1ra-63/2021 — art.264 alin.2 CP

1ra-63/2021 — art.264 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-63/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion, Toma Nadejda,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de Circumscripție

Bălți, Prisacari Lilia și de către avocatul Timofeevici Ion în numele părților

vătămate Sulima Liliana, Ciubotărescu Ina și reprezentantului legal al părții

vătămate minore Rusu Viorica, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 19 februarie 2020 și sentinței Judecătoriei Soroca, sediul

Florești din 14 decembrie 2018, în cauza penală în privința inculpatului,

Brijatîi Andrei XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.04.2017 – 14.12.2018

instanța de apel: 30.01.2019 – 19.02.2020

instanța de recurs ordinar: 11.06.2020 – 15.03.2021

A C O N S T A T A T:

2018, Brijatîi Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(2) Cod penal, aplicându-i-se pedeapsă sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 220 ore, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani.

A fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264/1 alin.(1) Cod penal, aplicându-i-se pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de 200 ore, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni s-a

stabilit lui Brijatîi Andrei pedeapsă definitivă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 240 (două sute

patruzeci) ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 5 (cinci) ani.

1

A fost dispus, ca în conformitate cu prevederile art.190 alin.2/1 Cod de

executare, în termen de 5 zile din momentul rămânerii definitive a sentinței,

Brijatîi Andrei, urmează să se prezinte la organul de probațiune în a cărui

rază teritorială își are domiciliul, pentru executarea pedepsei muncii

neremunerate în folosul comunității.

A fost aplicat în privința lui Brijatîi Andrei măsura preventivă -

obligarea de a nu părăsi localitatea și a o menține până la intrarea sentinței

în vigoare.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a încasat de la Brijatîi Andrei

în beneficiul lui Sulima Liliana prejudiciul material în sumă de 9748,25 (nouă

mii șapte sute patruzeci și opt) lei 25 bani și prejudiciul moral în sumă de

10000 (zece mii) lei.

În rest pretenția s-a respins ca fiind nefondată.

A fost încasat de la Brijatîi Andrei în beneficiul lui Ciubotărescu Ina

prejudiciul material în suma de 1364 (una mie trei sute șaizeci și patru) lei și

prejudiciul moral în suma de 10000 (zece mii) lei.

În rest pretenția s-a respins ca fiind nefondată.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare în mărime de 30 (treizeci) lei și 5806 (cinci mii opt sute șase) lei din

contul lui Brijatîi Andrei, ca fiind neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Andrei la 23.10.2016, în jurul orei 23.10, în or. Florești, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, conștientizând caracterul prejudiciabil al

faptei sale ca rezultat al conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică, intenționat a condus automobilul de model Renault

Megane Scenic cu n/î XXXXX. Acțiune care a continuat până în timpul

stopării sale, la aceeași dată de 23.10.2016, în jurul orei 23.10, în or. Florești

str.31 August, de către angajații plutonului Soroca-Florești a CP nr.2 Bălți a

Regimentului de patrulare Nord a INP a IGP, sergentul-inferior de poliție

Pocitari Sergiu și plutonierul-adjutant de poliție Cușnir Maxim, și supus

testării alcooscopice la conținutul de alcool în aerul expirat, cu aparatul

Drager Alcotest 8510RO, ca temei fiind suspectarea consumului de alcool.

Conform rezultatului final al testului Drager nr.1956 din 23.10.2016,

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către cet.Brijatîi Andrei a

stabilit a fi de 0,81 mg/l.

Instanța de fond a reținut că tot el, la 15.10.2017, în jurul orei 20.00,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, aducând autoturismul de model Dacia

Logan, cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe traseul principal din or.

Ghindești r-l Florești, traversând linia de trecere a căii ferate, deplasându-se

cu o viteză de aproximativ 50-60 km/h, neținând cont de dexteritatea în

2

conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația

rutieră, ignorând prevederile indicatorului 2.2 al Regulamentului circulației

rutiere „trecerea fără oprire interzisă”, nu s-a isprăvit cu conducerea

autoturismului și a ieșit de pe partea carosabilă pe trotuar, unde a tamponat

pietonii Sulima Liliana și Ciubotărescu Ina, care o avea în brațe pe minora

Rusu Marinela, a.n.2013, prin care fapt pătimitelor le-au fost cauzate

vătămări corporale.

Conform certificatului alcotestului Drager nr.3206 din 15.10.2017,

concentrația de alcool în aerul expirat de Brijatîi Andrei, constituia de 0,87

mg/l.

