1ra-658/2021 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 30 iulie 2020, Malenchii Nicolai a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedepasă sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. La fel, s-a dispus încasarea din contul inculpatului în folosul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 448 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Malenchii Nicolai fiind anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din 28 decembrie 2016, pentru comiterea infracțiunii de violență în familie, manifestă în continuare un comportament agresiv, exprimat prin aplicarea violenței fizice față de tatăl său Malenchii Grigori. Astfel, la 20 ianuarie 2020, în jurul orelor 18:00, Malenchii Nicolai, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea acestora, aflîndu-se la domiciliul situat în XXXXX, unde locuiește împreună cu tatăl său Malenchii Grigori, în rezultatul unui conflict apărut între ei, intenționat, i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea capului cu o bucată de carne congelată pe care ultimul a luat-o din frigider, cauzîndu-i 1 conform raportului de expertiză judiciară nr.202029D0026 din 18.02.2020, plagă contuză și edem a frunții pe stînga, care s-au produs prin mecanism de lovire cu obiect contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală ușoară. Leziunea corporală depistată a putut fi produsă în circumstanțele indicate prin aplicarea de lovitură cu obiect contondent.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Malenchii Nicolai, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani. În susținerea cerințelor sale, procurorul a adus critici în latura individualizării pedepsei aplicate inculpatului, menționând în acest sens că, instanța de judecată aplicând pedeapsa față de inculpat nu a reținut careva circumstanțe atenuante, ce ar micșora esențial termenul pedepsei cu închisoarea, mai mult decât atât, a reținut în privința inculpaului circumstanțe agravante cum ar fi: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, cât și faptul că inculpatul la locul de trai se caracterizează satisfăcător. La fel, a menționat că, la individualizarea pedeisei, instanța de fond urma să ia în calcul și faptul că, inculpatul Malenchii Nicolai anterior a intrat în conflict cu legea penală, fiind condamnat pentru comiterea unei infracțiuni analogice la o pedeapsă privativă de libertate prin sentința judecătoriei Soroca, sediul Central din 28 decembrie 2016, eliberându-se din locurile de detenție la 02 octombrie 2017, iar la un timp scurt de la condamnare și ispășirea pedepsei cu închisoarea, dar suficient pentru a-și revedea comportamentul deviant și a sta pe cale corijării, inculpatul mai comite cu intenție o nouă infracțiune de violență în familie. 3.1. Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Suveică Nelea în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hoi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Malenchii Nicolai să fie achtiat, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. În motivarea cererii de apel, avocatul a indicat că, vinovăția inculpatului nu a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în dosar, or, din conținutul acestora nu poate fi dedus că Malenchii Nicolai a săvîrșit infracțiunea care îi este incriminată. Astfel, a indicat că, obiectul cu care se presupune că a fost lovită parte vătămată, nu a fost depistat și nu a fost ridicat, respectiv nici un martor nu a auzit careva conflicte între partea vătămată și inculpat, de aceea consideră că vinovăția acestuia nu a fost dovedită, motiv din care a solicitat adoptarea unei sentințe de achitare. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declatrat de avocatul Suveică Nelea în numele inculpatului și admis apelul declarat de procuror, fiind casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Malenchii Nicolai, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 al.(1) lit. a) Cod penal, a fost condamnat la o pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Central din 30 iulie 2020, au fost menținute. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel în prim plan a indicat că, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședință și probele administrate, instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Malencii Nicolae încadrarea juridică corespunzătoare. Sub acest aspect, afirmațiile invocate de către avocat în cererea de apel, precum că inculpatul nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, că probele enumerate în sentință nu sunt suficiente în vederea demonstrării faptului că inculpatul a săvîrșit infracțiunea incriminată, iar martorii audiați nu au furnizat suficientă informație pentru constatarea vinovăției și declarațiile acestora urma să fie apreciate în favoarea inculpatului, instanța de apel a apreciat aceste afirmații că au un caracter declarativ și ca un mod de apărare a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală, afirmațiile date fiind combătute prin totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanța de fond la baza sentinței de condamnare. Prin urmare, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în săvîrșirea infracțiunii incriminate, reieșind din probele administrate de către instanța de fond și verificate suplimentar de către instanța de apel, s-a stabilit cu certitudine că acestea demonstrează săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina lui, astfel instanța de fond corect a conchis asupra vinovăției inculpatului. La fel, s-a conchis că, pe marginea cauzei deduse judecății au fost efectuate suficiente acțiuni procesual-penale de investigare în vederea stabilirii vinovăției inculpatului, probele date fiind administrate și cercetare în instanța de fond, ulterior verificate și de către instanța de apel, în urma cărora s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În special, instanța de apel a stabilit că, potrivit comunicării telefonice nr. 445 din 20 ianuarie 2020, anume cet. Lozan Lilia a comunicat că, la 20 ianuarie 2020, fratele său Malenchii Nicolai l-a agresat fizic pe tatăl Malenchii Grigorii (f.d. 6, vol. I); 3 potrivit cererii depuse de Malenchii Grigorii la Inspectoratul de Poliție Soroca din 20 ianaurie 2020, ultimul a indicat și a solicitat de a fi luate măsuri în conformitate cu legea cu fiul Malenchii Nicolai, care la data de 20 ianaurie 2020 i-a aplicat o lovitură la cap (f.d. 7, vol. I). Subsecvent, din declarațiile martorului Lozan Lilia date în ședința instanței de fond rezultă că, la 20 ianuarie 2020, în jurul orelor 18:00-19:00, a plecat în vizită la tatăl său, în drum