1re-78/2021 — art. 469 CPP

Dosarul nr. 1re-78/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Victor Boico

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Echim Pavel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020,

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de recurs în anulare: 11.03.2021 - 21.04.2021.

c o n s t a t ă:

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, plângere împotriva administrației instituției

penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței CEDO,

afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 octombrie 2019 s-

a declinat competența Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani la examinarea cererii în

favoarea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 19 martie 2020 s-a

admis parțial plângerea condamnatului împotriva administrației instituției

penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art.

3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a

constatat faptul că, condamnatul a fost deținut pe o perioadă totală de 949 zile în

Penitenciarul nr. 11-Bălți și Penitenciarul nr. 13– Chișinău în condiții contrare

prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform căruia, pentru perioada aflării în Penitenciarul nr. 11-Bălți și

Penitenciarul nr. 13- Chișinău în calitate de prevenit în total 368 zile, s-a redus

pedeapsa în condițiile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală pe un termen de încă

368 zile.

Totodată, pentru perioada aflării în Penitenciarul nr. 11- Bălți și Penitenciarul

nr. 13- Chișinău în calitate de condamnat (în total 581 zile) s-a redus pedeapsa în

condițiile art. 4734 alin. (4) Cod de procedură penală cu 116 zile, cu calcularea a 2

zile de reducere pentru 10 zile de detenție.

1

În privința perioadei rămase de 1 zi, calculate în condițiile art. 4734 alin. (4) Cod

de procedură penală (din perioada de 581 zile și care nu au putut fi împărțite la 10),

s-a acordat cu titlu de despăgubire condamnatului, suma de bani în mărime de 50 lei,

și anume - o unitate convențională pentru o zi în care condamnatul a suferit încălcarea

condițiilor de detenție, care urmează a fi încasată din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor al R.M.

În concluzie, termenul pedepsei definitive stabilite lui Echim Pavel s-a redus în

total cu 484 zile. În rest, plângerea s-a respinge ca neîntemeiată.

condamnatului a contestat-o cu recurs, solicitând casarea parțială a încheierii și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral plângerea condamnatului

împotriva administrației instituției penitenciare (Penitenciarul nr. 9- Pruncul,

Penitenciarul nr. 13- Chișinău, Penitenciarul nr.16- Pruncul, Penitenciarul nr. 11-

Bălți și Penitenciarul nr. 6- Soroca) referitoare la condițiile de detenție care, conform

jurisprudenței CEDO, afectează drepturile garantate de art. 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În motivarea recursului autoarea a invocat că, Echim Pavel a fost deținut în

calitate de prevenit și în calitate de condamnat (la data depunerii recursului

26.03.2020) în Penitenciarul nr. 9- Pruncul, Penitenciarul nr. 13- Chișinău,

Penitenciarul nr. 16- Pruncul, Penitenciarul nr. l- Bălți și Penitenciarul nr. 6- Soroca

în condiții contrare prevederilor art. 3 CEDO, în total o perioadă de peste 9 ani de zile

pentru care urmează a fi aplicată corect formula de calcul, cu stabilirea noului termen

al pedepsei definitive lui Echim Pavel, având în vedere reducerile efectuate.

2020, a fost respins ca nefondată cererea de recurs declarată de avocata Bîrcă Ludmila

în interesele condamnatului, cu menținerea hotărârii atacate fără modificări.

4.1 În motivarea concluziei sale instanța de recurs a menționat că, prin sentința

Judecătoriei Briceni din 10 noiembrie 2011 Echim Pavel a fost recunoscut culpabil în

comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i). j) și art. 151 alin. (4) Cod

penal, și în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 18 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 aprilie 2012, sentința Judecătoriei

Briceni din 10 noiembrie 2011 a fost menținută. Tot el, condamnat prin sentința

Judecătoriei Soroca din 10 aprilie 2015 pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de

art. 281 Cod penal, și în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Din raportul administrației instituției penitenciare nr. 2/568 din 26 februarie

2020 rezultă că, în detenția lui Echim Pavel în Penitenciarul nr. 11- Bălți au fost

incluse următoarele perioade: 15.04.2011- 06.01.2012, 15.03.2012– 05.02.201,

08.07.2015- 12.08.2015, 25.11.2015- 22.02.2016 și 07.03.2017- 22.03.2017. Astfel,

detenția petentului în penitenciarul nr. 11- Bălți în calitate de prevenit constituia în

2

total 300 zile (15.04.2011- 06.01.2012 și 15.03.2013- 18.04.2012– data pronunțării

deciziei Curții de Apel Bălți).

Totodată, detenția ultimului în instituția penitenciară vizată, în calitate de

condamnat constituie în total – 554 zile (18.04.2012-05.02.2013, 08.07.2015-

12.08.2015, 25.11.2015-22.06.2016, 07.03.2017-22.03.2017). În același timp, din

Raportul menționat supra, se reține că în detenția lui Echim Pavel în Penitenciarul nr.