- procurorul în Procuratura raionului Florești, Revencu Vasile, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea referitoare la încasarea

cheltuielilor judiciare, dispunând rejudecarea cauzei de către instanța de

apel potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care de la Brijatîi Andrei să fie încasate cheltuieli judiciare în

mărime de 30 lei în legătură cu efectuarea testării alcoolscopice și 5806 lei în

legătură cu efectuarea expertizelor judiciare;

- avocatul Timofeevici Ion în numele părților vătămate Sulima Liliana,

Ciubotărescu Ina și reprezentantului legal al părții vătămate minore Rusu

Viorica, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanța, prin care Brijatîi Andrei să

fie recunoscut vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.264/1 alin.(1) Cod penal și art.264 alin.(2) Cod penal și ai stabili în calitate

de pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, încasarea de la Brijatîi

Andrei în beneficiul cet. Sulima Liliana suma de 100 000 (una sută mii) lei în

calitate de prejudiciu moral și încasarea de la Brijatîi Andrei în beneficiul

cet.Ciubotaru Ina suma de 100 000 (una sută mii) lei în calitate de prejudiciul

moral.

3.1. În motivarea apelului, procurorul indicat că:

- potrivit prevederilor art.229 alin.(2) din Codul de Procedură penală,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor și

apărătorilor, atunci când interesele justiției o cer și condamnatul nu dispune

de mijloacele necesare;

- conform datelor rezultate din urmărirea penală s-a stabilit că au fost

suportate cheltuieli de judecată în sumă de 30 lei în legătură cu efectuarea

testării alcoolscopice și 5806 lei în legătură cu efectuarea expertizelor

judiciare;

3

- cheltuielile suportate de către stat în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare sunt urmare a acțiunilor cet. Brijatîii Andei,

condiționate de săvârșirea infracțiunilor pe cauza penală în care este acuzat,

astfel că între cheltuielile suportate și acțiunile inculpatului există o legătură

de cauzalitate directă și în conformitate cu prevederile art.229 alin.(2) Cod

Procedură Penală, instanța de judecată poate obliga condamnații să

recupereze cheltuielile judiciare;

- prin neîncasarea cheltuielilor judiciare de la Brijatîii Andei nu s-a

atins pe deplin scopul legii penale iar la dispunerea încasării acestor

cheltuieli de la condamnați se va efectua o influență pozitivă și asupra altor

indivizi care vor fi determinați astfel să nu săvârșească infracțiuni, știind cu

certitudine că pedeapsa este inevitabilă și toate daunele cauzate prin

infracțiune și cheltuielile rezultate din aceasta urmează a fi recuperate.

3.2. În motivarea apelului, avocatul Timofeevici Ion indicat că:

- împrejurările infracțiunilor imputate lui Brijatîi Andrei au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor;

- la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a dat o apreciere

obiectivă a circumstanțelor stabilite de fapt și anume că, inculpatul Brijatîi

Andrei, la 23.10.2016, a comis o infracțiune prevăzută de art.264/1 alin.(1)

Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană ce

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, ultimul știind cu

certitudine că cauza penală de acuzare a sa de comiterea infracțiunii

menționate, se află pe rol în instanța de judecată, nu a tras concluzii pentru

sine, ci, dimpotrivă, acționând intenționat, ignorând toate prevederile

Regulamentului de Circulație Rutieră și Legii penale, știind cu certitudine

despre consecințele ce pot surveni și răspunderea ce o v-a purta, la

15.10.2017 a urcat din nou la volanul automobilului în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, a tamponat 3 pietoni (una din ei fiind o fetiță în

vârsta de 4 ani), a părăsit locul în care s-a produs accidentul rutier, pentru

care la 09.02.2018, prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești i-a fost

aplicată sancțiunea sub formă de privare de dreptul de a conduce vehicule

pe un termen de 2 (doi) ani (dosar nr.nr.4- 4/2018);

- instanța nu a ținut cont și de faptul că actualmente în societatea

noastră fenomenul conducerii mijloacelor de transport de către persoane ce

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat a căpătat, din păcate,

un caracter foarte de răspândit și prin toate metodele și mijloacele se încearcă

a fi dezrădăcinat. Mai mult că în cazul lui Brijatîi Andei, care după comiterea

4

unei infracțiuni prevăzute de art.2641 Cod penal, continuând să dețină

permis de conducere, din nou a comis o infracțiuni prevăzută de art.264

alin.(2) Cod penal, vădit a fost neglijat scopului legii penale, prevăzut de

alin. (2) art. 2 din Codul penal, care stipulează: „Legea penală are de

asemenea, drept scop, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”;

- instanța de judecată, la aplicarea pedepsei inculpatului Brijatîi

Andrei, pentru comiterea infracțiunilor incriminate, invocă că a luat în

considerație prevederile art. 7, 75 Cod penal, stabilind în acțiunile lui Brijatîi

Andrei circumstanțe atenuante ca - recunoașterea vinovăției, iar

circumstanță agravante - nu identifică, la locul de trai inculpatul se

caracterizează satisfăcător. În aceste împrejurări instanța de judecată eronat

a considerat că, inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, și corectarea

și reeducarea ultimului poate avea loc prin stabilirea unei pedepse sub formă

de muncă neremunerată atât pentru prima infracțiune cât și pentru a doua

infracțiune;

