1ra-1908/21 — art. 168 alin. 2 lit. c CP

1ra-1908/21 — art. 168 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1908/2021

1-17126538-01-1ra-06092021

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

24 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Diaconu Iurie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Popov Oleg, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2021,

în cauza penală privindu-i pe

Cozer Ivan XXXXX născut la XXXXX;

Cozer Maria XXXXX, născută la XXXXX,

Termenul de examinare a cauzei:

a c o n s t a t a t :

Ivan XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168

alin. (2) lit. c) Cod penal și cu aplicarea art. 79 Cod penal i s-a aplicat pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce

constituie suma de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate care a servit la săvârșirea

infracțiunii date pe un termen de 3 (trei) ani.

Inculpata Cozer Maria XXXXX a fost recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal și cu aplicarea art. 79 Cod

penal i s-a aplicat pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute)

unități convenționale, ceea ce constituie suma 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

care a servit la săvârșirea infracțiunii date, pe un termen de 3 (trei) ani.

1

Cozer Ivan în luna mai anul 2016, împreună cu soția Cozer Maria urmărind scopul

obținerii muncii forțate prin înșelăciune a angajat-o pe Postolachi Lilia în calitate de

lucrătoare la stâna de oi pe care o dețin din XXXXX. Conform înțelegerii verbale,

Postolachi Lilia urma să pască și să îngrijească vacile și caii de la stâna de oi care

aparțin lui Cozer Ivan și Cozer Maria în perioada de angajare, iar Cozer Ivan

împreună cu soția Cozer Maria să-i achite pentru servicii suma de 1 000 (una mie) lei

pe lună. Contract oficial de muncă nu a fost încheiat. În luna iunie 2016 la solicitarea

lui Postolachi Lilia de a-i achita suma de 1 000 (una mie) lei pentru o lună de lucru

Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria au refuzat achitarea sub pretextul că banii

îi vor fi achitați când o să comercializeze buhaii. Astfel, sub pretextul că la moment

nu are bani, prin înșelăciune Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria au impus-o

pe Postolachi Lilia să lucreze în continuare la stână până la data de 05.10.2016

neachitându-i nimic pentru serviciile prestate. În rezultat lui Postolachi Lilia i-a fost

cauzat un prejudiciu material în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.

Astfel, acțiunile inculpatului Cozer Ivan au fost calificate conform prevederilor

art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, și anume, muncă forțată, adică obținerea muncii de la

o persoană împotriva voinței ei, prin înșelăciune, acțiune săvârșită de două persoane care nu

întrunește elementele traficului de ființe umane.

Inculpata Cozer Maria în luna mai anul 2016, împreună cu soțul Cozer Ivan

urmărind scopul obținerii muncii forțate prin înșelăciune a angajat-o pe Postolachi

Lilia în calitate de lucrătoare la stâna de oi pe care o dețin din satul XXXXX. Conform

înțelegerii verbale Postolachi Lilia urma să pască și să îngrijească vacile și caii de la

stâna de oi care aparțin lui Cozer Maria și Cozer Ivan în perioada de angajare, iar

Cozer Maria împreună cu soțul Cozer Ivan să-i achite pentru servicii suma de 1 000

(una mie) lei pe lună. Contract oficial de muncă nu a fost încheiat. În luna iunie 2016

la solicitarea lui Postolachi Lilia de a-i achita suma de 1 000 (una mie) lei pentru o

lună de lucru Cozer Maria împreună cu soțul Cozer Ivan au refuzat achitarea sub

pretextul că banii îi vor fi achitați când o să comercializeze buhaii. Astfel, sub

pretextul că la moment nu are bani, prin înșelăciune Cozer Maria împreună cu soțul

Cozer Ivan au impus-o pe Postolachi Lilia să lucreze în continuare la stână până la

data de 05.10.2016 neachitându-i nimic pentru serviciile prestate. În rezultat lui

Postolachi Lilia i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.

Astfel, acțiunile inculpatei Cozer Maria au fost calificate conform prevederilor

art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, și anume, muncă forțată, adică obținerea muncii de la

o persoană împotriva voinței ei, prin înșelăciune, acțiune săvârșită de două persoane care nu

întrunește elementele traficului de ființe umane.

