1ra-1263/2021 — art.187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1263/2021 — art.187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1263/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Dogotari Ian în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021 și sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 16 iulie 2020, în cauza penală în privința lui,

Apostol Alexandru xxxx, xxxxxxxxxxxx, originar

și domiciliat în xxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.11.2019 – 16.07.2020;

Instanța de apel: 11.08.2020 - 02.02.2021;

Instanța de recurs: 16.04.2021 – 06.10.2021.

A C O N S T A T A T:

a fost încetat procesul penal în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, în privința

lui Apostol Alexandru (episodul în privința părții vătămate Fxxxxxxx), din

motivul împăcării părților.

Apostol Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal și condamnat în baza acestei

legi, la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Apostol Alexandru

a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an,

dispunându-se neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în perioada de

probațiune condamnatul nu va comite o nouă infracțiune și prin respectarea

condițiilor probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6) Cod penal, Apostol Alexandru a fost obligat

ca în perioada de probațiune să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința

fără consimțământul organului competent.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Alexandru, la data de 11 octombrie 2019, în jurul orelor 22:30 min., aflându-

1

se în curtea blocului de locuit care este amplasată pe str. Eugen Coca, 5, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei

persoane, prevăzând urmările prejudiciabile și dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări, acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopului infracțional, în mod deschis a sustras de la Formaniuc

Artiom o țigară electronică de model „IQOS 3GOLD”, la preț de 1460 lei,

după care, având asupra sa bunul sustras a părăsit locul săvârșirii

infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzând părții vătămate Formaniuc

Artiom o daună materială în valoare de 1460 lei.

Instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate Apostol

Alexandru a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (1) Cod penal,

individualizată prin „jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane”.

Tot el, Apostol Alexandru la data de 13 octombrie 2019, aproximativ la

orele 22:50 urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei

persoane, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului

stabilit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, în timp ce se

afla în curtea gospodăriei nr.21 din str. Caucazului, or. Durlești, mun.

Chișinău, a sustras în mod deschis de la Cxxxxxx Lxxxx un dispozitiv

electronic pentru fumat de marca „IQOS” la prețul de 2100 lei și cu bunul

sustras a fugit într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părții vătămate

Cojocari Laura o daună în proporții considerabile în valoare de 2100 lei.

Prim instanță a constatat că prin acțiunile sale intenționate Apostol

Alexandru a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod

penal, individualizată prin „jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, cu cauzare de daune în proporții considerabile”.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani - Gabriela

Iuga, care a solicitat casarea sentinței nominalizate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Apostol Alexandru să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal (episodul din 11

octombrie 2019) – cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și

art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal (episodul din 15 octombrie 2019), – cu

stabilirea pedepsei în formă de închisoare, pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 84

Cod penal, lui Apostol Alexandru să i se stabilească pedeapsa definitivă prin

cumul parțial al pedepselor, în formă de închisoare, pe un termen de 6 ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

2

- avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului Apostol Alexandru,

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile

lui Apostol Alexandru să fie reîncadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal,

iar procesul penal să fie încetat din motivul expirării termenului prescripției

tragerii la răspundere penală

3.1 În motivarea cerințelor sale, procurorul apelant a menționat că:

- prima instanță a apreciat eronat declarațiile părții vătămate

Formaniuc Artiom depuse în cadrul urmăririi penale, când acesta a

comunicat că prin infracțiunea dată i s-a cauzat un prejudiciu în proporții

considerabile, astfel instanța de fond neîntemeiat a dispus încetarea

procesului penal din motivul împăcării părților, cu atât mai mult că

vinovăția inculpatului de comiterea jafului cu cauzare de daune în proporții

considerabile în privința părții vătămate Formaniuc Artiom, astfel că

instanța de fond a reîncadrat acțiunile inculpatului doar în baza declarațiilor

depuse de către pătimitul Formaniuc Artiom în ședința de judecată, omițând

declarațiile depuse de către acesta în cadrul urmăririi penale, iar într-o astfel

de manieră a făcut exces de intima convingere, apreciind unilateral probele

administrate;

- cât privește episodul în privința părții vătămate Cojocari Laura,

instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului, și corect a apreciat

probele administrate, însă consideră procurorul că inculpatului i-a fost

numită o pedeapsă prea blândă, și neproporțională în raport cu fapta comisă,

fiind omis scopul legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului,

iar aplicarea unei pedepse prea blândă va duce la încurajarea inculpatului,

cît și a altor persoane să comită alte fapte infracționale, dar și va diminua

încrederea societății în eficacitatea, echitatea sistemului de justiție, astfel că,

este corect, justificat și întemeiat a numi inculpatului o pedeapsă privativă

de libertate, care va duce la atingerea scopului legii penale, privind

corectarea și reeducarea inculpatului, și prevenirea comiterii altor

infracțiuni.

