1ra-875/2021 — art. 332 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 332 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-875/2021 — art. 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-875/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
05 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit în componența:
președinte Toma Nadejda
judecători Catan Liliana
Diaconu Iurie
Guzun Ion
Boico Victor
a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2020,
în cauza penală privind-o pe
Cozma Maria Xxxxxxxx născută la
xx xxxxxx xxxx în s. Xxxxxx, r-nul Xxxxx,
domiciliată în s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.08.2019 – 10.09.2020;
Instanța de apel: 09.10.2020 – 30.11.2020;
Instanța de recurs: 01.02.2021 – 05.04.2021;
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal
lărgit
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 10 septembrie 2020,
Cozma Maria a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 332 alin. (1)
Cod penal la amendă în mărime de 850 unități convenționale, echivalentul a 42
500 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cozma
Maria activând în calitate de director al instituției preșcolare grădinița de copii
din s. Xxxx, r-nul Xxxxxxx, în temeiul contractului individual de muncă nr.
112 din 03 iunie 2014 (cu acordul suplimentar nr. 1 din 03 iunie 2015), fiind în
conformitate cu prevederile art. 123 Cod penal al Republicii Moldova,
persoană publică, înzestrată cu drepturi și obligații în vederea exercitării
funcțiilor și acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-
economice, deținând, conform fișei postului, atribuții de încadrare și eliberare
1
din funcție a cadrelor didactice, personalului auxiliar, angajează la serviciu
numai persoane ce au susținut examenul medical și au fost instruiți după
programul igienic, asigură selectarea și distribuirea corectă a cadrelor; exercită
controlul permanent asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de
către întregul personal, sancționează pe cei care încalcă obligațiunile de
serviciu ce le revin; organizeze și efectuează lucrări de secretariat, emite ordine
interne, perfectează carnetele de muncă și contractele individuale de muncă a
angajaților instituției și responsabilitatea corectitudinii și aplicabilității
documentelor elaborate și a prevederilor actelor normative, totodată fiind
responsabilă de confirmarea prin semnătură și ștampilă a „Tabelului de pontaj”
(formularul interdepartamental tipizat nr. MR-13 aprobat prin Hotărârea
Departamentului Statistică al RM nr. 01 din 10 ianuarie 1997 care este
documentul de bază, potrivit căruia se efectuează calculul orelor și prezența la
locul de muncă, în baza căruia lunar se calculează și se achită salariul, și că
acestea se atribuie la categoria documentelor oficiale) pentru angajații
grădiniței de copii din s. Xxxxx, r-nul Xxxxxx, aflându-se în s. Xxxxx, r-nul
Xxxxxx, urmărind scopul producerii unor consecințe juridice și savârșirea unei
fapte cu intenție, care poate produce consecințe socialmente periculoase,
folosindu-se intenționat de situația de serviciu din interes material și alte
interese personale, urmărind scopul falsificării actelor oficiale, cunoscând cu
certitudine că angajații instituției, nu au activat și respectiv s-au aflat peste
hotarele Republicii Moldova, a introdus date vădit false în tabelul de pontaj la
rubrica „zile prezență, efectiv lucrate" date false și denaturate, adică,
împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel falsificând acte oficiale, care
acordă drepturi și eliberează de obligații, pentru perioada lunii iulie, 16,18,20
august, 23, 25, 27, 29 septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie a anului
2017, ianuarie, februarie 2018 privind aflarea la serviciu în funcția de paznic și
paznic-sobar a lui Cozma Ivan (fiul) și 31 ianuarie, 28 februarie, 23 martie, 03
aprilie, 24-31 mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie a anului 2018
privind aflarea la serviciu în funcția de educator, director și lucrător muzical a
lui Cozma Elena (fiica), urmare a cărui fapt acordând dreptul să recepționeze
salariul numitul Cozma Ivan în cuantum de 12 190,11 lei și Cozma Elena în
cuantum de 18 585,02 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatei Cozma Maria întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod
penal, ca înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor
date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste
acțiuni au fost săvârșite din interes material și alte interese personale.
3.Temeinicia și legalitatea sentinței a fost atacată cu apel de către avocatul
Baran Victor în numele inculpatei Cozma Maria, prin care a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata
2
Cozma Maria să fie achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele
infracțiunii.
În motivarea apelului a argumentat că:
- funcția deținută de Cozma Maria este privată și nu este legată de stat sau
de funcții speciale acordate prin lege, precum este indicat în art. 123 alin. (2)
Codul penal;
- persoanele tabelate îndeplinesc funcții conform cărora au responsabilități
personale. Dacă cineva nu îndeplinește azi lucrul, mâine tot persoana în cauză
sau o altă persoană (precum este în cazul său) chiar și în afara orelor de
serviciu, trebuie să îndeplinească volumul de lucru necesar. Martorii au
confirmat că întreprinderea gestionată a activat permanent fără devieri;
- cu referire la neglijența nesemnificativă în tabelarea persoanelor, se
remarcă lipsa prejudiciul, ca semn obligatoriu al componenței infracțiunii;
- nu s-a stabilit cine a efectuat înscrieri în tabelele de pontaj, atât la
urmărirea penală cât și în prima instanță în cadrul judecării cauzei, nu a fost
efectuată expertiza scrisului, respectiv, lipsesc probe care confirmă vinovăția
inculpatei.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30
noiembrie 2020, a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o
nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
S-a încetat procesul penal de învinuire a lui Cozma Maria pe faptul
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii
penale, prevăzute de art. 60 Cod penal.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, analizând
probele prezentate de acuzatorul de stat în susținerea învinuirii imputate
inculpatei Cozma Maria prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală, s-a constatat că aceste probe dovedesc incontestabil vinovăția acesteia
în săvârșirea infracțiunii incriminate.
