1ra-684/2021 — art.art.171 alin.2 lit. b,172 alin.2 lit. b CP

1ra-684/2021 — art.art.171 alin.2 lit. b,172 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-684/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena, Guzun Ion

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul

Uncu Natalia și de către avocatul Balan Angela în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 octombrie 2020, în cauza

penală în privința lui

Golinat Vasile XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanța: 22.08.2017 - 04.04.2019;

Instanța de apel: 28.05.2019 - 29.10.2020;

Instanța de recurs: 05.01.2021 - 20.04.2021;

a c o n s t a t a t :

încetat procesul penal în privința lui Golinat Vasile, în baza art.174 alin.(1) Cod

penal, deoarece la data comiterii faptei nu a atins vârsta pentru tragere la răspundere

penală.

A fost achitat de învinuirea adusă în baza art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Cerința privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 2 097 lei, a fost

respinsă.

a fost învinuit în aceea că, în noaptea de 30 octombrie spre 01 noiembrie 2011,

aflându-se în casa lui Rusica Valentina, din s. XXXXX, acționând în scopul

satisfacerii poftei sexuale, cunoscând cu certitudine că minora Arnaut XXXX,

născută la XXXXX, nu a atins vârsta de 14 ani, aplicând forța fizică, exprimată în

lovirea cu mâna peste față și profitând de vârsta fragedă datorită căreia victima n-a

putut opune rezistență fizică activă, cu forța a dezbrăcat-o de haine și pe pat a

întreținut un raport sexual, cauzându-i conform raportului de expertiză nr.90 „D„ din

26 martie 2012 ruptură a himenului, care se califică ca vătămare corporală

1

neînsemnată.

Tot el, a mai fost învinuit de faptul că, după săvârșirea infracțiunii de viol, în

același loc, peste un interval scurt de timp, intenționat, cu scopul satisfacerii poftei

sexuale în formă perversă, cunoscând cu certitudine că minora Arnaut XXXXX,

născută la XXXXX, nu a atins vârsta de 14 ani, imobilizându-i mâinile și profitând

de vârsta fragedă datorită căreia victima n-a putut opune rezistență fizică activă, pe

același pat, i-a introdus membrul sexual în gura minore Arnaut XXXXX,

satisfăcându-se astfel pofta sexuală.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus acțiunile lui Golinat Vasile de către

organul de urmărire penală au fost calificate în baza art.171 alin.(3) lit. b) și art.172

alin.(3) lit. a) Cod penal.

Instanța de judecată cercetând probele prezentate de partea acuzării a ajuns la

concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate din prevederile art.171

alin.(3) lit. b) Cod penal în cele ale art.174 alin.(1) Cod penal, deoarece Golinat

Vasile în noaptea de 30 octombrie spre 31 octombrie 2011, aflându-se în casa lui

Rusica Valentina din s. XXXXX, cunoscând cu certitudine că minora Arnaut

XXXXX, nu a atins vârsta de 14 ani, a întreținut cu ultima un raport sexual.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Golinat Vasile să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal la 10 ani închisoare;

- art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal la 10 ani închisoare.

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 11 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

A încasa din contul inculpatului Golinat Vasile în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în sumă de 2 097 lei, suportate pentru efectuarea examinării

medico-legale și a expertizelor psihiatrice.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- potrivit raportului de evaluare psihologică nr. 01-4d/12-526 din 20.03.2012

a copilului Arnaut XXXXX, s-a constat că simptomatica psihologică identificată în

procesul examinării psihologice a XXXXX este specifică persoanelor care au trăit

experiența abuzului sexual, menținerea în timp a consecințelor traumei psihologice

la care a fost supusă (6 luni) indică un grad sever de traumatizare psihică și se

recomandă încadrarea copilului în activități cu caracter de reabilitare psihologică și

integrare socială, asigurarea securității copilului în relație cu abuzatorul;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.90 D din 26.03.2012, la

examinarea cet. Arnaut XXXXX integritatea himenului la momentul examinării din

01.12.2011 este dereglată. În legătură cu adresarea târzie nu este posibil de a aprecia

vechimea deflorării. Însă nu se exclude că a putut avea loc în termenul și

circumstanțele indicate de minora Arnaut. În materialul biologic prelevat de la

minora Arnaut XXXX spermatozoizi nu s-au depistat (negativ). După caracterul său

dereglarea (ruptura) himenului se califică ca leziuni corporale neînsemnate;

