1re-79/2020 — art. 473/4 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 473/4 CPP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-79/2020 — art. 473/4 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1re-79/2020
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
03 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecătorii – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
condamnatul Mocan Alexandru, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2019,
A C O N S T A T A T :
La 10 iunie 2019, în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana a parvenit plângerea
condamnatului Mocan Alexandru împotriva administrației instituției penitenciare
referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu
reducerea pedepsei potrivit prevederilor art. 4734 alin. (5) din Codul de procedură
penală.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 09 august 2019, s-a
admis plângerea condamnatului Mocan Alexandru împotriva administrației instituției
penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a
constatat faptul că condamnatul Mocan Alexandru, născut la 16 septembrie 1986, a
fost deținut în perioada 18 iunie 2014 - 17 noiembrie 2016 în Penitenciarul nr. 13 -
Chișinău, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a redus pedeapsa condamnatului
Mocan Alexandru, pentru perioada totală de 883 (patru sute) zile, în care s-a aflat în
detenție provizorie în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, cu calcularea a 2 zile de reducere
pentru 10 zile de detenție. Termenul pedepsei definitive stabilite lui Mocan Alexandru
prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 ianuarie 2016 pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 145 alin.(2) lit.i) Cod penal, s-a redus cu 176
(una sută șaptezeci și șase) de zile. În privința perioadei rămase de 3 (trei) zile, cu titlu
de despăgubire, s-a acordat condamnatului Mocan Alexandru, suma de bani în mărime
de 150 (una sută cinzeci) lei, și anume a câte o unitate convențională pentru fiecare zi
1
în care condamnatul a suferit încălcarea condițiilor de detenție, care urmează a fi
încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor.
Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, la 08.10.2019 și la 15.10.2019,
reprezentantul instituției penitenciare nr.16 și condamnatul Mocan Alexandru au
declarat recursuri.
În motivarea recursului reprezentantul instituției penitenciare nr.16, a invocat
că plângerea condamnatului Mocan Alexandru urmează a fi respinsă pe motivul
omiterii termenului de prescripție prevăzut la art. 4732 alin. (5) Cod de procedură
penală, menționând în acest sens că de la momentul înlăturării condițiilor precare de
detenție și până la adresarea plângerii în instanța de judecată conform art. 4732 Cod de
procedură penală, a trecut aproximat 2 ani 6 luni 24 de zile, mult peste termenul-limită
de adresare în ordinea prevăzută de art. 4732 Cod de procedură penală, astfel solicitând
casarea integrală încheierii, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă
ca fiind depusă tardiv plângerea condamnatului Mocan Alexandru împotriva
administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile
condamnatului garantate de art. 3 din Convenție.
În motivarea recursului, condamnatul Mocan Alexandru a invocat dezacordul
cu soluția primei instanțe menționând, că prima instanță a efectuat un calcul eronat,
stabilind incorect numărul de zile în care s-a deținut în condiții contrare art.3 CEDO.
La fel, a invocat că instanța de fond la examinarea cererii a aplicat prevederile art. 4734
alin. (4) Cod de procedură penală și a redus 176 de zile din pedeapsă, calcul cu care el
nu este de acord. A solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor alin.(5),(6) art. 385
Cod de procedură penală.
Prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04
noiembrie 2019 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de către
administrația Instituției Penitenciare nr. 16 – Pruncul și de către condamnatul Mocan
Alexandru și menținută încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 09 august
2019 fără modificări.
6.1 În motivarea soluției sale, instanța de recurs a reținut, că prin sentința
Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 11.01.2016 Mocan Alexandru, a fost
condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit.i) Cod penal la 18 (optsprezece) ani închisoare
în penitenciar de tip închis.
La fel, instanța de fond a reținut că potrivit Raportului prezentat de către
Penitenciarul 16 Pruncul, Mocan Alexandru s-a deținut în Penitenciarul 13 pe perioada
18.06.2014 -17.11.2016, adică în decursul de 883 zile.
În aceeași ordine de idei, prima instanță a constatat, că dificultățile cu care s-a
confruntat condamnatul Mocan Alexandru, în perioada 18.06.2014 -17.11.2016, pentru
o perioadă de 883 de zile, au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și
au atins pragul de severitate contrar articolului 3 din Convenție, considerând întemeiată
2
concluzia primei instanțe, că aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea
încălcărilor admise în penitenciarul vizat.
Prin urmare, prima instanță constatând, că condamnatul Mocan Alexandru s-a
aflat în condiții de detenție provizorie contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru o perioadă de 883 de
zile, ținând cont de principiile proporționalității și echității, just a concluzionat de a
calcula 2 zile de reducere pentru fiecare 10 zile de detenție, iar termenul pedepsei
definitive stabilite lui Mocan Alexandru prin sentința Judecătoriei Botanica mun.
Chișinău din 11.01.2016, în baza art. art. 145 alin. (2) lit.i) Cod penal - 18 ani
închisoare, să fie redus cu 176 (o sută șaptezeci și șase) de zile, iar pentru perioada
rămasă, și anume 3 (trei) zile, care nu poate fi redusă, corect a conchis de a acorda
condamnatului Mocan Alexandru, suma de bani în mărime de 150 (o sută cincizeci)
lei, și anume 1 unități convenționale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit
încălcarea condițiilor de detenție.
În contextul dat, în opinia instanței de recurs, concluzia primei instanțe este
întemeiată or, la examinarea plângerii condamnatului Mocan Alexandru privind
constatarea condițiilor de detenție care afectează drepturile acestuia garantate de art.3
CEDO, s-a stabilit ferm că condamnatul Mocan Alexandru s-a aflat în condiții de
detenție provizorie contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în perioada de 08 februarie 2016 - 19
octombrie 2017, și în perioada 07 decembrie 2017 - 21 decembrie 2017, în total 631
zile.
