1ra-86/2021 — art.186 alin.2 lit. c, d CP

1ra-86/2021 — art.186 alin.2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-86/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău - Devder

Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

februarie 2020, în cauza penală în privința lui,

Kocetkov Marcel xxxxxxx, născut la xxxxxxxx,

domiciliat în xxxxxxxxx, str. xxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.09.2017 – 20.07.2018;

instanța de apel: 09.08.2019 – 06.02.2020;

instanța de recurs ordinar: 13.07.2020 – 26.01.2021;

A C O N S T A T A T:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, Kocetkov Marcel a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod Penal și condamnat în baza

acestei Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată lui, Kocetkov

Marcel, pe un termen de probă de 2 (doi) ani, dacă în termenul de probă fixat

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportarea exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Termenul începerii ispășirii

pedepsei aplicate lui Kocetkov Marcel xxxxxx, al calcula din data pronunțării sentinței

adică – 20 iulie 2018.

S-a aplicat lui Kocetkov Marcel xxxxxx, până la definitivarea sentinței, măsura

preventivă, obligarea de a nu părăsi țara.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată. S-a încasat din contul lui Kocetkov

Marcel xxxxxxx, în beneficiul lui Ivanovici Alexandru, suma de 3920 (trei mii nouă

sute douăzeci) lei, cu titlu de prejudiciu material.

în perioada de timp de la 28 iulie 2017 ora 12.00 până la ora 18:30, având scopul

1

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, fiind în subterana situată pe xxxxxxxx

mun. xxxxxx, prin deteriorarea geamului a pătruns în gheretă de unde a sustras un

frigider de model „Snaige” la prețul de 1500 lei, un frigider de model „Nord” la prețul

de 2000 lei, 12 pahare la prețul fiecăruia de 25 lei, 12 cești la prețul fiecăruia de 10 lei,

cauzându-i astfel cet. Ivanovici Alexandru un prejudiciu material considerabil în

suma totală de 3920 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Kocetkov Marcel a comis infracțiunea

prevăzută de art.186 alin. (2) lit. c), d) din Codul penal - furtul săvârșit prin pătrundere

în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Cristin, în numele inculpatului Kocetkov Marcel, care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea cerințelor sale, avocatul apelant a menționat că:

- instanța de judecată la stabilirea măsurii de pedeapsă nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia în

timpul și după comiterea infracțiunii și neîntemeiat a aplicat o măsură de pedeapsă

sub formă de 2 ani închisoare cu suspendare pe un termen de probă de 2 ani;

- Instanța de judecată urma să ia în considerație faptul că inculpatul Kocetkov

Marcel din momentul pornirii urmăririi penale a recunoscut integral vinovăția în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) CP și cauza penală a fost

examinată în baza probelor acumulate în faza de urmărire penală, adică în

conformitate cu prevederile art. 3641 CPP al RM, astfel urma să-i aplice o pedeapsă

sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității.

3.1 În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, avocatul Chiriac Cristin

cu inculpatul Kocetkov Marcel au solicitat admiterea cererii de împăcare dintre

inculpatul Kocetkov Marcel și partea vătămată Ivanovici Alexandru. Partea vătămată

Ivanovici Alexandru în ședința instanței de apel a solicitat admiterea apelului declarat

de către avocatul Chiriac Cristin. Totodată, acesta a depus cerere de împăcare cu

inculpatul Kocetkov Marcel, solicitând ca cererea nominalizată să fie admisă, pe

motiv că nu are pretenții față de inculpat.

a fost admis apelul declarat avocatul Chiriac Cristin în interesele inculpatului

Kocetkov Marcel, fiind casată integral sentința primei instanțe și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încetarea

procesului penal de învinuire în privința lui Kocetkov Marcel în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, în baza art.109 al

Codului penal în legătură cu împăcarea părților.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, cererea cu privire la

împăcarea părții vătămate Ivanovici Alexandru cu inculpatul Kocetkov Marcel,

privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) CP și încetarea

procesului penal, din motivul că, părțile s-au împăcat, este întemeiată și urma a fi

admisă, or, conform prevederilor art. 109 Cod penal, împăcarea este actul de

înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar

în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–

VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de

2

procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni

similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea

procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu

intenție în ultimii cinci ani.