2

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Cozer Ivan să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa sub formă de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate care a servit la săvârșirea infracțiunii date pe un termen de 3 ani;

inculpata Cozer Maria să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de 6

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate care a servit la săvârșirea infracțiunii date pe un termen de 3 ani.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat că instanța de judecată incorect a

catalogat circumstanțele atenuante ca o circumstanță excepțională, or, atitudinea și

comportamentul inculpaților în cadrul procesului penal dă un temei rezonabil de a

presupune că aceștia n-au sesizat faptul că au comis o infracțiune și urmează a fi

pedepsiți proporțional cu fapta comisă.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Mocanu Serghei în numele

inculpaților Cozer Ivan și Cozer Maria prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpații Cozer Ivan și Cozer Maria învinuiți de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal să fie achitați, din lipsa în acțiunile lor

a componenței de infracțiune.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte: la baza sentinței

adoptate, instanța de fond nu a pus probe care dovedesc soluția de condamnare, ci

dimpotrivă probele administrate în cadru examinării cauzei confirmă lipsa în

acțiunile apelanților a elementelor constitutive a componenței de infracțiune

prevăzute art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal; instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

tuturor probelor ce au fost examinate în ședințele judiciare, dar s-a limitat la

transcrierea acestora din rechizitoriu în sentința adoptată, fără a se expune asupra

fiecărei probe în parte; procurorul a avut obligația să indice în ordonanța de punere

sub învinuire și în rechizitoriu modul de săvârșire a pretinsei infracțiuni; învinuirea

adusa apelanților Cozer Ivan și Cozer Maria este eronată, deoarece nu cuprinde

descrierea detaliată a fiecărui semn calificativ ce se cuprinde în elementele

constitutive a infracțiunii analizate; în acțiunile inculpaților lipsește elementele

infracțiunii imputate.

3

apelul declarat de către procuror a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul declarat

de către avocatul Mocanu Serghei în numele inculpaților a fost admis, casată sentința

integral, inclusiv și din oficiu și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, și anume:

Cozer Ivan XXXXX și Cozer Maria XXXXX învinuiți de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, se achită din lipsa faptei infracțiunii.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, cercetate și verificate

în instanța de apel, a constatat că, potrivit rechizitoriului, inculpatul Cozer Ivan este

învinuit în faptul că, în luna mai anul 2016, împreună cu soția Cozer Maria urmărind

scopul obținerii muncii forțate prin înșelăciune a angajat-o pe Postolachi Lilia în

calitate de lucrătoare la stâna de oi pe care o dețin din satul XXXXX. Conform

înțelegerii verbale, Postolachi Lilia urma să pască și să îngrijească vacile și caii de la

stâna de oi care aparțin lui Cozer Ivan și Cozer Maria în perioada de angajare, iar

Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria să-i achite pentru servicii suma de 1 000

(una mie) lei pe lună. Contract oficial de muncă nu a fost încheiat. În luna iunie 2016

la solicitarea lui Postolachi Lilia de a-i achita suma de 1 000 (una mie) lei pentru o

lună de lucru Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria au refuzat achitarea sub

pretextul că banii îi vor fi achitați când o să comercializeze buhaii. Astfel, sub

pretextul că la moment nu are bani, prin înșelăciune Cozer Ivan împreună cu soția

Cozer Maria au impus-o pe Postolachi Lilia să lucreze în continuare la stână până la

data de 05.10.2016 neachitându-i nimic pentru serviciile prestate. În rezultat lui

Postolachi Lilia Gheorghe i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 5 000

(cinci mii) lei.

Inculpata Cozer Maria este învinuită în faptul că, în luna mai anul 2016,

împreună cu soțul Cozer Ivan urmărind scopul obținerii muncii forțate prin

înșelăciune a angajat-o pe Postolachi Lilia în calitate de lucrătoare la stâna de oi pe

care o dețin din satul XXXXX. Conform înțelegerii verbale Postolachi Lilia urma să

pască și să îngrijească vacile și caii de la stâna de oi care aparțin lui Cozer Maria și

