1ra-689/21 — art. 152 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-689/21 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-689/21
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
31 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecătorii - Toma Nadejda și Cobzac Elena,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Antoci Maria în numele inculpatului Muntean Mihail, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 octombrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din
21 februarie 2020, în cauza penală în privința lui
Muntean Mihail XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare:
Prima instanță: 05.07.2017 – 21.02.2020;
Instanța de apel: 04.07.2020 - 21.10.2020;
Instanța de recurs: 05.01.2021 – 31.03.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 21 februarie
2020, Muntean Mihail a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu
închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
A fost admisă acțiunea civilă, dispunându-se încasarea de la Muntean
Mihail în beneficiul lui Prodan Tamara, suma de 524 (cinci sute douăzeci și
patru) lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 8000 (opt mii) lei cu titlu de
compensare a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.
În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Muntean Mihail, la
data de 12.02.2017, aproximativ la ora 17:00, aflându-se în ocolul cu animale la
stâna din extravilanul s. Bîc, com. Bubuieci, mun. Chișinău, realizându-și scopul
vătămării intenționate a integrității corporale sau a sănătății, din motive
huliganice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și
dorind în mod conștient survenirea acestora, în procesul derulării unui conflict
cu cet.Prodan Tamara apărut din cauza că inculpatul i-a interzis să ia din ocol
două oi care îi aparțin ultimei, în cadrul căruia inculpatul a apucat-o pe Prodan
Tamara de mâna stângă, după care a început să o învârtească și să o împingă
până când Prodan Tamara a amețit, iar la rugămintea victimei de a se opri,
1
inculpatul continua să o învârtească, iar după ce victima a amețit și mai tare,
inculpatul a îmbrâncit-o peste o groapă de gunoi înghețat, unde Prodan Tamara
a căzut pe partea stângă, ca rezultat Muntean Mihail i-a cauzat părții vătămate
fractura consolidată a coastelor VI-XI pe stânga, care condiționează dereglarea
sănătății de lungă durată care conform raportului de expertiză judiciară
nr. 540/D din 29.03.2017, se califică ca vătămare medie.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate Muntean Mihail a comis
infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată
medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață
și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de o
dereglare îndelungată a sănătății.
Nefiind de acord cu sentința, inculpatul Muntean Mihail, a atacat-o cu
apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri de achitare din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele
infracțiunii. Ulterior, inculpatul a depus cerere de apel de concretizare prin care
a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde,
neprivative de libertate.
3.1. În motivarea solicitărilor înaintate, inculpatul a menționat că:
- nu s-a eschivat de a se prezenta în instanța de judecată, însă a fost
internat în spital, iar după aceea nu a mai cunoscut despre data ședințelor de
judecată;
- regretă cele întâmplate atunci, conștientizând că urma să-și păstreze
calmul și prin discuții să găsească soluția corectă. Toate cele întâmplate se
datorează și faptului că la acel moment întrebuința alcool, însă după tratament
de o perioadă de doi ani nu mai întrebuințează, până la reținere s-a angajat în
câmpul muncii oficial și ducea un mod de viață sănătos;
- la fel și-a exprimat disponibilitatea de a o despăgubi pe partea vătămată
cu prima ocazie și de a-și cere scuze. Prin urmare solicitând acordarea unei
șanse prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, și anume a
prevederilor art. 901 alin. (1) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 octombrie 2021, apelul inculpatului Muntean Mihail, a fost respins ca
neîntemeiat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că la
pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și
de drept și corect a ajuns la concluzia că inculpatul Muntean Mihail a săvârșit
infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de
probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, cu respectarea
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu
din punct de vedere al coroborării lor.
Fiind audiat în instanța de apel, inculpatul Muntean Mihail a declarat că
susține declarațiile depuse în cadrul urmăriri penale și în prima instanță, vina
2
și-a recunoscut, însă nu este de acord cu pedeapsa stabilită, solicitând o
pedeapsă mai blândă.
Fiind audiată în instanța de apel partea vătămată Prodan Tamara a
declarat că susține declarațiile depuse în cadrul urmăriri penale și în prima
instanță, menționând că este de acord cu suma prejudiciului cauzat care i-a fost
achitat și nu are careva pretenții față de inculpat, exprimându-și acordul cu
cererea de apel declarată solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde în
privința inculpatului.
Astfel, instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate
Prodan Tamara, a martorilor Ciobanu Elena, Mursa Vasile, procesul-verbal de
confruntare din 20.05.2017 dintre inculpatul Muntean Mihail și partea-
vătămată Prodan Tamara, raportul de expertiză judiciară nr.540/D din
29.03.2017 și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte
probe, a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului
Muntean Mihail și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către
prima instanță conform prevederilor art. 152 alin. (1) Cod penal.
Cu referire la motivele invocate de către inculpat în cererea de apel întru
solicitarea achitării sale din motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii, instanța de apel a considerat inoportună expunerea asupra acestor
argumente întrucât acestea nu au fost susținute de către inculpat și apărătorul
său la judecarea cauzei în ordine de apel, în cele din urmă partea apărării
solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate.
