1re-79/2021 — art. 469 CPP

Dosarul nr. 1re-79/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Victor Boico

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Ungureanu Roman, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2020,

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de recurs în anulare: 11.03.2021 - 21.04.2021.

c o n s t a t ă:

parvenit plângerea condamnatul Ungureanu Roman, datată cu 24 iunie 2019,

împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție

care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează

drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 09 septembrie 2020,

s-a admis plângerea condamnatului împotriva administrației instituției penitenciare

referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței CEDO, afectează

drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a constatat faptul că, condamnatul a fost deținut pe o perioadă totală de 232

zile în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, în condiții contrare prevederilor art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a redus pedeapsa condamnatului pentru perioada detenției în Penitenciarul

nr.13 Chișinău în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamental după cum urmează:

- pentru perioada aflării în Penitenciarul nr. 13 Chișinău în calitate de prevenit

în total 144 zile s-a redus pedeapsa în condițiile art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală pe un termen de încă 144 zile;

- pentru perioada aflării în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău în calitate de

1

condamnat 88 zile s-a redus pedeapsa în condițiile art. 4734 alin. (4) Cod de

procedură penală cu 16 zile, cu calcularea a 2 zile de reducere pentru 10 zile de

detenție;

- în privința perioadei rămase de 8 zile, calculate în condițiile art. 4734 alin. (4)

Cod de procedură penală (din perioada de 88 zile și care nu au putut fi împărțite la

10), s-a acordat cu titlu de despăgubire condamnatului suma de bani în mărime de

400 lei, și anume a câte o unitate convențională pentru fiecare zi în care condamnatul

a suferit încălcarea condițiilor de detenție, care urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al R.M.

2.1 Nefiind de-acord cu încheierea în cauză, directorul Penitenciarului nr. 15

Cricova, Munteanu Victor, a contestat-o cu recurs, solicitând casarea încheierii, cu

pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea plângerii condamnatului.

În susținerea recursului a invocat drept temei că, în fapt, cererea privind

constatarea condițiilor de detenție contrar prevederilor art. 3 CEDO a fost

înregistrată în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana la data de

03.06.2019. Conform încheierii contestate, ” cu trimitere la faptul că art. 4732, 4733

și 4734 Cod de procedură penală, au fost introduse prin legea nr. 272 din 29.11.2018,

în vigoare din 01.01.2019... ”, instanța de judecată a reținut că ”...prevederile art.

4732 alin. (5) Cod de procedură penală, au fost respectate pe deplin... ”. Respectiv,

instanța de judecată, la examinarea plângerii, a omis prevederile art. VI alin. (3) din

Legea nr. l63/2017 cu privire la modificarea unor acte legislative. În consecință a

fost admisă o cerere prescrisă. Conform normei citate, persoanele care, în termen de

6 luni de la data când s-au eliberat din detenție sau de la data de când nu mai sunt

deținute în condiții contrare art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale au depus cerere la CEDO în legătură cu o pretinsă

încălcare a drepturilor lor pot adresa în instanța de judecată, în termen de 4 luni de

la data intrării în vigoare a prezentei legi, o cerere de chemare în judecată, în modul

stabilit de prezenta lege.

La examinarea plângerii instanța de judecată fără motiv întemeiat a statuat

faptul că plângerea a fost depusă în termenul de 6 luni. Or, în cazul cererilor aflate

pendinte la CtEDO, prin Legea nr. 163/2017, a fost instituit termenul special de 4

luni. Respectiv, plângerile formulate conform remediul național urmau a fi adresate

către judecătorul de instrucție până la data de 02.05.2019.

Ungureanu Roman a fost transferat ultima dată din Penitenciarul nr. 13 -

Chișinău în Penitenciarul nr. 15 - Cricova la data de 05.12.2013. Respectiv, termenul

la care pretinde condamnatul că s-a aflat în condiții de detenție precare în

Penitenciarul nr. 13 - Chișinău s-a întrerupt la data de 05.12.2013.

Menționează că judecătorul de instrucție eronat, neîntemeiat și contrar

competenței a aplicat prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

2

deoarece condamnatului avea deja statut de condamnat și nu de prevenit, ca urmare

consideră că neîntemeiat a dispus reducerea termenului numitului în calitate de

prevenit.

2.2 La fel, și condamnatul nu a fost de acord cu soluția primei instanțe, și a

declarat recurs prin care a solicitat rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi

hotărâri prin care pentru deținerea sa în calitate de prevenit în decurs de 144

zile să-i fie redus termenul de pedeapsă cu 288 zile, iar pentru perioada de 88

zile în care s-a aflat în Penitenciarul nr. 13 Chișinău în calitate de condamnat să-

i fie redus termenul reieșind din formula de 3 zile pentru 10 zile, invocând că

calculul efectuat de prima instanță este unul incorect.

2020, au fost respinse ca nefondate recursurile depuse de directorului Penitenciarului

nr. 15 Cricova și de condamnatul Ungureanu Roman, cu menținerea hotărârii atacate

fără modificări.