3.2 În motivarea cerințelor sale avocatul a menționat că:

- prima instanță eronat a considerat că acțiunile inculpatului se califică

ca fiind jaf, dar fapta de escrocherie, deoarece ultima se realizează prin

luarea/primirea bunului ce urmează a fi sustras, iar în cazul jafului făptașul

ridică bunul desinestătător prin diferite metode, îmbrânceli, piedici,

smulgerea din mână, sau de pe corpul părții vătămate, iar în cazul bunului

partea vătămată transmite bunul benevol, astfel în cazul de față în privința

ambelor părți vătămate, bunurile au fost transmise benevol. Astfel în cazul

de față inculpatul a obținut bunurile prin înșelăciune. În cazul de față s-a

omis practica judiciară, cît și specificările din pct. 15 a Hotărârii Plenului

3

Curții Supreme de Justiție nr. 23, din 28.06.2004, „cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”. La caz potrivit

declarațiilor părții vătămate Fxxxx Axxxxxx făcute atât în cadrul urmăririi

penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești (f.d. 8-9 proces-verbal de

audiere a victimei; f.d. 13-14 procesul-verbal de audiere a părții vătămate;

f.d. 16-17 procesul-verbal de audiere suplimentară a părții-vătămate;

procesul-verbal al ședinței de judecată din 29.01.2020, declarațiile părții

vătămate Fxxxx Axxxxxx): anume el (partea vătămată Fxxxxx Axxxxxx) i-а

predat benevol IQOS-ul. inculpatului fiind sigur că ultimul avea intenția să-

l procure și nicidecum să-l sustragă. Mai mult partea vătămată a concretizat

că după ce i-a dat IQOS-ul inculpatului, ultimul s-a prefăcut că îl analizează

vizual apoi a negociat prețul cu partea vătămată timp de 10-15 minute, lucru

care încă odată denotă modalitatea prin care a acționat inculpatul

(prezentarea vădit fală a realității). Declarații similare pe primul episod a

făcut și martorul Cristian Vesa (f.d. 19-20), procesul-verbal de audiere a

martorului minor; proces-verbal al ședinței de judecată din 02.03.2020;

declarațiile martorului Cristian Vesa). Exact la fel a acționat inculpatul

Apostol Alexandru și în cel de al doilea episod, reieșind din declarațiile

părții vătămate Cojocari Laura făcute atât în cadrul urmăririi penale cît și în

cadrul cercetării judecătorești (f.d. 10 procesul-verbal de audiere a victimei;

f.d. 15-16, procesul-verbal de audiere a părții vătămate; procesul-verbal al

ședinței de judecată, declarațiile părții vătămate Cxxxxxx Lxxxxx) anume ea

i-а predat benevol IQOS-ul, inculpatului fiind sigură că ultimul avea intenția

să-l procure și nicidecum să-l sustragă. Mai mult partea vătămată a relatat

că după ce i-а predat IQOS-ul inculpatului, ultimul prefăcut că îl analizează

vizual, apoi a negociat prețul cu partea vătămată timp de 10-15 minute, lucru

care încă odată denotă modalitatea prin care a acționat inculpatul

(prezentarea ca fiind falsă a realității). Declarații similare pe acest episod a

făcut și martorul Gorducalov Simion (f.d. 23-24) procesul-verbal de audiere

a martorului minor; proces-verbal al ședinței de judecată; declarațiile

martorului Gorducalov Simion).

- inculpatului Apostol Alexandru, a specificat că este student, careva

surse de venit nu are, este întreținut de către părinți, care îi dau în jur de 200

lei bani de cheltuială pe săptămână, a mai concretizat că atât în primul cît și

în cel de al doilea caz de sustragere cu el nu avea decât bani pentru drum,

deși a indus în eroare părțile vătămate că are bani și dorește să procure IQOS-

urile (prezentare vădit falsă a realității). A mai menționat că ideea de a

sustrage IQOS-urile i-а venit din timp cu scopul de a le realiza ulterior și de

a obține careva venit de pe urma realizării acestora.

februarie 2021, a fost respins ca nefondat apelul avocatului în numele

4

inculpatului, a admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei

instanței în partea stabilirii pedepsei, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță în această parte, potrivit căreia,

Apostol Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, și în baza acestei legi, cu

aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsă

de 4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip

semiînchis, și amendă în mărime de 900 (nouă sute) unități convenționale

(45000 lei).

