1ra-249/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b; 266 CP

1ra-249/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b; 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-249/2022

1-20115749-01-18022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Barbăroș Valeriu și avocatul acestuia Medeleanu Roman, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Barbăroș Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Barbăroș Valeriu

Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

- art. 266 Cod penal, la 1 an închisoare.

Potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) și (2) din Codul penal, pentru concurs real

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, lui Barbăroș Valeriu, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, precum și pedeapsa complementară sub

formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

orele 23:00, deținând permisul de conducere nr.xxxxx eliberat de către autoritățile

competente ale Republicii Moldova la 10.04.2019, pentru categoria „B”, fiind treaz,

aflându-se în trafic, la volanul mijlocului de transport de model ,,Opel Corsa” cu

numere de înmatriculare XXXXX, deplasându-se cu spatele, pe o stradă în localitatea

Hirișeni, raionul Telenești, nu a manifestat prudență la trafic, n-a ținut permanent

1

seama de împrejurări și nu a luat în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce

reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și

consecințelor acestora pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, încălcând

prevederile pct.10 subpct.1 lit. b) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, conform căruia persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum

și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, pct. 41

subpct. 2 care stipulează, că conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu

spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că, o poate face fără a crea un

pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile în care câmpul vizual

în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara

autovehiculului, prevederile pct.45 subpct. 1 din Regulament, potrivit căruia

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; d) situația rutieră, subpct.2 conform căruia în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; pct.46 subpct.1 lit. a)

care stipulează că, conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz

de necesitate, să reducă viteza până la limita ce i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: copii, persoane de vârstă înaintată,

precum și persoane cu semne evidente de invaliditate; cerințele art. 32 alin. (4) lit. b) din

Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit căruia

„participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și

siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic” și ca urmare

a acestor acțiuni neglijente, efectuând deplasarea în spate a comis tamponarea

pietonului Frunză Vera, care în momentul începerii deplasării în spate a

autoturismului se afla pe marginea străzii din preajma gospodăriei lui Negruța Ana,

din localitatea Xxxxx, raionul Telenești. În rezultatul tamponării Frunză Vera, i-au

fost cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora, a

decedat la data de 15 iunie 2020, în propria locuință din localitatea Xxxxx, raionul

Telenești.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Barbăroș Valeriu a încălcat regulile de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

provocat din imprudență decesul unei persoane, ceea ce constituie o infracțiune

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Tot el, în continuarea acțiunilor infracționale, în același loc, timp și

circumstanțe, acționând intenționat în scopul împiedicării stabilirii adevărului pe caz

și distrugere de probe, urmare a tamponării pietonului Frunză Vera, ignorând

prevederile pct. 12.1 lit. a), b), c), f) și g) al Regulamentului Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13 mai 2009, care stipulează că -

conducătorul de vehicul într-un accident în trafic rutier este obligat să oprească imediat

vehiculul implicat în accident, să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil

provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, să acorde primul ajutor și să cheme

2

ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă

aceasta nu este posibil, să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată

unitate medicală, să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului

accidentului, să anunțe despre accident politia și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor

de poliție, și-a continuat deplasarea cu automobilul de model ,,Opel Corsa” cu

numere de înmatriculare XXXXX, părăsind locul accidentului rutier, lăsând-o pe

Frunză Vera la domiciliu din localitatea Xxxxx, raionul Telenești, în pericol pentru

viață.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Barbăroș Valeriu a părăsit locul accidentului

rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat

urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5), ceea ce constituie o infracțiune prevăzută de

art. 266 Cod penal.

a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărârii conform modului stabilit

pentru prima instanță după, cum urmează: să fie recunoscut vinovat Barbăroș

Valeriu în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și 266 Cod

penal și a-i stabili în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, 2 ani închisoare și în baza

art. 266 Cod penal, un an închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate de stabilit 2 ani și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, de suspendat condiționat pedeapsa,

stabilindu-i un termen de probațiune de 2 ani, în rest sentința de menținut.

