1ra-2001/2021 — art. 287 al. 3 CP

1ra-2001/2021 — art. 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2001/2021

1-18142952-01-1ra-28092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Bejenaru Iurie, Miron Aliona

judecând în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpat, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 iunie 2021 și a sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din

24 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Diceanu Valeriu xxxxxx, născut la xxxx, originar din r-

nul xxxx, domiciliat în mun. xxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Diceanu Valeriu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Diaconu Fiodor s-a încasat în

beneficiul părții vătămate Diaconu Fiodor prejudiciul moral în mărime de 10 000lei.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Diceanu Valeriu,

la 06 martie 2017, în jurul orelor 17:15, conducând mijlocul de transport ”Renault

Scenic”, n/î xxxxxx, pe str. Calea Ieșilor din mun. Chișinău și nefiind de acord cu

modalitatea în care conducea Diaconu Fiodor automobilul ”Mercedes 208”, n/î

xxxxxx, văzând că ultimul nu reacționează la semnalizare, nefiindu-i permisă

trecerea la dreapta la culoarea verde a semaforului a accelerat, astfel încât, a depășit

automobilul indicat și virând brusc la dreapta a oprit la stația pentru transport public,

s-a apropiat de automobilul ”Mercedes 208”, a urcat în acesta, iar după ce a fost scos

1

afară a început să tragă insistent de mânerul ușii, numind șoferul cu cuvinte

necenzurate, după care, acționând cu intenție directă din intenții huliganice a lovit

cu pumnul de 2 ori în geamul automobilului. În continuarea acțiunilor sale, Diceanu

V., văzând că conducătorul automobilului ”Mercedes 208” a început deplasarea, 1-

a urmărit și devenind agresiv, acționând cu intenție directă, încălcând grosolan

ordinea publică din motive huliganice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, aflându-se în continuare în loc public, după intersecție cu sensul

giratoriu de la ieșirea din mun. Chișinău în direcția spre or. Strășeni 1-a depășit și

fiind angajat în trafic, a manevrat automobilul său ”Renault Scenic” în fața

automobilului ”Mercedes 208” la volanul căruia se afla Diaconu F., periodic

frânând, încercând să-1 forțeze pe cel din urmă să întrerupă deplasarea, iar când

acesta a încercat să-1 ocolească, Diceanu V. nu i-a permis depășirea, provocând

situație de accident și manifestând un comportament obraznic în prezența altor

conducători angajați în trafic a frânat brusc, oprindu-se definitiv, astfel încât 1-a

determinat și pe Diaconu F. să oprească automobilul pe care îl conducea.

Tot atunci, continuându-și acțiunile huliganice, Diceanu V. a coborât din

automobilul pe care îl conducea și a îndreptat spre Diaconu F. pistolul de model

Macarov TX care îl avea asupra sa, apoi brusc s-a îndreptat spre automobilul

”Mercedes 208” a deteriorat sticla de la geamul ușii, a pătruns în automobil și având

în mână pistolul menționat supra, i-a aplicat lui Diaconu F. cu acesta o lovitură în

regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 675/D din

22.03.2017 traumă craniocerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, plăgi

contuze transfixiante cu edem echimotic la nivelul buzei superioare care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare ușoară.

Astfel, acțiunile lui Diceanu Valeriu au fost calificate în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal: „Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită, comisă cu aplicarea sau cu încercarea aplicării

armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.”

2.1 Inculpat, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie

recalificate din art. 287 alin. (3) Cod penal în baza art. 354 sau 78 alin. (2) Cod

contravențional, cu respingerea acțiunii civile, invocând că, organul de urmărire

penală nu a prezentat suficiente probe care să indice care norme sociale și morale de

conviețuire au fost încălcate de inculpat într-un mod grosolan și demonstrativ: ca

necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, or, acesta are un

sens mai general și nu se regăsește la caz; acțiunile inculpatului puteau fi calificate

2

conform prevederilor art. 78 sau 354 Cod Contravențional, deoarece în învinuirea

adusă lui Diceanu Valeriu lipsește semnul calificativ al huliganismului penal, lipsa

semnului calificativ denotă lipsa laturii obiective a componenței de infracțiune

incriminată; instanța de judecată a dat apreciere doar declarațiilor părții vătămate

care sunt unele confuze și fară un suport probatoriu, nu a fost demonstrat nici faptul

aplicării armei de către Diceanu Valeriu; dubiul privind utilizarea obiectului în

calitate de armă nu poate fi înlăturat, unica probă în acest sens fiind declarația părții

vătămate care are interes în aceste declarații; insăși Diceanu Valeriu a avut vătămări

fizice, demonstrate prin raportul de expertiză (f.d.31-32); nu a fost probată nici

presupusa aplicare a violenței asupra lui Diaconu, acesta cel mai probabil s-a lovit

de volan; deși acțiunile s-au petrecut în stradă, alte persoane nu erau prezente,

totodată acesta nu a fost un act îndreptat la tulburarea ordinii publice, ci a fost un

conflict privat, care s-a iscat din motivul că șoferul microbuzului, l-a agresat pe

Diceanu Valeriu; chiar dacă ar fi fost formal o încălcare a ordinii publice, oricum

această încălcare este lipsită de caracterul prejudiciabil, fapt care denotă lipsa

infracțiunii, ori, circumstanțele enunțate, exclud latura subiectivă a infracțiunii,

adică intenția directă la încălcarea grosolană a ordinii publice, fiind lipsă a obiectului

și laturii obiective a infracțiunii de huliganism, ceea ce denotă absența temeiului

juridic de tragere la răspundere penală a lui Diceanu Valeriu.

2.2 Partea vătămată, solicitând repunerea în termen, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, Diceanu Valeriu să

execute real pedeapsa cu închisoare fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu

admiterea integrală a acțiunii civile înaintate, invocând că, nu este de acord cu

sentința în partea ce ține de stabilirea pedepsei, o consideră prea blândă și în partea

laturii civile, prima instanță nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după

consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând o hotărâre neîntemeiată; prima

instanță nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, aceasta greșit a conchis că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi izolat

de societate; sentința adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii

pedepse contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de

aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei; inculpatul nu

recunoaște vina, nu a reparat prejudiciul cauzat, nu manifestă căință sinceră, nu și- a

cerut scuze de la parte vătămată iar concluziile instanței de fond, la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu

probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale; prima instanță incorect a soluționat latura civilă, urma să admită integral

acțiunea civilă înaintată.