- instanța de judecată nu a luat în considerație că prin acțiunile sale

intenționate Brijatîi A. a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate cu

grad avansat, și cu intenție directă a dorit survenirea încălcării

Regulamentului de Circulație Rutieră, prin care fapt a pus în pericol

securitatea traficului rutier, viața și sănătatea altor participanți la trafic, dar

și a cauzat vătămări corporale participanților la trafic, una din victime fiind

o copilă doar de 4 ani;

- important pentru aplicarea corectă a legii materiale la

individualizarea pedepsei penale este faptul că inculpatul nu a manifestat

intenția de a se corija (după comiterea unei infracțiuni de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate), dar a continuat să recidiveze

(în cazul dat nu cu sensul de recidivă), motiv din care constată dincolo de

orice dubii rezonabil că realizarea scopului pedepsei penale poate avea loc

doar prin plasarea inculpatului Brijatîi Andrei în locuri de detenție;

- urmare a accidentului rutier, părțile vătămate au avut de suferit

pagube materiale și morale, astfel Sulima Liliana a suferit o pagubă

materială în valoare de 6548,25 lei, ca cheltuieli de tratament și transport,

1800 lei pentru telefonul mobil deteriorat, 650 lei pentru geanta deteriorată,

750 lei pentru haina deteriorată, în total suma de 9748 lei 25 bani, iar

Ciubotărescu Ina a suferit un prejudiciu material în valoare de 1364 (una mie

trei sute șaizeci și patru) lei ca cheltuieli pentru medicamente și transport.

Părților vătămate Sulima Liliana și Ciubotărescu Ina le-au fost cauzate

suferințe psihice, manifestat prin pierderi de memorie, slăbiciuni, insomnie,

au fost puse în dificultate prin intermediul mijlocului de transport și acum

foarte des retrăiesc emoții negative manifestat prin derularea accidentului

5

rutier, li s-a creat o frică privind securitatea în raport cu circulația rutieră.

Paguba morală au estimat-o în valoare de 100000 (una sută mii) lei;

- instanța de judecată nu a dat apreciere obiectivă a caracterului

prejudiciului moral pe care l-au avut de suferit părțile vătămate, admițând

doar suma a câte 10000 (zece mii) lei. Se înțelege că este o apreciere subiectivă

și o intimă convingere a instanței de judecată, dar cu toate responsabilitățile

părțile vătămate Sulima Liliana și Ciubotărescu Ina declară că nu urmăresc

scopul de îmbogățire nejustificată, dar oricum prin nimic în lume nu pot

întoarce timpul înapoi și nu își pot restabili nervii, psihicul traumat ca

urmare a accidentului și sănătatea pierdută;

- chiar dacă în instanța de judecată inculpatul Brijatîi Andrei a

recunoscut acțiunile civile înaintate, până în ziua depunerii apelului, nu a

dorit să achite măcar o parte din paguba materială și/sau morală suferită. Tot

timpul, ca și pe parcursul a unui an și 2 luni, a încercat să se eschiveze de la

răspunderea materială, explicând că, mai are nevoie de timp. Situația lui

materială poate și lasă de dorit, e lucru de înțeles, însă părțile vătămate

Sulima Liliana, Ciubotărescu Ina cât și minora Rusu Marinela așa și nu au

putu finisa tratamentul din lipsa de surse financiare. Mai mult că el și doar

el este vinovat de survenirea consecințelor și doar datorită acțiunilor ilegale

a lui Brijatîi Andrei au avut de suferit. Reeducarea efectivă a unei astfel de

persoane ca inculpatul Brijatîi Andrei, neaplicându-i-se pedeapsa sub formă

de închisoare cu ispășirea termenului (real) în penitenciar, ar contravine atât

scopului legii penale, cât și bunului-simț.

2020, au fost admise apelurile declarate de procurorul în Procuratura

raionului Florești, Revencu Vasile și de avocatul Timofeevici Ion în numele

părților vătămate Sulima Liliana, Ciubotărescu Ina și reprezentantului legal

al părții vătămate minore, Rusu Viorica, casată sentința parțial, inclusiv din

oficiu, în baza art.409 al.2 Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

A fost încetat procesul penal în privința lui Brijatîi Andrei în baza

art.264/1 alin.(1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului prescripției

tragerii la răspundere penală prevăzut de art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, în

temeiul art.332 alin.(1) Cod de procedură penală.

Brijatîi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.2 Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

220 (două sute douăzeci) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

A fost admisă acțiunea civilă depusă de partea vătămată Sulima

Liliana cu încasarea de la inculpatul Brijatîi Andrei în folosul părții vătămate

Sulima Liliana suma de 20 000 (douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

6

A fost admisă acțiunea civilă depusă de partea vătămată Ciubotărescu

Ina cu încasarea de la inculpatul Brijatîi Andrei în folosul părții vătămate

Ciubotărescu Ina suma de 20 000 (douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

Au fost anulate dispozițiile privind dispunerea anunțării în căutare a

inculpatului Brijatîi Andrei.