Soluția instanței de fond privind condamnarea inculpatei Cozma Maria
este întemeiată, la adoptarea căreia s-a ținut cont în deplină măsură de
prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel încât probele au
fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării
lor.
Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpata Cozma Maria activând în
calitate de director al instituției preșcolare, grădinița de copii din s. Xxxx, r-
nul Xxxxxx în temeiul contractului individual de muncă nr. 112 din 03 iunie
2014 (cu acordul suplimentar nr. 1 din 03 iunie 2015), fiind în conformitate cu
prevederile art. 123 Cod penal al Republicii Moldova, persoană publică,
3
înzestrată cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor și acțiunilor
administrative de dispoziție și organizatorico-economice, deținând, conform
fișei postului, atribuții de încadrare și eliberare din funcție a cadrelor
didactice, personalului auxiliar, angajează la serviciu numai persoane ce au
susținut examenul medical și au fost instruiți după programul igienic, asigură
selectarea și distribuirea corectă a cadrelor; exercită controlul permanent
asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către întregul
personal, sancționează pe cei care încalcă obligațiunile de serviciu ce le revin;
organizează și efectuează lucrări de secretariat, emite ordine interne,
perfectează carnetele de muncă și contractele individuale de muncă a
angajaților instituției și responsabilitatea corectitudinii și aplicabilității
documentelor elaborate și a prevederilor actelor normative, totodată fiind
responsabilă de confirmarea prin semnătură și ștampilă a „Tabelului de
pontaj'' (formularul interdepartamental tipizat nr. MR-13 aprobat prin
Hotărârea Departamentului Statistică al RM nr. 01 din 10 ianuarie 1997 care
este documentul de bază, potrivit căruia se efectuează calculul orelor și
prezența la locul de muncă, în baza căruia lunar se calculează și se achită
salariul, și că acestea se atribuie la categoria documentelor oficiale) pentru
angajații grădiniței de copii din s. Xxxx, r-nul Xxxxxxx, aflându-se în s. Xxxx,
r-nul Xxxxxx, urmărind scopul producerii unor consecințe juridice și
săvârșirea unei fapte cu intenție, care poate produce consecințe socialmente
periculoase, folosindu-se intenționat de situația de serviciu din interes material
și alte interese personale, urmărind scopul falsificării actelor oficiale,
cunoscând cu certitudine că angajații instituției nu au activat și respectiv s-au
aflat peste hotarele Republicii Moldova, a introdus date vădit false în tabelul
de pontaj la rubrica „zile prezență, efectiv lucrate' date false și denaturate,
adică, împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel falsificând acte
oficiale, care acordă drepturi și eliberează de obligații, pentru perioada lunii
iulie, 16, 18, 20 august, 23, 25, 27, 29 septembrie, octombrie, noiembrie,
decembrie a anului 2017, ianuarie, februarie 2018 privind aflarea la serviciu
în funcția de paznic și paznic-sobar a lui Cozma Ivan (fiul) și 31 ianuarie, 28
februarie, 23 martie, 03 aprilie, 24-31 mai, iunie, iulie, august, septembrie,
octombrie a anului 2018 privind aflarea la serviciu în funcția de educator,
director și lucrător muzical a lui Cozma Elena (fiica), urmare a cărui fapt
acordând dreptul să recepționeze salariul numitul Cozma Ivan în cuantum de
12 190,11 lei și Cozma Elena în cuantum de 18 585,02 lei.
Colegiul judiciar a notat că, situația de fapt astfel reținută a rezultat din
coroborarea declarațiilor martorilor Nicolenco M., Gafenco O., Cassa E. făcute
în instanța de fond, din declarațiile cărora rezultă că, responsabilă de indicarea
datelor veridice în tabelul de pontaj era Maria Cozma, fapt confirmat și de către
4
tabelele de pontaj falsificate.
Deși inculpata neagă vinovăția, totodată, aceasta a recunoscut că a
introdus date eronate în tabel privind salarizarea lui Cozma Ivan și Cozma
Elena, justificându-și acțiunile în scopul îmbunătățirii activității instituției pe
care o administrează și nu cu scop de prejudiciere.
Declarațiile inculpatei depuse în instanța de fond confirmă că, deținând
funcția de director al instituției preșcolare grădinița de copii din s. Xxxx, r-nul
Xxxxxx, a introdus date vădit false în tabelul de pontaj la rubrica „zile
prezență, efectiv lucrate”, date false și denaturate, adică, împrejurări
necorespunzătoare adevărului, astfel falsificând acte oficiale, care acordă
drepturi și eliberează de obligații.
Acțiunile inculpatei Cozma Maria corect au fost încadrate juridic potrivit
art. 332 alin. (1) Cod penal, ca înscrierea de către o persoană publică, în
documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel
de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din interes material și alte
interese personale.
Cu referire la solicitarea apărării de pronunțare a unei sentințe de achitare,
instanța de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, fiind combătută prin probele
prezentate de acuzare.