2020, apelul părții vătămate a fost respins ca nefondat.

3

Apelul inculpatului a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Diceanu Valeriu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 30 000 lei.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în

mărime de 5 000 lei.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, Diceanu Valeriu, la 6

martie 2017, în jurul orelor 17:15, conducând mijlocul de transport ”Renault

Scenic”, n/î xxxxx, pe str. Calea Ieșilor din mun. Chișinău și nefiind de acord cu

modalitatea care conducea Diaconu Fiodor automobilul ”Mercedes 208”, n/î

Yxxxxx, văzând că ultimul nu reacționează la semnalizare, nefiindu-i permisă

trecerea la dreapta la culoarea verde a semaforului a accelerat, astfel încât, a depășit

automobilul indicat și virând brusc la dreapta, a oprit la stația pentru transport public,

s-a apropiat de automobilul ”Mercedes 208”, a urcat în acesta, iar după ce a fost scos

afară, a început să tragă insistent de mânerul ușii, numind șoferul cu cuvinte

necenzurate, după care, acționând cu intenție directă din intenții huliganice a lovit

cu pumnul de 2 ori în geamul automobilului, văzând că conducătorul automobilului

”Mercedes 208” a început deplasarea, 1-a urmărit și acționând cu intenție directă,

încâlcând grosolan ordinea publică din motive huliganice, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, aflându-se în continuare în loc public, după

intersecție cu sensul giratoriu de la ieșirea din mun. Chișinău în direcția spre or.

Strășeni, 1-a depășit și fiind angajat în trafic, a manevrat automobilul ”Renault

Scenic” în fața automobilului ”Mercedes 208”, la volanul căruia se afla Diaconu F.,

periodic frânând, încercând să-1 forțeze pe cel din urmă să întrerupă deplasarea, iar

când acesta a încercat să-1 ocolească, Diceanu V. nu i-a permis depășirea, provocând

situație de accident și manifestând un comportament obraznic în prezența altor

conducători, angajați în trafic, a frânat brusc, oprindu-se definitiv, astfel încât 1-a

determinat și pe Diaconu F. să oprească automobilul pe care îl conducea.

Continuându-și acțiunile huliganice, Diceanu V, a coborât din automobilul pe care

îl conducea și s-a îndreptat spre automobilul ”Mercedes 208”, a deteriorat sticla de

la geamul ușii, a pătruns în automobil și i-a aplicat lui Diaconu F. o lovitură în

regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 675/D din

22.03.2017 traumă craniocerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, plăgi

contuze transfixiante cu edem echimotic la nivelul buzei superioare care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare ușoară.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a conchis că, probele cercetate confirmă învinuirea privind

comiterea de către inculpat a infracțiunii de huliganism, însă nu și încadrarea juridică

4

a faptei în baza agravantei prevăzută la alin. (3) art. 287 Cod penal - săvârșit cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, prin

urmare acțiunile acestuia urmează a fi recalificate la alin. (1) art. 287 Cod penal, or,

ansamblul probatoriu al cauzei nu permit a face concluzia fermă că inculpatul a

săvârșit infracțiunea de huliganism agravat, cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale, și anume cu arma.

4.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta,

indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței,

invocând:

- inculpatul la etapa urmăririi penale a indicat că arma nu a aplicat-o, dar a

arătat-o părții vătămate, ca mai apoi renunțând la aceste depoziții să invoce că arma

se afla în toc la șold și a admis că, în cadrul conflictului a aplicat o lovitură victimei,

acest aspect a fost neglijat de către instanța de apel, or, demonstrarea și aplicarea

armei a fost confirmată prin conținutul reclamației părții vătămate, care sesizând

despre evenimentul infracțional comis asupra dânsului, a specificat că Diceanu V.

avea asupra sa un pistol, cu care în cadrul declanșării conflictului, i-a aplicat o

lovitură;

- din declarațiile părții vătămate la toate etapele examinării cauzei, inculpatul

forțat a intrat în mașină și l-a lovit cu pistolul în față, în regiunea gurii. Când a vrut

să-l lovească a doua oară el a reușit să se acopere cu brațul și l-a împins din mașină.

Tot atunci a apelat la poliție. Diceanu V. îi spunea că îl va împușca, l-a apucat de

haină, cu mâina și i-a rupt roba de serviciu. Totodată, după lovitura cu pistolul a avut

impresia că pe scurt timp a pierdut cunoștința, fiind dezorientat;

- amenințarea cu pistolul a primit-o ca reală și posibilă îndeplinirii și realizării,

comportamentul persoanei era foarte agresiv;

- martorul Diaconu S. a declarat că a fost telefonat de către tatăl său, Diaconu

F., care i-a comunicat că o persoană l-a forțat să stopeze automobilul, blocându-i

calea, amenințându-l cu arma, situație care a fost precedată de deteriorarea geamului

și aplicarea unei lovituri cu arma în față;

- potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 675/D din 22 martie 2017, lui

Diaconu F. i-a fost cauzată traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin

comoție cerebrală, plăgi contuze cu edem echimotic la nivelul buzei superioare și

care se califică ca vătămare ușoară;

- declarațiile părții vătămate sunt credibile și nu pot fi puse la îndoială, deoarece

localizarea leziunilor corporale depistate la victimă, coincid cu situația de fapt care

a fost reliefată în actul de învinuire, din analiza căreia se scot în evidență agravantele

actului de huliganism materializate prin acțiuni adiacente cum ar fi: aplicarea

violenței asupra persoanei, săvârșite cu folosirea armei;

- instanța urma să evalueze întreg suport probatoriu prezentat de către partea

acuzării, apreciindu-le direct în coroborare cu alte probe furnizate, dar să nu se

5

limiteze la trecerea acestora doar în revistă, iar unele din ele în genere nu au fost

supuse unei aprecieri minuțioase, fapt ce denotă că a fost încălcat principiul

nemijlocirii, astfel încât nu a perceput direct faptele și împrejurările relatate de părți,

nu le-a supus unei aprecieri corecte, ceea ce constituie o gravă eroare de fapt, ce

constă din contradicțiile evidente între cele reținute prin soluția adoptată și probele

administrate, denaturându-se evident aceste probe;