În conformitate cu art.90 alin.(1) Cod penal, a fost suspendată

condiționat lui Apostol Alexandru executarea pedepsei cu închisoare pe un

termen de probațiune de 3 (trei) ani.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a

sentinței. În plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul

de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului,

Apostol Alexandru, în baza dispozițiilor art.187 alin.(1) Cod penal,

individualizată prin „jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane”, și în baza normei art. 187 alin. (2), lit. f), și art. 187 alin. (2), lit. f)

Cod penal, individualizată prin „jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, cu cauzare de daune în proporții considerabile”.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a mai remarcat că, instanța

de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art.

95 și art. 101 Cod de procedură penală prin prisma admisibilității, pertinenței

și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date de

inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit

corect situația de fapt, oferind faptelor reținute în sarcina inculpatului,

Apostol Alexandru, încadrarea juridică corectă și anume în baza art. 187 alin.

(1), și art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a apreciat drept corectă și soluția adoptată

de către instanța de fond la capitolul încetării procesului penal din motivul

împăcării părților, ținând cont de întrunirea condițiilor stipulate la art. 109

Cod penal, art. 332 alin. (1), și art. 285 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură

penală, or, între inculpatul Apostol Alexandru și partea vătămată Fxxxx

Axxxxxx a fost încheiată o tranzacție de împăcare, conform căreia inculpatul

a restituit integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, iar partea vătămată

Fxxxx Axxxxxx nu are careva pretenții față de inculpat, fiindu-i recuperat

5

integral prejudiciul cauzat, astfel că condițiile încetării procesului penal pe

motivul împăcării părților au fost întrunite integral.

Subsecvent, instanța de apel a respins argumentul invocat de către

avocatul Dogotari Ian în apelul invocat, de referință la faptul că acțiunile

inculpatului se califică ca fiind jaf, dar fapta de escrocherie, deoarece ultima

se realizează prin luarea/primirea bunului ce urmează a fi sustras, iar în

cazul jafului, făptașul ridică bunul de sine stătător prin diferite metode,

îmbrânceli, piedici, smulgerea din mâna, sau de pe corpul părții vătămate,

iar în cazul bunului partea vătămată transmite bunul benevol, astfel în cazul

de față în privința ambelor părți vătămate, bunurile au fost transmise

benevol. Astfel în cazul de față inculpatul a obținut bunurile prin

înșelăciune.

În sensul dat, instanța de apel a reținut că, pentru a facilita accesul la

bunurile victimei, trebuie să fie aplicată înșelăciunea. În astfel de cazuri, dacă

în procesul luării bunurilor caracterul infracțional al celor comise este

conștientizat de victimă (însă, făptuitorul continuă realizarea sustragerii),

acțiunea se califică drept jaf. Necesitatea de a delimita jaful de escrocherie

(art.190 Cod penal) apare mai ales în situațiile legate de sustragere - pe stradă

sau în alte locuri publice - a telefoanelor mobile sau a altor asemenea bunuri.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a remarcat că

se constată motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu

fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu

exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a remarcat că, deși pedeapsa

penală principală aplicată inculpatului, Apostol Alexandru, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, în

formă de închisoare, cu suspendare condiționată pe un termen de

probațiune este legală, și justificată, termenul acesteia pedepse nu este

proporțională cu circumstanțe de fapt constatate în cadrul cercetării

judecătorești.

Sub acest aspect, instanța de apel, verificând legalitatea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Apostol

Alexandru, constată că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, art. 61, art. 75, art. 70 alin. (31) Cod penal, la stabilirea

categoriei, însă la stabilirea mărimii pedepsei nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

6

Astfel, instanța de apel a precizat că, instanța de fond a omis să aplice

la caz cerințele art. 70 alin. (31) Cod penal, care indică că, „la aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care

au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se

reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând cont de personalitatea

infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale

se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării

pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanța de

judecată”.

