1re-49/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1re-49/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor în anulare, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Bălți din 09 decembrie 2020, declarate de avocatul Dumitru Malesenco și de

condamnatul

Vrabie Valeriu xxxx, anterior

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Bălți din 28.12.2017 în

baza art. 190 alin. (2) lit. b), c), 90 Cod penal la 4 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani;

2) sentința Judecătoriei Cahul din 24.09.2018 în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de

600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.11.2019 – 20.12.2019,

instanța de recurs: 17.01.2020 – 09.12.2020,

instanța de recurs

în anulare: 28.01.2021 – 24.03.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Vrabie Valeriu

a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumularea pațială a pedepselor aplicate,

inclusiv conform sentinței Judecătoriei Bălți din 28.12.2017, i-a fost stabilită pedeapsa

1

definitivă de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din data

intrării în vigoare a sentinței.

Vrabie V., acționând intenționat, conștientizând caracterul social periculos al acțiunii

de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică și al consecințelor

care pot surveni, încălcând astfel prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care ”conducătorului de vehicul îi este interzis

să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, care provoacă reducerea reacției”, fiind privat, în baza sentinței din 24

septembrie 2018, de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

a condus în stare de ebrietate alcoolică, automobilul ”Ford Transit”, n/î XXXX.

Deplasându-se prin s. Dumeni, r-nul Râșcani, a fost stopat de către inspectorii

Regimentului de patrulare ”Nord”. În timpul discuției, inspectorii având o bănuială

rezonabilă că Vrabie V. conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică, l-

au supus controlului alcooloscopic cu aparatul ”Drager”, constatându-se că în vaporii

de aer expirat se conține alcool în cantitate de 0,39 mg/l.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Dat fiind că probele administrate au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului,

acțiunile lui au fost încadrate pe art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, săvârșită de către o persoană care

nu deține permis de conducere.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a comis infracțiunea în perioada de probațiune, se caracterizează pozitiv,

nu s-au stabilit circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea vinovăției și

căința sinceră, că anterior a mai fost condamnat, concluzionând că reeducarea și

corectarea acestuia este posibilă prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, în condițiile

beneficierii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind oportun de a-i aplica o

pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 85 alin. (1) Cod penal - o pedeapsă

definitivă de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

ordinar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Vrabie V. să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare,

iar potrivit art. 85 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 1 an 10 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, însă ilegal a aplicat pedeapsa.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Bălți din 28 decembrie 2017, Vrabie V. a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c), 90 Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării ei pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Iar prin sentința Judecătoriei Drochia din 20.12.2019 lui Vrabie V. i-a fost

aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Prin cumularea sentințelor, urma să fie aplicată pedeapsa definitivă de 1 an și 10

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

2

3.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea art.

79 Cod penal, mai blândă.

Recurentul a indicat că tatăl său este bolnav și netransportabil, are la întreținere

un copil minor, mama căruia este plecată peste hotarele țării.

2020, recursurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Vrabie Valeriu a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni

închisoare.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform

sentinței Judecătoriei Bălți din 28.12.2017, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an

și 5 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

09.12.2020.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de fond, la stabilirea pedepsei nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 75, 85 Cod penal.

Deci, ținând cont de circumstanțe și de prevederile art. 80 Cod penal și art. 509

Cod de procedură penală, instanța de fond, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal, corect i-a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii pe un termen de

6 luni, totodată ținând cont de faptul că anterior inculpatul a fost condamnat prin

sentința judecătoriei Bălți din 28.12.2017 în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal,

(pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, cu privarea de dreptul de a practica

activități legate de gestionarea bunurilor sau surselor materiale pe un termen de 1 an,

iar în baza art. 90 Cod penal la 2 ani termen de probă), la stabilirea de către instanța de

fond a pedepsei definitive prin prisma prevederilor art. 85 Cod penal, eronat i-a stabilit

pedeapsa închisorii pe termen de 2 ani, or, având stabilită pedeapsa de 1 an 4 luni prin

sentința din 28.12.2017 și stabilindu-i pedeapsă de 6 luni pentru infracțiunea pentru

care este judecat, pedeapsa maximă nu putea fi mai mare de 1 an 10 luni.

Deși instanța, în motivarea sentinței a indicat cumularea parțială a pedepsei

anterioare, prin dispozitiv i-a cumulat total pedepsele stabilite, ajungând la concluzia

de a-i cumula pedepsele parțial.

Solicitarea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse neprivative de libertate, nu poate fi admisă, deoarece doar prin stabilirea

pedepsei cu închisoare, poate fi corectat și reeducat inculpatului, precum și prevenită

săvârșirea de noi infracțiuni, această pedeapsă fiind echitabilă în raport cu fapta comisă

și persoana lui.

Ori, motivele invocate de inculpat, nu fac parte din cele excepționale, fiind

ordinare și de gen personal, care nu l-au oprit de a continua activitatea sa infracțională.

judecătorești au devenit irevocabile.

recursuri în anulare, solicitând casarea deciziei menționate, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a menționat că după ce va face cunoștință cu decizia integrală, va

depune un recurs motivat.

3

6.1. La 27 ianuarie 2021, condamnatul a declarat recurs în anulare motivat,

solicitând casarea deciziei instanței de recurs și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

să-i fie aplicate prevederile art. 79 Cod penal, adică o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a invocat că, instanța de apel urma să dea apreciere circumstanțelor

excepționale, că tatăl său este bolnav și netransportabil, are la întreținere un copil

minor, mama căruia este plecată peste hotarele țării.

Astfel, instanța de apel, în motivarea deciziei s-a expus asupra tuturor

circumstanțelor, invocând circumstanțele atenuante, însă totodată a indicat că

solicitarea de a-i aplica prevederile art. 79 Cod penal și stabilirea unei pedepse

neprivative de libertate, nu putea fi admisă deoarece prin stabilirea pedepsei cu

închisoare, se v-a obține corectarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, această pedeapsă fiind echitabilă în raport cu fapta comisă

și persoana inculpatului.

În drept, recursul în anulare este întemeiat pe art. 434-435 Cod de procedură

penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4

din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de

alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea,

reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă,

cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea pronunțată.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de

procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de

recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursurile vizate nu sunt

invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât

acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării

hotărârii irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității

4

hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul

dat (pct. 6., 6.1. din decizie).

Rezultă, că recursurile în anulare nu întrunesc condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursurile în anulare ale avocatului și condamnatului cu circumstanțe în fapt și

în drept, care le-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate

legale de recurenți.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursurilor în anulare, dacă se constată că acestea nu

îndeplinesc cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursurile în anulare de pe rol nu îndeplinesc cerințele

legale de conținut, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de avocatul Dumitru

Malesenco și condamnatul Vrabie Valeriu xxxx, împotriva deciziei Colegiului Penal

al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2020, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele de

conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată la 16 aprilie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5

6