- potrivit actului de expertiză psihiatrică-legală de ambalator nr.315a-2012 a

minorei Arnaut XXXX, s-a constatat că Arnaut XXXXX de maladii psihice nu

2

suferă. În timpul săvârșirii infracțiunii în care este parte vătămată, după cum reiese

din materialele dosarului penal și examenul psihic prezent, ea dereglări psihice

temporare n-a manifestat, a fost capabilă să perceapă evenimentele produse, să le

memorizeze și să le reproducă adecvat, deci, poate face declarații asupra

circumstanțelor cazului, ea a înțeles caracterul acțiunilor violatorilor, nu s-au

depistat simptome, modificări psihologice care au putut fi cauzate de acțiunile cu

caracter sexual săvârșite în privința ei;

- atât declarațiile inculpatului, cât și a părții vătămate date în ședința de

judecată, urmează a fi apreciate critic, fiind temeinic pusă sub îndoială veridicitatea

lor și fiind totalmente combătute prin probele acuzării, care confirmă pe deplin

vinovăția acestuia;

- făcând o analiză a declarațiilor depuse de către martorii Secureanu Ion și

Rusica Andrei în cadrul urmăririi penale, în raport cu declarațiile ultimilor audiați în

cadrul ședinței de judecată, este necesar de menționat, că acestea au fost depuse

consecvent, iar veridicitatea lor nu poate fi pusă sub îndoială din motivul

coincidenței lor cu alte probe administrate în ședința de judecată;

- instanța a dat o apreciere greșită acțiunilor inculpatului, în opinia căreia ar fi

prezente elementele infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal, or, în cazul copiilor

victime cu așa vârstă (în speța dată 11 ani), consimțământul aparent al acestora nu

are nici o relevanță juridică, iar făptuitorul este conștient de acest fapt;

- un alt aspect de remarcat este și faptul că această speță relevă un dezechilibru

incontestabil de forța, acțiunile inculpatului împotriva unei persoane care nu avea

nici o posibilitate de a se împotrivi sau opune rezistență fizică;

- ordonanța procurorului r-lui Sîngerei, Adrian Bordianu din 16.03.2012 cu

privire la efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală,

prin care a fost investit inspectorul grupei minori al IP Sîngerei, Aliona

Cojemeachina cu atribuții de ofițer de urmărire penală, au fost adoptate legal, însă

aceste hotărâri procesual-penale nu pot fi abilitate cu puterea lucrului judecat, atât

timp cât însăși urmărirea penală a continuat. Prin urmare, nulitatea absolută nu se

răsfrânge asupra ordonanței în cauza dată și nu poate servi temei de anulare a

acesteia;

- la prezentarea materialelor de urmărire penală nici inculpatul, nici apărătorul

acestuia, nu au invocat faptul efectuării unor acțiuni procesuale de către persoane

necompetente sau căreia i s-a atribuit ilegal statut de ofițer de urmărire penală și nu

au înaintat obiecții asupra ordonanței din 16.03.2012, prin care inspectorului pentru

minori Aliona Cojemeachina i-au fost atribuite atribuții de ofițer de urmărire penală;

- instanța de fond, ajungând la concluzia că ordonanța din 16.03.2012 este

ilegală, nu a luat în considerație faptul că actul de sesizare a instanței este valabil și,

prin urmare, instanța este obligată să examineze cauza în baza probelor administrate

nemijlocit în fața judecății, urmând să dea o apreciere și probelor acuzării examinate

în instanța de judecată;

- în acest proces penal, toate probele incluse în rechizitoriu au fost cercetate

și verificate nemijlocit în instanța de judecată, asigurându-se inclusiv dreptul la

apărare a inculpatului. Respectiv, instanța de fond urma să aprecieze probele

examinate în cadrul cercetării judecătorești și să le pună la baza sentinței adoptate;

3

- martorii Rusica Andrei și Secureanu Ion au declarat că, din spusele lui

Ivancea Maria, au înțeles că XXXXX face sex oral cu Golinat Vasile. Totodată,

Golinat Vasile a revenit în camera unde erau toți, în același timp propunând lui Ion

Secureanu să întrețină și el un raport sexual cu Tatiana, dându-i pantalonii în jos și

aruncându-l spre Tatiana, ceea ce indică la faptul că relațiile sexuale dintre Golinat

Vasile și Arnaut XXXXX nu au fost benevole și nu au fost bazate pe o prietenie

benevolă, așa cum a declarat inculpatul - că i-ar fi propus prietenie XXXXX, apoi

un raport sexual, cu ce ultima a fost de acord, ca în scurt timp Golinat Vasile să

impună și alți prieteni să întrețină raport sexual cu persoana căreia i-a propus

prietenie. Acest fapt vorbește de intenția lui Golinat Vasile nu de a prieteni, ci doar

de a-și satisface pofta sexuală contrar voinței persoanei;

- instanța de fond în cadrul judecării cauzei penale nu a verificat multilateral

și obiectiv toate împrejurările de fapt și de drept a cauzei în raport cu probele

cercetate, iar concluziile instanței contravin cumulului de probe administrat, fiind

nemotivate, ca urmare nefiind rezolvat fondul cauzei;