- potrivit procesului verbal de ridicare din 6 martie 2017, de la Diceanu V. a

fost ridicat un pistol de model Macarov, încărcător cu 8 cartușe și un permis de port

armă pe numele său, fapt ce indică că la data de 06.03.2017, avea asupra sa un pistol

de model Macarov, cu care a amenințat și a aplicat o lovitură părții vătămate;

- instanța de apel, la adoptarea deciziei de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

la alin. (1) art. 287 Cod penal, nu a dat apreciere justă suportului probatoriu, astfel

încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost

supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la

declarațiile participanților la proces. Instanței de apel, îi rămânea doar să aprecieze

aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

4.2 Inculpatul, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei și a sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile sale să fie recalificate din art. 287

alin. (3) Cod penal în baza art. 354 sau 78 alin. (2) Cod contravențional, cu

respingerea acțiunii civile, invocând:

- acțiunile sale nu au adus atingeri grave ordinii publice și nu au fost îndreptate

împotriva acestor relații, dar au fost un răspuns la atacul violent al persoanei care a

inițiat conflictul;

- instanța de apel doar a constatat că sunt prezente semnele infracțiunii de

huliganism, însă nu a combătut sau nu a apreciat argumentele apărării;

- există numeroase contradicții, iar instanța de apel și de fond nu a considerat

oportun de a le clarifica. Acestea nu au luat în considerație că inițiatorul conflictului

a fost Diaconu F., faptele fiind cercetate superficial fără a se intra în esența acțiunilor

care s-au petrecut. Cu el se afla un copil minor, concubina și tatăl ei, iar acțiunile lui

Diaconu F. prezentau pericol, toate fiind susținute prin declarațiile martorilor;

- în învinuire lipsește semnul calificativ al huliganismului penal.

martie 2021, s-au admis recursurile declarate, s-a casat total decizia și s-a dispus

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

5.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, prima instanță nu a

judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în

rechizitoriu, pe fiecare episod infracțional în parte, nefiind clar indicat care din

probele administrate le confirmă sau infirmă; nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, neindicând motivele

6

pentru care a admis sau respins probele administrate.

Astfel, nu au fost coroborate sub nicio formă declarațiile martorilor date la

urmărirea penală cu cele oferite în ședința judiciară, în special privind aspectul

huliganismului cu aplicarea armei, nefiind clar care din acestea au fost admise și

care respinse, cât și din ce motive.

Mai mult, concluziile sumare și divergente, că: „...prin totalitatea probelor

cercetate în ședința de judecată, vina inculpatului este pe deplin dovedită..., deși

martorii Bounegru S. și Bounegru M., sunt persoane apropiate inculpatului și au

depus declarații în favoarea inculpatului...”, nu corespund exigențelor prescrise în

art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor

administrate în cadrul cauzei penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației

de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele

și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei,

care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii

probelor să poată fi supuse controlului judiciar.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În continuare, Colegiul penal a menționat că, instanța de apel rejudecând cauza

potrivit regulilor generale, conform descriptivului deciziei contestate:

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, pe fiecare episod infracțional în parte, nefiind clar indicat

care din probele administrate le confirmă sau infirmă.

Totodată, încadrând acțiunile inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod penal

conform calificativelor: „...acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită…”, indicând că nu este dovedită agravanta

prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal: „…săvârșit cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății…, ansamblul probatoriu al cauzei nu

permit a face concluzia fermă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de huliganism

agravat, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale…”, a

depășit limitele învinuirii formulate, ori, asemenea circumstanțe în fapt și în drept

nu i-au fost incriminate inculpatului prin rechizitoriu;

b) indicând sumar în faptele constatate că inculpatul: „...a deteriorat sticla de la

geamul ușii, a pătruns în automobil și i-a aplicat lui Diaconu F. o lovitură în regiunea

feței, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 675/D din 22.03.2017

traumă craniocerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, plăgi contuze

transfixiante cu edem echimotic la nivelul buzei superioare care condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

7

ușoară...”, nu a concretizat cum și cu ce a deteriorat sticla de la geamul ușii

automobilului, apoi a lovit partea vătămată peste față, necoroborând provocarea

vătămărilor lui Diaconu F. cu concluziile din raportul de expertiză judiciară nr.

675/D din 22.03.2017, că: „...trauma cranio-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, plăgi contuze transfixiante cu edem echimotic la nivelul buzei

superioare au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatică a unui obiect contondent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate...” (f.d. 41).

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, neindicând motivele pentru care a admis sau respins

probele administrate.

Astfel, nu au fost coroborate sub nici o formă declarațiile martorilor date la

urmărirea penală cu cele oferite în ședința judiciară, în special privind aspectul

huliganismului cu aplicarea armei, nefiind clar care din acestea au fost admise și

care respinse, cât și din ce motive.

Mai mult, concluziile sumare, neclare și divergente, că: „…ansamblul

probatoriu al cauzei nu permit a face concluzia fermă că inculpatul a săvârșit

infracțiunea de huliganism agravat, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale, și anume cu arma.... iar circumstanțele date au rezultat din

declarațiile părții vătămate Diaconu F., care a indicat că, l-a văzut pe Diceanu V. cu

pistolul îndreptat spre el, astfel a oprit. În timpul acesta Diceanu V. a lovit cu pistolul

în sticla din dreapta, a spart sticla și a deschis ușa, a intrat în mașină și l-a lovit în

față, a doua oară când a încercat să îl lovească el a pus mâina, probabil și-a pierdut

cunoștința…, după care a mers la spitalul de urgență...”, nu corespund exigențelor

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea

probelor administrate în cadrul cauzei penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației

de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele

și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei,

care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii

probelor să poată fi supuse controlului judiciar;

d) potrivit procesului – verbal a ședinței judiciare, a început judecarea cauzei

completul format din judecătorii Teleucă S., Jugănari M. și Gîrbu S., dar a finisat și

pronunțat decizia contestată judecătorii Teleucă S., Spoială A. și Gîrbu S.

Totodată, în materialele cauzei lipsește încheierea președintelui instanței,

motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14

din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrelor acestora, despre schimbarea judecătorului Jugănari M., ori,

potrivit stipulărilor din art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

8

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în

orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

S-a respins apelul inculpatului ca fiind nefondat.