În rest, au fost menținute dispozițiile instanței de fond.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, referitor la

solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pe

prezenta cauză, instanța de fond în conformitate cu art.227 alin.(2) Cod de

procedură penală, a considerat oportun de a fi trecute în contul statului,

eliberând pe Brijatîi Andrei de plata acestor cheltuieli, în sensul dat soluția

instanței fiind una corectă pe care o menține.

Instanța de apel a indicat în aspectul dat prevederile art.227 alin.(1)

Cod procedură penală, care reglementează, că cheltuieli judiciare sânt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Potrivit art.227 alin.(2) Cod procedură penală se indică, că

cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru

păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi

plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite

pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în

procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5)

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. (3)

Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate. La fel, potrivit art.229 alin.(1) Cod procedură penală

se reglementează, că cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau

sânt trecute în contul statului. Potrivit art.229 alin.(2) Cod procedură penală

se indică, că instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare.

La fel, art.229 alin.(3) Cod procedură penală reglementează, că instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

7

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor.

Instanța de apel a constatat că, potrivit practicii judiciare constante, în

cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală

sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

A relatat că, în dispoziția art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, este

stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Instanța de apel a menționat, că faptele incriminate inculpatului au fost

comise la 23.10.2016 și 15.10.2017, ulterior fiind dispuse expertize pe caz în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, după cum rezultă din materialele cauzei,

în scopul stabilirii adevărului în cauză, în faza de urmărire penală a fost

efectuate testarea alcoolscopică cu cheltuieli în sumă de 30 lei și expertize

judiciare, fiind suportate cheltuieli în sumă de 5806 lei, acestea fiind

cheltuieli suportate în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate.

Expertizele judiciare au fost efectuată până la intrarea în vigoare a

Legii nr.316 din 22.12.2017 (în vigoare din 09.02.2018), iar alin.(2) al art.143

Cod de procedură penală, care era în vigoare, stipula că: „Plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat”. În cazurile dispunerii expertizei de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a

fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a

inculpatului, după cum solicită acuzarea.

În circumstanțele date, instanța de apel a considerat că nu pot fi

încasate de la inculpat cheltuielile judiciare, astfel acuzarea fără careva temei

legal în dovedirea circumstanțelor pe care le invocă drept temei al solicitării

a depus apel în latura respectivă, temei de casare a sentinței instanței de fond

în latura respectivă nefiind constatat, motiv pentru care solicitarea

procurorului în latura dată se respinge ca nefondată, iar sentința instanței de

fond în latura respectivă se menține fără modificări.

Instanța de apel a considerat nefondate argumentele aduse de

procuror cu referire la prevederile art.229 alin.(2) Cod de procedură penală,

că prin neîncasarea cheltuielilor judiciare de la Brijatîi Andei nu s-a atins pe

deplin scopul legii penale iar la dispunerea încasării acestor cheltuieli de la

8

condamnați se va efectua o influență pozitivă și asupra altor indivizi care

vor fi determinați astfel să nu săvârșească infracțiuni, știind cu certitudine

că pedeapsa este inevitabilă și toate daunele cauzate prin infracțiune și

cheltuielile rezultate din aceasta urmează a fi recuperate, deoarece sunt

declarative în circumstanțele stabilite pe caz, motiv pentru care solicitarea

procurorului se respinge ca fiind nefondată, astfel că cheltuielile judiciare nu

pot fi puse în seama inculpatului.

Respectiva concluzie se întemeiază și pe dispozițiile art.100 alin.(2)

Cod de procedură penală și art.6 § 2 a CEDO, că sarcina probațiunii e pusă

în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict

beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art.8 Cod de procedură

penală. Astfel, expertizele pe caz au fost ordonate de către organul de

urmărire penală până la modificările operate în lege procesuală penală, în

vederea constatării circumstanțelor necesare pentru aflarea adevărului pe

caz, ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptelor inculpatului,

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării. Mai mult, cheltuielile solicitate de

procuror nu se regăsesc în lista exhaustivă a sumelor de cheltuieli judiciare

prevăzută de art.227 alin.(2) Cod de procedură penală.

Instanța de apel în susținerea soluției adoptate ține să menționeze și

jurisprudența CSJ RM ce ține de invocarea de acuzare de încasare a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei de la inculpat, potrivit căror CSJ

prin decizia Colegiului penal din 28.03.2017 în cauza lui Godzun Dmitrii în

baza art.201/1 alin.(2) lit. a), b) Cod penal s-a expus în cauza XXXXX privind

admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Marinescu Dumitru în

numele inculpatului Godzun Dmitrii, cu casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 aprilie 2016 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2016, în latura civilă, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, dispozițiile

privind încasarea din contul lui Godzun Dmitrii a cheltuielilor judiciare în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în sumă de 2431 lei, au fost

excluse, în rest, dispozițiile hotărârilor atacate au fost menținute.

La soluționarea apelului declarat de avocatul Timofeevici Ion în

numele părților vătămate Sulima Liliana, Ciubotărescu Ina și

reprezentantului legal al părții vătămate minore Rusu Viorica, instanța de

apel a operat la adoptarea soluției cu prevederile art.219 alin.(4) Cod de

procedură penală, potrivit căruia se reglementează, că la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de

judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement

sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare,

suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate.

