1ra-2283/2020 — art. 287 alin.1 CP

1ra-2283/2020 — art. 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-404/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 septembrie 2020, în cauza penală în

privința lui

XXXXX născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.09.2019 - 08.05.2020;

Instanță de apel: 12.11.2020 - 02.09.2020;

Instanță de recurs: 09.11.2020 -14.04.2021.

a c o n s t a t a t :

Chiaburu Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1)

Cod penal, la amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a

35 000 lei.

Potrivit art.84 alin.(4) Cod penal, pedeapsa definitivă, pentru cumul de

sentințe, prin cumularea pedepselor aplicate prin prezenta sentință și prin sentința

judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 13 decembrie 2018, cu numirea pedepsei

definitive sub formă de amendă în mărime de 700 (șapte sute) unități

convenționale, ceea ce constituie 35 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă

de 128 lei în folosul statului.

Vadim la 08.08.2018, la aproximativ ora 23:30, aflându-se în centrul satului

XXXXX, intenționat din motive huliganice, în prezența la mai multe persoane,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, printr-o obrăznicie deosebită, i-a aplicat o lovitură cu palma în regiunea

cefei ofițerului de patrulare a plutonului Rîșcani-Drochia-Dondușeni al Companiei

1

nr.2 din cadrul Regimentului de patrulare ,,Nord”, Eugen Ciumac, apucându-l de

maioul uniformei de serviciu, în regiunea gâtului, trăgându-l după el, la locul

comiterii accidentului rutier. În continuarea acțiunilor sale huliganice, l-a numit cu

cuvinte necenzurate pe agentul principal a plutonului Rîșcani-Drochia-Dondușeni

al Companiei nr.2 din cadrul Regimentului de patrulare ,,Nord”, Adrian Vrînceanu,

care era îmbrăcat în uniformă și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a ieșit la fața

locului producerii accidentului rutier. Apoi, îmbrâncindu-l, i-a aplicat două lovituri

cu pumnii în regiunea pieptului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.XXXXX la Vrînceanu Adrian

se determină echimoze pe partea anterioară a hemitoracelui pe stânga, la nivelul

spațiului intercostal 3-4, de diferită intensitate și pe partea medială a brațului stâng,

leziuni care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, cu indicii -

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile, care prin

conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie achitat din motiv că fapta nu a fost comisă de dânsul, iar în caz de

reținere a infracțiunii incriminate să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului inculpatul a invocat că, sub aspectul elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate, probele administrate de către organul de

urmărire penală, cercetate în ședința de judecată, atestă că nu s-au constatat faptele

infracționale incriminate.

Apelantul a susținut că, în rezultatul examinării probelor și a declarațiilor

martorilor în cadrul cercetării judecătorești prin prisma coroborării, vinovăția în

comiterea faptei prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal nu a fost dovedită, iar

faptele descrise în învinuire nu au fost comise de acesta.

Acesta a considerat că, prin respingerea demersului de audiere a martorilor

Bădărău Ruslan și Bădărău Tatiana, i-a fost îngrădit dreptul la apărare.

3.1. Avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului a contestat cu apel

suplementar sentința, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Chiaburu Vadim să fie

achitat din motivul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat că, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se

consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar

îndoielile care nu pot fi înlăturate fiind interpretate în favoarea inculpatului și în

limita unei proceduri legale, a dat răspuns la toate chestiunile prevăzute de art.385

Cod de procedură penală.

În rezultatul examinării probelor și a declarațiilor martorilor în cadrul

cercetării judecătorești prin prisma coroborării, consideră că vinovăția lui Chiaburu

2

Vadim în comiterea faptei prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal nu a fost

dovedită.

A mai menționat avocatul că, instanța de judecată a admis un șir de încălcări

și nu a cercetat probele, materialele cauzei penale respectiv a adoptat o sentință

ilegală.

Apelantul consideră că, pe parcursul desfășurării urmăririi penale, nu au fost

administrate probe ce ar atesta prezența elementelor componente ale acestea

infracțiuni în acțiunile lui Chiaburu Vadim.

