1re-17/2021 — Art. 91 CP

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 10 aprilie 2019 a fost respins ca neîntemeiat demersul administrației Penitenciarului nr. 15 - Cricova, privind liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului Dascăl Iurii XXXXX cu privire la aplicarea art. 91 Cod penal în privința celui din urmă.

Nefiind de acord cu încheierea nominalizată, aceasta a fost contestată cu recurs de către: - condamnatul Dascăl Iurii, care a solicitat admiterea cererii declarate în temeiul art. 91 Cod penal, cu casarea încheierii contestate. În motivarea recursului a invocat că, la momentul examinării cererii privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, acesta a executat efectiv termenul de pedeapsă care permite aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal în privința sa și respectiv, consideră că careva impedimente în aplicarea normei prescrise nu sânt; 1 - avocatul Mihalache Iurie în interesele condamnatului Dascăl Iurii, care a solicitat admiterea cererii declarate în temeiul art. 91 Cod penal, cu casarea încheierii contestate. În motivarea recursului a subliniat că termenul pedepsei executate de condamnat este suficient pentru restabilirea echității sociale și atingerea scopului pedepsei penale în conformitate cu art. 61 Cod penal. Este convins că corijarea lui Dascăl Iurii este posibilă fără executarea deplină a pedepsei cu închisoarea, fapt confirmat și de Comisia Penitenciarului nr. 15 în hotărârea din 05.11.2018.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020 recursurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea încheierii contestate fără modificări.

Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de recurs a constatat că prima instanță corect a reținut că Dascăl Iurii este condamnat pentru o infracțiune deosebit de gravă, săvârșită în circumstanțe agravante, contra patrimoniului persoanei, nu a reparat prejudiciaul material, iar în rezultatul aplicării amnistiei în privința acestuia, termenul neexecutat al pedepsei i-a fost redus cu 1 an, 5 luni și 2 zile. În afară de aceasta, conform art. 91 alin. (1) Cod penal, liberarea condiționată înainte de termen constituie o prerogativă a instanței de judecată de a decide conform materialelor dosarului și potrivit intimei convingeri că corectarea condamnatului este posibilă fără executarea deplină a pedepsei. O atare concluzie urmează a fi trasă în baza studierii depline și obiective a datelor referitoare la persoana condamnatului, la comportamentul lui pe tot parcursul perioadei de executare a pedepsei cu închisoare, la respectarea regimului de executare, participarea la muncile remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare de detenție, la relațiile cu alți condamnați, cu familia, la participarea la măsurile cultural-educative, la prezența sancțiunilor disciplinare valabile la momentul soluționării demersului etc. Astfel, instanța de recurs a conchis că perioada pedepsei efectiv executate de condamnat nu și-a atins scopul de corijare și reeducare, iar liberarea celui din urmă înainte de termen este prematură. În această ordine de idei, apreciind circumstanțele și împrejurările comiterii faptelor pentru care a fost condamnat, motivele și scopul urmărit de către condamnat, în corelație cu perioada real executată, instanța de recurs a considerat că Dascăl Iurii nu poate beneficia de aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal. Or, la soluționarea demersului privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, instanța de judecată ia în calcul inclusiv gradul prejudiciabil și gravitatea infracțiunii săvârșite de către condamnat.

Temeinicia și legalitatea deciziei instanței de recurs este contestată cu recurs în anulare de către avocatul Mihalache Iurie în numele condamnatului Dascăl Iurii, care solicită casarea hotărârilor adoptate pe caz, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului 2 stabilit pentru prima instanță prin care să fie admis demersul administrației Penitenciarului nr. 15-Cricova. În argumentarea celor solicitate în cererea de recurs în anulare, recurentul a invocat că unicul motiv reținut de către instanța de recurs a fost că, Dascăl Iurii este condamnat pentru o infracțiune deosebit de gravă, săvârșită în circumstanțe agravante, contra patrimoniului persoanei, nu a reparat prejudiciul material, iar în rezulatul amnistiei, termenul neexecutat al pedepsei i-a fost redus cu 1 an, 5 luni și 2 zile. Subliniază recurentul că în privința lui Dascăl Iurii, instanța de judecată a pronunțat o soluție de respingere a cererii în baza unei examinări superficiale a circumstanțelor de fapt și de drept. Astfel, s-a neglijat faptul că instanța ierarhic inferioară a emis un act de procedură confuz. La examinarea recursului, instanța de judecată a omis să analizeze în profunzime erorile de drept comise de către prima instanță în cadrul cercetării judecătorești. Temeiurile instanței cu privire la motivele prin care se justifică o astfel de soluție nu au acoperire cu ansamblul probator. Nu a fost indicată nici o circumstanță de fapt din care să rezulte existența unor motive serioase de a nu admite demersul în cauză. Acuzațiile care se aduc sânt simple supoziții sau suspiciuni ale instanței. Or, aceste temeiuri rezonabile nu au fost confirmate, neexistând nici măcar o probă din care să rezulte că persoana condamnată ar prezenta un pericol concret pentru societate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Totodată, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. 3 Analizând dispozițiile legale expuse supra în raport cu speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020 (f.d. 47-49, vol. I) a fost adoptată în ordinea reglementată de art. 449 Cod de procedură penală, prin care nu a fost judecată cauza în fond, dar au fost examinate recursurile declarate de avocatul Mihalache Iurie în interesele condamnatului și cel din urmă împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 10 aprilie 2020, prin care s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal în privința condamnatului Dascăl Iurii. Astfel, se atestă că decizia nominalizată mai sus nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, și drept consecință o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. Conform art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, actele procedurale preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile art. 431 și 432, care se aplică în mod corespunzător. În concluzie, având drept reper prevederile art. 452 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat pe motiv că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod procedură penală, Colegiul penal d e c i d e: Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele condamnatului Dascăl Iurii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Dascăl Iurii XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 29 aprilie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Guzun Ion Catan Liliana 4