În motivarea cererii de apel, a invocat:

- Barbăroș Valeriu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 266 Cod penal și a declarat instanței cum a

comis acțiunile ce i se incriminează;

- inculpatul s-a căit sincer de cele săvârșite, și-a cerut iertare de la succesorul

legal al părții vătămată pentru cele întâmplate, cu atât mai mult aceasta nu are

careva pretenții de ordin material sau moral față de el, astfel, instanța de fond nu a

luat în considerație aceste circumstanțe atenuante și i-a aplicat o pedeapsă cu

închisoarea;

- la stabilirea pedepsei inculpatului Barbăroș Valeriu, instanța de judecată

urma să țină cont de prevederile art.75 alin. (1) Cod penal;

- instanța de fond nu a ținut cont că, Barbăroș Valeriu a comis infracțiunea

prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal din imprudență, având posibilitatea de

a-i aplica prevederile art.90 Cod penal, astfel, consideră că, instanța de fond greșit a

individualizat pedeapsa penală aplicată față de inculpatul Barbăroș Valeriu, această

concluzie fiind rezultată din însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod

penal;

- instanța urma să ia în considerație că, Barbăroș Valeriu a recunoscut

vinovăția pentru comiterea infrațiunilor grave și respectiv ușoare, de lipsa

circumstanțelor cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de personalitatea

acestuia și anume se caracterizează pozitiv, de faptul că succesorul legal al părții

3

vătămate nu are careva pretenții față de el, sincer se căiește de cele comise, are la

întreținerea sa două persoane, în concluzie aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea perioadei

de probațiune, prevăzută de art. 90 Cod penal, este echitabilă, va contribui în cel mai

eficient mod la atingerea scopului de restabilire a echității sociale și prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni;

-pedepsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei penale,

în mod prioritar se întemeiază pe considerentul că, a contribuit la descoperirea

infracțiunilor comise, colaborând cu organele de drept, a înlăturat daunele cauzate la

faza de urmărire penală, de modalitatea comiterii infracțiunii și anume încălcarea

din imprudență a regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport, care a cauzat decesul unei persoane, de personalitatea inculpatului, or,

probele cercetate în ședință de judecată au dovedit că Barbăroș Valeriu este pentru

prima dată pe banca acuzațiilor, se bucură de stimă și respect în societate.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

ansamblu probele cauzei penale date, prin prisma art. 101 Cod procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor,

permit instanței de apel de a concluziona despre existența în acțiunile inculpatului

Barbăroș Valeriu a indicilor infracțiunii prevăzute de art. art. 264 alin. (3) lit. b)

Codul penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență decesul unei persoane, cât și a

indicilor infracțiunii prevăzute de art. 266 Codul penal, părăsirea locului accidentului

rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat

urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5) Cod penal.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, just a tras concluzia că, inculpatul Barbăroș Valeriu a săvârșit anume

infracțiunile prevăzute de art. art. 264 alin. (3) lit. b), 266 Cod penal și a argumentat

deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a

circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale.

În viziunea instanței de apel, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Barbăroș Valeriu de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume că, inculpatul a recunoscut vinovăția

în cadrul urmăririi penale, instanța de fond i-a stabilit pedeapsă, prin prisma art. 84

alin. (1) și (2) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, astfel,

instanța de fond legal a stabilit că, condamnarea la pedeapsă cu închisoarea își va

atinge scopul urmărit de legea penală, pentru resocializarea, restabilirea echității

sociale, de corectare și reeducare a inculpatului Barbăroș Valeriu.

Instanța de apel a considerat că, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului Barbăroș Valeriu, instanța a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă,

4

echitabilă și legală și anume că, inculpatul Barbăroș Valeriu a recunoscut vinovăția,

anterior nu a fost condamnat, a comis două infracțiuni una cu intenție și una din

imprudență, dar care au dus la decesul persoanei.