S-a admis apelul părții vătămate, s-a casat parțial sentința, în partea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, și a pronunțat o hotărâre nouă potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care:

Pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, stabilită inculpatului

Diceanu Valeriu în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, urmează a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis, cu calcularea termenului ispășirii pedepsei, de la data

reținerii inculpatului de către organele competente.

În rest s-a menținut sentința.

6.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat, dovedită indubitabil

vina inculpatului Diceanu Valeriu de comiterea huliganismul agravat.

În acest sens indicând că, argumentele apărării cu privire la faptul că inculpatul

n-a încălcat ordinea publică sunt neîntemeiate, or latura obiectivă, materializată prin

fapta imputată inculpatului Diceanu Valeriu, că la 6 martie 2017, în jurul orelor

17:15 min. conducînd mijlocul de transport de model „Renault Scenic” cu n/î

xxxxxxx pe str. Calea Ieșilor din mun. Chișinău și nefiind de acord cu modalitatea

în care conducea Diaconu Fiodor automobilul de model „Mercedes 208” cu n/î

xxxxxxx, văzînd că ultimul nu reacționează la semnalizare, nefiindu-i permisă

trecerea la dreapta la culoarea verde a semaforului a accelerat, astfel încît, a depășit

automobilul indicat și virînd brusc la dreapta a oprit la stația pentru transport public,

s-a apropiat de automobilul de model „Mercedes 208”, a urcat în acesta, iar după ce

a fost scos afară a început să tragă insistent de minerul ușii, numind șoferul cu

cuvinte necenzurate, după care, acționînd cu intenție directă din intenții huliganice

a lovit cu pumnul de 2 ori în geamul automobilului. În continuarea acțiunilor sale,

Diceanu Valeriu xxxx văzînd că conducătorul automobilului de model „Mercedes

208” a început deplasarea l-a urmărit și devenind agresiv, acționînd cu intenție

directă, încâlcind grosolan ordinea publică din motive huliganice, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, aflîndu-se în continuare în loc public, după

intersecție cu sensul giratoriu de la ieșirea din mun. Chișinău în direcția spre or.

Strășeni l-a depășit și fiind angajat în trafic, a manevrat automobilul său de model

„Renault Scenic” în fața automobilului de model „Mercedes 208” la volanul căruia

se afla Diaconu Fiodor, periodic frînînd, încercînd să-l forțeze pe cel din urmă să

întrerupă deplasarea, iar cînd acesta a încercat să-l ocolească, Diceanu Valeriu

xxxxxxx nu i-a permis depășirea, provocînd situație de accident și manifestînd un

comportament obraznic în prezența altor conducători angajați în trafic a frînat brusc,

oprindu-se definitiv, astfel încît l-a determinat și pe Diaconu Fiodor să oprească

9

automobilul pe care î-1 conducea. Tot atunci, continuîndu-și acțiunile huliganice,

Diceanu Valeriu xxxxxx a coborît din automobilul pe care î-1 conducea și a îndreptat

spre Diaconu Fiodor pistolul de model Macarov TX care î-1 avea asupra sa, apoi

brusc s-a îndreptat spre automobilul de model „Mercedes 208” a deteriorat sticla de

la geamul ușii, a pătruns în automobil și avînd în mînă pistolul menționat supra, i-a

aplicat lui Diaconu Fiodor cu acesta o lovitură în regiunea feței, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 675/D din 22.03.2017 traumă craniocerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, plăgi contuze transfixiante cu edem

echimotic la nivelul 3 buzei superioare care condiționează dereglarea sănătății de

scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară, a fost realizată

întru totul.

La această concluzie a ajuns corect instanța de fond prin aprecierea corectă a

probelor administrate și cercetate în ședința instanței de fond, cum ar fi declarațiile

părții vătămate, a martorului Diaconu Sergiu, conținutul procesului verbal de

cercetare la fața locului din 6 martie 2017, prin care a fost cercetat locul săvîrșirii

infracțiunii și anume partea carosabilă a străzii Calea Ieșilor vis-a-vis de stația de

alimentare Bemol (f.d 12-14); conținutul raportului de expertiză judiciară nr. 675/D

din 22 martie 2017 prin care s-a constatat că lui Diaconu Fiodor i-a fost cauzată

traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, plăgi contuze

cu edem echimotic la nivelul buzei superioare și care se califică ca vătămare ușoară

(f.d 41-42); conținutul procesului verbal de ridicare din 6 martie 2017 prin care de

la Diceanu Valeriu a fost ridicat un pistol de model Macarov, încărcător cu 8 cartușe

și un permis de port armă pe numele lui Diceanu Valeriu (f.d 48); conținutul

procesului verbal de examinare a obiectului din 16 martie 2017 prin care au fost

examinate bunurile ridicate de la Diceanu Valeriu și anume un pistol de model

Macarov, încărcător cu 8 cartușe și un permis de port armă pe numele lui Diceanu

Valeriu (f.d 49 ).

În continuare, instanța de apel a apreciat critic probele apărării: declarațiile

martorilor Bounegru Stela, cît și ale martorului Bounegru Mihail, la capitolul

neconfirmării circumstanțelor ce țin de încălcarea grosolană a ordinii publice de

către inculpat cu aplicarea armei de către inculpat, or martorii menționați sunt

persoane apropiate ale inculpatului și sunt cointeresați să denatureze circumstanțele

cauzei întru ușurarea situației inculpatului.

La această concluzie instanța de apel a ajuns și datorită faptului că celelalte

probe combat atât versiunea inculpatului, cât și a martorilor apărării, or, faptul

deteriorării geamului și aplicării loviturilor părții vătămate de către inculpat, ținând

cont de circumstanțele cauzei, nu erau posibile fără a nu fi aplicată arma folosită de

către inculpat întru realizarea laturii obiective și survenirea consecințelor.

În special, deteriorarea geamului de către inculpat fără aplicarea unui corp

contodent, de natura pistolului, în circumstanțele cauzei, este exclusă totalmente,

ținând cont de duritatea geamului și imposibilitatea omului de a deteriora acest geam

fără folosirea unui astfel de obiect, cum este pistolul în cazul concret, care având

10

proprietăți caracteristice unui bun cu o durabilitate sporită, este capabil să învingă

rezistența sporită a geamului.