Ca fiind neîntemeiat a fost apreciat și argumentul apărării că, funcția
deținută de Cozma Maria este privată și nu este legată de stat sau de funcții
speciale acordate prin lege precum este indicat în art. 123 alin. (2) Cod penal,
or, Cozma Maria este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod
penal, fiind angajată în calitate de director a instituției preșcolare grădinița de
copii din s. Xxxx, r-nul Xxxxxxx este un angajat al autorității publice Direcția
Învățământ Xxxxxxx și Primăria s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxx, astfel fiind
persoană publică care prestează activități de interes public. Prin fișa postului
Mariei Cozma, i s-a acordat anumite drepturi și obligații ce țin de exercitarea
funcțiilor și acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-
economice, având astfel calitatea de persoană publică, iar partea apărării eronat
a interpretat prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal.
Referitor la alegația apărării precum că, ar fi o neglijență nesemnificativă
în tabelarea persoanelor și că lipsește prejudiciul - semn obligatoriu al
componenței infracțiunii, Colegiul judiciar a reținut că, Maria Cozma a
transmis spre plată actele falsificate pentru acordarea salariului angajaților
instituției cu toate că în realitate aceste persoane se aflau peste hotarele țării.
Cozma Ivan și Cozma Elena au fost menținuți în funcție o perioadă îndelungată
de timp fără a se prezenta la serviciu.
Cu referire la invocarea apărării că nu s-a stabilit cine a efectuat înscrieri
în tabelele de pontaj, atât la urmărirea penală cât și în prima instanță în cadrul
5
judecării cauzei, nu a fost efectuată expertiza scrisului, Colegiul judiciar le-a
apreciat critic, or, potrivit fișei postului, Cozma Maria era responsabilă de
confirmarea prin semnătură și ștampilă a „Tabelului de pontaj”. Martorii
Nicolenco M. și Cassa E. au declarat că, responsabilă de introducerea datelor în
tabel era Cozma Maria. Mai mult, însăși inculpata nu a negat că ea a introdus
datele în tabelele de pontaj.
Citând prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, 60 Cod
penal, ținând cont de faptul că, infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod
penal, se referă la categoria infracțiunilor ușoare, așa cum sancțiunea
articolului prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unități
convenționale sau închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de la 2 la 5 ani și deoarece ultima acțiune infracțională a fost comisă în
luna octombrie 2018, iar din momentul comiterii infracțiunii a trecut o perioadă
mai mare de 2 ani, Colegiul judiciar a considerat necesar de a înceta procesul
penal intentat în privința lui Cozma Maria în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,
cu încetarea procesului penal pe motivul intervenirii termenului de prescripție
de tragere la răspundere penală.
Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară procurorul în
procuratura de Circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, care invocând
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond, cu liberarea de
pedeapsă penală, în temeiul expirării termenului de prescripție, deoarece
apelul a fost greșit admis.
În motivarea recursului declarat, invocă următoarele:
- deși corect a constatat vinovăția inculpatei, menționând că săvârșirea
infracțiunii de către Cozma Maria, rezultă din coroborarea declarațiilor părții
vătămate, a martorilor și înscrisurilor administrate, totodată combătând și
argumentele apărării cu privire la nevinovăție, instanța de apel greșit a ajuns la
concluzia liberării de răspundere penală a inculpatei Cozma Maria, în legătură
cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală și
încetarea procesului penal;
- expirarea termenului de prescripție constituie un temei de liberare de
răspundere penală, dar este un temei de nereabilitare;
- potrivit prevederilor art. 285 alin. (7) Cod de procedură penală,
încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot
avea loc contrar voinței acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul
cererii de reabilitare a persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală
continuă, iar la caz, inculpata Cozma Maria nu și-a expus în mod expres
opțiunea privind încetarea urmăririi penale sau liberarea de răspundere penală
6
în temeiul expirării termenului de prescripție, apărarea insistând asupra
nevinovăției inculpatului. Din aceste considerente, instanța de apel nu putea
dispune încetarea procesului penal;
- fapta penală a fost săvârșită de către inculpată în perioada lunilor iunie
2017 - octombrie 2018, iar potrivit dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-a decis
suspendarea tuturor termenelor de procedură în cauzele penale, în legătură cu
declararea stării de urgență provocată de pandemia Covid-19, până la ridicarea
stării de urgență anunțate. La data de 16 mai 2020, a fost ridicată starea de
urgență anunțată în legătură cu situația provocată de pandemia Covid-19.
Astfel, termenul de prescripție a tragerii la răspundere penală a inculpatei
Cozma Maria, în mod normal urma să expire la data de 31 octombrie 2020,
însă din cauza suspendării tuturor termenelor de procedură în cauzele penale pe
2 luni, în legătură cu situația epidemiologică provocată de pandemia Covid-19
și anunțarea stării de urgență, termenul de prescripție privind tragerea la
răspundere penală a inculpatului a expirat la data de 31 decembrie 2020, iar
aplicarea de către instanța de apel a instituției prescripției răspunderii penale la
data de 30 noiembrie 2020 este ilegală și neîntemeiată;
- cu privire le norma de drept ce reglementează intervenirea termenului de
prescripție a tragerii la răspundere penală, de liberare de pedeapsa penală și
soluția ce urmează a fi adoptată de instanțele de judecată, aplicată în hotărârea
atacată contravine unor hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de
către Curtea Supremă de Justiție pe dosarul nr. lra-329/20 și 1ra-2085/20;
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; norma de drept aplicată în
hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date
anterior de către Curtea Supremă de Justiție.
Judecând recursul ordinar și verificând legalitatea hotărârii atacate în
baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit, conchide că recursul
acuzatorului urmează a fi admis, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală
sau parțială a hotărârii atacate, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă
nu se agravează situația condamnatului.
Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și
să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la
adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
7
Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării
cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât
odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un
control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au
declarat.
În speță se atestă că, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și
cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei însă, critică hotărârea recurată sub
aspectul încetării procesul penal de învinuire a lui Cozma Maria pe faptul
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii
penale, prevăzute de art. 60 Cod penal.
Având în vedere motivele care au servit temei pentru pronunțarea soluției
enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate
argumentele recurentului cu privire la netemeinicia soluției instanței de apel,
din considerentele ce urmează a fi desfășurate în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală,
sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă 1) lipsește plângerea
părții vătămate, plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat; 2) a intervenit
decesul inculpatului; 3) persoana nu a atins vârsta pentru tragere la răspundere
penală; 4) există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane
pentru aceeași faptă; 5) există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra
aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de
scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal;
6) există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi
penale și tragerea la răspundere penală; precum și 7) în cazurile prevăzute în
art. 54-56 din Codul penal.
Însă, instanța de apel, dispunând încetarea procesului penal în cauza
penală în privința Mariei Cozma, a omis să indice în temeiul cărui punct, din
cele prevăzute la art. 391 alin. (1) Cod penal, încetează procesul penal.
Astfel, se reține că, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal în
privința inculpatei Cozma Maria, cât și liberarea acesteia de răspundere penală,
conducându-se de prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală.
Potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei recurate, se atestă că
instanța de apel a reținut drept temei de încetare a procesului penal, prevederile
art. 60 Cod penal - intervenirea termenului de prescripție de tragere la
răspundere penală.
În acest context instanța de recurs ține să accentueze, că potrivit
prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe
parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.
275 pct. 5)–9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute
8
în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează
procesul penal în cauza respectivă.
Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă, că în cazul prevăzut la art. 275
pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului și în
acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.
Conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu
poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în
cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.
Totodată, potrivit prevederilor art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a
săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată
de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și de către
instanța de judecată la judecarea cauzei în cazul prescripției de tragere la
răspundere penală.
Colegiul penal lărgit constată că, soluția instanței de apel cu privire la
încetarea procesului penal în privința inculpatei Cozma Maria și de liberare de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii
penale, prevăzute de art. 60 Cod penal, este greșită și nu poate fi menținută,
deoarece aceasta contravine prevederilor legale enunțate mai sus.
Astfel, se punctează că, pe tot parcursul desfășurării procesului penal,
inculpata Cozma Maria a pledat nevinovată, aducând în acest sens diferite
argumente, iar această poziție a inculpatei contravine din start prevederilor art.
332 alin. (5) Cod de procedură penală și denotă imposibilitatea încetării
procesului penal în ședința de judecată, din motivul intervenirii termenului de
prescripție de tragere la răspundere penală.
Or, având în vedere că încetarea procesului penal în ședința de judecată
are loc pe temeiuri de nereabilitare, o condiție necesară în acest sens fiind mai
întâi de toate constatarea vinovăției inculpatei, Colegiul penal lărgit constată că
soluția instanței de apel contravine esenței prevederilor legale citate și
temeiurilor de încetare a procesului penal în contextul în care inculpata Cozma
Maria vinovăția de săvârșirea faptelor incriminate, nu a recunoscut.
De notat este și faptul că, potrivit procesului verbal al ședinței instanței de
apel, apărarea în cadrul susținerii apelului declarat a menționat că „în cazul în
care instanța de judecată va ajunge totuși la concluzia că Cozma Maria este
vinovată și sunt întrunite elementele infracțiunii, cer instanței să țină cont de
prevederile art. 16, 53, 60 Cod penal, precum și art. 275, 389 alin. (4) pct. 3)
Cod de procedură penală, și anume, legate de liberarea de răspundere penală
în legătură cu termenul de prescripție”, deci, careva cerere de încetare a
procesului penal, din partea apărării nu a parvenit.
Instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a indicat ca fiind necesar
„de a înceta procesul penal intentat în privința lui Cozma Maria în baza art.
9
332 alin. (1) Cod penal cu încetarea procesului penal pe motivul intervenirii
termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, iar în dispozitiv,
absolut divergent a dispus „încetarea procesul penal de învinuire a lui Cozma
Maria pe faptul infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, cu
liberarea de răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției
răspunderii penale, prevăzute de art. 60 Cod penal”, soluție care atât în esență
cât și sub aspectul formulării este una greșită.
Pe cale de consecință, având în vedere că soluția instanței de apel este una
greșită, Colegiul lărgit reține că, decizia instanței de apel urmează a fi casată
total.
În continuare, Colegiul lărgit notează că, soluția instanței de fond privind
condamnarea inculpatei Cozma Maria este întemeiată, la adoptarea căreia s-a
ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură
penală, astfel încât probele au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct
de vedere al coroborării lor, corect fiind recunoscută Cozma Maria vinovată și
condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod
penal.
Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii
se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care
efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a
infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte
între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței
infracțiunii, prevăzute de norma penală.
În contextul acestor prevederi legale, Colegiul penal lărgit atestă că
încadrarea juridică a faptelor inculpatei efectuată de prima instanță în baza art.
332 alin. (1) Cod penal, potrivit semnelor înscrierea de către o persoană
publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea
unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din interes
material și alte interese personale, corespunde încadrării juridice din
rechizitoriu, fapta săvârșită de inculpată întrunind toate elementele infracțiunii.