9

În sensul invocat, instanța de apel a considerat eronată soluția primei

instanțe, deoarece instanța de fond a încasat în folosul părții vătămate

Sulima Liliana pentru recuperarea prejudiciului moral suma de 10000 lei și

în folosul părții vătămate Ciubotărescu Ina pentru recuperarea prejudiciului

moral suma de 10000 lei, instanța de fond fără motivare a micșorat suma

solicitată de părțile vătămate cu titlu de prejudiciu moral, în motivarea

soluției indicând că suma de 10000 lei este o compensație echitabilă pentru

prejudicial moral cauzat părții civile și nu atinge marja unei pedepse pentru

inculpat, în legătură cu ce în latura dată sentința instanței de fond se casează,

cu adoptarea unei noi hotărâri.

Astfel, potrivit art.1398 alin.(1) Cod Civil, în redacția legii în vigoare la

data comiterii faptelor incriminate se reglementa, că cel care acționează față

de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

Totodată, art.1422 alin.(1) Cod Civil, reglementa că în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin

fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte

cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Dispoziția art.1422 alin (2) Cod Civil prevedea expres că prejudiciul

moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

Conform art.1423 Cod Civil se indica, că mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din

caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului (dacă vinovăția

este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luând în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vârsta etc.),

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Prima instanță a constatat vina inculpatului Brijatîi Andrei în faptul

încălcării regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a

sănătății, săvârșită în stare de ebrietate, infracțiune recunoscută de inculpat,

cu încasarea de la inculpat a sumei prejudiciului material în folosul părții

vătămate Sulima Liliana în sumă de 9748,25 lei și suma prejudiciului

material în mărime de 1364 lei în folosul părții vătămate Ciubotărescu Ina,

sume care nu au fost restituite.

10

În sensul dat, instanța de apel a constatat că în urma acțiunilor

infracționale ale inculpatului, părților vătămate Sulima Liliana și

Ciubotărescu Ina le-a fost cauzat prejudiciu moral, manifestat prin suferințe

psihice în urma vătămărilor corporale cauzate, prin cheltuieli suportate

pentru tratament și lucrurile deteriorate în urma accidentului produs de

inculpat, prejudiciul material și moral nefiind recuperat nici până în prezent.

Părțile vătămate ca urmare a acțiunilor inculpatului au fost nevoite să

se adreseze privind apărarea drepturilor sale și atragerea la răspundere a

inculpatului organului de urmărire penală, în procuratură, în instanța de

judecată, nefiindu-le recuperat nici în prezent prejudiciul material deplin

cauzat în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, care s-a eschivat de la

participare în instanța de apel, astfel, instanța de apel a considerat că părților

vătămate le-a fost adusă daună morală, deoarece însuși faptul de a fi

prejudiciat implică o suferință psihică, ce presupune necesitatea unei

compensații.

Instanța de apel a stabilit și faptul că după comiterea faptei inculpatul

nu a adus careva compensare părților vătămate și nu a recuperat prejudiciul

cauzat, motiv care la fel aduce suferințe morale în legătură cu atitudinea

indiferentă a inculpatului, prejudiciul moral fiind evident și care necesită

recuperare.

În atare situație, instanța de apel a considerat că inculpatul urmează să

compenseze prejudiciul moral cauzat părților vătămate, iar suma de 20000

lei cu titlu de prejudiciu moral va fi în raport cu suferințele suportate de

părțile vătămate și va aduce satisfacție pentru prejudiciul moral cauzat.

Instanța de apel a considerat că, solicitările părților vătămate ce țin de

încasarea sumei prejudiciului moral în suma solicitată de părțile vătămate

Sulima Liliana și Ciubotărescu Ina anume câte 100000 lei pentru fiecare, sunt

exagerate și încalcă principiul general al echității, care ar constitui un venit

nejustificat, iar suma de 20000 lei din partea inculpatului pentru partea

vătămată Sulima Liliana și suma de 20000 lei din partea inculpatului pentru

partea vătămată Ciubotărescu Ina este în raport cu suferințele suportate de

părțile vătămate și va aduce satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

cauzat, în legătură cu ce pretențiile părților vătămate se admit în măsura

indicată, cu casarea parțială a sentinței în latura civilă, cu adoptarea unei

soluții noi, în aspectul nominalizat.

Totodată, instanța de apel a menționat că în latura învinuirii prevăzute

de art.264/1 alin.(1) Cod penal se constată temeiurile prevăzute de art.60

alin.(1) lit. a Cod penal, art.275 alin.(4) Cod de procedură penală, art. 332

alin.(1) Cod de procedură penală de încetare a procesului penal în privința

inculpatului din motivul intervenirii termenului de prescripție.