- partea vătămată Arnaut Tatiana se afla în totalitate sub autoritatea și

controlul inculpatului la acel moment. Or, anume această ultimă circumstanță

creează făgaș optim pentru diferite abuzuri din partea inculpatului.

a fost admis apelul, casată sentința, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Golinat Vasile a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art.171 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.art.70 alin.(3)

și 79 Cod penal, la 4 ani închisoare;

- art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.art.70 alin.(3)

și 79 Cod penal, la 4 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit definitiv pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Golinat

Vasile a cheltuielilor judiciare în sumă de 2 097 lei.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la examinarea cauzei

penale, prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.art.93-101, 26-27

Cod de procedură penală și nu a apreciat probelor prezentate prin prisma pertinenței,

concludentei și coroborării lor. În baza probelor acumulate nu a reținut just starea de

fapt.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, soluția primei instanțe privind

recalificarea acțiunilor lui Golinat Vasile în prevederile art.174 alin.(1) Cod penal,

precum și soluția privind achitarea de sub învinuirea adusă în baza art.172 alin.(3)

lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale, sunt

neîntemeiate și contravin bazei probante existente pe cauză, cercetată în instanța de

apel la demersul părții acuzării, care nu a fost pe deplin verificată și apreciată la justa

valoare de către prima instanță.

Instanța de apel a statuat că, probele cercetate demonstrează vinovăției

inculpatului și combat argumentele acestuia, precum că raportul sexual întreținut cu

4

partea vătămată Arnaut XXXX a fost benevol, la fel și argumentul, precum că nu a

avut cu partea vătămată un raport sexual în mod pervers. Probele cercetate au

confirmat în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpatul Golinat Vasile a săvârșit

infracțiunea de violul asupra parții vătămate Arnaut XXXXX, precum și a săvârșit

și acțiuni violente cu caracter sexual în privința acesteia.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat critic declarațiile

inculpatului, potrivit cărora raport sexual cu partea vătămată a fost benevol. A

considerat aceste declarații ca o metoda de a se eschiva de la răspundere. Afirmațiile

acestuia fiind combătute prin probele cercetate, care cu certitudine exclud afirmațiile

părții apărării, precum ca partea vătămată benevol a întreținut relații sexuale cu

inculpatul.

Faptul că, martorii în acea seara nu au văzut ca Golinat Vasile sa-i fi aplicat

Tatianei careva lovituri sau forța fizica, precum și faptul că, partea vătămată benevol

se ducea cu Golinat Vasile în alta camera, fără a fi impusă, nu infirma în nici un mod

vinovăția inculpatului, precum și nu confirma că relațiile sexuale cu inculpatul,

partea vătămată le-a întreținut benevol.

În acest sens, instanța de apel a notat că, circumstanțele cauzei din speță

corespund recomandărilor hotărârii plenului CSJ și practicii CEDO, statuând că,

partea vătămată Arnaut XXXXX era în imposibilitate de a-și manifesta voința din

cauza vârstei fragede, de a se apăra și a opune rezistență fizică făptuitorului, care era

de o vârstă mai mare decât dânsa, fapt de care a profitat inculpatul.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, în pct.19 al Hotărârii Plenului CSJ

nr.17 din 07.11.2005, potrivit căruia, în corespundere cu art.174 Cod penal, se

califică raportul sexual altul decât violul, actele de penetrare vaginală, anala sau

bucala și altele, comise asupra unei persoane, despre care se știa, cu certitudine, ca

nu a împlinit vârsta de 16 ani, în cazul în care a existat consimțământul victimei la

aceste acțiuni, acesta presupunând discernământul.

Raportul sexual, altul decât violul, actele de penetrare vaginală, anala sau

bucala și altele, săvârșite cu o persoană de vârstă fragedă, al cărei consimțământ

nu are valoare juridică, deoarece aceasta nu înțelege semnificația celor ce i se

întâmplă, se califică nu conform art.174 Cod penal, ci potrivit art.171 alin. (3) lit.

b) sau art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a subliniat că, acest aspect cu certitudine s-a confirmat în

prezenta cauza. Fiind audiată în ședința de judecată, partea vătămată Arnaut

XXXXX a confirmat că, diferența intre dânsa și Golinat Vasile este mare. Nu ține

minte cum s-a ajuns la raport sexual. La vârsta de 11 ani nu-și dădea seama ce

înseamnă raport sexual și nu poate să comunice de ce a mers la acest raport sexual.