2020, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței de

condamnare fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, judecând

cauza penală instanța de fond în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității,

veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Chiaburu Vadim în comiterea infracțiunii

incriminate, constatând și reținând în acțiunile acestora fapta prevăzută de art.287

alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate, or,

instanța de fond a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei prin

prisma probelor acumulate și cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Lecturând sentința emisă de către instanța de fond s-a constat că la baza

acesteia au stat declarațiile părților vătămate Vrînceanu Adrian, Ciumac Eugen și a

martorilor Sîrghi Vadim, Pîntea Constantin, Chiaburu Alina, Găină Antonina,

Cemîrtan Mihail, precum și pe probele scrise ale prezentei cauzei penale, și anume:

procesul-verbal cu privire la constatarea infracțiunii din 20.09.2018,

înregistrat sub nr.XXXXX; raportul nr.XXXX din XXXXX prin care la

Dispeceratul Nord a parvenit înștiințarea telefonică de la Vrînceanu Adrian;

raportul din 09.08.2018 depus de subofițerul de patrulare, agent principal

Vrînceanu Adrian; raportul din 09.08.2018 depus de subofițerul de patrulare, agent

superior Eugen Ciumac; raportul de constatare medico-legală nr.XXXXX din

16.08.2018; schița accidentului rutier din 08.08.2018; raportul de expertiză

nr.XXXXX din 14.08.2018; raportul de expertiză judiciară nr.XXXXX din

20.08.2018; cererea depusă de Vrînceanu Adrian din 23.10.2018; ordonanța din

24.10.2018 de recunoaștere a lui Ciumac Eugen în calitate de parte vătămată;

caracteristica nr.XXXXX din 19.09.2018 eliberată de Primăria satului XXXXX;

comunicările nr.7901 din 05.05.2018 eliberate de ÎMSP Spitalul raional Rîșcani,

prin care se atestă că, Chiaburu Vadim nu se află la evidența medicului narcolog și

medicului psihiatru; revendicarea forma 246 în privința lui Chiaburu Vadim din

05.09.2018; cazierul contravențional eliberat pe perioada 01.01.2010-05.09.2018 în

privința lui Chiaburu Vadim; procesul verbal de confruntare din 20.12.2018 dintre

Chiaburu Vadim și Vrînceanu Adrian; procesul verbal de confruntare din

21.12.2018 dintre Lungu Ion și Ciumac Eugen; proces-verbal de confruntare din

3

21.12.2018 dintre Chiaburu Vadim și Ciumac Eugen; procesul-verbal de

confruntare din 19.06.2019 dintre partea vătămată și învinuit.

Astfel, probele administrate în cadrul prezentei cauze penale formează un

ansamblu probator, prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpatului

Chiaburu Vadim în faptele aduse în învinuire, totodată fiind totalmente combătute

argumentele invocate în cererile de apel formulate cu privire la nevinovăția

acestuia în comiterea infracțiunilor incriminate

În altă ordine de idei, apelantul nu este de acord cu aprecierea probelor

prezentate de acuzare, inclusiv declarațiile părților vătămate menționând că sunt

contradictorii, considerând că instanța de fond incorect a plasat acestea la baza

sentinței de condamnare

La acest capitol, instanța de apel a reținut că potrivit art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. În continuare, alin.(2) al acestei norme

stipulează că judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

Totodată, instanța de apel a menționat că, dezacordul părților în proces cu

soluția adoptată de instanța de judecată, nu neapărat înseamnă că soluția conține

careva erori de drept. Motivele aduse de către apelant, precum că instanța de fond

nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt, iar în urma

verificării probelor în instanța de apel, Colegiul penal a ajuns la concluzia că este

imposibilă o nouă apreciere a acestora în modul propus de autorii apelurilor

declarate, or, probele acumulate și administrate în cazul procesului sunt în

coroborare cu circumstanțele stabilite ale cazului, cu starea de fapt reținută și de

drept apreciată de către prima instanță.