11

Instanța de apel a menționat prevederile art.53 lit. g) Cod penal,

potrivit căruia persoana care a săvârșit o faptă ce conține semnele

componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către

procuror în cadrul urmăriri penale și de către instanța de judecată la

judecarea cauzei în cazurile: g) prescripției de tragere la răspundere penală.

Conform art.60 alin.(1) lit. a Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat

următoarele termene: a) 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Instanța de apel a menționat și prevederile art.60 alin.(2) Cod penal,

potrivit căruia, prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la

data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată. Art.16 alin.(2) Cod

penal stabilește că infracțiunile ușoare se consideră faptele pentru care legea

penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 ani inclusiv.

Comiterea infracțiunii prevăzute de art.264/1 alin.(1) Cod penal,

stabilită în acțiunile inculpatului, la momentul comiterii infracțiunii, se

pedepsea cu amendă în mărime de la 400 la 500 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele

cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de la 3 la 5 ani.

Instanța de apel a operat în sensul dat și cu prevederile art.275 alin.(1)

pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căruia se indică, că urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va

fi încetată în cazurile în care: 4) a intervenit termenul de prescripție sau

amnistia.

Potrivit art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art.275 pct.5)-9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute

în art.53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

penal în cauza respectivă.

Instanța de apel a operat și cu prevederile art.21.1 al Hotărârii Plenului

CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 «Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel», potrivit căreia se explică, că dacă la examinarea

apelului se va stabili existenta unuia din cazurile prevăzute de art.391 Cod

de procedură penală (a intervenit decesul inculpatului, persoana nu a atins

vârsta pentru tragere la răspundere penală ș.a.), instanța de apel, rejudecând

cauza, va casa sentința, dispunând încetarea procesului penal (cu excepția

cazurilor de reabilitare).

Instanța de apel a constatat, că potrivit art.16 alin.(2) Cod penal,

infracțiunea prevăzută de art.264/1 alin.(1) Cod penal, stabilită în acțiunile

inculpatului ca comisă de Brijatîi Andrei la 23.10.2016, este calificată ca

12

ușoară, termenul de prescripție a expirat după doi ani de la comiterea

infracțiunii, până la pronunțarea sentinței de instanța de fond.

În atare situație, instanța de apel a considerat necesară admiterea

apelurilor, cu casarea sentinței, inclusiv din oficiu, cu adoptarea unei

hotărâri noi, cu încetarea procesului penal în privința inculpatului în baza

art.264/1 alin.(1) Cod penal din motivul intervenirii termenului de

prescripție prevăzut de art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că, sarcina

instanței de apel este de a constata survenirea prescripției tragerii

răspunderii penale în privința inculpatului, finalitatea soluției pronunțate

fiind anume încetarea procesului penal în cazul în care există circumstanțe

care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului, deoarece lipsește

în cazul dat cadrul legal de aplicare a pedepsei penale în legătură cu

prescripția tragerii la răspundere penală prevăzut de legea în vigoare la data

comiterii infracțiunii stabilite în acțiunile inculpatului, pentru a nu încălca

un drept fundamental prevăzut de art. 7 CEDO – nici o pedeapsă fără lege.

În aspectul dat, instanța de apel a respins afirmațiile ce țin de pedeapsa

aplicată prea blândă inculpatului Brijatîi Andrei, temeiuri de agravare a

pedepsei nefiind stabilite, mai ales că în latura dată nici nu a fost atacată de

procuror sentința instanței de fond, acuzarea solicitând stabilirea pedepsei

inculpatului sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Totodată, instanța de apel a indicat, că inculpatul de fapt a recunoscut

vinovăția sa, s-a căit în faptele comise, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, are doi copii minori: fiica Andreea, născută la 14.09.2006 și fiul

Nichita, născut la 28.09.2010.

În aspectul dat, instanța de apel a considerat nefondate argumentele

apărării ce țin de agravarea pedepsei inculpatului, care chiar dacă nu s-a

prezentat în instanța de apel la judecarea apelurilor declarate, totodată a

participat în instanța de fond și a recunoscut vina sa în faptele incriminate,

astfel că temei de a stabili pedeapsa închisorii cu executare reală inculpatului

nu s-a constatat.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin

care invocând ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei, cu dispunerea

menținerii soluției instanței de fond în latura stabilirii pedepsei inculpatului

în baza art. 264 alin.(2) Cod penal, sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 220 ore, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani;

- avocatul Timofeevici Ion în numele părților vătămate Sulima Liliana,

Ciubotărescu Ina și reprezentantului legal al părții vătămate minore Rusu

13

Viorica, prin care a solicitat casarea deciziei și sentinței, cu remiterea cauzei

la rejudecare.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- dispozitivul deciziei instanței de apel, contrazice părții motivate a

hotărârii;

- instanța de apel a stabilit inculpatului Brijatîi Andrei pedeapsa ilegală

contrară cerințelor art. 75 Cod penal, care impune instanței obligația de a

stabili pedeapsa în limitele fixate în partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a prezentului cod;

- sancțiunea art. 264 alin.(2) Cod penal, prevede pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de la 600 la 1000 unități convenționale, sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare de

până la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de la 3 la 5 ani. Pedeapsa sub formă de amendă

urmează a fi numită în limitele generale ținându-se cont și de prevederile

art. 64 Cod penal. Instanța de apel condamnându-l pe Brijatîi Andrei în baza

art. 264 alin.(2) Cod penal, la amendă în mărime de 220 unități

convenționale, i-a fost stabilită o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de

legea penală.