Totodată, instanța de apel a considerat plauzibilă și afirmația părții vătămate,

care a declarat că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pistolul care se afla în mâna

inculpatului, or circumstanțele cauzei, demonstrează anume un astfel de scenariu al

desfășurării evenimentelor, devreme ce inculpatul anterior producerii loviturii

corporale părții vătămate, a deteriorat folosind pistolul ținut în mână, geamul

automobilului, după ce l-a lovit pe inculpat cauzându-i leziuni corporale care puteau

fi cauzate cu un obiect dur contodent, cum ar fi pistolul, lucru confirmat prin raportul

de expertiză medico-legală a părții vătămate din 22.03.2017 nr. 675/D.

Astfel, instanța de apel a considerat realizată atât latura obiectivă, dar și cea

subiectivă, or inculpatul cunoștea și înțelegea despre fapta prejudiciabilă pe care o

comite și dorea survenirea consecințelor urmare a comiterii infracțiunii.

Argumentele apărării cu referire la recalificarea acțiunilor în baza art. 354 și

respectiv art. 78 Cod contravențional, instanța de apel le-a apreciat ca neplauzibile,

indicând că inculpatul a comis fapta prejudiciabilă atentând anume la ordinea

publică, pe care a încălcat-o în mod grosolan, cu aplicarea violenței nepericuloase

față de partea vătămată, folosind în calitate de obiect al comiterii huliganismului

agravant, anume arma pe care o deținea legal asupra sa.

Totodată, instanța de apel ținând cont de circumstanțele cauzei a exclus faptul

încadrării juridice separate în baza art. 78 Cod contravențional și respectiv 354 Cod

contravențional, menționând că probele acumulate denotă că, inculpatul nu a comis

două fapte distincte cum pretinde partea apărării, or fapta prejudiciabilă a fost una

continuă.

Astfel, instanța de apel a susținut că, din fapta constatată a desprins

continuitatea acțiunilor inculpatului pe parcursul realizării întregii laturi obiective

de la momentul când la acostat jignitor pe pătimit, până la aplicarea violenței în

privința acestuia urmare a încălcării ordinii publice cu aplicarea armei deținute

asupra sa folosite în calitate de obiect material întru realizarea laturii obiective a

infracțiunii.

Urmare a celor menționate instanța de apel a respins alegațiile părții apărării cu

privire la existența unui conflict privat al inculpatului cu partea vătămată, or

inculpatul din start a acționat întru încălcarea ordinii publice prin manifestarea unei

lipse de respect față de societate si regulile din societate, acționând grosolan si

demostrativ, fără vre-un motiv l-a acostat pe pătimit în timpul când acesta se afla la

volanul automobilului său, impunându-l să se oprească, apoi l-a acostat jignitor

înjosindu-i onoarea si demnitatea prin folosirea cuvintelor înjurioase, apoi urmare a

respingerii cerințelor legitime ale părții vătămate de a înceta încălcările respective,

inculpatul a continuat acțiunile sale în vederea realizării comportamentului său

delincvent prin violarea ordinii publice demonstrativ si grosolan, deteriorând cu

pistolul geamul ușii automobilului condus de către partea vătămată, după ce a intrat

în automobil si i-a aplicat cu același pistol o lovitură în față cauzându-i leziuni

11

corporale ușoare acestuia, acțiuni prin care inculpatul a urmărit scopul de a-și

demonstra superioritatea față de victimă și bravura, astfel, se observă încălcarea

îndelungată și insistentă de către inculpat a ordinii publice prin acțiuni grosolane si

demonstrative, prin necuviință, neobrăzare, batjocoritoare în raport cu partea

vătămată, prin înjosirea onoarei și demnității acesteia.

Totodată, instanța de apel a considerat corectă soluția instanței de fond cu

privire la admiterea parțială a acțiunii civile a părții vătămate Diaconu Fiodor, în

mărimea admiterii pretențiilor ce țin de încasarea prejudiciului moral în sumă de

10 000 lei, cu respingerea în rest a acțiunii civile, or prejudiciul material pretins a fi

cauzat prin infracțiuni în mărime de 5 500 lei, nu a fost confirmat prin careva probe

pertinente, iar suma de 10 000 lei acordată cu titlu de despăgubire părții vătămate

pentru suferințele fizice și psihice, a fost apreciată de către instanța de apel ca fiind

una echitabilă.

La fel instanța de apel a considerat corectă soluția instanței de fond cu privire

la confiscarea pistolului și a cartușelor, recunoscute drept corpuri delicte, cu care a

fost comisă infracțiunea, în temeiul art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat că, instanța

de fond eronat a conchis că o pedeapsă privativă de libertate cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, or această concluzie este una contradictorie în situația în care acesta

anterior a mai fost condamnat, deși antecedentul penal fiind stins, acesta nu a reparat

benevol prejudiciul cauzat părții vătămate, nu a conștientizat pericolul faptei

prejudiciabile comise.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, instanța de fond neîntemeiat a

conchis că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către

această instanță, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a

aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, or, deși inculpatul Diceanu Valeriu, nu

s-a eschivat de la examinarea cauzei penale, acesta nu a recunoscut vinovăția

incriminată, anterior a fost atras la răspundere penală de mai multe ori, fapt ce denotă

că lui Diceanu Valeriu s-a acordat șansa de a se corija conduita și a demonstra că

cele comise constituie un incident în biografia acestuia, iar în final acestea au fost

ignorate, ultimul săvîrșind o nouă infracțiune cu intenție, precum și n-a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Diceanu Valeriu:

7.1 La data de 30 iulie 2021, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei din 30.06.2021 și a sentinței, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei decizii

noi prin care inculpatul să fie achitat sau acțiunile sale să fie recalificate în baza art.