Analizând sentința primei instanțe, instanța de recurs conchide că,
vinovăția inculpatei corect a fost constatată în urma analizei și aprecierii
următoarelor probe: declarațiile martorilor Nicolenco M., Gafenco O., Cassa
E.; procesul-verbal de examinare a tabelelor de pontaj a orelor de muncă a
grădiniței de copii din s. Xxxx, r-nul Xxxxxxx, pentru perioada de activitate
anul 2017 și până în luna iunie 2019, prezentate de primăria com. Xxxxxxx r-
nul Xxxxxxx pe 30 file, întocmit la 06 august 2019 (f.d. 13-42); răspunsul
primăriei com. Xxxxxxx din 03 iulie 2019 cu anexe-lista angajaților grădiniței
s. Xxxx, r-nul Xxxxxx și tabelele de pontaj a orelor de lucru pentru angajații
10
grădiniței pe perioada 2017 - până în prezent. (f.d. 10-42); extrasele privind
traversarea frontierei de stat a Poliției de Frontieră a Republicii Moldova, de
către Cozma Ivan și Cozma Elena, cu cetățenie dublă. (f.d. 43-45); fișa
personală de evidență a cadrelor pe numele lui Cozma Maria (f.d. 50-52);
contractul individual de muncă nr. 112 din 03 iunie 2014 (f.d. 53-55); fișa
postului a lui Cozma Maria (f.d. 56-60); acord suplimentar nr. 1 cu privire la
modificarea contractului individual de muncă nr. 112 din 03 iunie 2014 (f.d.
61); ordinele de angajare a lui Cozma Ivan și Cozma Elena, în cadrul instituției
preșcolare (f.d. 62-71); certificatele privind salarizarea lui Cozma Ivan și
Cozma Elena, pentru perioada solicitată pe 2 file (f.d. 72-73); proces-verbal de
examinare a obiectului din 06 august 2019 și ordonanța de recunoaștere drept
corp delict și anexare a obiectului la cauza penală din 06 august 2019 (f.d. 84-
85); materiale caracterizante a inculpatei Cozma Maria (f.d.94-97, 106-109).
În asemenea circumstanțe, prima instanță corect a constatat vinovăția
inculpatei, menționând că săvârșirea infracțiunii de către Cozma Maria, rezultă
din coroborarea declarațiilor martorilor și înscrisurilor administrate, totodată
combătând și argumentele apărării cu privire la nevinovăție.
Totodată, ținând cont de faptul că, la etapa examinării cauzei în instanța de
apel, fapta inculpatei a devenit prescrisă, Colegiul penal lărgit consideră ca
necesară casarea parțială a sentinței instanței de fond în partea stabilirii
pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, în această parte, din
considerentele ce urmează.
Infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, se referă la categoria
infracțiunilor ușoare conform art. 16 alin. (2) Cod penal, așa cum sancțiunea
articolului prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unități
convenționale sau închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de la 2 la 5 ani.
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de
răspundere penală, dacă au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.
Potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de
condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de
probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu
liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea
sentinței de condamnare cu liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza
căror temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă sentința dată.
Conform art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea
descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei
11
criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se probele pe care se
întemeiază concluziile instanței de judecată.
În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în
dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul
este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală. În caz dacă
instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza
prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în
dispozitivul sentinței.
Colegiul notează că termenul pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.
332 alin. (1) Cod penal, a început a curge în cazul inculpatei Cozma Maria de la
ultima acțiune infracțională comisă în luna octombrie 2018, astfel din momentul
comiterii infracțiunii a trecut o perioadă mai mare de 2 ani, termenul de 2 ani, fiind
împlinit la data de 31 octombrie 2020, dată la care cauza penală în privința Mariei
Cozma, se afla în examinare pe rolul instanței de apel (f.d. 181, vol. I).
La această etapă, Colegiul penal lărgit, ține să explice că, nu poate fi reținut
argumentul recurentului precum că „potrivit dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-a decis suspendarea
tuturor termenelor de procedură în cauzele penale, în legătură cu declararea stării
de urgență provocată de pandemia Covid-19, până la ridicarea stării de urgență
anunțate. La data de 16 mai 2020, a fost ridicată starea de urgență anunțată în
legătură cu situația provocată de pandemia Covid-19. Astfel, termenul de
prescripție a tragerii la răspundere penală a inculpatei Cozma Maria, în mod
normal urma să expire la data de 31 octombrie 2020, însă, din cauza suspendării
tuturor termenelor de procedură în cauzele penale pe 2 luni, în legătură cu situația
epidemiologică provocată de pandemia Covid-19 și anunțarea stării de urgență,
termenul de prescripție privind tragerea la răspundere penală a inculpatei a
expirat la data de 31 decembrie 2020”.
Or, art. 230 Cod de procedură penală, definește noțiunea de termene
procedurale în felul următor: „(1) Termene în procesul penal sunt intervale de timp
în cadrul cărora sau după expirarea cărora pot fi efectuate acțiuni procesuale
conform prevederilor prezentului cod. (2) În cazul în care pentru exercitarea unui
drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune
pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. (3) Dacă o
măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un termen prevăzut de lege,
expirarea acestuia impune încetarea efectului acestei măsuri.
În doctrina juridică, în raport cu natura drepturilor și intereselor pe care le
ocrotesc, termenele sunt substanțiale și procedurale.
Termenele substanțiale sunt intervale de timp determinate de lege pentru
ocrotirea unor drepturi sau interese extraprocesuale, ele stabilind sau disciplinând
12
în timp măsurile pe care organele judiciare le pot lua în ceea ce privește privarea
sau restrângerea drepturilor persoanei conferite în sfera procesului penal.
