1ra-290/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-290/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-290/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Dragomir Aliona în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2020, în cauza penală în
privința lui,
Pavel Nicolae XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 08.04.2019 până la 11.01.2020;
Instanța de apel de la 24.01.2020 până la 22.07.2020;
Instanța de recurs de la 09.10.2020 până la 24.03.2021.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Hîncesti, sediul Ialoveni din 11 ianuarie 2020,
Pavel Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (3) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 4 ani în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa stabilită lui Pavel Nicolae sub
formă de închisoare s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani
și nu va fi executată dacă în perioada de probațiune fixată nu va săvîrși o nouă
infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Conform art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, se obligă Pavel Nicolae să nu-și
schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțămîntul organului competent.
S-a încasat de la inculpatul Pavel Nicolae în beneficiul statului cheltuieli
judiciare în sumă de 320 lei.
Acțiunea civilă în procesul penal nu a fost înaintată conform prevederilor art.
219, 221 Cod de procedură penală.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, a constatat că
inculpatul Pavel Nicolae la 15.12.2018, în jurul orei 17:50, conducând mijlocul de
transport de model Nissan „X-trail”, cu n/î XXXXX, deplasându-se pe strada Ștefan
cel Mare în apropiere de intersecția cu str. Veniamin Zarzăre din or. Ialoveni,
ignorând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin hotărârea
1
Guvernului 357 din 13.05.2009, care prevede pct. 45 alin. (2), că „în cazul în care în
limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să
reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”;
și pct. 46 că „Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz
de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau
chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: lit. a) copii, persoane de
vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de dezabilitate; lit. b)
microbuze și autobuze în staționare, semnalizate prin semnul distinctiv 5; lit. c)
vehicule de rută oprite în stații”, observând pe partea stângă a carosabilului un
vehicul de rută oprit în stație, din care au coborât pasageri, inclusiv și minora Chihai
Daniela, care trecând prin spatele vehiculului de rută a început manevra de
traversare a străzii din partea stângă spre partea dreaptă a carosabilului. In
continuare, inculpatul Pavel Nicolae remarcând copilul care traversa strada și nu
reacționa la semnalizarea sonoră, nu a redus viteza și nu a oprit automobilul care îl
conducea, l-a tamponat cu partea laterală a automobilului, cauzându-i lui Chihai
Daniela conform raportului de expertiză nr. 201902D0106 din 23.01.2019, vătămare
corporală gravă.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie aplicată
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani.
În motivarea cererii de apel a indicat că, instanța neîntemeiat a aplicat instituția
suspendării condiționate în privința inculpatului, nefiind întrunite condițiile
aplicării art. 90 Cod penal.
3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel apărătorul Dragomir Aliona în
numele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de la comiterea infracțiunii incriminate.
În motivarea cererii de apel a indicat că, la întocmirea și efectuare
experimentului nu a fost prezent nici învinuitul Pavel Nicolai, nici apărătorul lui.
La examinarea obiectelor, din 19.12.2018, automobilul învinuitului nu a
participat nici proprietarul automobilului, nici apărătorului. Examinarea a avut loc
fără participarea părților.
Simpla mențiune privind săvârșirea unei anumite fapte criminale fără
invocarea concretă și precisă a circumstanțelor cauzei și consecințelor infracționale,
nu răspunde cerințelor legii privind sesizarea instanței de judecată și respectiv
judecarea cauzei, motiv pentru care potrivit art. 251 alin. (2) Cod de procedură
penală, atrage nulitatea actului procedural respectiv.
De asemenea, apărarea a menționat că, în cadrul examinării cauze a fost
înaintat demers de efectuarea expertizei tehnice, și răspunderea la o singura
2
întrebare, dacă inculpatul a avut posibilitatea de a evita tamponarea cu partea
vătămată în condiții expuse în actul de învinuire, însă demersul a fost respins ca unul
neîntemeiat.
3.2. De asemenea, împotriva sentinței a declarat apel reprezentantul părții
vătămate Chihai Daniela, Chihai Elena, care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței si pronunțarea unei noi hotărâri prin care a încasa din contul inculpatului
prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei si cheltuielile de reabilitare.
În motivarea cererii de apel a indicat că, suma de bani oferită de inculpat nu a
fost suficientă pentru ca partea vătămată să se recupereze, mai mult, ultima este
scutită de a se prezenta la școală, deoarece continuă tratamentul, iar apelanta este
unicul întreținător și nu are posibilitatea de a acoperi toate cheltuielile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2020,
au fost respinse ca nefondate, apelul procurorului și apelul apărătorului Dragomir
Aliona în numele inculpatului Pavel Nicolae.