354 sau art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu respingerea acțiunii civile, invocând:

12

- există numeroase contradicții, iar instanța de apel și de fond nu a considerat

oportun de a le clarifica. Acestea nu au luat în considerație că inițiatorul conflictului

a fost Diaconu F., faptele fiind cercetate superficial fără a se intra în esența acțiunilor

care s-au petrecut. Cu el se afla un copil minor, concubina și tatăl ei, iar acțiunile lui

Diaconu F. prezentau pericol, toate fiind susținute prin declarațiile martorilor;

- în învinuire lipsește semnul calificativ al huliganismului penal;

- nu au fost coroborate sub nici o formă declarațiile martorilor date la urmărirea

penală cu cele oferite în ședința judiciară, în special privind aspectul huliganismului

cu aplicarea armei, nefiind clar care din acestea au fost admise și care respinse, cât

și din ce motive;

- concluziile sumare și divergente, că: „... prin totalitatea probelor cercetate în

ședința de judecată, vina inculpatului este pe deplin dovedită..., deși martorii

Bounegru S. și Bounegru M., sunt persoane apropiate inculpatului și au depus

declarații în favoarea inculpatului ...„ nu corespunde exigenților prescrise în art. 101

Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în

cadrul cauzei penale . Nu este clar cum, instanțele au ajuns la concluzia că martorii

Bounegru S. și Bounegru M. sunt persoanele cointeresate și au depus declarații în

favoarea subsemnatului. Ori nici procurorul, nici instanțele nu au stabilit probe de

fapt a cointeresării martorilor în salvarea subsemnatului. Prin urmare respingerea

declarațiilor acestor martori nu este motivată sau respinsă printr-o operație logico-

rațională;

- acțiunile sale nu au adus atingeri grave ordinii publice și nu au fost îndreptate

împotriva acestor relații, dar au fost un răspuns la atacul violent al persoanei care a

inițiat conflictul;

- la personalizarea pedepsei instanța nu a luat în considerație că, subsemnatul a

săvârșit pentru prima dată infracțiunea, precum și profilul psihologic, caracterial al

subsemnatului, categoria de risc și pericol al infracțiunii imputate, fapt ce a viciat

soluția instanței de judecată.

7.2 La data de 30 septembrie 2021, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8) și 15) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO,

prin care solicită casarea deciziei din 30.06.2021 și a sentinței, rejudecarea cauzei,

pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate în baza

art. 354 sau art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu respingerea acțiunii civile,

invocând:

- instanța de apel eronat a motivat repunerea în termen apelului părții vătămate

prevăzută la art. 403 CPP, cu motive prevăzute la art. 404 CPP, or aceste instituții

sunt două instituții total diferite. Una se referă la repunerea în termen solicitată de

apelant, fapt care rezultă că partea vătămată recunoaște faptul omiterii termenului de

declarare a apelului, iar alta se referă la faptul când apelantul nu a participat la

judecarea cauzei și nu a participat nici la pronunțare. Diaconu Fiodor a fost prezent

la ședințele de judecată, ultimul a cunoscut despre existența sentinței, mai mult a fost

informat despre data și ora pronunțării. Instanța de apel a camuflat temeiurile

13

repunerii cererii prin aplicarea altui articol din CPP;

- în cererea de apel, partea vătămată nu a solicitat repunerea în termen cu

indicarea motivelor de ce a depus tardiv apelul;

- instanța de apel a interpretat eronat legea, a admis erori de drept, iar în

consecință a adoptat o hotărâre motivată superficial, care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția;

- cauze unde s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice

prin admiterea unui apel/recurs depus tardiv, (Melnic versus Moldova, nr. 6923/03,

§ § 41 - 43, 14 noiembrie 2006; Ceachir versus Moldova, nr. 11712/04, §§ 41-46,

15 ianuarie 2008, Construct Confort S.R.L. v. Republica Moldova (nr. 16974/15),

Ruiz Torija contra Spaniei, 9 decembrie 1994, § 30, A nr. 303-A; Popov contra

Republicii Moldova (nr. 2). nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005; Oferta Plus

SRL contra Republicii Moldova, nr. 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie

2006; Eugenia și Doina Duca contra Republicii Moldova, §§ 35-45; Istrate contra

Republicii Moldova, nr. 53773/00, §§46-61,13 iunie 2006; Sfinx-Impex SA versus

Moldova, nr. 28439/05, §§ 22-24, 25 noiembrie 2012). Prin neprezentarea motivelor

pentru repunerea în termenul de efectuare a unui act procedural, se încălcă dreptul

la un proces echitabil;

- în decizia Curții de Apel Chișinău nu se regăsește nici o motivare asupra

faptului prin ce a încălcat ordinea publică Diceanu Valeriu, care anume relații

sociale;

- declarațiile martorului care nu a fost un martor ocular, adică Diaconu Sergiu,

instanța de apel a constatat că nu s-au stabilit circumstanțe care să indice la admiterea

a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor. Argument care nu poate

fi reținut, or Diaconu Sergiu nu a fost prezent, declarațiile acestuia nu sunt susținute

de alte probe, dacă se indică ca a discutat pe telefon cu Diaconu Fiodor, urma să fie

prezentate și dovezile apelului, or în afară de declarația precum că a vorbit pe telefon

nu există alte probe. Proba dată nu trebuia admisă, aceasta este o probă indirectă, din

cuvintele altei personae, astfel de martori pot fi citați câte zeci sau sute, prin care să

se confirme că inculpatul sau partea vătămată le-a comunicat anumită informație,

însă nu este nici o probă ca această informație este veridică;

- referitor la declarațiile lui Bounegru Mihail și Bounegru Stela, Curtea de Apel

Chișinău, a constatat: ”instanța le dă o apreciere critică la capitolul neconfirmării

circumstanțelor ce țin de încălcarea grosolană a ordinii publice de către inculpat cu

aplicarea armei de către inculpat, or martorii menționați sunt persoane apropiate ale

inculpatului și sunt cointeresați să denatureze circumstanțele cauzei întru ușurarea

situației inculpatului. La această concluzie instanța a ajuns și datorită faptului că

celelalte probe combat atât versiunea inculpatului, cât și a martorilor apărării.” Un

argument al instanței care este contrar cu altă concluzie a aceleiași instanțe, astfel

Curtea de Apel Chișinău, pe de o parte stabilește că doi martori oculari nu pot să dea

declarații veridice, chiar dacă sunt apropiați, iar feciorul părții vătămate, martorul

Diaconu Sergiu, care nici nu este martor ocular, dar martor care confirmă doar faptul

14

că Diaconu Fiodor i-a comunicat despre incident, este un martor credibil și nu are

nici un interes să denaturize circumstanțele cauzei întru susținerea poziției tatălui

său care este parte vătămată. Aceste argumente pun la îndoială motivarea obiectivă

și nepărtinitoare a Deciziei Curții de Apel Chișinău, fapt care încalcă exigențele

legale privind motivarea amplă și legală a Deciziei, cât și aprecierea probelor

independent. Astfel Decizia conține contradicții referitor la admiterea unor probe și

neadmiterea altor probe;