Termenele procedurale sunt intervale de timp fixate de lege sau organul
judiciar pentru a îndeplini obligațiunile de parcurgere a etapelor procesului penal
sau pentru a ocroti drepturi și interese ale persoanei conferite în cadrul procesului
penal. Astfel, sunt termene procedurale: termenul de apel, de contestație, de recurs
sau orice alt termen ce reglementează durata de timp în care se poate introduce o
cale de atac ; termenele în care organele judiciare au obligația de a efectua anumite
acte; termenele în care părțile din proces au posibilitatea de a ridica excepții, de a
formula cereri ș.a.
Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit conchide că, fără o indicare
expresă în Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova a faptului că se suspendă și termenul de
prescripție de tragere la răspundere penală, acesta nu poate fi asimilat termenelor
procedurale prevăzute la art. 230 Cod de procedură penală și indicate în dispoziția
nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova la care face referire acuzatorul de stat, or, potrivit prevederilor art. 3 alin.
(2) Cod penal, interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii
penale sunt interzise.
În temeiul împrejurărilor enunțate și dat fiind că inculpata Cozma Maria,
a comis infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, iar ultima
acțiune a fost comisă în luna octombrie 2018 și din ziua săvârșirii ei a expirat
termenul de prescripție de 2 ani, se impune admiterea recursului, casarea totală
a deciziei Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul și parțială a sentinței în
partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în
aspectul vizat, prin care inculpata Cozma Maria, recunoscută vinovată și
condamnată pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod
penal, se liberează de pedeapsă pe motivul expirării termenului de prescripție,
potrivit art. 60 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței, urmează a fi menținute.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), 389 alin. (4)
pct. 3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Dumitru Calendari casează total decizia Colegiului judiciar
al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2020 și parțial sentința Judecătoriei
Cahul, sediul Central din 10 septembrie 2020 în cauza penală în privința Mariei
13
Cozma, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, în
această parte.
Cozma Maria Xxxxxxxx, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod penal și condamnată la amendă în mărime de
850 (opt supe cincizeci) unități convenționale, echivalentul sumei de 42 500
(patruzeci și două mii cinci sute) lei cu privarea de dreptul de a ocupa funcții
publice pe un termen de 2 (doi) ani, se liberează de pedeapsa stabilită pe motivul
expirării termenului de prescripție, potrivit art. 60 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței, se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 aprilie 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Catan Liliana
Diaconu Iurie
Guzun Ion
Boico Victor
14
05 aprilie 2021 Dosarul nr. 1ra-875/2021
O P I N I E S E P A R A T Ă
în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de
procedură penală (în cauza Cozma Maria Xxxxxxxx )
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 05
aprilie 2021 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza
indicată următoarea soluție: „Admite recursul ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari casează total
decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2020 și
parțial sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 10 septembrie 2020 în
cauza penală în privința Mariei Cozma, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă
cauza și pronunță o nouă hotărâre, în această parte.
Cozma Maria Xxxxxxxx, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod penal și condamnată la amendă în mărime
de 850 (opt supe cincizeci) unități convenționale, echivalentul sumei de 42
500 (patruzeci și două mii cinci sute) lei cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții publice pe un termen de 2 (doi) ani, se liberează de pedeapsa stabilită
pe motivul expirării termenului de prescripție, potrivit art. 60 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței, se mențin”.
Nu am susținut soluția adoptată și consider, că urma a fi adoptată o
soluție de admitere a recursului procurorului cu remiterea cauzei la
rejudecare.
2.1. Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 10 septembrie
2020, Cozma Maria a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 332
alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 850 unități convenționale,
echivalentul a 42 500 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe
un termen de 2 ani. Temeinicia și legalitatea sentinței a fost atacată cu apel de
către avocatul Baran Victor în numele inculpatei Cozma Maria, prin care a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care inculpata Cozma Maria să fie achitată, pe motiv că fapta inculpatei
nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie
2020, a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
S-a încetat procesul penal de învinuire a lui Cozma Maria pe faptul
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii
15
penale, prevăzute de art. 60 Cod penal.
Procurorul în recursul depus a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Cahul
cu menținerea sentinței instanței de fond, cu liberarea de pedeapsă penală a
inculpatei, în temeiul expirării termenului de prescripție, deoarece apelul a fost
greșit admis, fapt consemnat în p.5 al deciziei Colegiului penal al CSJ.
În motivarea soluției sale Colegiul penal al CSJ menționează, că deși instanța
de apel corect a constatat vinovăția inculpatei, menționând că săvârșirea
infracțiunii de către Cozma Maria, rezultă din coroborarea declarațiilor părții
vătămate, a martorilor și înscrisurilor administrate, totodată combătând și
argumentele apărării cu privire la nevinovăție, instanța de apel greșit a ajuns la
concluzia liberării de răspundere penală a inculpatei Cozma Maria, în legătură cu
intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală și
încetarea procesului penal.
În conținutul deciziei și anume în p.6 Colegiul penal speță se atestă că,
recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatei, însă critică hotărârea recurată sub aspectul încetării
procesul penal de învinuire a lui Cozma Maria pe faptul infracțiunii prevăzute de
art. 332 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală pe temeiul expirării
termenului prescripției răspunderii penale, prevăzute de art. 60 Cod penal.
În acest sens Colegiul penal lărgit menționează că ”Astfel, se reține că,
instanța de apel a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatei Cozma
Maria, cât și liberarea acesteia de răspundere penală, conducându-se de
prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală”.