Sub acest aspect, instanța de apel a notat că individualizarea pedepsei
este un proces personal – rezultat al propriei convingeri al instanței de
judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar, subiectiv, el
implicând obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete
infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și
pedepsei penale.
Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, instanța ține cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de condițiile de viață ale
familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării inculpatului.
Instanța de apel, la capitolul pedepsei, a reținut că sunt lipsite de suport
argumentele părții apărării cu privire la internarea în spital a inculpatului
Muntean Mihail, în măsura în care susține că nu s-a eschivat cu rea voință de la
judecarea cauzei, or, cunoscând despre derularea procesului penal în privința
sa, urma să depună diligență necesară și să se intereseze de mersul procesului
judiciar. Totodată lipsesc careva înscrisuri în susținerea afirmației inculpatului
în partea angajării oficiale în câmpul muncii, iar cu referire la achitarea
prejudiciului în mărime de 8500 lei părții vătămate Prodan Tamara, instanța de
apel a apreciat că acest aspect nu este suficient pentru o convingere că scopul
legii penale va fi atins prin aplicarea în privința inculpatului Muntean Mihail a
3
unei pedepse neprivative de libertate și că o astfel de pedeapsă va fi suficientă
pentru corectarea și reeducarea ultimului.
În concluzie, instanța de apel a statuat că prima instanță la stabilirea
categoriei și termenului de pedeapsă a ținut cont de gravitatea infracțiunii
comise, care se atribuie la categoria mai puțin grave, de motivul acesteia, de
faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog,
inclusiv, deși antecedentul penal este stins, inculpatul anterior a fost
condamnat pentru infracțiune cu aplicarea violenței fizice, fapt reținut ca
circumstanță ce agravează răspunderea penală a acestuia, circumstanțe
atenuante lipsind, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia, astfel că pedeapsa
stabilită fiind echitabilă și proporțională faptei comise.
Nefiind de acord cu hotărârile instanțelor, avocatul Antoci Maria în
numele inculpatului Muntean Mihail, invocând prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel
și a sentinței în partea stabilirii pedepsei și aplicarea în privința inculpatului
Muntean Mihail a unei pedepse în limita pedepsei de executare.
5.1. În motivarea recursului declarat, avocatul a menționat că:
- inculpatul și-a recunoscut vinovăția în cele incriminate, regretă sincer
de cele comise, a executat sentința în partea civilă, la moment a executat partea
mai mare din pedeapsa stabilită;
- potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă de inculpat face parte din
categoria celor ușoare;
- inculpatul locuiește doar cu mama acestuia și, care la moment are mare
necesitate ca fiul să-i fie alături în sprijinul acesteia și care își face mari griji
despre reeducarea ultimului în locurile unde la moment își execută pedeapsa și
aceasta la fel ca și apărarea este pe poziția căci aplicarea unei pedepse
condiționate, pentru termenul rămas spre executare, va avea un mai mare efect
asupra conștientului inculpatului.
Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procurorul
în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S.,
prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
4
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de
recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării
a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că
argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa
aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră, precum și cu modalitatea
de executare a acesteia, în opinia recurentului fiind necesară aplicarea
prevederilor art. 901 Cod penal.
În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de
viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor
aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită
consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -
detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub formă
de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip
5
semiînchis, aplicată de către prima instanță, Colegiul penal conchide că instanța
a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de
închisoare cu executare în penitenciar, motivare care este corespunzătoare
practicii judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze
penale și cele personale ale inculpatului Muntean Mihail, care potrivit
materialelor cauzei nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind
condamnat prin sentința Judecătoriei Drochia din 15.12.2010 pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 4 ani
închisoare fără amendă, și cu aplicarea art. 90 Cod penal, fiind dispusă
suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de
3 ani (f.d. 51, vol. 1), precum și potrivit cazierului contravențional (f.d. 50 vol. 1)
acesta a comis contravenții inclusiv din domeniul vătămării integrității
corporale și cu toate acestea inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune
mai puțin gravă în privința unei persoane în etate.
Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii
suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează
că în conformitate cu art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului,
ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă
cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a
executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de
executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz,
termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a
executării pedepsei.
Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă posibilitatea
și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o infracțiune
mai puțin gravă, cu intenție, și luându-se în considerație pericolul social al
infracțiunii respective și faptul că anterior a fost condamnat, instanța de apel
prin prisma respectivelor circumstanțe corect a apreciat iraționalitatea
modificării modului de executare a pedepsei stabilit de prima instanță.
Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 901 Cod penal, are la origine
persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea
și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de
judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social
periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a
infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau
pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.
6
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după
următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum
și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura
și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul
săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în
cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația
familială și socială etc.
Aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte
de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.
Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea parțială a
executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o
facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să
o acorde.
Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal
conchide asupra temeiniciei soluției instanței de apel privind executarea reală
a pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Muntean Mihail.
În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de
apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la
casarea acesteia.
Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în
susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit
obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,
complet, argumentat și motivat.
În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din
16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,
deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca
impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de
Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de
o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării
soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit
răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în
speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă
faptelor comise.
Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea
invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală
și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
7
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Antoci Maria în numele inculpatului Muntean Mihail, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020, în cauza
penală în privința lui Muntean Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Cobzac Elena
8