Subsecvent celor relatate, urmează a fi respinse alegațiile inculpatului Barbăroș

Valeriu, susținute în instanța de apel de avocatul Andrei Micu, precum că, deși au

fost un șir de circumstanțe atenuante, totuși acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră, solicitând a-i fi aplicată inculpatului Barbăroș Valeriu o pedeapsă

convențională pe un termen de 2 ani, or, instanța de fond a ținut cont de

personalitatea inculpatului, a acceptat cererea de a fi examinată cauza în procedura

simplificată, iar inculpatul a beneficiat de reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3

și nu este temei de a desființa sentința emisă în partea solicitată.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, deși ultimul a recunoscut vinovăția,

s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată,

reeducarea și corectarea inculpatului Barbăroș Valeriu va fi posibilă anume prin

executarea pedepsei stabilite de către instanța de fond și anume, pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, or, inculpatul Barbăroș Valeriu a comis două infracțiuni una

intenționată, iar alta din imprudență ce a dus la decesul persoanei, cât și lipsa

circumstanțelor atenuante sau agravante, fiindu-i aplicată o pedeapsă legală în

corespundere cu faptele prejudiciabile și anume a comis o infracțiune mai puțin

gravă și una gravă, dar care au dus la decesul părții vătămate Frunză Vera.

De rând cu cele menționate, instanța de apel a respins argumentele inculpatului

Barbăroș Valeriu, cu privire la asprimea pedepsei, or, pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanța inferioară, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale, prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal.

Instanța de apel a respins și argumentele expuse în cererea de apel precum că,

instanța de judecată nu a luat în considerație prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, or, instanța de fond a stabilit noile limite a pedepsei cu închisoare

pentru Barbăroș Valeriu, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

pentru infracțiunile prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, constituie închisoare de

la 2 ani, până la 4 ani și 8 luni, în toate cazurile cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, și, la art.266 Cod penal, constituie amendă în mărime de la 500

(în condițiile art. 64 alin. (3) din Codul penal) până la 637,5 unități convenționale sau

muncă neremunerată în folosul comunității de la 133 la 160 de ore, cu închisoare de

la 3 luni (în condițiile art. 70 alin. (2) din Codul penal), până la 1 an și 4 luni, prin

prisma art. 84 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa minimă cu închisoare pe un termen

de 3 ani, în limitele prevăzute de lege.

ordinare declarate de către:

6.1 Avocatul Medeleanu R. în numele inculpatului, care solicită casarea

parțială a acestora, în latura penală în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea

cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat

procesul penal în privința lui Barbăroș Valeriu, referitor la capătul de învinuire ce

5

ține de art. 266 Cod penal, în legătură cu intervenirea unui act de amnistie; Barbăroș

Valeriu să fie considerat condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, la pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani. În temeiul art.90 Cod penal, a se dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilită lui Barbăroș

Valeriu, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

În motivarea recursului indică:

- instanța de apel neîntemeiat, nemotivat și contrar normelor procedural

penale a respins apelul inculpatului Barbăroș Valeriu, menținînd sentința;

- instanța de apel, respingând apelul apărării, nu a invocat argumente

plauzibile în vederea adoptării soluției date, fiind menționate argumente de ordin

general, nefiind analizate motivele apelului privind circumstanțele atenuante ale

cauzei date, cu referire la Barbăroș Valeriu și personalitatea inculpatului, fapt ce

relevă lipsa de motivare sufucientă a deciziei recurate;

- instanța de apel a agravat situația apelantului în propriul apel prin

incriminarea calificativului agravant ”a comis două infracțiuni îndreptate împotriva vieții

persoanei”, or la pct.7.11. din sentință, instanța de fond constată: “Circumstanțe care

agravează răspunderea inculpatului Barbăroș Valeriu Xxxxx, conform art.77 Cod penal,

instanța nu a reținut”. Este clar că acest calificativ a fost luat odată în considerație prin

aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) și (2) Cod penal, pentru concurs real de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite;

- a doua infracțiune prevăzută de art. 266 Cod penal, cade sub incidența Legii

nr. 510 privind amnistia din 24.12.2021 și, pe cale de consecință acest antecedent

penal se consideră stins, iar inculpatul Barbaroș Valeriu se va considera condamnat

cu executarea pedepsei doar pentru o infracțiune pe art.264 alin.(3) Cod penal și,

respectiv decade impedimentul reținut de instanța de apel împotriva apelului părții

apărării, precum că acesta “... a comis două infracțiuni îndreptate împotriva vieții

persoanei ” și nu se aplică prevederile art.90 Cod penal;

- la stabilirea pedepsei, instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență

dispozițiilor art. 7, 61, 75 Cod penal;

