1ra-916/2021 — art. 264-1 alin. 4, 151 alin. 1, 152 alin. 1 CP

1ra-916/2021 — art. 264-1 alin. 4, 151 alin. 1, 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-916/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat și de partea vătămată Mugureanu Alexandru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

ROTARU Andrei XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.08.2018– 23.06.2020;

Instanța de apel: 16.07.2020 – 08.12.2020;

Instanța de recurs: 04.02.2021 – 31.03.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, Rotaru Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare

pe termen de 2 ani;

- art. 151 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe termen de

3 ani 4 luni;

- art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe termen

de 6 luni.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor i s-a aplicat pedeapsa definitivă cu închisoare pe termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare a fost suspendată

condiționat pe termen de probă de 5 ani.

1

S-a încasat de la Rotaru Andrei în beneficiul statului cheltuieli judiciare în

mărime de 640 lei.

Andrei la data 28.07.2018, aproximativ la orele 22:00, fără a deține permis de

conducere, în timp ce conducea motocicleta de model „Viper” cu XXXXX ре о

stradă din XXXXX, a fost stopat de către inspectorul de sector și, fiind suspectat în

consum de alcool i s-a propus sa fie supus examenului medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și a naturii ei, precum și recoltarea probelor biologice în cadrul

acestui examen medical, dar el a refuzat categoric, deși a fost preîntâmpinat oficial

despre răspunderea penală ce survine în cazul refuzului. În așa mod, Rotaru Andrei

a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea

Guvernului R. Moldova nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 11 lit. j) ,,să se

supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după

caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare....”.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Rotaru Andrei, conducând mijlocul de

transport fără a deține permis de conducere și, fiind suspectat de consum de alcool,

a refuzat de la testarea alcoolscopică, examenul medical în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei, precum și de la recoltarea probelor biologice în cadrul

acestui examen medical, adică a comis о infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod Penal.

Tot el, la data de 05.08.2018, aproximativ la orele 03:00, aflându-se la

domiciliul său din XXXXX și, fiind în stare de ebrietate alcoolică în urma unui

conflict apărut spontan între el și Mugurean Alexandru, i-a aplicat ultimului о

lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului, cauzându-i vătămări sub forma de plagă

înțepată a abdomenului care conform raportului de expertiză medico-legală nr.

201820D0138 din 17.09.2018, s-a calificat ca vătămare corporală gravă, periculoasă

pentru viață.

Astfel, prin acțiunile sale, ultimul a comis vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, infracțiune

prevăzută de art. 151 alin. (l) din Codul penal

La data de 09.09.2018, aproximativ la orele 16:25, aflându-se în regiunea Gării

Feroviare din XXXXX și, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict

apărut spontan între Rotaru Andrei și Ciobanu Andrei, l-a îmbrâncit pe ultimul de

pe rampa de la Gara Feroviară, urmare cărui fapt Ciobanu Andrei a căzut peste linia

de cale ferată, fiindu-i cauzată fractura maleolei laterale pe stânga, vătămare care

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 201820D0145 din 19.09.2018, a

fost calificată ca vătămare corporală medie cu dereglare a sănătății de lungă durată.

Prin ce a comis infracțiune prevăzută de art. 152 alin.(1) din Codul penal, după

indicii calificativi vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a

2

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute

de art. 151 Cod penal, dar a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

către procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Rotaru Andrei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (l) 151 alin. (l) și 2641 alin. (4) și să-i fie

aplicată pedeapsa după cum urmează:

- pe art. 151 alin. (1) Cod penal - stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe termen de 5 ani;

- pe art. 152 alin. (1) Cod penal - stabilirea pedepsei cu închisoare pe termen de

2 ani;

- pe art. 2641 alin. (4) Cod penal - stabilirea pedepsei cu închisoare pe termen

de 6 luni.

În temeiul art. 84 Cod penal a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 6 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința primei instanțe să fie menținută.

În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că, la individualizarea

pedepsei instanța nu a ținut cont de toate criteriile legale, stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă prea blândă în raport cu circumstanțele cazului.

Deși în motivarea instanța de judecată a menționat că recunoașterea vinovăției

de către inculpat în cazul respectiv nu poate servi ca o circumstanță atenuantă,

deoarece ultimul a optat pentru examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală și a beneficiat de reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile

legale, totuși instanța de judecată a indicat această circumstanță la aplicarea art. 90

Cod penal, suspendând executarea pedepsei, fapt care contravine prevederilor

legale.

Mai mult ca atât la adoptarea sentinței instanța de judecată a reținut ca

circumstanță faptul că părțile vătămate nu au careva pretenții față de Rotaru Andrei,

or, din materialele cauzei penale s-a stabilit că în cadrul ședinței judiciare părțile

vătămate nu au declarat că nu au careva pretenții față de Rotaru Andrei, iar faptul că

Mugurean Alexandru și Ciobanu Andrei nu au înaintat careva cereri de chemare în

judecată contra inculpatului nicidecum nu denotă faptul că aceștia nu au careva

pretenții față de el.

2020, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea

stabilirii pedepsei, prin excluderea art. 90 Cod penal.

Rotaru Andrei s-a considerat condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de: art. 152 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare; art. 151 alin. (1) Cod

penal - la 3 ani și 4 luni închisoare; art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare.