Instanța de apel a mai menționat că, infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, se clasifică ca fiind una mai

puțin gravă. Această componență de infracțiune, potrivit Legii nr. 233 din 08.11.2018,

cade sub incidența art. 109 alin. (1) Cod penal care, fiind conjugată la art. 332 alin.(1)

și 391 alin. (1), pct. 1) CPP, constituie temei de încetare a procesului penal în ședința

de judecată.

declarat recurs, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare care a

afectat soluția, solicitând astfel casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului depus, recurentul a invocat că:

- conform alin. (2) art. 109 СР, împăcarea produce efecte juridice din momentul

pornirii urmăririi penale și până la retragerea completului de judecată pentru

deliberare. Conform alin. (5) art. 276 СРР împăcarea produce efecte doar dacă

intervine până la rămânerea definitivă а hotărârii judecătorești. Prin sintagma „până

la rămânerea definitivă а hotărârii judecătorești " legislatorul și-a spus cu claritate

voința până când poate interveni împăcarea părților în privința infracțiunilor

prevăzute de alin. (1) art.276 СРР;

- din speța supusă examinării, se reține că, la etapa examinării cauzei penale în

prima instanță, atât inculpatul cât și partea vătămată, fiind prezenți la toate fazele

judecării cauzei, (ședința preliminară, partea pregătitoare, cercetarea

judecătorească, dezbaterile judiciare și inclusiv deliberarea-adoptarea sentinței), nu

au optat pentru încheierea unei tranzacții de împăcare, fapt ce denotă că

neinvocarea opțiunii de а încheia tranzacția de împăcare într-un mod mai operativ,

adică la etapa prevăzută de lege (până la retragerea instanței pentru deliberare),

atrage tardivitatea examinării acestei solicitări în altă etapă а procesului penal, ori

printr-un alt mijloc procesual;

- instanța de apel nu a ținut cont de raționamentele expuse in Recomandarea

nr. 56 а Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție, cu privire la aplicarea art. 109

CP și 276 СРР in cazurile împăcării părților, context în care decizia instanței de apel

este neîntemeiată, motivată inadecvat și pasibilă casării.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit

3

admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Așadar, Colegiul penal lărgit, analizând argumentele expuse de către

recurent precizează că în conformitate cu art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea este

personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și până

la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Pe același segment de abordare, prin reglementarea în art. 109 Cod penal a

momentului până când poate avea loc împăcarea părților, Colegiul penal lărgit ține

să menționeze că, legiuitorul a avut în vedere că momentul final, este atunci când

cauza se judecă de către prima instanță, când completul s-a retras pentru deliberare

cu adoptarea sentinței respective.

Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul procedurilor ce le

parcurge cauza penală pusă pe rol. Conform Codului de procedură penală Titlului

II, intitulat ,,JUDECATA”, cuprinde capitolele I-VI. Dintre acestea, Capitolul III

reglementează judecarea cauzei penale în prima instanță, procedură, care este

descrisă în amănunte în patru secțiuni.

Secțiunea a 4-a este dedicată anume unei faze speciale a procedurii de

judecare-,,Deliberarea și adoptarea sentinței”. Prin urmare, până la acest moment

părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor prevăzute de alin. (1) art. 109 Cod penal,

cu excepția celora prevăzute de alin. (1) art. 276 Cod de procedură penală.

Imposibilitatea de a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal,

cai ordinare de atac – Apelul și Recursul, rezultă din prevederile art. 230 Cod de

procedură penală, care stipulează în alin. (2) că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Fazele următoare a judecării cauzei sunt căi de verificare a temeiniciei și legalității

hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcarii părților,

potrivit legii materiale și procesual penale. Ca exemplu ar servi cazul când prima

instanță nu a admis împăcarea părților deși legea permitea și părțile au făcut

declarațiile respective privitor la împăcare, însă prima instanță a omis să soluțineze

această chestiune.