În circumstanțele date, instanța de apel a stabilit că chiar și în situația presupusului

consimțământ al parții vătămate, acesta nu are valoare juridica și nu poate fi

interpretat ca consimțământ la întreținerea raportului sexual, având în vedere vârsta

de 11 ani a parții vătămate la momentul comiterii infracțiunii, care nu-și dădea seama

ce înseamnă raport sexual. Totodată, lipsa urmelor de violență și absența unei

rezistențe fizice din partea victimei, nu infirmă vinovăția inculpatului și nu confirmă

că raportul sexual a fost benevol. Acest raport sexual a avut loc în lipsa

consimțământului victimei, fapt confirmat prin raportul de evaluare psihologica și

5

raportul de expertiză.

Instanța de apel a conchis că, în prezenta cauza a fost confirmată și vinovăția

inculpatului în săvârșirea acțiunilor violente cu caracter sexual în privința parții

vătămate.

În contextul dat, instanța de apel a punctat că, vinovăția lui Golinat Vasile în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 Cod penal, reiese din însăși declarațiile

ultimului care le-a dat la faza urmăririi penale în calitate de bănuit. Astfel, potrivit

procesului-verbal de audiere a bănuitului din 22.03.2012, reiese că (…) i-a propus

părții vătămate să prietenească cu dânsul și să întrețină raport sexual. XXXXX i-a

răspuns ca așa ceva nu face, dar poate sa-i facă altceva, adică sa-i ia membrul sexual

în gură. Atunci, i-a dat pantalonii în jos și s-a culcat pe pat deasupra lui și i-a supt

membrul. Între timp Secureanu a deschis ușa și văzând ce face XXXXX a intrat

înapoi în altă cameră.

Prin urmare, instanța de apel neavând temei de a se îndoi în declarațiile lui

Golinat Vasile de recunoașterea faptului că a avut un raport sexual oral cu partea

vătămată, pe care le-a considerat veridice și le-a pus la baza deciziei de condamnare

a inculpatului, acestea fiind confirmate prin ansamblul de probe administrate în

prezenta cauză.

La fel, instanța de apel a ținut să menționeze că, Golinat Vasile a fost audiat

în calitate de bănuit de către procuror, în prezența reprezentantului legal, a avocatului

și pedagogului, ceea ce confirma că bănuitul nu a fost constrâns sau influențat la

darea declarațiilor.

În altă ordine de idei, instanța de apel a indicat că, potrivit actului de învinuire,

inculpatului i-a fost incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin. (3)

lit. b) Cod penal, fiind pusa în sarcina acestuia agravanta săvârșită asupra unei

persoane minore în vârsta de până la 14 ani, precum și comiterea infracțiunii

prevăzute la art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, ce conține agravanta săvârșită asupra

unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

În cazul din speță, instanța de apel a considerat că, partea acuzării nu a

demonstrat și nu a făcut dovada faptului că inculpatul Golinat Vasile a cunoscut cu

certitudine care este vârsta parții vătămate Arnaut XXXXXX.

Având în vedere circumstanțele date și anume faptul că, până la momentul

comiterii infracțiunii, inculpatul nu o cunoștea pe Arnaut XXXXX, ne cunoscând

nici măcar numele acesteia, instanța de apel a concluzionat că, inculpatul nu a putut

cunoaște cu certitudine vârsta parții vătămate. Mai mult, a luat în considerație și

faptul că la momentul comiterii infracțiunii inculpatul la fel era minor. Acesta nu era

în stare sa evalueze obiectiv vârsta victimei sau cel puțin să admită faptul că ultima

nu a împlinit vârsta de 14 ani.

Referitor la încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 2 097 lei de la

inculpat, instanța de apel a ajuns la concluzia de a o respinge ca fiind neîntemeiată

pe motiv că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat.

Astfel, a reținut că în cauza dată în cadrul urmăririi penale a fost efectuată

examinarea medico-legala și expertize psihiatrice, pentru care statul a suportat

cheltuieli sumare în mărime de 2 097 lei, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina parții

6

acuzării.

contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- cu trimitere la prevederile art.art.95, 100 Cod de procedură penală, a

menționat că, la adoptarea deciziei de recalificare a acțiunilor inculpatului Golinat

Vasile de la art.art.171 alin.(3) lit. b), 172 alin (3) lit. a) Cod penal la art.art.171

alin.(2) lit. b), 172 alin.(2) lit. a) Cod penal, instanța de apel nu a dat deplină eficiență

acestor prevederi, inclusiv doctrinei penale și a făcut o apreciere a probatoriului ce

nu se racordă la valoarea acestuia;

- organul de urmărire penală corect a calificat acțiunile inculpatului Golinat

Vasile potrivit indicilor infracțiunilor prevăzute de art.art.171 alin.(3) lit. b), 172

alin.(3) lit. a) Cod penal, fapt care se confirmă prin cumul de probe acumulat în

cadrul urmării penal și cercetat în instanțele de judecată;

- instanța de apel nu a dat o apreciere justă cumulului de probe prezentate de

către părți din punct de vedere al coroborării lor, eronat, a ajuns la concluzia de

recalificare a acțiunilor inculpatului fără a reține în sarcina acestuia agravantă

săvârșită asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani în privința

infracțiunilor incriminate;