3

În conformitate cu art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Rotaru Andrei i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub

formă de 4 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința s-a menținut.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute

de art. 3641 Cod d e procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de fond nu

a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că,

îndreptarea și corectarea lui Rotaru Andrei este posibilă fără izolare de societate, în

conformitate cu cerințele art. 75-78 Cod penal aplicându-i pedeapsa prin prisma art.

84 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 5 ani.

Infracțiunile săvârșite de către inculpat atentează la integritatea persoanei și

ținând cont de pericolul real și potențialul pericol social pe care-1 reprezintă

inculpatul or, acesta într-un timp foarte scut a comis trei infracțiuni, care se califică

ca ușoară, mai puțin gravă și gravă, ceea ce denotă înclinarea inculpatului de a duce

un mod de viață vicios, iar curmarea unui astfel de comportament ține de competența

organelor de drept.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia instanței de fond, precum

că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea art. 90 Cod penal. La emiterea

deciziei, s-a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, care stipulează

expres că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Astfel, circumstanțele menționate au indicat la faptul că inculpatul urmează, în

vederea corectării și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, să-i fi aplicată

pedeapsa reală cu închisoare în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4),

151 alin. (1) și 152 alin. (1) Cod penal.

Circumstanțele invocate de către prima instanță nu puteau genera aplicarea unei

pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima instanță nu-și va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor

săvârșirea a astfel de infracțiuni, or, aplicarea unor pedepse penale reale cu

închisoare ar asigura conștientizarea de către Rotaru Andrei a celor comise cu

adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

4

S-a menționat că, nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte

circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului, iar în calitate de

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal au fost reținute: recunoașterea

vinovăției și căina sinceră, pe când aceste circumstanțe au fost luate în considerație

la examinarea cauzei în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, astfel inculpatul a beneficiat de o reducere a pedepsei cu 1/3 din cea

prevăzută de lege.

Mugureanu Alexandru a atacat-o cu recursuri ordinare, solicitând casarea deciziei

instanței de apel.

6.1 Inculpatul în cererea de recurs, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței instanței

de fond cu privire la condamnarea sa cu aplicarea suspendării condiționate a

executării conform prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivare recurentul a indicat că, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

și cauza a fost examinată în procedura simplificată potrivit prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală. A indicat că are copii minori la întreținerea, deține un loc

de trai și de muncă permanent, se caracterizează pozitiv și la evidența medicului

narcolog și psihiatric nu se afla. Precizează că din partea părții vătămate nu sunt

înregistrate pretenții materiale față de el.

6.2 Partea vătămată Mugureanu Alexandru prin cererea de recurs a solicitat

casarea deciziei, excluderea pedepsei non privative de libertate pentru a crește copii

minori, menționează că pretenții materiale față de inculpat nu deține.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurile

inculpatului și părții vătămată Mugureanu Alexandru, menționând că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul penal constată că recurenții în recursurile declarate nu au invocat nici

un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică

pedeapsa aplicată inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse non privative de

libertate.

În acest sens, Colegiul reține, că recurenții sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la neaplicarea art.

90 Cod penal.

5

8.1 Colegiul penal menționează că instanța de judecată este singura în măsură

să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis infracțiuni, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal

la stabilirea felului, duratei și cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea articolelor din Codul penal, în baza

cărora a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Rotaru

Andrei poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare reală.

În ce privește argumentele cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece, analizând decizia

atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, concluzionând că nu este

posibilă aplicarea pedepsei condiționate, motive pe care Colegiul penal le preia

integral.

De principiu, raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față

de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună;

străduința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, iar executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și

nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt

rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre

motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde. Totuși, instanța de apel a luat în considerație căința sinceră și judecarea

cauzei în procedura simplificată, iar inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 din

maximul și din minimul prevăzut de sancțiunile articolelor respective, fiind stabilite

noi limite ale pedepsei.

6

Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată,

hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este

întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză, fapt ce permit instanței de

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din

02.11.2010).

8.2 Privitor la recursul părții vătămate, Colegiul penal l-a dispus inadmisibil,

deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în

baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată

că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură

penală.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să

conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute

expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au

afectat echitatea procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului.

În speță, recurentul solicită dispunerea unei pedepsei non privative de libertate

inculpatului pentru a avea grijă de familia sa, însă omite să formuleze probleme de

drept pentru a fi preluate spre examinare în fond de către instanța de recurs.

De principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici, care

sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii cauzale dintre

eroare de drept pretinsă că a fost admisă de instanța inferioară și circumstanța de fapt

a cauzei căreia aceasta se circumscrie.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a

unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate

face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu

argumente ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității

ce guvernează întreg procesul penal.

7

Având în vederea cele consemnate supra, Colegiul Penal statuează asupra

soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpat ca vădit

neîntemeiat, iar cererea depusă de partea vătămată Mugureanu Alexandru, se declară

inadmisibilă deoarece aceasta nu întrunește condițiile legale de conținut.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

ROTARU Andrei XXXXX, declarate de inculpat ca fiind vădit neîntemeiat și de

către partea vătămată Mugureanu Alexandru pe motiv că nu îndeplinește cerințele

de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8