Cozer Ivan în perioada de angajare, iar Cozer Maria împreună cu soțul Cozer Ivan

să-i achite pentru servicii suma de 1 000 (una mie) lei pe lună. Contract oficial de

muncă nu a fost încheiat. În luna iunie 2016 la solicitarea lui Postolachi Lilia de a-i

achita suma de 1 000 (una mie) lei pentru o lună de lucru Cozer Maria împreună cu

soțul Cozer Ivan au refuzat achitarea sub pretextul că banii îi vor fi achitați când o să

comercializeze buhaii. Astfel, sub pretextul că la moment nu are bani, prin

înșelăciune Cozer Maria împreună cu soțul Cozer Ivan au impus-o pe Postolachi Lilia

4

Gheorghe să lucreze în continuare la stână până la data de 05.10.2016 neachitându-i

nimic pentru serviciile prestate. În rezultat lui Postolachi Lilia i-a fost cauzat un

prejudiciu material în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.

Inculpații nu au recunoscut vina în cele imputate nici la etapa urmăririi penale

și nici la etapa cercetării judecătorești, iar cu referire la învinuirea înaintată

inculpaților Cozer Ivan și Cozer Maria în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168

alin. (2) lit. c) Cod penal, acuzatorul de stat a administrat și a prezentat instanței de

judecată, următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia

(f.d. 164-165, 179); declarațiile martorului Bînzari Maria (f.d. 166); declarațiile

martorului Boldurescu Valeriu (f.d. 167); declarațiile martorului Iurceac Gheorghe

(f.d. 172-174); declarațiile martorului Grinco Ivan (f.d. 175-176); declarațiile

martorului Pruteanu Tatiana (f.d. 171); declarațiile martorului Răciula Ilie, decedat

la data de 10 iulie 2018 (f.d. 31); procesul-verbal de confruntare dintre învinuitul

Cozer Ivan și partea vătămată Postolachi Lilia din 19.05.2017 (f.d. 33, vol. I); procesul-

verbal de confruntare dintre învinuitul Cozer Maria și partea vătămată Postolachi

Lilia din 19.05.2017 (f.d. 34-35, vol. I); procesul-verbal de confruntare dintre martorul

Iurceac Gheorghe și partea vătămată Postolachi Lilia din 23.05.2017 (f.d. 36-37, vol.

I); raportul de analiză informațională (f.d.54-80).

Astfel, instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportată la declarațiile părților date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit că inculpații Cozer Ivan și Cozer Maria urmează a fi achitați

de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal

- munca forțată, adică obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei, prin

înșelăciune, acțiune săvârșită de două persoane, care nu întrunește elementele

traficului de ființe umane, din motiv că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a menționat că, la caz, lipsește semnul material (faptei

prejudiciabile) al laturii obiective a infracțiunii, ceia ce înseamnă inexistența faptei

incriminate.

În acest sens, instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Postolachi

Lilia și apreciindu-le în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, a

conchis că, prin aceste declarații se confirmă inexistența faptei incriminate

inculpaților, or, din declarațiile părții vătămate rezultă că, dânsa a fost de acord să

meargă să muncească la stâna de oi din satul XXXXX la familia soților Cozer. A lucrat

la stâna de oi o lună și din motiv că s-a certat cu Maricica a fugit din satul XXXXX la

Cornei Gheorghe. Tot prin declarațiile părții vătămate se confirmă faptul că, dânsa

singură a decis să se întoarcă la stâna de oi, atunci când a auzit că o caută poliție,

5

familia Cozer a primit-o. La fel, din declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia,

instanța de apel reține că, familia Cozer îi era datoare acesteia cu suma de 1 000 lei și

atunci când s-a întors la ei i-a dat datoria de 5 000 lei, iar la familia Cozer nu a mai

lucrat.

Instanța de apel raportând declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia la

învinuirea înaintată inculpaților Cozer Ivan și Cozer Maria conform rechizitoriului a

constatat că, acuzatorul de stat a încriminat inculpaților faptul că, „în luna iunie 2016

la solicitarea lui Postolachi Lilia de a-i achita suma de 1 000 (una mie) lei pentru o lună de

lucru Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria au refuzat achitarea sub pretextul că banii

îi vor fi achitați când o să comercializeze buhaii. Astfel, sub pretextul că la moment nu are

bani, prin înșelăciune Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria au impus-o pe Postolachi

Lilia să lucreze în continuare la stână până la data de 05.10.2016 neachitându-i nimic pentru

serviciile prestate. În rezultat lui Postolachi Lilia i-a fost cauzat un prejudiciu material în

sumă de 5000 (cinci mii) lei”.