În această ordine de idei, raportând cadrul legal menționat supra la

materialele cauzei, instanța de recurs ordinar conchide că, potrivit procesului verbal

al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d. 178) avocatul Chiriac Cristin cu

inculpatul Kocetkov Marcel au solicitat împăcarea cu partea vătămată la examinarea

4

cauzei în ordine de apel, context în care, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel incorect a aplicat prevederile art. 109 Cod penal, și a încetat procesul penal

în privința inculpatului la etapa apelului, nefiind exercitat acest drept de către părți

nici la etapa urmăririi penale și nici la etapa cercetării judecătorești în instanța de

fond.

Distinct de cele expuse, instanța de recurs consideră că, prima instanță corect

a constatat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în cele imputate, sentința nefiind

contestată în această parte, iar pedeapsa aplicată lu Kocetkov Marcel este una

echitabilă și corect individualizată.

instanța de recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiurilor prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărârea

instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece apelul a fost

greșit admis.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău - Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2020, și menține sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 20 iulie 2018, în cauza penală în privința lui Kocetkov

Marcel XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

5

Dosarul nr. 1ra-86/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Toma Nadejda conform art. art. 339 alin. (7),

340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală privindu-l pe

Kocetkov Marcel xxxxx,

26 ianuarie 2021 mun. Chișinău

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Kocetkov Marcel a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea, aplicată lui Kocetkov Marcel, pentru

perioada de probațiune de 2 (doi) ani. S-a aplicat lui Kocetkov Marcel, până la

definitivarea sentinței, măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi țara.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată. S-a încasat din contul lui

Kocetkov Marcel, în beneficiul lui Ivanovici Alexandru, suma de 3920 (trei mii

nouă sute douăzeci) lei, cu titlu de prejudiciu material.

2020, a fost admis apelul declarat de către avocatul Chiriac Cristin în interesele

inculpatului Kocetkov Marcel, fiind casată integral sentința primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care s-a dispus încetarea procesului penal de învinuire în privința lui

Kocetkov Marcel în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal, în baza art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

26 ianuarie 2021 a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău - Devder Djulieta, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2020 și menținută

sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 20 iulie 2018, în cauza penală

în privința lui Kocetkov Marcel.

adoptată și am propus o altă soluție, care urmează a fi desfășurată în

continuare.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. (1)-(2) Cod penal, împăcarea este actul

de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute

6

la capitolele II–VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile

prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale

pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai

fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru

infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani. (2) Împăcarea este

personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și

până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Analizând soluția instanței de apel în raport cu prevederile legale citate

mai sus, constat că decizia de a dispune încetarea procesului penal în legătură

cu împăcarea părților, la etapa judecării cauzei în ordine de apel, este pripită și

contrară prevederilor legale și practicii judiciare.

Totodată consider că instanța de recurs ordinar din acest motiv urma să

caseze decizia instanței de apel și să dispună remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului, în sarcina instanței revine obligația de a proceda la

o examinare efectivă a motivelor invocate de părți. Orice persoană are dreptul

la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanță care să hotărască

asupra tuturor solicitărilor invocate.

Dreptul la un proces echitabil este în strânsă legătură cu dreptul la dublul

grad de jurisdicție în materie penală.

Prevederile art. 119 din Constituție, interpretate prin prisma art. 6 § 1

CEDO și jurisprudenței CtEDO, denotă că orice act judecătoresc trebuie să fie

pasibil de atac, deci, controlat de cel puțin o instanță judecătorească ierarhic

superioară. Așadar, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele

procesuale, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicție, prin soluționarea

cauzei direct de instanța de control judiciar.

Reieșind din aceste considerente, am propus soluția conform

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, de

admitere a recursului, cu casarea totală deciziei instanței de apel și remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pe cale de consecință, conducându-mă de prevederile art. 339 alin. (7)

Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta opinie separată, pe care o

anexez la dosar.

Judecător Toma Nadejda

7