1ra-413/2021 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-413/2021 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-413/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bodean Ina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2020, în cauza penală

prindu-l pe

Adăscăliței Georgel XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t:

Adăscăliței Georgel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani, cu executare acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

la 24 noiembrie 2017 la ora 19:00, împreună și la o înțelegere prealabilă cu Berlinschi

Valeriu, fiind în stare de ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică și cu o deosebită obrăznicie, în stradă, la poarta casei cet. Berlinschi

Tatiana din XXXXX, au inițiat cu Baeș Serghei o ceartă, numindu-1 cu diferite cuvinte

necenzurate, aplicându-i totodată mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, pricinuindu-i dureri fizice. La observațiile lui Berlinschi

Tatiana și a fiului minor al acesteia, Berlinschi Victor de a stopa acțiunile sale agresive,

1

aceștia nu au reacționat, mai mult ca atât, Adăscăliței Georgel XXXXX a smuls de la

gard o ștachetă din lemn, cu care i-a aplicat cet. Berlinschi Tatiana o lovitură în cap,

pricinuindu-i dureri fizice.

Astfel, acțiunile lui Adăscăliței Georgel au fost calificate în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal - huliganismul, adică acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, de două persoane, în privința persoanelor

care curmă acțiunile huliganice și cu aplicarea obiectelor care pot provoca vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

sentinței cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Adăscăliței Georgel să fie recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

În susținerea cerințelor sale, procurorul a indicat că, pedeapsa stabilită lui

Adăscăliței Georgel cu suspendarea condiționată a executării acesteia nu va atinge

scopul ei de restabilire a echității sociale, reeducare și resocializare a inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar infracțiunea săvârșită de către

acesta nu și-a pierdut pericolul social.

La fel, a indicat că, inculpatul Adăscăliței Georgel în cadrul ședinței de judecată

vinovăția nu a recunoscut-o, până în prezent nu a conștientizat pericolul acțiunilor

sale, nu s-a căit sincer și nici nu a cerut scuze de la părțile vătămate, la locul de trai se

caracterizează negativ, anterior a fost tras la răspundere penală pentru mai multe

infracțiuni, totodată a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamant având

antecedente penale nestinse.

Totodată, a indicat că instanța de fond la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, nu a stabilit inculpatului Adăscăliței Georgel nici o obligație, necătând la

personalitatea negativă a acestuia, în astfel de caz consideră că urmau a fi stabilite cel

puțin câteva obligații care vor asigura atingerea scopului pedepsei.

2020, a fost admis apelul procurorului, casată sentința parțial și pronunță o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

„Lui Adăscăliței Georgel XXXXX recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod Penal al RM i se aplică pedeapsa cu închisoare pe

termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis”.

În rest, sentința a fost menținută.

2

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea

de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Adăscăliței Georgel, instanța de

apel a constatat că, în baza probelor administrate de acuzatorul de stat, acțiunile

infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în

această parte, de către părțile la proces.

Instanța de apel a menționat că, din textul apelului formulat de către acuzatorul

de stat, rezultă că sentința primei instanțe a fost contestată doar în partea stabilirii

pedepsei și modului de executare a acesteia.

Astfel, verificând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond referitor la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Adăscăliței Georgel,

instanța de apel a constat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal raportat la prevederile art. 90 Cod penal,

respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Adăscăliței Georgel

cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin. (4) Cod penal,

infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „gravă”.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul vina în

comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, la fel, în conformitate cu art. 76

Cod penal, în privința inculpatului careva circumstanțe atenuante nu au fost

constatate, iar în acord cu prevederile art. 77 Cod penal, instanța de fond a reținut cu

titlu de circumstanță agravantă – săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietatea și

comiterea acesteia prin participație.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că, prin caracteristicile eliberate de

Primăria comunei Tănătarii Noi și Inspectoratul de Poliție Călărași, rezultă că

Adăscăliței Georgel la locul de trai se caracterizează negativ (f.d. 47, 123, vol. I), mai

3

mult decât atât, prin revendicarea eliberată în privința inculpatului rezultă că ultimul

anterior a fost atras la răspundere penală (f.d. 108-109, vol. I).

Analizând soluția instanței de fond referitor la individualizarea pedepsei

penale în privința inculpatului Adăscăliței Georgel, instanța de apel menționat că,

prima instanță și-a motivat soluția referitor la aplicarea pedepsei și modalitatea de

executare a acesteia în baza unor circumstanțe generale, fără a fi supuse aprecierii

datelor ce caracterizează personalitatea inculpatului și fără a fi invocate acele

circumstanțe ale cauzei sau trăsături ale inculpatului, în baza cărora instanța de fond

a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa sub formă de

închisoare.

Prin urmare, pedeapsa stabilită de către instanța de fond este una ineficientă,

care nu-și va atinge scopul Legii penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Reieșind din criteriile generale privind individualizarea pedepsei penale și

raportându-le la circumstanțele cauzei penale și la personalitatea inculpatului,

instanța de apel a conchis asupra aplicării inculpatului Adăscăliței Georgel,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal

pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei sub aspectul executării acesteia,

instanța de apel a notat că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin aplicarea

față de inculpat a unei pedepse penale sub formă de închisoare, cu executarea reală a

acesteia.

Bodean Ina în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței.

În susținerea celor solicitate, apărătorul subliniază că, pedeapsa aplicată

inculpatului este una prea aspră, mai mult decât atât, instanța de apel și-a

fundamnetat soluția de stabilire a pedepsei priative de libertate doar pe faptul că

inculpatul anterior a fost judecat de mai mult ori, iar pedepsele aplicate nu și-au atins

scopul, precum și pe faptul că acesta se caracterizează negativ la locul de trai, însă a

ignorat caracteristica eliberată de com. Tuzara, r-nul Călărași, potrivit căreia ultimul a

avut un comportament satisfăcător pe perioada domicilierii în respectiva localitate.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

4

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de inculpat și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune

asupra acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată,

astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

motivul inculpatului, de persoana acestuia, corect a conchis că corijarea acestuia poate

avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 3 ani,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

5

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea recurentului privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate prin menținerea sentinței instanței de fond,

solicitare care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar dezacordul cu pedeapsa

stabilită, or, simplul motiv că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită,

considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a

acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În concluzie, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel

referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este proporțională

faptelor comise de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

6

au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că, nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face

referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și

în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Adăscăliței Georgel XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

7