Astfel, conform materialelor cauzei penale, nemijlocit circumstanțelor

comiterii faptei infracționale, episodul sustragerii deschise a bunurilor părții

vătămate Cxxxxx Lxxxxx, acesta a fost comis la data de 13 octombrie 2019,

dată la care inculpatul avea împlinită vârsta de 18 ani, respectiv din maximul

pedepsei de 7 ani, urmează a fi redusă 1/3, ceia ce constituie 2 ani și 4 luni.

avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului, care invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului Apostol

Alexandru să fie recalificate din art. 187 alin. (2) lit. f) în art. 190 alin. (1) Cod

penal, pe ambele episoade infracționale, cu dispunerea încetării procesului

penal în privința inculpatului în legătură cu împăcarea părților.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că:

- atât instanța de fond cît și cea de apel au dat o apreciere

necorespunzătoare probelor administrate și cercetate atât în instanța de fond

cît și în cea de apel, fapt care a dus la adoptarea unor hotărâri neîntemeiate

și nemotivate, contrar prevederilor art. 384 Cod de procedură penală;

- cea mai importantă împrejurare care face delimitarea dintre

infracțiunea de jaf prevăzută de art. 187 Cod penal, de cea de escrocherie

prevăzută la art. 190 Cod penal este modalitatea de luare/primire a bunului

(obiectului) care urmează a fi sustras. În cazul jafului (art. 187 CP) făptașul

ia bunul de sine stătător prin diferite metode, cum ar fi: îmbrânceli,

piedici, smulgerea bunului din mâinile sau de pe corpul posesorului etc., pe

când în cazul escrocheriei (art. 190 Cod penal), bunul este transmis

benevol de către partea vătămată făptașului. Anume de aceste împrejurări

nu s-a ținut cont nici de către organul de urmărire penală nici de către

instanțele de fond și apel la încadrarea juridică a faptei;

- din cumulul probelor administrate și cercetate la caz nu și-a găsit

confirmare prezența în acțiunile inculpatului Apostol Alexandru a faptului

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și, totodată,

7

apărarea consideră că în acțiunile acestuia sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, ceea ce servește drept

temei pentru reîncadrarea acțiunilor inculpatului;

- atât instanța de fond cât și cea de apel nu au acordat deplină

eficiență art. 76 Cod penal care prevede circumstanțele atenuante la

stabilirea pedepsei penale. Instanțele de fond și apel urmau să identifice

toate circumstanțele atenuante în privința inculpatului Apostol

Alexandru și anume: săvârșirea infracțiunii de către un minor sau de către

o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de

ani (art. 76 alin. (1) lit. b Cod penal); prevenirea de către vinovat a

urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite, repararea benevolă a

pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate (art. 76 alin. (1) lit. e)

Cod penal); autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției

(art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal). Cu toate acestea instanța de fond nu a

identificat în privința lui Apostol nici o circumstanță atenuantă, iar

instanța de apel a identificat drept circumstanță atenuantă doar căința

sinceră a acestuia.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din

Codul de procedură penală.

Potrivit textului recursului, acesta se întemeiază în baza prevederilor

art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa

valoare totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei penale dedusă

judecății, ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului

8

Apostol Alexandru în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, fiind oportună,

la caz, recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

Referitor la criticele expuse de către recurent, Colegiul Penal amintește

că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al

instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la

greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul

Apostol Alexandru.

Analizând materialele cauzei, Colegiul Penal constată că, alegațiile

recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea

juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, deoarece instanța de

apel just a menținut soluția instanței de fond, motivându-și concluziile de

acceptare a argumentelor expuse în sentința primei instanțe. Or, din toate

probele examinate și cercetate, instanța de apel a constatat indubitabil și a

motivat concluziile prin care constată că, inculpatul a comis infracțiunile ce

i se incriminează individualizate prin „jaf, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane”, adică art. 187 alin. (1) Cod penal și „jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzare de daune în proporții

considerabile”, adică art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

În aceste condiții, Colegiul Penal conchide că, din materialele

dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții, concludenții, utilității

și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui Apostol Alexandru în săvârșirea infracțiunii

prevăzute imputate să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în

limita sancțiunilor prevăzute de legea penală.

În aceiași ordine de idei, Colegiul Penal constată că, în mare parte,

recursul repetă textul apelului, argumentele invocate în recurs fiind anterior

invocate și în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-

le o apreciere corespunzătoare, conform art. 414, 417 Cod de procedură

penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile

de fapt și de drept care au dus la respingerea lor, precum și motivele

adoptării soluției, pe care Colegiul penal și-o asumă în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în

întregime considerentele expuse în decizia instanței de apel (Vol. I, f.d. 165-

180), redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și consideră că o expunere

repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

9

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în

cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că,

dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea,

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a

motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanța

inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei,

19.12.1997).

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

acesteia.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Dogotari Ian în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021, în cauza penală în privința lui

Apostol Alexandru xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

10