În continuare Colegiul penal lărgit menționează că ”Potrivit prevederilor
art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii
atacate, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează
situația condamnatului”.
Colegiul penal lărgit constată că, soluția instanței de apel cu privire la
încetarea procesului penal în privința inculpatei Cozma Maria și de liberare de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale,
prevăzute de art. 60 Cod penal, este greșită și nu poate fi menținută, deoarece
aceasta contravine prevederilor legale”.
De asemenea Colegiul lărgit atestă:” De notat este și faptul că, potrivit
procesului verbal al ședinței instanței de apel, apărarea în cadrul susținerii
apelului declarat a menționat că „în cazul în care instanța de judecată va ajunge
totuși la concluzia că Cozma Maria este vinovată și sunt întrunite elementele
infracțiunii, cer instanței să țină cont de prevederile art. 16, 53, 60 Cod penal,
precum și art. 275, 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, și anume, legate
16
de liberarea de răspundere penală în legătură cu termenul de prescripție”, deci,
careva cerere de încetare a procesului penal, din partea apărării nu a parvenit.
Instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a indicat ca fiind necesar „de
a înceta procesul penal intentat în privința lui Cozma Maria în baza art. 332 alin.
(1) Cod penal cu încetarea procesului penal pe motivul intervenirii termenului de
prescripție de tragere la răspundere penală, iar în dispozitiv, absolut divergent a
dispus „încetarea procesul penal de învinuire a lui Cozma Maria pe faptul
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de răspundere
penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale, prevăzute
de art. 60 Cod penal”, soluție care atât în esență cât și sub aspectul formulării
este una greșită”.
Colegiul penal lărgit a conchis că în asemenea circumstanțe, prima instanță
corect a constatat vinovăția inculpatei, menționând că săvârșirea infracțiunii de
către Cozma Maria, rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor și
înscrisurilor administrate, totodată combătând și argumentele apărării cu
privire la nevinovăție.
Consider că soluția pronunțată de către instanța de recurs ordinar
contravine prevederilor legale la care face referire și anume art. 435 alin. (1) pct.
2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să-l
admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate, să rejudece cauza și să
pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.
În speță consider că a fost pronunțată o soluție care agravează situația
inculpatei, deoarece prima instanță a recunoscut-o vinovată pe inculpată de
săvârșirea infracțiunii incriminate, stabilindu-i o pedeapsă penală, iar instanța
de apel a liberat-o de răspundere penală pe inculpată la apelul părții apărării,
care a solicitat achitarea.
Totodată instanța de recurs, la recursul părții acuzării, a menținut sentința
prin care a fost recunoscută vinovăția inculpatei, susținând concluziile primei
instanțe, prin care au fost respinse argumentele apărării de achitare, invocate și
în apelul depus de către apărare.
În aceste condiții consider, că odată ce instanța de recurs examina o cauză
prin care, la apelul apărării în sensul achitării a fost casată sentința de
condamnare a primei instanțe și pronunțată o sentință de încetare a procesului
penal cu liberarea inculpatei de răspundere penală, instanța de recurs nu putea
dispune menținerea sentinței de condamnare, deoarece prin această soluție se
agravează situația inculpatului.
În acest sens vreau să menționez că o sentință de încetare a procesului
penal cu liberarea de răspundere penală a unei persoane nu poate fi echivalată
17
ca efect cu o sentință de condamnare cu liberarea de pedeapsă penală, oricare ar
fi temeiurile acestor liberări.
Mai mult, în aceste condiții consider că, de fapt, inculpata prin casarea
totală a deciziei instanței de apel și menținerea soluției primei instanțe în ce
privește situația de fapt a fost lipsită de posibilitatea soluționării argumentelor
expuse în apelul depus în sensul achitării, astfel fiind afectat dreptul acesteia la
un proces echitabil.
Reieșind din cele expuse supra, am susținut soluția de remitere a cauzei la
rejudecare.
Judecător Nadejda Toma
18
dosarul nr. 1ra-875/2021,
cauza Cozma Maria Xxxxxxxx.
OPINIE SEPARATĂ
/în temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală/
Conform sentinței Judecătoriei Cahul din 10.09.2020, Cozma Maria a
fost condamnată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 850
unități convenționale, echivalentul a 42.500 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții publice pe un termen de 2 ani.
Potrivit deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din
30.11.2020, a fost admis apelul avocatului prin care a solicitat achitarea inculpatei
din lipsa elementelor infracțiunii imputate, casată sentința și pronunțată o nouă
hotărâre, conform cărei s-a încetat procesul penal de învinuire a lui Cozma Maria
pe faptul infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale.
Prin decizia din 05.04.2021, Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție a decis: „Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție
Cahul, Dumitru Calendari casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din
30.11.2020 și parțial sentința Judecătoriei Cahul din 10.09.2020 în cauza penală în privința Mariei
Cozma, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, în această parte.
Cozma Maria, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod
penal și condamnată la amendă în mărime de 850 unități convenționale, echivalentul sumei de 42500 lei
cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani, se liberează de pedeapsa
stabilită pe motivul expirării termenului de prescripție, potrivit art. 60 Cod penal”.
Îmi expun dezacordul cu soluția instanței de recurs din următoarele
considerente.
Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și jurisprudenței
naționale, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în temeiul când hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar. Deoarece provoacă
verificarea legalității hotărârii atacate, recursul respectiv este o cale de atac, în
principal, de drept. În atare situație, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat
corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Rejudecarea
cauzei de către instanța de apel se dispune dacă există temeiurile stipulate în art.