- instanța de apel în partea descriptivă a constatată că, Golinat Vasile a săvârșit

infracțiunile profitând de vârsta fragedă a părții vătămate, dar în consecință ajunge

la concluzia că, partea acuzării nu a demonstrat și nu a făcut dovada faptului că

inculpatul Golinat Vasile a cunoscut cu certitudine care este vârsta părții vătămate

Arnăut XXXXX;

- partea acuzării consideră că, probele aduse în confirmarea învinuirii, cu

certitudine dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate

în baza art.art.171 alin.(3) lit. b), 172 alin.(3) lit. a) Cod penal;

- cu trimitere la prevederile art.art.142 alin.(1), 227 alin.(1) și 2), pct.1), 228

alin.(3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, consideră că instanța de apel nu a

clarificat obiectiv circumstanțele și eronat a respins demersul cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare.

5.1. Avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului, în temeiul art.427

alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar prin care

a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- prin ordonanța din 09 februarie 2012, a fost stabilită competența procurorului

în procuratura Sîngerei - Șușu Constantin să exercite urmărirea penală, însă audierea

părții vătămate Arnaut XXXXX și a martorului Ivancea Maria a fost efectuată de

către Cojemeachina Aliona, inspector al grupei minori а Comisariatului de Poliție

Sîngerei, ceia ce duce la nulitatea absolută a acestor acte, cât și celor ulterioare;

- nu este de acord cum a fost apreciate de către instanța de apel declarațiile

date în cadrul urmăririi penale de către martorul Ivancea Maria și partea vătămată

Arnaut XXXXXX, care nu pot fi reținute ca probe;

- fiind audiată în instanța de apel partea vătămată Аrnaut XXXXX având

7

majoratul, а declarat că raportul sexual întreținut cu Golinat Vasile а fost unul

benevol, nu 1-а întrebat ре Golinat Vasile ce vârstă are și nici Golinat Vasile nu

cunoștea ce vârstă are ea, nu а întreținut raport sexual oral cu inculpatul, nu ține

legătură cu el și nu a fost rugată să depună alte declarații;

- acțiunile lui Golinat Vasile au fost ilegal recalificate de către instanța de apel

în baza art.art.171 alin.(2) lit. b) și 172 alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța de fond a

calificat corect acțiunile inculpatului Golinat Vasile în baza art.174 alin.(1) lit. b)

Cod penal și l-a achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.172

alin.(3) lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

5.2. Avocatul Balan Angela în numele inculpatului în temeiul art.427

alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar (suplementar)

prin care a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată

În motivarea recursului a invocat următoarele:

- recursul ordinar declarat urmărește repararea erorilor de drept admise de

instanțele inferioare prin interpretarea eronată și neaplicarea prevederilor art.94

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, încălcarea jurisprudenței Curții

Constituționale în materia excluderii probelor din consecință imediată și directă -

fiind încălcarea аrt.6 paragraful 1 din CEDO;

- apărătorul nu este de acord cu modul de apreciate a probelelor de către

instanța de apel care a dus la condamnarea inculpatului în baza art.art.171 alin.(2)

lit. b) și 172 alin.(2) lit. b) Cod penal;

- referitor la stabilirea vinovăției de către instanța de apel în baza art.171

alin.(2) lit. b) Cod penal, care a menționat precum că, consimțământul nu are valoare

juridică, deoarece victima nu înțelegea semnificația celor întâmplate, din cauza

vârstei fragede, sunt eronate și combătute prin materialul probator administrat în

speță;

- prima instanță a constatat mai multe fapte și circumstanțe, care au determinat

adoptarea unei sentințe de achitare. Însă, instanța de apel nu a examinat și nu a

comentat constatările primei instanțe, inclusiv, cu referire la declarațiile părții

vătămate Arnăut XXXXX și a martorului Ivancea Măria, făcute în cadrul urmăririi

penale;

- în cadrul cercetării judecătorești, nici o parte a procesului penal, nici un

mijloc de probă, cum ar fi evaluarea și raportul de expertiză, nu confirmă existența

acțiunilor de satisfacere a poftei sexuale de către Golinat Vasile în formă perversă,

săvârșită prin constrângere fizică;

- pentru a-și motiva soluția de condamnare a lui Golinat Vasile pe art.172

alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a indicat că, declarațiile inculpatului date

în cadrul audierii în faza de urmărire penală, la 22.03.2012, coroborează cu alte

probe, însă nu a indicat nici una din ele;

- partea apărării a invocat și a argumentat nerespectarea procedurii speciale în

cadrul urmării penale privind minorii, solicitând instanța de judecată de a constatat

că prevederile legale stabilite de legislația națională, cât și de cea internațională au

fost grav încălcate în speță, care au dus la violarea drepturilor fundamentale a

învinuitului minor, dreptului la apărare și dreptului la o anchetă echitabilă.