13- Chișinău au fost incluse următoarele perioade: 06.01.2012- 14.03.2012,

11.07.2013- 14.07.2013, 17.04.2014- 24.04.2014, 27.05.2015- 10.06.2015. Astfel,

detenția petentului în Penitenciarul nr. 13- Chișinău în calitate de prevenit a constituit

în total 68 zile (06.01.2012- 14.03.2012), iar în calitate de condamnat în total 27 zile

( 11.07.2013- 14.07.2013, 17.04.2014- 24.04.2014, 27.05.2015- 10.06.2015).

Astfel, potrivit materialelor cauzei, Echim Pavel s-a deținut în calitate de

prevenit în condiții de detenție, contrare art.3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Penitenciarul nr. 11– Bălți 300

zile, iar în Penitenciarul nr. 13 Chișinău 68 zile, ceea ce constituie în total 368 zile. În

contextul dat, întemeiat instanța de fond a concluzionat, în condițiile art. 385 alin. (4)

- (5) Cod de procedură penală să reducă pedeapsa pe o perioadă de încă 368 zile.

Calculul compensării în formula de ”o zi pentru două” presupune că condamnatul o

perioadă a fost în acele condiții precare, dar urmează a fi dedusă încă o perioadă

similară (aceeași ca perioada în care s-a aflat în acele condiții).

Din materialele cauzei rezultă că Echim Pavel s-a aflat în condiții de detenție

provizorie contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, în calitate de condamnat, în Penitenciarul nr.

11 Bălți- 554 zile, iar în Penitenciarul nr.13 Chișinău- 27 zile (în total 581 zile).

Astfel, s-a constatat că instanța de fond corect a reținut că este oportun și

rezonabil de a calcula 2 zile de reducere pentru fiecare 10 zile de detenție, astfel încât

termenul pedepsei definitive stabilite lui Echim Pavel, de a se reduce cu încă 116 zile,

iar cu privire la perioada rămasă, și anume 1 zi care nu poate fi redusă, acordarea

condamnatului a sumei de bani în mărime de 50 lei, și anume - o unitate convențională

pentru o zi în care condamnatul a suferit încălcarea condițiilor de detenție.

În aceeași ordine de idei, s-a apreciat întemeiată și concluzia instanței de fond

privind respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului referitoare la condițiile de

detenție în Penitenciarul nr. 16- Pruncul, Penitenciarul nr. 6 - Soroca și Penitenciarul

nr. 9- Pruncul, care, conform jurisprudenței CEDO afectează drepturile condamnatului

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, or corect s-a relevat în cazul de față, imposibilitate de a analiza și a

constata o încălcare în privința condamnatului și, respectiv, de a aprecia gradul și

intensitatea pretinsei încălcări, în situația în care ultimul a neglijat prevederile legale

imperative, nu a explicat în nici un fel condițiile materiale de detenție pe care le

contestă, și nu a prezentat nici o dovadă în sensul atestării conjuncturilor privind careva

condiții precare, cum ar fi explicațiile altor condamnați, copiile plângerilor anterioare

3

înaintate administrației instituției penitenciare sau autorităților de supraveghere și

răspunsurile lor, precum și alte probe relevante, circumstanțe din care a conchis asupra

inaplicabilității prevederilor art.4732 -4734 Cod de procedură penală.

Încheierea primei instanței a fost bine motivată și nu a impus o reevaluare a

conținutului argumentelor primei instanțe.

4.2 Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

prin care solicită admiterea acestuia și rejudecarea dosarului.

În motivare descrie că nu este de acord cu decizia instanței de recurs, și a motivat

detailat cu ce nu este de acord și ce încălcări procesuale au fost efectuate de instanța de

judecată. Invocă calcularea eronată a zilelor reduse din pedeapsa stabilită de instanță.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Recurentul a folosit calea de atac recursul ordinar, iar prin decizia instanței de

recurs alegațiile recurentului au fost respinse, astfel hotărârea respectivă devenind,

prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și definitivă.

În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate de recurent în recursul

în anulare declarat, există deja o hotărâre irevocabilă.

Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal

cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. În

cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal.

Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare,

și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este

declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul

în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455

Cod de procedură penală.

4

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul

acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în

textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a

temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.

În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide

că acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de

instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată

că recurentul invocă motive care nu respectă cerințele recursului în anulare. Iar

nemulțumirea de rezultatul hotărârii contestate sau solicitarea rejudecării cauzei nu

este viciu fundamental care ar impune instanța de recurs să caseze decizia Curții de

Apel Chișinău.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a respectat

cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorând

prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod

de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din

motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Echim

Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

septembrie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Victor Boico

5