A fost admis apelul reprezentantului părții vătămate Chihai Daniela, Chihai
Elena, declarat împotriva sentinței, casată sentința în partea soluționării acțiunii
civile și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, după cum urmează:
Se încasează din contul inculpatului Pavel Nicolae în beneficiul părții vătămate Chihai
Daniela prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, instanța de
judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia
că inculpatul Pavel Nicolae a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat,
fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă si proporțională faptei comise.
Astfel, instanța de apel a indicat că, inculpatul Pavel Nicolae vina în comiterea
infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, a recuperat prejudiciul material pentru
tratamentul de 10 000 lei, a considerat omenește să achite această sumă, ei nu au avut
nicio pretenție, iar polițistul le-a comunicat că se poate de scos bani, au început
sunete să le de-a bani, aceste circumstanțe au fost comunicate în instanța de fond.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, deși inculpatul nu a recunoscut
vina în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, culpa acestuia se
probează prin, declarațiile părții vătămate Chihai Daniela, martorului Chihai Elena,
martorului Chihai Ion, martorul Pavel Viorica; procesul-verbal de cercetare a locului
comiterii accidentului rutier și tabelul foto din 15.12.2018, (f.d. 12-17); procesul-
verbal cu privire la efectuarea experimentului din 15.02.2019 (f.d. 19-20); procesul-
verbal de examinare a obiectului și tabelul foto din 19.12.2018 a automobilului de
model Nissan X-trail, cu n/î XXXXX (f.d. 23-25); raportul de expertiză judiciară nr.
3
201902D0106 din 23.01.2019, în privința părții vătămate Chihai Daniela, prin care s-a
constatat fractura deschisă a oaselor gambei drepte tip III Gustilo Anderson cu
deplasarea fragmentelor, care a fost cauzată în urma acțiunii traumatice a unui obiect
contondent dur, care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală
gravă (f.d. 44-45).
Analizând sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul
urmăriri penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penal din punct
de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, instanța de apel le-a apreciat ca
fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură, fiind utile, pertinente,
concludente, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții vătămate și a
martorilor, care fiind cumulate combat declarațiile inculpatului și indică la vinovăția
cestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
În continuare, instanța de apel a indicat că probele analizate și apreciate în
instanța de apel relevă că inculpatul Pavel Nicolae la 15.12.2018, în jurul orei 17:50,
conducând mijlocul de transport de model Nissan „X-trail” cu n/î XXXXX,
deplasându-se pe strada Ștefan cel Mare în apropiere de intersecția cu str. Veniamin
Zarzăre din or. Ialoveni, ignorând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere,
aprobat prin hotărârea Guvernului 357 din 13.05.2009, care prevede pct. 45 alin. (2),
că „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de
conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în
pericol siguranța traficului”; și pct. 46 că „Conducătorul de vehicul trebuie să
manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita
care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se
deplasează pe lângă: lit. a) copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu
semne evidente de dezabilitate; lit. b) microbuze și autobuze în staționare,
semnalizate prin semnul distinctiv 5; lit. c) vehicule de rută oprite în stații”,
observând pe partea stângă a carosabilului un vehicul de rută oprit în stație, din care
au coborât pasageri, inclusiv și minora Chihai Daniela, care trecând prin spatele
vehiculului de rută a început manevra de traversare a străzii din partea stângă spre
partea dreaptă a carosabilului. In continuare, inculpatul Pavel Nicolae remarcând
copilul care traversa strada și nu reacționa la semnalizarea sonoră, nu a redus viteza
și nu a oprit automobilul care îl conducea, l-a tamponat cu partea laterală a
automobilului, cauzându-i lui Chihai Daniela conform raportului de expertiză nr.
201902D0106 din 23.01.2019, vătămare corporală gravă, iar acțiunile lui Pavel
Nicolae, corect au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) din Codul penal,
încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de
transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat
din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale.
4
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate
argumentele apărării invocate în cererea de apel în partea în care s-a solicitat
achitarea inculpatului, or, probele analizate supra indică la vina inculpatului.
Totodată, instanța de apel a indicat că, nu pot fi reținute alegațiile apărării în
partea în care s-a invocat nulitatea probelor, or, probele administrate la dosar
demonstrează vinovăția inculpatului Pavel Nicolae de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, sistemul de probe a fost administrat
conform art. 101 din Codul de procedură penală, partea apărării nu a contestat
pretinsele acțiuni ale organului de urmărire penală ca ilegale în ordinea art. 313 Cod
de procedură penală.
Vis-a-vis de apelul declarat de procuror, instanța de apel l-a respins ca
nefondat, or, la individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Pavel
Nicolae, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 76, 77, 75 Cod
penal, și anume, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, aplicând o pedeapsă echitabilă si
proporțională faptelor comise.