8

lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

6.1.Cu referire la recursul procurorului.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către procuror, recurentul

invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, semnalând totodată și pct.12) a aceleiași norme

procesual penale, care stabilesc că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență recurentul critică decizia instanței de apel sub două aspecte: 1)

privind dispunerea recalificării acțiunilor inculpatului de la art.171 alin.(3) lit. b) și

art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal la art.171 alin.(2) lit. b) și art.172 alin.(2) lit. b) Cod

penal și anume prin excluderea din actul de învinuire a agravantei asupra „unei

persoane minore în vârstă de până la 14 ani”, 2) privind respingerea solicitării

procurorului de a fi încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului în sumă de

2 097 lei.

Cu privire la eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că, analizând decizia atacată în

raport cu recursul declarat de procuror, sunt nefondate alegațiile acuzatorului de stat

cu privire la soluția instanței de apel în ce privește respingerea cererii procurorului

de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

În acest sens, instanța de recurs precizează că, potrivit art.229 alin.(1) Cod de

procedură penală „Cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt

trecute în contul statului.”

Potrivit alin.(2) al aceleiași norme „Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului

cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

9

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.”

Raportând circumstanțele invocate în recursul ordinar sub acest aspect, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

relevă în mod concludent că prima instanță și instanța de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art.art.385 alin.(1) pct. 14), 227 alin.(1) și (3), 143 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când

prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în

limitele competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea

expertizelor judiciare urmează a fi făcută din contul mijloacelor bugetului de stat,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul acuzării.

Totodată, prevederile art. 229 alin. (1) și (3) a Codului de procedură penală,

prevede că instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare și poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reține că, alegațiile expuse de recurent în

recursul declarat, au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora

această instanța s-a expus întemeiat, lipsind astfel careva raționamente pentru ca

instanța de recurs să se îndepărteze de la concluziile efectuate de instanța de grad

inferior, întrucât criticile procurorului în partea ce se referă la dezacordul cu

respingerea încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, sunt neîntemeiate,

deoarece instanțele de fond corect au ajuns la concluzia că aceste cheltuieli urmează

a fi puse în sarcina statului deoarece au fost suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

La fel, Colegiul penal lărgit menționează că, partea acuzării nu a prezentat

careva probe ce ar confirma solvența inculpatului sau capacitatea acestuia de

achitare a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei, având

această obligație exclusivă.

10

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, nu este incident în speță

cazul de casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției

referitoare la cheltuielile judiciare.

Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la art.427

alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, care stipulează că faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, Colegiul lărgit conchide că raportând circumstanțele

invocate în recursul ordinar, cu probele cauzei care au fost examinate în ansamblu,

prezintă o situație clară și fără dubii a circumstanțelor de fapt că Golinat Vasile a

săvârșit infracțiunile prevăzute de art.art.171 alin.(2) lit. b) și 172 alin.(2) lit. b) Cod

penal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, nu este întemeiată critica

procurorului, în vederea neaprecierii juste a cumulului de probe, în baza cărora urma

a fi reținută agravanta săvârșită asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14

ani. În acest sens sunt relevate constatările instanței de apel care a notat că, partea

acuzării nu a demonstrat și nu a făcut dovada faptului că inculpatul Golinat Vasile

a cunoscut cu certitudine care este vârsta parții vătămate Arnaut XXXXX

Mai mult, se cere de a fi subliniat și faptul că, până la momentul comiterii

infracțiunii, inculpatul nu o cunoștea pe partea vătămată, nu-i cunoștea numele, iar

fetele s-au prezentat că au vârsta de 16 ani, având și o dezvoltare fizică respectivă.

Colegiul penal lărgit mai menționează în acest sens că, CtEDO în hotărârea

Capeau c. Belgiei din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al art.6§2 și e

obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe admisibile privind vinovăția săi

revină părții acuzării. Ignorarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor

art.24 Cod de procedură penală lezează drepturile inculpaților la un proces echitabil,

drept garantat de art.6 din Convenție.

În această ordine de idei, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat

argumentul privind necesitatea de a revedea încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Golinat Vasile de la art. art.171 alin.(2) lit. b) și 172 alin.(2) lit. b) Cod

penal la art. art.171 alin.(3) lit. b), 172 alin (3) lit. a) Cod penal, deoarece soluția

adoptată de instanța de apel privitor la încadrarea juridică este corectă, ținându-se

cont de circumstanțele de fapt stabilite în cadrul cercetări judecătorește de către

instanța de apel.

6.2.Cu referire la recursul avocatului Uncu Natalia în numele

inculpatului .