spre gospodărie, s-a întîlnit cu Malenchii Grigore, care era murdar de sînge la cap. La întrebarea ce s-a întîmplat, tatăl i-a spus că, fratele Malenchii Nicolai i- a aplicat o lovitură la cap cu o bucată de carne congelată. Anterior între tatăl său și frate au mai fost conflicte din cauza faptului că, tatăl îi îngrădește fratelui accesul la produsele alimentare din frigider, motiv din care consideră că, Malenchii Nicolai putea să-l lovească pe Malenchii Grigore (f.d. 97-101, vol.I). La fel, potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate Malenchii Grigorii din 24 februarie 2020, ultimul a declarat, că la data de 20 ianuarie 2020 spre seară, în timp ce se afla acasă în sarai lîngă sobă, unde a intrat fiul său Malenchii Nicolai care era în stare de ebrietate și i-a făcut observație, acasă fiind nevoie de achitat energia electrică, dar el nu lucrează și consumă băuturi alcoolice. Între ei s-a început o ceartă, unde fiul a luat din frigider o bucată de carne congelată și l-a lovit în urma cărui fapt din regiunea frunții a început a curge sînge. A ieșit afară, iar fiul din urma lui și striga foarte tare, s-a speriat și a ișit în drum, tot atunci venise și fiica sa, care l-a luat la ea acasă, deoarece se temea să se întoarcă acasă (f.d. 36, vol. I). În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că, instanța de fond corect și întemeiat a apreciat declarațiile părții vătămate date inițial, imediat după producerea conflictului, precum și a martorilor audiați pe cauză, iar împrejurările relatate de ultimii și-au găsit confirmare prin restul probelor administrate și puse la baza sentinței de condamnare. Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a conchis că, luând în considerație persoana inculpatului, care anterior a fost judecat pentru comiterea unei infracțiuni similare la pedeapsa privativă de libertate, fiind eliberat din locurile de detenție la data de 02 octombrie 2017, a comis din nou o infracțiune de violență în familie, partea vătămată pe cauză este tatăl biologic a inculpatului, că inculpatul nu regretă de cele săvârșite, nu are careva ocupație, consumă băuturi alcoolice, instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 luni nu este corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor comise de inculpat și circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale, or corectarea inculpatului este posibilă numai prin stabilirea unei termen de pedeapsa mai mare, cu executare reală a pedepsei închisorii. 4 Astfel, în viziunea instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare cu executare reală pe un termen mai mare și anume de un an, va asigura scopurile pedepsei, este echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat de sub învinuirea înaintată. În susținerea celor solicitate, recurentul indică că, decizia recurată este bazată doar pe presupuneri, în cauză lipsesc probe care să dovedească indubitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Mai mult decât atât, apărarea susține că instanța de apel nu a dat apreciere și nu a argumentat declarațiile părții vătămate Malenchii Grigorii, care a declarat că „la data de 20 ianuarie 2020 a fost la o zi onomastică și fiind în stare de ebrietate, a căzut și s-a lovit la cap, nu ține minte ce a comunicat fiicei sale”.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul a invocat în susținerea solicitărilor sale în calitate de temei de drept pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Conform alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 6) și nu au fost întrunite elementele infracțiunii impute (pct. 8). Colegiul penal menționează că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute 5 prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțata asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal consideră că, alegațiile apărării în susținerea solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, dând o apreciere probelor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind casarea parțială a sentinței în latura stabilirii pedepsei, prin care inculpatului Malenchii Nicolai, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de un an, stabilind corect existența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii în baza căreia a fost condamnat, concluzii pe care instanța de recurs le însușește, considerând că nu este necesară repetarea acestora. Mai mult decât atât, Colegiul penal consideră necesar a menționa că, potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune recurentul este în competența și prerogativa legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în 6 art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal. În continuare, referitor la alegația ce ține de faptul că, în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, Colegiul penal explică că, prin sintagma de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea unei persoane, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea), pe când în cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost admisă de instanța de apel, iar starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța nominalizată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărârii atacate. Instanța de recurs reiterează că, în speță, reieșind din acțiunile inculpatului raportate la probele acumulate, se dovedește dincolo de orice dubiu rezonabil comiterea de către aceasta a infracțiunii de violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru de familie, manifestată prin maltratare și acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății, săvârșită în circumstanțele descrise în actul de sesizare a instanței în privința părții vătămate. Pe cale de consecință, Colegiul consideră relevant de a reaminti recurentului că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, s-a statuat că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. În opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Respectiv, având în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, după cum afirmă avocatul, ci dimpotrivă în cauză există o concordanță deplină între situația de fapt și de drept stabilită de instanțe și materialele dosarului deferit judecății. Pentru aceste motive, Colegiul penal reiterează că la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, 7 neexistând vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat de către avocatul Palade Rodica în numele inculpatului. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Malenchii Nicolai XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 aprilie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 8