Totodată, instanța de recurs a respins ca nefondate alegațiile invocate de
condamnatul referitor la faptul că instanța de fond nu a aplicat norma corespunzătoare
la calculul reducerii de pedeapsă, urmând să aplice prevederile art. 385 alin.(5) (6) Cod
de procedură penală, or din motivarea textului încheierii contestate rezultă că potrivit
prevederilor art. 4732 alin.(3) preveniții sunt despăgubiți în conformitate cu prevederile
art. 385 alin.(5) (6) sau după caz, aceștia pot înainta o acțiune civilă, sunt indicate în
calitate de normă generală și se referă la chestiunile pe care trebuie să le soluționeze
instanța de judecată la adoptarea sentinței, or legiuitorul a indicat expres că anume
preveniții beneficiază de reducere în baza art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală,
adică persoanele față de care sunt aplicate, în condițiile Codului de procedură măsura
preventivă arestul preventiv.
În același timp, întru respingerea criticilor recurentului împotriva concluziei
primei instanțe, s-a remarcat faptul că prevederile art. 385 alin.(5) Cod de procedură
penală sunt aplicabile în privința persoanelor în privința cărora nu a fost adoptată o
hotărâre definitivă, iar în speța dată în calitate de remediu compensator în privința
condamnatului urmează a fi aplicabile prevederile art. 4734 alin.(4) Cod de procedură
penală, și anume reducerea termenului de pedeapsă stabilit cu 2 zile de reduceri pentru
10 zile de detenție în condiții precare calculate cumulativ.
3
Or, după cum rezultă din textul normei procesuale, în cazul constatării
circumstanțelor prevăzute la art.4732 alin.(3), instanța de judecată dispune reducerea
pedepsei condamnatului, calculîndu-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de
detenție în condiții precare calculate cumulativ, iar în cazul constatării circumstanțelor
prevăzute la art.4732 alin.(3), instanța de judecată dispune reducerea pedepsei în
condițiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privința perioadei rămase, dispune, cu
titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei bănești în mărime
de până la 2 unități convenționale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit
încălcarea condițiilor de detenție, precum și a costurilor și cheltuielilor aferente.
Astfel, din totalitatea circumstanțelor și condițiilor stabilite la soluționarea cererii
în favoarea și în defavoarea admiterii acesteia, în cumul cu celelalte împrejurări ale
cazului, instanța de recurs a concluzionat că instanța de fond întemeiat a dispus asupra
admiterii plângerii lui Mocan Alexandru împotriva administrației instituției
penitenciare referitoare la condițiile de detenție.
De asemenea, cu referire la criticile invocate în recurs de către administrația
instituție penitenciare nr.16 precum că plângerea condamnatului urma a fi respinsă ca
depusă tardiv, instanța de recurs le-a respins ca nefondate or, prima instanță întemeiat
a stabilit că plângerea lui Mocan Alexandru este depusă în termen de 6 luni de la data
când nu mai invocă că este deținut în astfel de condiții, luînd în considerare faptul că
art. art. 4732, 4733 și art. 4734 Cod de procedură penală, au fost introduse prin legea nr.
272 din 29.11.2018, în vigoare din 01.01.2019, corect a constatat că prevederile art.
4732 alin. (5) din Cod de procedură penală, au fost respectate pe deplin.
În atare circumstanțe, instanța de recurs a reținut, că judecătorul de instrucție a
pronunțat o încheiere întemeiată și motivată, iar în situația în care instanța și-a motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care infirmă/afirmă acuzația,
permițând părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de apel
poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță
(Hotărârea CtEDO Garcia Ruis versus Spania).
Prin urmare, în aceste circumstanțe s-a reținut, că recursul înaintat de către
condamnatul Mocan Alexandru și inclusiv recursul administrației instituției
penitenciare nr.16 Pruncul nu conțin nici unul din temeiurile prevăzute de art.444 Cod
de procedură penală pentru atacarea hotărârilor cu recurs, pentru a se repara erorile de
drept, și având în vedere faptul că, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor
administrate și respectiv, cererile de recurs declarate sunt neîntemeiate, instanța de
recurs a concluzionat de a le respinge ca nefondate recursurile declarate de
administrația Instituției Penitenciare nr.16 - Pruncul și de condamnatul Mocan
Alexandr, cu menținerea încheierii contestate fără modificări.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, condamnatul Mocan Alexandru
a depus recurs în anulare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii
4
contestate, și să fie pronunțată o hotărîre legală cu aplicarea în privința sa a prevederilor
art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,
Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și
3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după
epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii
atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se
menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când
Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova
despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în
anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost
judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare
sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate
de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică
calea apelului și recursului ordinar.
În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în
anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,
poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de
atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă la momentul pronunțării deciziei
instanței de recurs.
Astfel, hotărârile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât
vinovăția persoanei, nu se supun căilor de atac, prevăzute de lege prin dispoziții
imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar în speța dată a fost examinată
plângerea condamnatului Mocan Alexandru împotriva administrației instituției
penitenciare referitoare la condițiile de detenție.
Raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța de recurs
constată, că recurentul contestă decizia instanței de recurs irevocabilă a Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2019, potrivit căreia au fost respinse
ca nefondate recursurile declarate de către administrația Instituției Penitenciare nr. 16
5
– Pruncul și de către condamnatul Mocan Alexandru și menținută fără modificări
încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 09 august 2019, iar o atare decizie
nu este susceptibilă de a fi atacată, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de
hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi
contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.
Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta
nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu art. art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Mocan
Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04
noiembrie 2019, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
6