Potrivit recursului declarat de către partea apărării se semnalează temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală care stabilesc,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii, 12)

când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

11

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Colegiul penal lărgit constată că preponderent argumentele formulate de

apărare se referă la modalitatea de apreciere a probelor, în special recurentul

obiectând asupra depozițiilor date în cadrul urmăririi penale de către martorul

Ivancea Maria și partea vătămate Arnaut XXXXX, care nu pot fi reținute ca probe.

La acest punct de analiză, instanța de recurs menționează că aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în

urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, acestea fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului raportat la

învinuirea imputată acestuia prin actul de învinuire și sesizare a instanței.

De asemenea, la argumentele avocatului invocate în cererea de recurs privind

modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit

subliniază că, instanța de apel a dat o apreciere corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie la pct.4, concluzii care se însușesc de către instanța

de recurs pe deplin și astfel nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în

cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CțEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță.

Referitor la motivele invocate în cererea de recurs precum că „prin ordonanța

din 09 februarie 2012, a fost stabilită competența procurorului în procuratura

Sîngerei - Șușu Constantin să exercite urmărirea penală, însă audierea părții

vătămate Arnaut Tatiana și a martorului Ivancea Maria a fost efectuată de către

Cojemeachina Aliona inspectorul grupei minori а Comisariatului de Poliție

Sîngerei, cei ce duce la nulitatea absolută a acestor acte, cât și celor ulterioare”.

12

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, inculpatul cât și avocatul acestuia

care considerându-se afectați într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat

legalitatea actelor procedural îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și

termenul stabilit de lege, precum și, la finisarea urmăririi penale și luarea de

cunoștință cu materialele cauzei, nu au avut nici o obiecție asupra actelor menționate,

prezumându-se că au acceptat situația dată.

La fel, conform alin.(4) al art.251 Cod de procedură penală, încălcarea oricărei

altei prevederi legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau

în instanța de judecată când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Din actele cauzei rezultă că, la finisarea urmăririi penale (10.07.2017), când

inculpatului i-au fost prezentate materialele dosarului, a făcut cunoștință cu acestea

și a primit copia rechizitoriului pentru care a semnat, nu a invocat despre nulitatea

actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce prezumă că a

fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale (f.d.51, Vol. II).

Cu referire la temeiul pentru recurs specificat la pct. 8) alin.(1) din art.427

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că, recursul nu a fost

motivat sub acest aspect. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu

recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de recurs

nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În ceea ce privește argumentele recurentului, sub aspectul temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin. (1) pct.12) Cod de procedură penală, prin care își exprimă

dezacordul cu calificarea acțiunilor sale de către instanța de apel și solicită să fie

menținută sentința primei instanțe prin care a fost încetat procesul penal în baza

art.174 alin.(1) Cod penal și achitat de infracțiunea prevăzută de art.172 alin.(3) lit.

a) Cod penal.

Colegiul penal lărgit reține ca fiind corecte constatările instanței de apel cu

privire la încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.171 alin.(2) lit. b) și art.172

alin.(2) lit. b) Cod penal, deoarece vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare atât

prin declarațiile părții vătămate, cât și prin alte probe directe în constatarea

circumstanțelor cauzei și care indică cu certitudine la vinovăția inculpatului,

coroborându-se pe deplin cu declarațiile martorului Ivancea Maria ( v. 3 f.d.106

verso), raportul de evaluare psihologică nr. XXXXX din XXXXX ( v.1 f.d.101-103),

raportul de expertiză medico-legală XXXXXX, ( v.1 f.d.169), actul de expertiză

psihiatrică-legală de ambalator nr.XXXXXX ( v.1 f.d.186-187).

Mai mult, în ședința de apel inculpatul vina nu a recunoscut-o și a susținut

integral declarațiile date în prima instanță, recunoscând învinuirea adusă în baza

13

art.174 alin.(1) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal lărgit face trimitere la hotărârea CEDO în cauza

M.C c. Bulgariei din 04.12.2003, 39272/98 potrivit căreia în cauza dată a fost

încălcat art.3 (interzicerea torturii) și art.8 (dreptul la respectarea vieții private și de

familie). Potrivit hotărârii date în conformitate cu normele dreptului internațional și

dreptul comparat în ceea ce privește reglementarea infracțiunilor de viol, statele sunt

obligate, în baza obligațiilor pozitive impuse prin art.3 și 8 din Convenție, să

urmărească și să sancționeze de o manieră efectivă orice act sexual neconsimțit,

chiar dacă victima nu a opus rezistență fizică . În speță, Curtea a constatat că deși

organele de anchetă au depus anumite eforturi nu trebuie subestimate, acestea au

insistat prea mult pe lipsa unor probe „directe ” ale violului (de exemplu , urme de

violență), constatând absența unei rezistențe din partea victimei. Această abordare

este restrictivă, întrucât ancheta ar fi trebuit să fie axată pe problema

consimțământului. În consecință, art.3 și art.8 au fost violate ca urmare a

neîndeplinirii obligaților pozitiv ale statului.