427 pct. 1) - 6) CPP (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 30.10.2009, nr.9 - Cu privire la judecarea
recursului ordinar în cauza penală, pct. 1., 18., 27.).
Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, atunci când unei instanțe ierarhic
superioare i se cere să examineze o cauză atât în fapt cât și în drept, ea nu poate, ca
o chestiune ce ține de aspectul echității procedurilor, să soluționeze cauza fără
implicarea directă și fără audierea persoanei inculpate, împotriva cărei se adresează
19
recursul (hotărârea Asimionese v. R.M., Prutean v. R.M.). În timp ce legislația națională
permitea examinarea în exclusivitate a chestiunilor de drept, Curtea Supremă de
Justiție ar fi trebuit să dispună rejudecarea cauzei de către instanțele inferioare
(hotărârea din 02.12.2020 – Năvoloacă v. R.M.).
În speță, recursul este declarat împotriva condamnatei care a solicitat în fața
instanței de apel achitarea și a acceptat o decizie de încetare a procesului penal.
În același timp, instanța de recurs, rejudecând cauza în fapt și în drept,
adică indicând că: „ având în vedere că soluția instanței de apel este una greșită,
Colegiul lărgit reține că, decizia instanței de apel urmează a fi casată total..., analizând
sentința primei instanțe, instanța de recurs conchide că, vinovăția inculpatei corect a fost
constatată în urma analizei și aprecierii următoarelor probe.., în asemenea circumstanțe,
prima instanță corect a constatat vinovăția inculpatei, menționând că săvârșirea
infracțiunii de către Cozma Maria, rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor și
înscrisurilor administrate, totodată combătând și argumentele apărării cu privire la
nevinovăție..., ultima acțiune a fost comisă în luna octombrie 2018 și din ziua săvârșirii ei
a expirat termenul de prescripție de 2 ani…, ținând cont de faptul că, la etapa examinării
cauzei în instanța de apel, fapta inculpatei a devenit prescrisă, Colegiul penal lărgit
consideră ca necesară casarea parțială a sentinței instanței de fond în partea stabilirii
pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre...”, a adoptat o soluție
proprie sentinței de condamnare, prescrisă în art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de
procedură penală.
În această consecutivitate, odată ce s-a pronunțat asupra circumstanțelor în
fapt și în drept, instanța de recurs, în vederea echității procedurilor, trebuia;
a) să judece recursul în ședință publică, cu participarea și audierea
părților;
b) sau să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, conform
prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, deoarece
eroarea judiciară nu putea fi corectată de către instanța de recurs;
Potrivit recurentului: „în legătură cu situația epidemiologică provocată
de pandemia Covid-19 și anunțarea stării de urgență, termenul de prescripție privind tragerea la
răspundere penală a inculpatului a expirat la data de 31.12. 2020, iar aplicarea de către instanța de apel
a instituției prescripției răspunderii penale la data de 30.11. 2020 este ilegală și neîntemeiată...” (pct. 5.
din decizie).
Totodată, concluzia instanței de recurs că: „...fără o indicare expresă în Dispoziția nr.
1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a faptului că se
suspendă și termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, acesta nu poate fi asimilat
termenelor procedurale prevăzute la art. 230 Cod de procedură penală și indicate în dispoziția nr. 1 din
18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova la care face referire
acuzatorul de stat…”, pare să contravină prevederilor pct. 1. din Anexa la Dispoziția
nr. 1 din 18.03.2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a R. Moldova, că: „Pe
durata stării de urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă,
iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituită potrivit Hotărârii
Parlamentului nr. 55 din 17.03.2020” (pct. 4., 4.1. din decizie).
20
Ori, în situația descrisă, coroborată la prevederile art. 60 alin. (2) Cod penal,
că prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii
definitive a hotărârii instanței de judecată, în speță, la data adoptării deciziei de
către instanța de apel pe 30.11.2020, prescripția nu era intervenită.
Prin urmare, decizia contestată este afectată de erori de drept în aspectul
vizat, însă, propunerea recurentului privind adoptarea unei soluții de condamnare
după cea de încetare a procesului penal de către instanța de apel, cât și soluția
propriu – zisă a instanței de recurs, contravine prescripțiilor din art. 435 alin. (1)
pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală (rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se
agravează situația condamnatului), deoarece agravează situația lui Cozma M. în raport cu
hotărârea instanței de apel (pct. 4., 4.1., 5., 6., 7. din decizie).
Deci, și în asemenea împrejurări, instanța de recurs trebuia să admită
recursul procurorului dar să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel,
ori eroarea judiciară nu putea fi corectată de către instanța de recurs.
Casarea totală a deciziei instanței de apel, pare să fie nefondată,
deoarece, ultima a dispus admiterea apelului apărării și a casat sentința în latura
pedepsei, indicând în descriptiv că: „soluția instanței de fond privind condamnarea inculpatei
este întemeiată..., cât privește solicitarea inculpatei de pronunțare a unei sentințe de achitare, se
constată că cerința nu este întemeiată..., fiind contrazisă de amplul material probator...”.
Astfel, instanța de recurs, operând modificări doar în latura pedepsei, urma
să caseze decizia instanței de apel în această parte, menținând-o în rest, nefiind
constatate în speță erori de drept în aspectul vizat (pct. 4., 7. din decizie).
Ori, casarea totală a deciziei contestate era valabilă în cazul dispunerii
rejudecării cauzei de către instanța de apel.
Judecătorul Iurie Diaconu
21