De asemenea, instanța de apel a constatat ca fiind neveridice, declarațiile

martorului Lungu Ion, depuse în cadru ședinței de apel, întrucât acesta a

recunoscut că în momentul conflictului în cauză, acesta era în stare de ebrietate. La

fel, se constată ca fiind contradictorii declarațiile acestui martor, astfel, acesta

menționează că nu a văzut acțiuni agresive din partea inculpatului Vadim Chiaburu

față de colaboratorul de poliție Vrînceanu Adrian, totodată a menționat că polițistul

dat nu cunoaște unde se afla.

Instanța de apel a subliniat ca fiind incerte și declarațiile martorului Bodareu

Ruslan. Astfel, din materialele cauzei se constată că inculpatul Chiaburu Vadim la

fața locului era singur, însă martorul Bodareu Ruslan declară că inculpatul se afla

cu familia acestuia și familia sa, or, martorul în cauză expune circumstanțe ce le

cunoaște de la fața locului unde inculpatul nu era singur, acesta din urmă revenind

la fața locului de mai multe ori, acționând de unul singur.

Analizând materialele cauzei, instanța de apel a verificat motivele invocate

de către apelant, și în urma verificării efectuate a ajuns la concluzia că actele

cauzei dovedesc incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au

generat adoptarea sentinței de condamnare a lui Chiaburu Vadim în baza art.287

alin.(1) Cod penal.

4

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, cu trimitere la prevederile

art.art.16, 61, 75, 84 Cod penal, instanța de apel a notat că, reieșind din partea

descriptivă a sentinței adoptate la caz, se menționează că la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei, instanța de fond a luat în considerație gravitatea infracțiunii

comise, persoana inculpatului ( se caracterizează pozitiv la locului de trai), anterior

nu a avut atingeri cu legea penală, nu a avut atingeri cu legea contravențională, nu

se află la evidența medicului psihiatru și medicului narcolog, motivul comiterii

infracțiunii.

În opinia instanței de apel, instanța de fond ținând cont de circumstanțele

stabilite, a conchis justificat că scopul corectării și reeducării inculpatului se va

atinge fără izolarea lor de societate, fiind posibil de a stabili pedeapsa sub formă de

amendă.

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia adoptată,

solicitând dispunerea rejudecării cauzei de către instanță de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la adoptarea deciziei contestate

instanța de apel a admis în conformitate cu prevederile art.6 p.111) Cod de

procedură penală, o eroare gravă de fapt - stabilirea eronată a faptelor, în existența

sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau

prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor.

În acest sens instanța de apel a apreciat drept incerte declarațiile martorului

Bodareu Ruslan care a făcut declarații în fața instanței de apel. Ultimul a indicat că

pe parcursul conflictului care s-a declanșat la data de 08.08.2018 din s. XXXXX,

Chiaburu Vădim s-a aflat în preajma acestuia și nu a participat la conflictul cu

colaboratorii de poliței. Instanța de judecată a apreciat declarațiile ultimului incerte

si a invocat că Chiaburu Vădim a revenit de mai multe ori la fața locului de unul

singur. Astfel, aceste concluzii sunt denaturate deoarece nu corespund declarațiilor

martorului respectiv.

La fel, recurentul a menționat că, declarațiile martorului Lungu Ion ultimul a

indicat, că a fost condamnat pentru acțiunile huliganice comise față de Ciumac

Eugen, în atare situație când pentru aceiași faptă este condamnată o persoană

instanța de apel urma să se expună asupra calificării corecte a acțiunilor pretinse

din partea lui Chiaburu Vădim.

Pe parcursul desfășurării urmării penale, nu au fost administrate probe ce ar

atesta prezența elementelor componente ale acestei infracțiuni în acțiunile lui

Chiaburu Vădim. Potrivit dispoziției art.287 alin.(l) Cod penal, inițiatorul

încăierării sau al certei să fie nu victima, dar făptuitorul, făptuitorul să provoace

conflictul pentru a se răfui cu victima. In acest sens a menționat că Chiaburu

Vădim nu a acționat din care va intenții huliganice la data de 08.08.2018 cu scopul

de a încălca grosolan ordinea publică, însoțită de aplicare violenței asupra

persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită.

