ĐORĐEVIĆ v. SERBIA and 1 other application

Publicat la 30 ianuarie 2023 CUARTA SECȚIUNE Depunerea cererilor nr. 47610/16 și 47613/16 Zoran δORשEVI Ținând cont de Serbia și Zoran STANISAVLJEVI Ținând cont de Serbia depusă la 28 iulie 2016 și, respectiv, 28 iulie 2016 comunicată la 13 ianuarie 2023 OBIECTUL CAUZEI Aceste două cereri se referă la jurisprudența necoerentă a instanțelor interne. În mod specific, reclamanții au fost reservisti care au fost redactate de armata iugoslavă în legătură cu intervenția Organizației Tratatului Atlantic de Nord în Serbia în 1999. În 2011 au introdus proceduri civile care caută prejudiciu moral pentru prejudiciul pe care se presupunea că le-au suferit ca urmare a serviciului militar. Cu toate acestea, argumentele reclamanților au fost respinse ca fiind limitate la timp, chiar dacă afirmațiile identice depuse de alții au fost acceptate de către justiția internă. La 14 aprilie și 12 mai 2016, Curtea Constituțională a constatat încălcări ale dreptului reclamanților la securitate juridică, ca element al dreptului la un proces echitabil, dar nu le-a acordat nicio compensație. Reclamanții se plâng în fața acestei Curți, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la jurisprudența divergentă a instanțelor naționale. Mai 2016? În cazul în care a existat o încălcare a dreptului reclamanților la o audiere echitabilă, astfel cum este garantat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, din cauza jurisprudenței necoerente a instanțelor interne (a se vedea, de exemplu, Parohie Catolică Greacă Lupeni și alții v. România [GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016, Mirković și alții v. Serbia , nr. 27471/15 și alte 12, § 134, 26 iunie 2018)?

Published on 30 January 2023

FOURTH SECTION

Applications nos. 47610/16 and 47613/16

Zoran ĐORĐEVIĆ against Serbia

and Zoran STANISAVLJEVIĆ against Serbia

lodged on 28 July 2016 and 28 July 2016 respectively

communicated on 13 January 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

These two applications concern the inconsistent case-law of the domestic courts.

Specifically, the applicants had been reservists who had been drafted by the Yugoslav Army in connection with the North Atlantic Treaty Organisation’s intervention in Serbia in 1999. In 2011 they brought civil proceedings seeking non-pecuniary damages for the harm which they had allegedly suffered as a consequence of their military service. The applicants’ claims, however, were dismissed as time-barred, even though identical claims lodged by others were accepted by the domestic judiciary. On 14 April and 12 May 2016 the Constitutional Court found violations of the applicants’ right to legal certainty, as an element of the right to a fair trial, but did not award them any compensation.

The applicants complain before this Court, under Article 6 § 1 of the Convention, about the divergent case-law of the national courts.

QUESTION TO THE PARTIES

Can the applicants still claim to be victims of a violation of the Convention, within the meaning of Article

34, regard being had to the decisions of the Constitutional Court of 14

April and 12

May 2016? If so, has there been a violation of the applicants’ right to a fair hearing, as guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention, on account of the inconsistent case-law of the domestic courts (see, for example,

Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. Romania

[GC], no.

76943/11, § 116, 29

November

2016, and

Mirković and Others v. Serbia

, nos. 27471/15 and 12 others, § 134, 26

June

2018)?