimir xxxxxx și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

12