Însă, din declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia rezultă că, aceasta a lucrat

la stâna de oi doar o lună, după care aceasta a plecat, deoarece s-a certat cu Maricica,

după care s-a întors la familia Cozer, la stâna de oi nu a mai lucrat, iar careva probe

pertinente, concludente, utile și veridice care să susțină învinuirea înaintată

inculpaților precum că, „prin înșelăciune Cozer Ivan împreună cu soția Cozer Maria au

impus-o pe Postolachi Lilia Gheorghe să lucreze în continuare la stână până la data de

05.10.2016 neachitându-i nimic pentru serviciile prestate”, la materialele cauzei penale,

acuzatorul de stat nu a administrat.

Or, din declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia rezultă că atunci când

dânsa s-a întors la familia Cozer, era iarnă, însă în rechizitoriu se imputată

inculpaților faptul că, ultima a lucrat din luna iunie 2016 până la 05 octombrie 2016.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că, declarațiile părții

vătămate Postolachi Lilia coroborează cu declarațiile martorului Grinco Ivan, angajat

la Inspectoratul de Poliție Nisporeni, prin declarațiile căruia se confirmă că,

Postolachi Lilia i-a comunicat că dorește să meargă la stână la Maria Cozer și l-a rugat

să-i dea un telefon pentru a o întâmpina. Totodată, prin declarațiile martorului

Grinco Ivan se atestă că ultimul deplasându-se la familia Cozer, deoarece ginerele

lor era la evidență ca agresor de familie, a văzut-o pe Postolachi Lilia și a întrebat-o

de ce stă aici și nu merge acasă, la ce ea a spus că nu are casă, a întrebat-o dacă nu

este obijduită de către familia Cozer și ea a spus că nu și din acea zi nu mai mai văzut-

o, decât atunci când a fost chemată la Procuratură.

Tot în contextul aprecierii materialelor probatorii administrate la dosar,

instanța de apel a reținut ca fiind relevant faptul că, martorul Bînzari Maria, care la

6

fel lucra la Cozer Ivan în perioada de referință indicată în actul de inculpare, a indicat

că, Postolachi Lilia a venit singură la lucru, odată a fugit de acolo, din ce motiv nu

cunoaște și dacă s-a întors înapoi nu cunoaște, ea a mai lucrat o lună și ceva.

De asemenea, instanța de apel apreciind și celelalte probe administrate la

dosarul penal de către acuzatorul de stat a stabilit că, prin declarațiile martorului

Boldorescu Valeriu se confirmă faptul că, Postolachi Lilia a lucrat o lună de zile la

stâna de oi a familiei Cozer, apoi a fugit, după care au adus-o înapoi. Când acesta

plecare de la stână, Postolachi Lilia nu venise înapoi. Tot martorul Boldurescu

Valeriu a confirmat faptul că, Postolachi Lilia nu a lucrat toată vara la familia Cozer.

Cu referire la declarațiile martorului Pruteanu Tatiana, instanța de apel a

menționat că prin aceste declarații se confirmă doar faptul că, Postolachi Lilia după

ce a plecat din familia lor, s-a mai aflat în sat, iar de la săteni ultima a aflat că,

Postolachi Lilia a lucrat la stâna de oi a familiei Cozer, iar prin declarațiile martorului

Răciula Ilie se atestă faptul că, Postolachi Lilia i-a spus că a lucrat la Cozer Ion, dar

acolo nu e bine, aceasta a stat 3 zile la stână, iar într-o dimineață a venit Cozer Ion cu

tractorul și i-a spus să meargă să-și ia hainele și ei au plecat.