- instanța de fond și instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului,

nu au ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a

pedepsei și de toate circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, și

anume de cele atenuante, precum: recunoașterea vinovăției în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 266 Cod penal, cauza penală data fiind

examinată în procedură simplificată conform art. 3641 CPP; căința sinceră de cele

săvârșite, și-a cerut iertare de la succesorul legal al părții vătămate pentru cele

întâmplate; recuperarea integral a prejudiciului material și moral, cu atât mai mult

aceasta nu are careva pretenții de ordin material sau moral față de el; anterior

necondamnat; vârsta comiterii infracțiunilor imputate; se caracterizează pozitiv; are

la întreținerea sa două persoane; comiterea unei infracțiuni din imprudență; a

contribuit la descoperirea infracțiunilor comise, colaborând cu organele de drept;

- instanța de apel nemotivat a acceptat argumentele acuzatorului de stat,

neluându-se în considerație aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și totodată -

6

stabilind o pedeapsă, prin prisma art. 84 Cod penal, de 3 ani închisoare pentru

inculpat, fără să motiveze această soluție;

- instanța de fond și instanța de apel neîntemeiat au stabilit că, inculpatului

urmează a-i fi aplicată pedeapsa închisorii, totuși ținând cont de toate circumstanțele

cauzei, de gradul prejudiciabil al faptei, precum și de personalitatea inculpatului, a

considerat că în prezenta speță scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală

a acesteia;

-conglomeratul circumstanțelor permit a concluziona că, în speță, este

rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune,

or, nu au fost identificate careva impedimente pentru aplicarea acestor prevederi,

fiind cert că scopul legii penale poate fi realizat și fără executarea reală a pedepsei cu

închisoare;

-Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, ar urma să-și respecte practica

unitară aplicată în asemenea cazuri;

- nu există nici o justificare pentru faptul că măsura executării reale a pedepsei

cu închisoarea de către Barbăroș Valeriu, ar fi proporțională în raport cu scopurile

urmărite;

- impedimente de aplicare a prevederilor actului de amnistie sunt în privința

capătului de învinuire ce ține de art. 264 alin. (3) Cod penal, însă în ce privește

capătul de învinuire privind art. 266 Cod penal, consideră că careva impedimente de

aplicare a actului de amnistie nu există;

- infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, a fost comisă până la adoptarea

prezentei Legi și consideră întrunite toate condițiile legale de aplicare a actului de

amnistie;

-concluziile instanței de fond și instanței de apel privind individualizarea

pedepsei prin neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, sunt neîntemeiate.

În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10), 11), 16) Cod de procedură penală.

6.2 Inculpat, care solicită casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează, a-l recunoaște culpabil pe

Barbăroș Valeriu în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și

266 Cod penal și a-i stabili pe art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, 2 ani închisoare și pe

art.266 Cod penal, un an închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de stabilit 2 ani și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, de suspendat condiționat pedeapsa,

stabilindu-i un termen de probațiune de 3 ani, în rest sentința de menținut.

În motivarea recursului indică:

- instanța de apel a examinat apelul în lipsa părților, numindu-i avocat din

oficiu, deși Barbăroș Valeriu avea avocat ales în baza de contract, astfel încălcându-i

dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare;

- inculpatul nu a fost prezent în ședința de judecată, acesta nu a cunoscut

despre ședința de judecată, iar pretinsul aviz anexat la materialele cauzei nu

7

confirmă citarea legală a lui Barbăroș Valeriu și refuzul lui de a-și exercita dreptul de

a se apăra personal. Mai mult, n-au fost prezentate probe în confirmarea ipotezei că

Barbăroș Valeriu se sustrage de la judecată;

- instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului fără a fi citat legal și

fără a fi întreprinse toate măsurile posibile în vederea asigurării prezenței

inculpatului în ședință de judecată;

- în circumstanța în care apelul s-a examinat în lipsa inculpatului, acestuia i-a

fost desemnat un avocat din oficiu în condiția în care acesta are avocat în baza de

contract, fără a fi citat și a-i asigura apărarea drepturilor inculpatului în ședință de

judecată;