5.2 În susținerea recursului avocatul Timofeevici Ion în numele părților

vătămate Sulima Liliana, Ciubotărescu Ina și reprezentantului legal al părții

vătămate minore Rusu Viorica a invocat că:

- instanțele nu au luat în calcul fenomenul care în ultimul timp tot mai

mult afectează societatea noastră - conducerea mijloacelor de transport de

către persoane ce se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Fenomen care a căpătat, din păcate, un caracter foarte de răspândit și prin

toate metodele și mijloacele se încearcă a fi dezrădăcinat.

- Brijatîi Andei, după comiterea unei infracțiuni prevăzute de art. 2641

Cod penal, continuând să dețină permis de conducere, din nou a comis o

infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (2) Cod penal, iar instanța de apel

stabilind pedeapsa, vădit a neglijat scopului legii penale, prevăzut de alin.

(2) art. 2 din Codul penal, care stipulează: „Legea penală are de asemenea,

drept scop, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”. Părțile vătămate din

pură întâmplare au reușit să evite cele mai tragice consecințe;

- conform prevederilor art. 61 alin. (2) din Codul penal, „Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane”;

- conform art. 75 alin. (1) din Cod penal, „La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

14

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia”;

- instanța de judecată, la aplicarea pedepsei inculpatului Brijatîi

Andrei, pentru comiterea infracțiunilor incriminate, invocă că a luat în

consideratei prevederile art. 7, 75 Cod penal, stabilind în acțiunile lui Brijatîi

Andrei circumstanțe atenuante ca - recunoașterea vinovăției, iar

circumstanță agravante - nu identifică, la locul de trai inculpatul se

caracterizează satisfăcător”. În aceste împrejurări instanța de judecată eronat

a considerat că, inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, și corectarea

și reeducarea ultimului poate avea loc prin stabilirea unei pedepse sub formă

de muncă neremunerată atât pentru prima infracțiune cât și pentru a doua

infracțiune;

- instanțele de fond nu au luat în considerație că prin acțiunile sale

intenționate Brijatîi A. a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate cu

grad avansat, și cu intenție directă a dorit survenirea încălcării

Regulamentului de Circulație Rutieră, prin care fapt a pus în pericol

securitatea traficului rutier, viața și sănătatea altor participanți la trafic, dar

și a cauzat vătămări corporale participanților la trafic, una din victime fiind

o copilă doar de 4 ani;

- instanța de apel în decizia sa a indicat foarte dubios că: respinge

afirmațiile ce țin de pedeapsa aplicată prea blândă inculpatului Brijatîi

Andrei, temeiuri de agravare a pedepsei nefiind stabilite, mai ales că în

latura dată nici nu a fost atacată de procuror sentința instanței de fond,

acuzarea solicitând stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității. Totodată, a indicat că inculpatul de

fapt a recunoscut vinovăția sa, s-a căit în faptele comise, la locul de trai se

caracterizează pozitiv... în aspectul dat, în rest a considerat nefondate

argumentele apărării ce țin de agravarea pedepsei inculpatului, care chiar

dacă nu s-a prezentat în instanța de apel la judecarea apelurilor declarate,

totodată a participat în instanța de fond și a recunoscut vina sa în faptele

incriminate, astfel că temei de a stabili pedeapsa închisorii cu executare

reală inculpatului nu s-a constatat”;

- instanța de apel a omis a constata că inculpatul nu a manifestat

intenția de a se corija (după comiterea unei infracțiuni de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate), dar a continuat

comportamentul prejudiciabil, motiv din care constatăm dincolo de orice

dubii rezonabil că realizarea scopului pedepsei penale poate avea loc doar

prin plasarea inculpatului Brijatîi Andrei în locuri de detenție. Ca urmare a

accidentului rutier, părțile vătămate au avut de suferit pagube materiale și

morale. Așa Sulima Liliana a suferit o pagubă materială în valoare de 6 548,

25 lei, ca cheltuieli de tratament și transport, 1 800 lei pentru telefonul mobil

15

deteriorat, 650 lei pentru geanta deteriorată, 750 lei pentru haina deteriorată,

în total suma de 9 748 lei 25 bani. Pe când Ciubotărescu Ina a suferit un

prejudiciu material în valoare de 1 364 (una mie trei sute șaizeci și patru) lei

ca cheltuieli pentru medicamente și transport;