În ceea ce privește declarațiile martorului Iurceac Gheorghe, care a indicat că,

Postolachi Lilia i-a povestit că, a muncit la Cozer Ion și nu i-a plătit și o ținea închisă

și i-a comunicat că dorește să se adreseze undeva, deoarece familia Cozer nu dorește

să-i achite pentru ce a muncit și că a ținut-o închisă, instanța de apel le-a apreciat

critic, deoarece declarațiile acestui martor sunt combătute prin declarațiile părții

vătămate Postolachi Lilia, care a confirmat atât faptul că, dânsa a lucrat la stâna de

oi o lună și din motiv că s-a certat cu Maricica a fugit din satul Iurceni la Cornei

Gheorghe, ea singură a decis să se întoarcă, familia Cozer îi era datoare acesteia cu

suma de 1 000 lei și atunci când s-a întors la ei i-a dat datoria de 1 000 lei, iar la familia

Cozer nu a mai lucrat, cât și faptul că, Iurceac Gheorghe a învățat-o să scrie plângere

pe familia Cozer, cu acesta a mers la poliție în or. Nisporeni și a depus plângere, să

scrie plângere la poliție i-a spus Iurceac Gheorghe, după care a aflat că soția acestuia

era în conflict cu familia Cozer.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia se

confirmă și prin procesul-verbal de confruntare dintre învinuitul Cozer Ivan și partea

vătămată Postolachi Lilia din 19.05.2017 din conținutul căruia reiese că Postolachi

Lilia și-a schimbat declarațiile date anterior și pretenții la Cozer Ivan nu are și

procesul-verbal de confruntare dintre învinuitul Cozer Maria și partea vătămată

Postolachi Lilia din 19.05.2017 conținutul căruia reiese că Postolachi Lilia și-a

schimbat declarațiile date anterior și pretenții la Cozer Maria nu are.

7

Totodată, instanța de apel a indicat că din conținutul procesului-verbal de

confruntare dintre martorul Iurceac Gheorghe și partea vătămată Postolachi Lilia

rezultă că, partea vătămată Postolachi Lilia a confirmat faptul că, inițiatorul adresării

la procuratură pe acest caz a fost Iurceac Gheorghe și faptul că, Iurceac Gheorghe a

i-a spus ce se comunice la procuratură.

Astfel, instanța de apel apreciind declarațiile părții vătămate Postolachi Lilia,

declarațiile martorilor Bînzari Maria, Grinco Ivan, Boldurescu Valeriu, Iurceac

Gheorghe a stabilit că, prin probele administrate nu se confirmă existența faptei

infracțiunii de obținere a muncii forțate de la partea vătămată împotriva voinței ei,

prin înșelăciune.

Or, infracțiunea de muncă forțată este o infracțiune formală și se consideră

consumată din momentul în care partea vătămată a fost lipsită de libertatea muncii.

În speță, în urma aprecierii probelor administrate la cauza penală, s-a constatat faptul

că, partea vătămată Postolachi Lilia a avut libertatea de a munci, acuzatorul de stat

neadministrând la materialele cauzei penale nicio probă care să confirme faptul că,

aceasta a fost impusă de către inculpați să muncească, la fel, la materialele cauzei

penale nefiind administrate careva probe care să confirme faptul că, inculpații au

întreprins careva acțiuni de a limita sau de a priva partea vătămată de libertatea de

a munci.

În această ordine de idei, sistematizând cele conturate supra, instanța de apel

a conchis la caz nu s-a constatat existența faptei infracțiuni, din care considerente, în

temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de apel va

pronunța o sentință de achitare în privința inculpaților Cozer Ivan și Cozer Maria de

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Cu referire la apelul declarat de acuzatorul de stat, prin care s-a contestat

sentința în partea individualizării pedepsei penale în privința inculpaților, instanța

de apel în temeiul art. 415 alin. (1), pct. 1), lit. c) Cod de procedură penală a respins

ca nefondat apelul în sensul declarat, or, reieșind din soluția adoptată în temeiul art.

409 alin. (2), 415 alin. (1) pct. 2) raportat la art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală fiind pronunțată o sentință de achitare în privința inculpaților Cozer Ivan și

Cozer Maria, instanța de apel nu va supune analizei și aprecierii argumentele

invocate de acuzatorul de stat în cererea de apel formulată împotriva sentinței

instanței de fond.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a

deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță în alt complet

8

de judecată din motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În susținerea celor solicitate, procurorul invocă faptul că decizia contestată este

una contradictorie și neîntemeiată, mai mult, instanța de apel nu a dat un răspuns

corect și argumentat tuturor argumentelor părții apărării indicate în cererea de apel.

De asemenea, recurentul susține dezacordul cu aprecierea probelor,

considerând că instanța de apel nu corect a stabilit și calculat perioada în care partea

vătămată a muncit la ferma familiei Cozer.