- instanța de apel atribuindu-și rolul de expert a stabilit: ”nu erau posibile fără

a nu fi aplicată arma folosită de către inculpat întru realizarea laturii obiective și

survenirea consecințelor. În special, deteriorarea geamului de către inculpat fără

aplicarea unui corp contodent, de natura pistolului, în circumstanțele cauzei, este

exclusă totalmente, ținând cont de duritatea geamului și imposibilitatea omului de a

deteriora acest geam fără folosirea unui astfel de obiect, cum este pistolul în cazul

concret, care având proprietăți caracteristice unui bun cu o durabilitate sporită, este

capabil să învingă rezistența sporită a geamului.”;

- instanța de apel a depășit limitele aprecierii probelor, a tras concluzii

neîntemeiate cu referire la circumstanțe, care în general necesită cunoștințe speciale

în domeniul fizicii, chimiei, anatomiei, etc, fără a exista probe, concluzii care nu se

supun nici unei critici a unui observator independent;

- instanța de apel a indicat că: ”ținînd cont de circumstanțele cauzei exclude

faptul încadrării juridice separate în baza art. 78 Cod contravențional și respectiv

354 Cod contravențional, or probele acumulate denotă că, inculpatul nu a comis

două fapte distincte cum pretinde partea apărării”, în acest sens, recurentul

menționează că nici într-o pledoarie sau opinie scrisă apărarea nu a indicat că există

două fapte, or apărarea a indicat că acțiunile urmează a fi încadrate alternativ, fie în

baza art. 78 CCo, sau în baza art. 354 CCo, nu în baza ambelor articole;

- nu este indicat în decizie poziția apărării asupra faptului că și Diceanu Valeriu

a depus plângere pe acțiunile lui Diaconu Fiodor, fapt care demonstrează că inițiator

al conflictului este Diaconu Fiodor. Plângere care a fost respinsă de procuror din

motiv că primul la organele poliției s-a adresat Diaconu Fiodor;

- instanța de apel eronat a conchis că pedeapsa cu executare pe un termen de 3

ani este echitabilă, or, inculpatul are loc de muncă, are copil la întreținere, are

familie, loc permanent de trai, s-a prezentat de fiecare dată la fiecare citare, a dat

declarații, a conlucrat cu ancheta, iar faptul că nu recunoaște vina nu rezultă imediat

în aplicarea pedepsei cu închisoare, or din motivare rezultă o ”vendetta”, pentru

faptul că nu a recunoscut vina;

- dubiul privind utilizarea obiectului în calitate de armă nu poate fi înlăturat,

unica probă în acest sens fiind declarația părții vătămate care are interes în aceste

declarații, astfel, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală: „Concluziile

despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.”;

15

- inculpatul a avut vătămări fizice, demonstrate prin raportul de expertiză f.d.

31-32, care confirmă că Diceanu Valeriu a fost agresat, totodată aceste vătămări sunt

la mâna cu care a lovit, fapt care demonstrează că în fereastră a lovit cu mâna, nu cu

arma;

- nu a fost probată nici presupusa aplicare a violenței asupra lui Diaconu F.,

acesta cel mai probabil s-a lovit de volan, or expertiza a indicat că nu este exclus să

se fi lovit de sinestătător, spre exemplu de volanul automobilului în timp ce încerca

să îl lovească cu mașina pe Diceanu Valeriu;

- deși acțiunile s-au petrecut în stradă, alte persoane nu erau prezente, totoată

acesta nu a fost un act îndreptat la tulburarea ordinii publice, ci a fost un conflict

privat, care s- a iscat din motivul că șoferul microbusului, l-a agresat pe Diceanu

Valeriu, chiar dacă ar fi fost formal o încălcare a ordinii publice, oricum această

încălcare este lipsită de caracterul prejudiciabil, fapt care denotă lipsa infracțiunii,

ori, circumstanțele enunțate, exclud latura subiectivă a infracțiunii, adică intenția

directă la încălcarea grosolană a ordinii publice, fiind lipsă a obiectului și laturii

obiective a infracțiunii de huliganism, ceea ce denotă absența temeiului juridic de

tragere la răspundere penală a lui Diceanu Valeriu;

- practica CEDO, a statuat că art. 6 alin. 2 CEDO, cere ca sarcina probațiunii

să aparțină acuzării, iar impunerea acuzatului de a-și proba nevinovăția, în general,

constituie o violare a prezumției nevinovăției (Hotărîrea în cauza Barbera vs Spania

din 06 decembrie 1988, CEDO), or în speță, faptul infracțiunii și a vinovăției

inculpatului nu este probată incontestabil, existând numeroase contradicții și

divergențe în materialul probator;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de apărare

în cererea de apel, în special cele privitor la lipsa pericolului social, lipsa motivelor

huliganice, autoapărarea împotriva acțunilor ilegale ale părții vătămate, lipsa

motivelor huliganice; însăși Diceanu Valeriu a fost victima unui atac; nu a fost

utilizată arma; declarațiile contrare ale victimei; rezultatele expertizei care indică

obiectul contondent dur care poate fi volanul; existența declarațiilor a 2 martori

oculari care confirmă cele indicate de Diceanu Valeriu; lipsa dorinței organului de

urmărire penală de a găsi alți martori prezenți în stație, lipsa altor probe ale acuzării,

altele decât declarațiile părții vătămate;

- este incidentă Hotărârea Curții Constituționale, nr. 25 din 12.08.2021 privind

excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 287 alin. (1) din

Codul penal.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în secția

reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Suvac Nicolae, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, indicând că, judecând

cauza, instanțele judecătorești de fond și de apel, just au constatat circumstanțele de

drept și de fapt ale cauzei și corect au stabilit vinovăția și încadrarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

16

Din conținutul recursurilor declarate, se evidențiază că recurentul de fapt î-și

motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă,

motivele de reapreciere a materialului probatoriu, nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarat în speță, acestea se

întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 10) și 15) Cod de procedură

penală.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurile de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile

aduse de către recurent și-au găsit confirmare parțial în speța dedusă judecății, iar

hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece la o nouă rundă a

procedurilor de judecare a cauzei în ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin

prevederile Codului procesual penal cu privire la rejudecarea cauzei și nu este o

motivare clară bazată pe Lege privind depunerea în termen a apelului părții vătămate

Diaconu Fiodor.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau

trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

17

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs

sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține

motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, instanța de recurs ordinar remarcă,

că în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2021,

prin care a fost dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, au fost

evidențiate erorile care urmau a fi înlăturate de către instanța de apel la o nouă

rejudecare, însă aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate

superficial.

Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, a fost casată

total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Diceanu Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 600 u.c., dispusă restituirea pistolului de model „Makarov” cu nr.

xxxxx proprietarului, s-a încasat din contul inculpatului în contul părții vătămate

suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța de recurs ordinar prin decizia din 15.03.2021 a casat total decizia

instanței de apel, examinând recursurile ordinare declarate de către procuror și de

către inculpat a dispus rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, motivând prin faptul că: „prima instanță nu a judecat cauza în

raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, pe

fiecare episod infracțional în parte, nefiind clar indicat care din probele administrate

le confirmă sau infirmă; nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

18

din punct de vedere al coroborării lor, neindicând motivele pentru care a admis sau

respins probele administrate.

Nu au fost coroborate sub nici o formă declarațiile martorilor date la urmărirea

penală cu cele oferite în ședința judiciară, în special privind aspectul huliganismului

cu aplicarea armei, nefiind clar care din acestea au fost admise și care respinse, cât

și din ce motive.

Concluziile sumare și divergente că: „...prin totalitatea probelor cercetate în

ședința de judecată, vina inculpatului este pe deplin dovedită..., deși martorii

Bounegru S. și Bounegru M., sunt persoane apropiate inculpatului și au depus

declarații în favoarea inculpatului...”, nu corespund exigențelor prescrise în art. 101

Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în

cadrul cauzei penale.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motivele legale pe care se

întemeiază soluția.”

La rândul său, instanța de apel aflându-se la a doua rundă a procedurilor, a casat

sentința în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, a pronunțat o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care pedeapsa stabilită

inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, a dispus să fie executată

în penitenciar de tip semiînchis, în rest sentința s-a menținut, concluzionând că:

„.....latura obiectivă a fost realizată întru totul. La această concluzie a ajuns corect

instanța de fond prin aprecierea corectă a probelor administrate și cercetate în

ședința instanței de fond...”, deși instanța de recurs a sesizat că la soluționarea cauzei

urmează să se țină cont că prima instanță nu a judecat cauza în raport cu

circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu; nu a apreciat

probele administrate conform art. 101 Cod de procedură penală, sentința primei

instanțe conține concluzii sumare și divergente, nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motivele legale pe care se întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a ignorat prevederile

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală: „pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului”, și nu a ținut cont de indicațiile instanței

de recurs referitor la sentința primei instanțe, care a fost atacată cu apeluri de către

inculpat și de către partea vătămată Diaconu Fiodor, iar decizia instanței de apel din

03.11.2020 nu a fost atacată cu recurs ordinar de către partea vătămată Diaconu

Fiodor, de unde rezultă că partea vătămată Diaconu Fiodor a fost de acord cu decizia

instanței de apel din 03.11.2020 cu pedeapsa sub formă de amendă, iar procurorul a

fost de acord cu sentința în partea pedepsei și cu modalitatea de executare a pedepsei

în baza art. 90 Cod penal, de ce instanța de apel urma să țină cont la rejudecarea

cauzei, ce nu s-a realizat în speța dată.

În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel a conchis

19

că apelul părții vătămate a fost depus în termen motivând prin faptul că: „potrivit

pct. 6.1 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel în care se reiterează că

pentru părțile care au fost prezente la pronunțarea hotărârii termenul curge de la

pronunțare. În cazul când acestea au lipsit sau redactarea hotărârii a fost amânată –

de la data comunicării în scris despre redactarea sentinței. Referitor la apelul depus

de către partea vătămată se consideră ca fiind depus în termen, reieșind din faptul că

apelul ultimului a fost depus pe 12.03.2020 iar sentința motivată a fost primită de

către partea vătămată la data de 12.03.2020, or, alte dovezi care ar confirma faptul

recepționării sentinței mai devreme de către partea vătămată lipsesc.”. Astfel, se

constată că instanța de apel a făcut referire la Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 22 din 12.12.2005 fără a ține cont că prin Legea nr. 66 din 05.04.2012(în

vigoare la 27.10.2012) a fost schimbat textul art. 402 Cod de procedură

penală(redacția 18.04.2002), care în prezent prevede în alin. (1) „termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă Legea nu dispune

altfel”, iar alin. (2) la care face trimitere instanța de apel a fost exclus.

În acest sens, Colegiul penal lărgit indică că, conform procesului – verbal al

ședinței de judecată din 24.12.2019(v. II, f.d. 67), când a fost adoptată și pronunțată

sentința integral, la ședință s-au prezentat: procurorul, avocatul Lazăr Vitalii,

inculpatul Diceanu Valeriu și partea vătămată Diaconu Fiodor, careva obiecții la

procesul – verbal al ședinței de judecată din 24.12.2019 nu au fost înaintate, copia

sentinței a fost înmânată procurorului și avocatului Lazăr Vitalii(v. II, f.d. 79 verso)

pe 24.12.2019, mai mult, pe site-ul www.instante.justice.md sentința a fost publicată

la data de 30.12.2019.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a emis o decizie

cu o motivare bazată pe o normă abrogată din Codul de procedură penală, care

reglementa termenul de depunere a apelului și ignorând prevederile art. 7 alin. (9),

436 alin. (2) Cod de procedură penală, fără a clarifica aspecte esențiale descrise

supra, prin ce a fost afectată decizia adoptată, or, decizia instanței de apel nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția – temei pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, astfel recursurile declarate

urmează a fi admise, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanța de apel în alt complet de judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apeluri și

în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile declarate, nominalizate

și în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în

baza probelor cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea

cerințelor art. 414, 415 Cod de procedură penală, ținând cont de motivele casării

20

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, conformă cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Diceanu Valeriu, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Diceanu Valeriu Xxxx, cu dispunerea rejudecării de Curtea de

Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Diceanu Valeriu Xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

lui nu este aplicată măsura preventivă arestul sau pedeapsa – închisoare, în baza altor

hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 24 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Bejenaru Iurie

Miron Aliona

21