4.1 În motivarea concluziei sale instanța de recurs a menționat că, potrivit

Raportului Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 2/2111 din 15 iulie 2020

rezultă că, Ungureanu Roman a fost deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău în

următoarele perioade: 28 septembrie 2012 – 05 aprilie 2013, 05 septembrie 2013 –

12 septembrie 2013, 30 octombrie 2013 – 05 decembrie 2013.

În plângerea înaintată, petentul solicita aplicarea în privința sa a prevederilor

art. 385 alin. (5), 4732 – 4734 Cod de procedură penală, reducerea pedepsei.

Instanța de recurs a reiterat că, Ungureanu Roman s-a deținut în Penitenciarul

nr. 13 Chișinău în calitate de prevenit în condiții de detenție, contrare art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în total

144 zile.

Prin urmare, în condițiile art. 385 alin. (4) - (5) Cod de procedură penală,

instanța de fond justificat a redus pedeapsa pe o perioadă de încă 144 zile.

Respectiv, în cazul constatării circumstanțelor prevăzute la art. 4732 alin. (3), s-a

constatat că corect s-a redus pedeapsa condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile

de reduceri pentru 10 zile de detenție în condiții precare calculate cumulative.

Astfel, s-a atestat că, Ungureanu Roman s-a aflat în condiții de detenție

provizorie contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, în calitate de condamnat, în total 88 zile.

Având în vedere că s-au adeverit alegațiile petentului privind condițiile

inumane de detenție, luând în considerație totalitatea efectelor cumulative ale

condițiilor generale raportate la caracteristicile individuale ale condamnatului,

precum și intensitatea, gravitatea și durata încălcării, ținând cont de principiile

proporționalității și echității, instanța de fond justificat a considerat necesar,

oportun și rezonabil de a calcula 2 zile de reducere pentru fiecare 10 zile de detenție,

3

astfel încât termenul pedepsei definitive stabilite lui Ungureanu Roman, să se reducă

cu încă 16 zile, iar cu privire la perioada rămasă, și anume 8 zile, care nu pot fi

reduse, a considerat oportună acordarea condamnatului, a sumei de bani în mărime

de 400 lei, și anume a câte o unitate convențională pentru fiecare zi în care

condamnatul a suferit încălcarea condițiilor de detenție.

Astfel, reducerea stabilită este una adecvată și suficientă, bazată pe o justă și

echitabilă evaluare a circumstanțelor de fapt și pe o legătură rezonabilă de cauzalitate

dintre prejudiciul cauzat și recompensa instituită, și care va avea efectul

compensatoriu proporțional circumstanțelor constatate.

Prin urmare, analizând situația de fapt stabilită la soluționarea cererii înaintate

și raportând-o la temeiurile de drept aplicabile cazului examinat, totalitatea

circumstanțelor și condițiilor în favoarea și în defavoarea admiterii acesteia, în

cumul cu celelalte împrejurări ale cazului, instanța de recurs a considerat că

plângerea condamnatului împotriva administrației instituției penitenciare referitoare

la condițiile de detenție întemeiat a fost admisă.

Cu referire la argumentul reprezentantului Penitenciarului nr. 15 Cricova

precum că plângerea a fost depusă tardiv, s-a reținut că, la momentul depunerii

plângerii 03.06.2019 condamnatul își ispășea pedeapsa în Penitenciarul nr. 15

Cricova, acesta nefiind eliberat din locurile de detenție.

Astfel, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar din considerentele expuse

instanța a ajuns la concluzia de a respinge ca nefondat recursul directorului

Penitenciarului nr. 15 Cricova și recursul condamnatului și a menținut fără

modificări încheierea Judecătoriei Chișinău.

4.2 Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

prin care a solicitat admiterea acestuia și rejudecarea dosarului.

În motivarea recursului a indicat că, nu s-au calculat corect zilele reduse din

pedeapsa sa. Conform încheierii s-a redus cu 144 zile, însă conform părerii

condamnatului corect era 288 zile. Condamnatul a considerat că s-au comis erori

procedurale și au fost încălcate drepturile sale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Recurentul a folosit calea de atac recursul ordinar, iar prin decizia instanței de

recurs alegațiile recurentului au fost respinse, astfel hotărârea respectivă devenind,

prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, definitivă și irevocabilă.

În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate de recurent în recursul

în anulare declarat, există deja o hotărâre irevocabilă.

4

Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului

penal cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunțată.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul

penal.

Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare,

și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că,

recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în

prezentul articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare

înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul

acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în

textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a

temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.

În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide

că acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de

instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată

că recurentul invocă motive care nu respectă cerințele recursului în anulare. Iar

nemulțumirea de hotărârea contestată și solicitarea rejudecării cauzei nu este viciu

fundamental care ar impune instanța de recurs să caseze decizia Curții de Apel

Chișinău.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a respectat

cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorând

prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.

5

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod

de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din

motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Ungureanu Roman, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 decembrie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Victor Boico

6