- instanța de apel nu a luat în considerație argumentele invocate de recurent, s-

a bazat doar pe motivele invocate în instanța de fond, astfel pronunțând o hotărâre

arbitrară;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor ce ține de aplicarea

pedepsei cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei penale,

care se întemeiază pe considerentul că, inculpatul Barbăroș Valeriu a contribuit la

descoperirea infracțiunilor comise, colaborând cu organelor de drept, a înlăturat

daunele cauzate la faza de urmărire penală, de modalitatea comiterii infracțiunii-

încălcare din imprudență a regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijloacelor de transport, de personalitatea inculpatului or, probele cercetate în

ședință de judecată au dovedit că Barbăroș Valeriu este pentru prima dată pe banca

acuzațiilor, se bucură de stimă și respect în societate, de lipsa pretențiilor de ordin

material și moral.

În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

4), 5), 6), 10) Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

Așadar, în prezenta speță, inculpatul și avocatul acestuia Medeleanu R., invocă

ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4),

5), 6), 10), 11), 16) Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul când judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, cînd participarea lor

era obligatorie potrivit legii; cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

8

înștiința instanța despre această imposibilitate; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; persoana condamnată a fost

judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un

act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul

prevăzut de lege; norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Referitor la temeiurile invocate de inculpat în sensul prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 4), 5) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a examinat apelul

în lipsa părților, numindu-i avocat din oficiu, deși inculpatul avea avocat ales în bază

de contract și că inculpatul nu a fost prezent în ședința de judecată și nu a cunoscut

despre aceasta, Colegiul penal reține că în conformitate cu prevederile art.413 alin.

(1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru

judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul

II capitolul IV secțiunea 1. Totodată dispoziția art.412 alin. (3), (4), (5), (7) Cod de

procedură penală, prevede că, judecarea apelului se face cu citarea părților și înmînarea

copiilor de pe apel. Judecarea apelului are loc în prezența inculpatului, cînd acesta se află în

stare de arest, cu excepția prevăzută în art.321 alin.(2) pct.2). Neprezentarea părților legal

citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei. La judecarea apelului, participarea

procurorului, precum și a apărătorului, dacă interesele justiției o cer, este obligatorie. Apelul

poate fi judecat în lipsa nemotivată a avocatului în măsura în care nu se încalcă dreptul la

apărare.

Colegiul penal reține că, în prezenta speță inculpatul a fost prezent în ședința

de judecată a primei instanțe, prin care acestuia, i-a fost aplicată pedeapsă cu

închisoare, cu executarea reală a acesteia, însă s-a dispus ca aceasta urmează a fi

pusă în executare în momentul devenirii definitive a sentinței, ultimul neaflându-se

în stare de arest. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, astfel în instanța de

apel au fost citați legal prin aviz de recepție, inculpatul, avocatul acestuia Vrăjitoru

A. și succesorul părții vătămate pentru data de 22.06.2021 și data când s-a examinat

cauza de 23.11.2021 (f.d.33, 34, 35, 36, 44, 46, 47 v. II). Astfel, Colegiul penal atestă că,

în ședința instanței de apel judecata a avut loc cu participarea procurorului Devder

D., avocatului din oficiu Micu A., dar în lipsa avocatului inculpatului în bază de

contract Vrăjitoru A. a inculpatului și a succesorului părții vătămate, care au fost

citați legal, în conformitate cu prevederile art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală,

însă nu s-au prezentat la ședința de judecată, instanța de apel, ținând cont de

prevederile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, precum că neprezentarea

părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei, întemeiat a purces

la judecarea apelului inculpatului, în lipsa acestuia și a avocatului Vrăjitoru A., citați

legal, dar cu prezența avocatului din oficiu Micu A., nefiind încălcate careva drepturi

ale inculpatului. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge critica

inculpatului precum că, nu au fost prezentate probe că, inculpatul Barbaroș V. se

9

sustrage de la judecată, făcând referire la prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, deoarece în prezenta speță nu sunt incidente prevederile

menționate.

Pe cazul Kattan v. România (21.01.2014), Curtea europeană a adoptat o decizie

de inadmisibilitate, cu respingerea ca vădit nefondată a plângerii privind încălcarea

art.6 CEDO, întrucât instanța și-a îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri

pentru a asigura prezența inculpatului în instanță.

Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul a contribuit în mare măsură la

crearea unei situații, în care în mod rezonabil, a putut prevedea consecințele

comportamentului său – examinarea cauzei în lipsa sa.

În ipoteza în care o persoană a avut cunoștință despre desfășurarea judecății și

cu toate acestea nu s-a prezentat în fața instanțelor, este vorba despre o conduită

procesuală culpabilă a persoanei. Posibilitatea soluționării cauzei în lipsa

inculpatului este recunoscută și prin Rezoluția nr.75 (11) a Consiliului Europei

privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în

lipsă.

Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui

să aibă dreptul de a judeca din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la

judecata inițială este datorită unor cauze independente de voința sa și că nu a avut

posibilitatea de a înștiința instanța.

Raportând cele menționate la cazul supus examinării, Colegiul remarcă faptul

că, inculpatul avea cunoștință de derularea procesului penal care îl privea, mai mult

ca atât că, în instanța de apel se examina apelul acestuia, inculpatul fiind citat legal,

nu s-a prezentat în instanța de apel, astfel a putut prevedea consecințele

comportamentului său – examinarea cauzei în lipsa sa. Mai mult ca atât, inculpatul a

fost reprezentat în instanța de apel de către avocatul din oficiu Micu A., care a

prestat asistență juridică pe cât de posibil eficientă, pentru atingerea scopului propus

de inculpat și anume admiterea apelului, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, în speța dată nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) Cod de procedură penală.

Totodată, analizând temeiurile invocate pentru recurs și prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul consideră, că în prezenta speța nici unul din ele nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului Barbăroș V., stabilită conform sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, art. 266 Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a două infracțiuni în domeniul transporturilor, prevăzută de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal și art. 266 Cod penal, cauza fiind examinată în procedura

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate

cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în

10

vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și

reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările

societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate

reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere (f.d. 219 v. I), beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de

3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar sancțiunea

art. 266 Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca

infracțiuni grave și ușoare.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului Barbăroș

Valeriu pedeapsa în baza: art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, 2 ani și 6 luni închisoare,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; art. 266 Cod penal, 1 an

închisoare. Potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) și (2) Cod penal, pentru concurs real

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, lui Barbăroș Valeriu, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, precum și pedeapsa complementară sub

formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, sentință ce a fost

menținută de instanța de apel.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost

aplicată pedeapsă cu închisoare cu executarea reală a acesteia, motivând

corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului, în prezenta cauză penală, instanța de apel just a

ținut cont de faptul că, inculpatul Barbăroș Valeriu a recunoscut vinovăția, anterior

nu a fost condamnat, a comis două infracțiuni una cu intenție și una din imprudență,

11

dar care au dus la decesul persoanei. Totodată instanța de apel întemeiat a reținut

faptul că, urmează a fi respinse alegațiile inculpatului Barbăroș Valeriu, susținute în

instanța de apel de avocatul Micu A., precum că, deși au fost un șir de circumstanțe

atenuante totuși acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră, solicitând a-i fi

aplicată inculpatului Barbăroș Valeriu o pedeapsă condiționată, pe un termen de 2

ani, or, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, a acceptat cererea

de a fi examinată cauza în procedura simplificată, iar inculpatul a beneficiat de

reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3 și nu este temei de a desființa sentința

emisă în partea solicitată. Mai mult ca atât, potrivit lucrărilor dosarului, inculpatul,

deși a săvârșit o infracțiune din imprudență, adică cea prevăzută la art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, această faptă prejudiciabilă a provocat decesul unei persoane, care

potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, este o infracțiune gravă, atentând la relațiile

sociale cu privire la siguranța traficului rutier, care pe cale de consecință, subsidiar, a

afectat și relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei, în urma cărora a survenit

decesul pietonului Frunză V. Mai mult ca atât, în urma accidentului comis, în loc să

verifice starea pietonului și să-i acorde ajutor la necesitate, acesta din urmă a părăsit

locul accidentului rutier, până la venirea poliției și ambulanței, săvârșind astfel și o

infracțiune cu intenție, prevăzută de art. 266 Cod penal. Prin urmare, Colegiul reține,

că instanțele de fond au învederat în măsură deplină modalitatea comiterii faptelor

prejudiciabile și consecințele produse, de către inculpat, ce s-au soldat cu decesul

unei persoane și au ținut cont de acțiunile făptuitorului după săvârșirea infracțiunii,

adică acesta a părăsit locul accidentului rutier, manifestând astfel indiferență și

neglijență, față de sănătatea pietonului.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs reține, că instanțele de fond corect

au stabilit, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar

concluziona că, nu este rațional ca inculpatul Barbăroș V. să nu execute pedeapsa cu