Subsecvent, instanța de apel a indicat că circumstanțe ce atenuează sau
agravează răspunderea penală, conform art. 76, 77 Cod penal, în privința lui Pavel
Nicolae, nu au fost reținute. Instanța de apel a reiterat că potrivit 16 alin. (4) Cod
penal, inculpatul a comis o infracțiune gravă, din imprudență, nu a fost judecat, se
caracterizează pozitiv, este căsătorit și are la întreținere un copil minor, la medicul
narcolog și psihiatru nu se află.
Astfel, instanța de apel a conchis că, aceste circumstanțe denotă că inculpatului
urmează a-i stabili pedeapsa pentru fapta comisă sub formă de închisoare, cu
suspendarea condiționată a acesteia, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport, aceasta fiind întemeiată în raport cu gradul și riscul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, astfel încât aplicarea pedepsei are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea inculpatului.
Cu referire la apelul reprezentantului părții vătămate Chihai Daniela, Chihai
Elena, instanța de apel l-a admis ca fiind întemeiat în partea încasării prejudiciului
moral.
În acest sens, instanța de apel a luat în calcul prevederile art. 1398 Cod civil, în
vigoare la momentul comiterii faptei, cel care acționează față de altul în mod ilicit,
cu vinovăție este i obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute
de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Potrivit art. 1423 Cod
civil, în vigoare la momentul comiterii faptei, mărimea compensației pentru
5
prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul
și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de
vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și
de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.
Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de
judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum
și statutul social al persoanei vătămate. Succesiv, în conformitate cu art. 219 alin.(2)
pct. 4 și (4) Cod de procedură penală, persoanele fizice și juridice cărora le-a fost
cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot intenta o
acțiune civilă privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral sau, după
caz, a daunei aduse reputației profesionale. La evaluarea cuantumului
despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în
considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea
speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de
decesul rudelor apropiate etc. Conform art. 1423 Cod civil, în vigoare la momentul
comiterii faptei și conform art. 219 Cod de procedură penală, instanța de judecată
ține cont de caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate părții
vătămate, de consecința traumei provocate, care a generat în mod indiscutabil
suferințe psihice.
În concluzie, instanța de apel a indicat că, cu titlu de reparații pentru
prejudiciul moral care i-ar fi fost cauzat părții vătămate, este justificată încasarea din
contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de 50 000 lei, cu titlu de
prejudiciu moral, or partea vătămată, fiind minoră, a suferit vătămare corporală
gravă, are nevoie de reabilitare, nu poate fregventa școala, prin urmare, prejudiciul
moral stabilit în cuantumul menționat supra va compensa suferințele părții
vătămate.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocata
Dragomir Aliona în numele inculpatului prin care solicită casarea deciziei,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de
sub învinuirea înaintată.
În susținerea celor solicitate, apărarea indică alegații similare celor invocate în
cererea de apel, și anume: nulitatea procesului-verbal cu privire la efectuarea
experimentului din 15.02.2019 și a procesului-verbal de examinare a obiectului și
tabelul foto din 19.12.2018 a automobilului de model Nissan X-trail cu n/î XXXXX,
probele administrate în respectiva cauza penală nu demonstrează vinovăția
inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
6
penal conchide că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că
este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului declarat, se reține că recurentul invocă temeiul
pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit
cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția.
În esență, criticele recurentei se axează pe ideea că instanța de apel nu a intrat
pe deplin în esența acțiunilor inculpatului și eronat a menținut sentința prin care
inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (3) Cod penal.
Astfel, Colegiul penale reamintește că, o instanță de recurs doar verifică dacă
s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte
au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii
contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea
sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei,
în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de
drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.
În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul
recurentei precum că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de condamnare a
inculpatului s-au bazat în exclusivitate pe probele părții acuzării, care nu
coroborează cu celelalte probe, deoarece acesta reprezintă poziția subiectivă a părții
apărării.
Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 101 alin. (2) Cod
de procedură penal, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,
formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,
călăuzindu-se de lege.
Astfel, competența de apreciere a probelor în instanța de judecată îi revine
judecătorului.
7
De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile avocatei care susține nulitatea
actelor procedurale, și anume, nulitatea procesului-verbal cu privire la efectuarea
experimentului din 15.02.2019 și a procesului-verbal de examinare a obiectului și
tabelul foto din 19.12.2018 a automobilului de model Nissan X-trail cu n/î XXXXX,
or, au constituit obiect de examinare în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o
motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.
4.1., concluzii care se însușesc de către instanța de recurs pe deplin (partea apărării nu
a contestat pretinsele acțiuni ale organului de urmărire penală ca ilegale în ordinea art. 313
Cod de procedură penală).
Astfel, nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert
c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CtEDO, deși obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către
partea apărării nu este aplicabil din punct de vedere al prezenții erorilor de drept,
care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii
contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dragomir
Aliona în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2020, în cauza penală, în privința lui Pavel
Nicolae XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
8