Ce ține de raportul de expertiză nr.XXXXX din 20.08.2018 în privința lui

5

Ciumac Eugen acesta nu este relevant în speță, dat fiind faptul că, potrivit

ordonanței de punere sub învinuire, lui Lungu Ion îi sunt încriminate acțiunea de

provocare a leziunilor corporale părții vătămate Ciumac Eugen prin aplicarea unei

lovituri cu pumnul în nas.

Ultimul aspect în opinia apărării care duce la casarea deciziei este faptul că

sentința Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani a fost contestată prin trei apeluri:

Apelul avocatului Dolghii Victor în interesele lui Chiaburu Vădim, apelul lui

Chiaburu Vădim și apelul suplimentar al avocatului Guțu Tatiana în interesele lui

Ciaburu Vădim. În partea descriptivă a deciziei se regăsește faptul că, instanța de

apel a examinat apelul avocatului Dolghii Victor, dar în partea dispozitivă a decizie

nu se expune asupra admiterii sau respingerii ultimului.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurentul invocă

temeiul pentru recurs prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Colegiul penal constată că, preponderent argumentele formulate de apărare

se referă la modalitatea de apreciere a probelor, în special recurentul obiectând

asupra depozițiilor martorilor Bodareu Ruslan, Lungu Ion și asupra raportul de

expertiză nr.201827p0353 din 20.08.2018 în privința lui Ciumac Eugen care au

fost denaturate și apreciat eronat de către instanța de apel.

La acest punct de analiză, instanța de recurs menționează că aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în

urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

6

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinență,

concludentă, veridicitate și utilitate a acestora, iar toate probele în ansamblul lor -

din punct de vedere al coroborării acestora.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului raportat la învinuirea

imputată acestuia prin actul de învinuire și sesizare a instanței.

Totodată, Colegiul penal accentuează că, argumentele avocatului invocate în

cererea de recurs privind modalitatea de apreciere au constituit obiect de examinare

în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.4, concluzii care se

însușesc de către instanța de recurs pe deplin și astfel nu se mai impune reluarea

unei motivări repetate, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a

statuat că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Nefondat este și urmează a fi respins argumentul apărării precum că,

„sentința a fost contestată prin trei apeluri: apelul avocatului Dolghii Victor în

numele inculpatului, apelul lui Chiaburu Vădim și apelul suplimentar al

avocatului Guțu Tatiana în interesele inculpatului. În partea descriptivă a deciziei

se regăsește faptul că instanța de apel a examinat apelul avocatului Dolghii

Victor, dar în partea dispozitivă a deciziei nu se expune asupra admiterii sau

respingerii acestuia”.

În acest sens instanța de recurs ține să menționeze că, apelul declarat la 18

mai 2020 (f.d.61-65) și suplementul depus la 25 mai 2020 (66-67) în esență conțin

aceleași argumente fiind semnate de către inculpatul Chiaburu Vădim și nu de

către avocatul Dolghii Victor, precum este menționat în recurs.

Mai mult, aceste alegații ale avocatului sunt denaturate și nu au un substrat

factologic și din considerentul că însăși avocatul Guțu Tatiana prin apelul

suplementar înaintat în numele inculpatului la 10.06.2021, a solicitat să fie admis

apelul declarat de către inculpatul Chiaburu Vădim, nefiind menționat și despre un

oricare alt apel depus de către avocatul Dolghii Victor.

În această ordine de idei Colegiul penal accentuează că, la lecturarea textului

deciziei recurate nu au fost stabilite discrepanțe sau carențe dintre partea

descriptivă și dispozitivă în sensul indicat în recurs, ceia ce denotă că instanța de

apel s-a expus în conformitate cu prevederile art.art.413-415 Cod de procedură

penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către

avocat nu este aplicabil din punct de vedere al prezentei eroare de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

7

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Guțu Tatiana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 02 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Chiaburu Vadim Victor,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8