Totodată, partea acuzării remarcă că instanța de apel în partea descriptivă a

deciziei nu clarifică și nu indică cu suficientă claritate de ce admite declarațiile date

de partea vătămată la etapa cercetării judecătorești și nu cele de la urmărirea penală

care sunt contradictorii.

Recurentul, mai atrage atenția că partea descriptivă a deciziei contrazice

dispozitivul acesteia, or, în acest sens instanța de apel a indicat două temeiuri

distincte de achitare, cum ar fi: lipsa faptei infracțiunii și fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii.

dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă

constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și-a

găsit confirmarea în cauza dată, invocând în acest context următoarele.

Colegiul penal lărgit subliniază că, recurentul critică soluția adoptată de către

instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și probelor administrate

în prezenta speță și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de procedură

penală.

9

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost

declarat.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă

fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; dacă există circumstanțe atenuante și

agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

10

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate mai sus, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit deciziei recurate

instanța de apel a pronunțat decizia prin care Cozer Maria și Cozer Ivan au fost

achitați de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit.

c) Cod penal pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Analizând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

judecată a invocat temeiul de achitare precum că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, însă în partea descriptivă a deciziei a indicat concluzii din care rezultă și

alt temei de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv.

Așadar, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect,

prin prisma conținutului deciziei.

Potrivit deciziei de achitare, instanța de apel a indicat un șir de concluzii cum

ar fi ,,(…) la caz, lipsește semnul material (faptei prejudiciabile) al laturii obiective a

infracțiunii (…) în privința inculpaților Cozer Ivan și Cozer Maria urmeazî a fi pronunțată

o sentință de achitare. În susținerea poziției sale, Colegiul penal notează că componența de

infracțiune este alcătuită (…)Or, infracțiunea de muncă forțată este o infracțiune formală și

se consideră consumată din momentul în care partea vătămată a fost lipsită de libertatea

muncii. În speță, în urma aprecierii probelor administrate la cauza penală, s-a constatat faptul

că, partea vătămată Postolachi Lilia a avut libertatea de a munci, acuzatorul de stat

neadministrând la materialele cauzei penale nicio probă care să confirme faptul că, aceasta a

fost impusă de către inculpați să muncească, la fel, la materialele cauzei penale nefiind

administrate careva probe care să confirme faptul că, inculpații au întreprins careva acțiuni

de a limita sau de a priva partea vătămată de libertatea de a munci (…)”, ceia ce semnalează

temeiul de achitare prevăzut la pct. 3) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală,

unde este stipulat că, sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, concluzie enunțată în partea descriptivă a deciziei

(a se vedea f.d. 25-44, vol. II).

11

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, deși instanța de apel a conchis că

inculpații urmează a fi achitați de sub învinuirea înaintată din motivul că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, în urma sintezei concluziilor evocate de către

aceasta în hotărârea pronunțată și menționate supra, se observă o inadvertență în

stabilirea temeiului ce stă la baza achitării lui Cozer Ivan și Cozer Maria, fiind

constatate concluzii cu temeiuri de achitare diferite „nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii” și „fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri

prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură penală.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, menționarea

concomitentă a două temeiuri de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași

hotărâre judecătorească este o eroare de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului

penal lărgit semnalează prezența temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii”, care este prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reamintește că, rolul unei decizii motivate

este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum

și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a

prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței

de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse (a se vedea cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

De asemenea, Colegiul penal lărgit subliniază că, nu poate menține sentința

din motiv că, aceasta a fost atacată de către parți, iar instanța de apel nu a dat răspuns

tuturor argumentelor invocate în cererile de apel, astfel menținerea sentinței s-ar

califica cu încălcarea dreptului la un recurs efectiv.

Rezumând cele menționate mai sus, încălcările enunțate determină

incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,

minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul

lor, să țină cont de jurisprudența națională, de cele expuse în prezenta decizie legate

de justa apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor

12

cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în recurs și în dependență

de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Popov Oleg, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală privindu-i pe Cozer Ivan XXXXX

și Cozer Maria XXXXXu, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 17 martie 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Diaconu Iurie

Boico Victor

13