- ca urmare a accidentului rutier părților vătămate Sulima Liliana și

Ciubotărescu Ina le-au fost cauzate suferințe psihice, manifestat prin

pierderi de memorie, slăbiciuni, insomnie, au fost puse în dificultate prin

intermediul mijlocului de transport și acum foarte des retrăiesc emoții

negative manifestat prin derularea accidentului rutier, li s-a creat o frică

privind securitatea în raport cu circulația rutieră. Paguba morală au estimat-

o în valoare de 100 000 (una sută mii) lei;

- chiar dacă în instanța de judecată inculpatul Brijatîi Andrei a

recunoscut acțiunile civile înaintate, până în ziua depunerii recursului, nu a

dorit să achite măcar o parte din paguba materială și/sau morală suferită. Tot

timpul, Brijatîi Andrei, a încercat să se eschiveze de la răspunderea

materială, dar și pe tot parcursul examinării dosarului la Curtea de Apel

Bălți (un an și 19 zile!) inculpatul nu s-a prezentat nici la o ședință,

manifestând o lipsă totală de respect și față de instanță iar Colegiul penal a

tolerat astfel de atitudine;

- instanța de apel prin decizia din 19 februarie 2020, pronunțată în

ședință publică la 18 martie 2020 aplicând individualizarea pedepsei față de

Brijatîi Andrei eronat, de fapt a neglijat pe deplin prevederile art. 50 Cod

penal ce stipulează: Se consideră răspundere penală condamnarea publică,

în numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de

lege. Astfel pedeapsa stabilită inculpatului Brijatîi Andrei nu va duce la

atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

acestuia în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept

și nici nu va constitui o avertizare publică pentru alte persoane predispuse

de a-și însuși comportamente similare celui manifestat de către inculpat.

avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Brijatîi Andrei, prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de către avocatul Timofeevici Ion și

admiterea recursului declarat de către procuror.

cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că

acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

16

Pornind de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, se relevă că, judecând recursul, instanța este în drept să-l

admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul

în care erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia. Instanța de recurs poate să intervină în soluția

instanței de apel, dispunând casarea integrală a acesteia, atunci când se

constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la

afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

Astfel, instanța de recurs ordinar poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se

constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la

afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

Colegiul penal lărgit constată că recurenții își întemeiază recursurile

pe prevederile pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la recursul procurorului:

Partea acuzării critică decizia instanței de apel în partea stabilirii

pedepsei inculpatului Brijatîi Andrei în baza art. 264 alin.(2) Cod penal,

invocând că instanța de apel contrar prevederilor art. 75 Cod penal, i-a

stabilit inculpatului pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală.

Sub acest aspect, instanța de recurs atestă că potrivit art. 75 alin. (1)

Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod.

Potrivit art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele

fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale.

17

În corespundere cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, limita minimă se va reține în limita minimă generală a pedepsei

sub formă de amendă constituie 500 de unități convenționale, care nu mai

poate fi redusă (Hotărârea Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 cu privire la

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele

judecătorești, pct. 34.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit dispozitivului și

descriptivului deciziei, stabilindu-i pedeapsa inculpatului Brijatîi Andrei, în

condițiile beneficierii de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă, instanța de apel (pct. 4, 4.1

din decizie), eronat i-a aplicat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, amendă în

mărime de 220 unități convenționale.

Cu referire la recursul apărătorului părților vătămate:

Examinând materialele cauzei, instanța de recurs reține că sunt

întemeiate și argumentele apărătorului părților vătămate referitor la

blândețea pedepsei aplicate de instanța de apel și neaprecierea obiectivă a

circumstanțelor stabilite în privința inculpatului Brijatîi Andrei, precum și

faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat și repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor

reproduse la pct. 3., 5., 5.2. din prezenta decizie.

Astfel, din conținutul deciziei recurate se observă că, aceasta prezintă

deficiențe la capitolul argumentării concluziilor pe care se întemeiază soluția

cu privire la aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de

amendă în cuantumul nominalizat, or, instanța de apel nu a supus unei

ample analize argumentele apelului declarat de avocatul părților vătămate

cu privire la proporționalitatea pedepsei aplicate în raport cu gravitatea

faptelor inculpatului și circumstanțele comiterii infracțiunii, ne luând în

considerare faptul că, inculpatul știind cu certitudine despre acuzarea sa în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(1) Cod penal în cauza

penală aflată pe rol în instanța de judecată, a urcat din nou la volanul

automobilului în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și tamponând

trei pietoni a părăsit locul accidentului.

Astfel, împrejurările expuse atestă că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motivele legale pe care se întemeiază soluția, nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, ne fiind aplicate pedepse

individualizate, conform prevederilor legale.

18

Având în vedere cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de

drept constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motivele legale pe care se întemeiază soluția, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, iar având în vedere că erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată

urmează a fi casată total, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia și de către avocatul

Timofeevici Ion în numele părților vătămate Sulima Liliana, Ciubotărescu

Ina și reprezentantului legal al părții vătămate minore, Rusu Viorica, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2020, în

cauza penală în privința inculpatului Brijatîi Andrei XXXXX și dispune

rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

Guzun Ion

Toma Nadejda

19