închisoare, prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Barbăroș V.,

cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunile prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 266 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a

inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

12

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanțele de

fond au argumentat pe deplin motivele pentru care au aplicat inculpatului pedeapsă

sub formă de închisoare, cu executare reală a acesteia, urmare a circumstanțelor

expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile avocatului, precum că decizia nu este motivată.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursuri, prin care se menționează, că

factorii atenuatori relevanți speței sunt recunoașterea vinovăției, căința sinceră de

cele săvârșite, inculpatul și-a cerut iertare de la succesorul legal al părții vătămate

pentru cele întâmplate; recuperarea integrală a prejudiciului material și moral, cu

atât mai mult aceasta nu are careva pretenții de ordin material sau moral față de el;

anterior necondamnat; vârsta comiterii infracțiunilor imputate; se caracterizează

pozitiv; a contribuit la descoperirea infracțiunilor comise colaborând cu organele de

drept, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente

pentru a răsturna soluția instanței de apel.

Ce ține de faptul că inculpatul are la întreținerea sa două persoane, instanța de

recurs reține că, nu au fost prezentate careva probe în acest sens.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanțele de fond au ținut

cont de toate circumstanțele cauzei și au aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Cu referire la critica recurentului, precum că instanța de apel a agravat situația

apelantului, prin incriminarea calificativului agravant ”a comis două infracțiuni

îndreptate împotriva vieții persoanei”, Colegiul penal reține aceasta nu este o

13

circumstanță agravantă, dar este un factor ce ține de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de care a ținut cont instanța la stabilirea categoriei și termenului de

pedeapsă inculpatului.

La fel, avocatul Medeleanu R. în recursul declarat, indică temei de casare a

hotărârii instanței de apel, prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, potrivit cărora persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv

pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea

pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit

decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

Referitor la acest temei invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11)

Cod de procedură penală și anume ce ține de solicitarea apărării privind încetarea

procesului penal în privința lui Barbăroș V., referitor la capătul de învinuire ce ține

de art. 266 Cod penal, în legătură cu intervenirea actului de amnistie, Colegiul penal

constată că, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, deoarece

la momentul examinării cauzei în instanța de apel, Legea cu privire la amnistie nu

era în vigoare.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, art. 2 alin.(1) al Legii nr. 243 din 24

decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede că procesele penale în

privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul

penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai

aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta

lege.

(3) Încetarea procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al

persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Astfel, instanța de recurs respinge ca neîntemeiată solicitarea apărării privind

aplicarea amnistiei în privința inculpatului Barbăroș V., referitor la capătul de

învinuire ce ține de art. 266 Cod penal, deoarece nu sunt întrunite criteriile stabilite

la art. 2 din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, lipsind

acordul scris al inculpatului.

Cu referire la pct. 16) al aceluiași articol, Colegiul evidențiază că norma dată

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Ce ține de practica judiciară a CSJ invocată, instanța de recurs reține că,

avocatul doar le-a indicat, fără a-și argumenta opinia și legătura acestora cu speța

dată, or în cauzele menționate inculpații au fost condamnați în baza altor articole,

sau doar în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, însă circumstanțele fiecărui caz

sunt diferite, pe care instanța analizându-le își întemeiază soluția.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 4), 5), 6), 10), 11), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar

14

pedeapsa stabilită inculpatului Barbăroș V., a fost aplicată în limitele legii, din care

considerente se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Barbăroș Valeriu și avocatul acestuia Medeleanu Roman, cu menținerea

deciziei.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Barbăroș Valeriu și avocatul acestuia Medeleanu Roman, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Barbăroș Valeriu Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

Judecător Catan Liliana

15