Circumstanțele cauzei în speță întru totul corespuns recomandărilor hotărârii

plenului Curții Supreme de Justiție și practicii CtEDO citate supra, în vederea

faptului că partea vătămată Arnaut XXXXX era în imposibilitate de a-și manifesta

voința din cauza vârstei fragede. Imposibilitatea părții vătămate de a se apăra constă

în aceea că era incapabilă să opună rezistență făptuitorului deoarece era de o vârstă

mai mare, nefiind în stare psihofiziologică de a-și manifesta voința din cauza vârstei

fragede, fapt de care a profitat inculpatul.

Este relevat și pct.9 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.17 din

07.11.2005 ,,despre practica judiciară în cauzele din categoria infracțiunilor privind

viața sexuală”, potrivit căruia, în corespundere cu art.174 Cod penal, se califică

raportul sexual altul de cât violul, actele de penetrare vaginală, anală sau bucală și

altele, comise asupra unei persoane, despre care se știa cu certitudine, că nu a

împlinit vârsta de 16 ani, în cazul în care a existat consimțământul victimei la

acțiuni, acesta presupunând discernământul.

Raportul sexual, altul decât violul, actele de penetrare vaginală, anală sau

bucală și altele, săvârșite cu o persoană de vârstă fragedă, al cărei consimțământ

nu are valoare juridică, deoarece acesta nu înțelege semnificația celor ce i se

întâmplă, se califică nu conform art.174 Cod penal, ci potrivit art.171 alin.(3) lit. b)

sau art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal.

6.3. Cu referire la recursul avocatului Balan Angela în numele

inculpatului .

Colegiul penal lărgit a stabilit că, recursul ordinar „suplimentar” declarat de

către avocatului Balan Angela în numele inculpatului la 19 aprilie 2021, este declarat

peste termen. În acest sens, urmează a fi subliniat faptul că, potrivit prevederilor

art.421 Cod de procedură penală, raportat la art.401 Cod de procedură penală,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să declare

recurs ordinar. Totodată, pentru ca acesta să fie admis spre examinare de către

instanța de recurs, el urmează a fi declarat în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei, așa cum este indicat expres în prevederile art.422 Cod de

procedură penală.

14

Instanța de recurs indică faptul că, potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură

penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în apel din data de 29

octombrie 2020, inculpatul a participat la ședința în cadrul căreia a avut loc

pronunțarea dispozitivului hotărârii atacate (f.d.100-101 vol. III), fiind înștiințat

asupra faptului că pronunțarea deciziei integrale va avea loc la data de 25 noiembrie

2020, la care s-a prezentat avocatul acestuia Uncu Natalia (f.d.102 vol. III) și a primit

o copie de pe decizia pronunțată integral. În acest context, Colegiul penal lărgit

constată cu certitudine că inculpatul cunoștea despre modul și termenul de atac al

deciziei instanței de apel, însă a omis să-și exercite dreptul procesual în termenul

legal.

Potrivit prevederilor art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul prevederilor nominalizate și în concordanță cu

circumstanțele constatate, Colegiul penal lărgit reține că termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 26 noiembrie 2020 și expira la 28

decembrie 2020. Avocatul inculpatului a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel la data de 19 aprilie 2021, după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut

de art.422 Cod de procedură penală, care nu poate fi considerat parte integrantă a

recursului inițial, declarat în termen, or, legislația procesual-penală nu instituie

reglementări privind recursul suplimentar – astfel, fiecare recurs urmează a fi

examinat separat, inclusiv din punct de vedere al termenului de declarare.

Colegiul penal lărgit subliniază că termenul de recurs este un termen procesual

legal, durata căruia este stabilită prin lege, iar în aceste condiții acesta este absolut

și are caracter imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Instanța de recurs conchide asupra respingerii recursului ordinar declarat de

către avocatul Balan Angela ca inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

6.4. În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile pentru

recurs invocate în cererile de recurs nu și-au găsit confirmare, reieșind din faptul că

anumite argumente invocate în cerere sunt neîntemeiate, iar altele inadmisibile,

precum și din considerentul că nu s-au depistat alte erori care, examinate din oficiu,

ar justifica casarea deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide asupra

soluției de respingere, ca inadmisibile, a recursurilor ordinare declarate în cauză, cu

menținerea deciziei instanței de apel.

Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul Uncu Natalia

și de către avocatul Balan Angela în numele inculpatului, cu menținerea deciziei

15

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui Golinat Vasile XXXXX.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 20 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

16