1ra-5/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-5/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-5/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Burduh Victor, Craiu Nicolae

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Bodean Ina în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2018, în cauza penală în privința

lui,

Volos Eugeniu xxxx, născut la xxxxxxx, originar și

domiciliat xxxxxxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.12.2011-11.11.2013;

instanța de apel: 26.03.2014 – 17.12.2014

instanța de recurs: 08.07.2015 – 03.11.2015.

instanța de apel: 10.12.2015 –06.12.2016

instanța de recurs: 04.05.2017 – 04.07.2017.

instanța de apel: 10.08.2017 –03.12.2018

instanța de recurs: 28.11.2019 – 23.02.2021.

A C O N S T A T A T:

Volos Eugeniu a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

faptul că la data de 30 iulie 2010, deținând funcția de director al SRL „Rolsi - Com”,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții deosebit

de mari, aflându-se în mun. Chișinău, acționând prin înșelăciune și abuz de

încredere, manifestate prin declarația că întreprinderea pe care o conduce are

nevoie de cartele telefonice pentru a duce convorbiri pe serviciu, a încheiat cu SRL

„Cosicon”, reprezentată de directorul acesteia, Romanciuc Silvia, contractul

nr.xxxxxxx, prin care ar fi procurat de la ultima cartele telefonice de reîncărcare

ale operatorului de telefonie „ORANGE” SA și anume 1 375 cartele prepay în

valoare de 20 lei fiecare, 4 879 cartele prepay în valoare de 150 lei fiecare, 300

cartele prepay în valoare de 50 lei fiecare, 465 cartele prepay în valoare de 100 lei

fiecare, 100 cartele prepay în valoare de 200 lei fiecare, 100 cartele prepay în

1

valoare de 300 lei fiecare, 10 cartele prepay în valoare de 20 lei fiecare, care urmau

a fi utilizate pentru necesitățile întreprinderii pe care o gestiona. În aceeași zi, în

baza actului de predare-primire Volos Eugeniu, a primit cartelele telefonice în

număr de 8459, valoarea cărora constituia 508 950 lei. După primirea cartelelor

telefonice de la managerul de vînzări al SRL „Cosicon”, Barbăscumpă Valeriu,

inculpatul Volos Eugeniu le-a însușit, folosindu-le în scopuri personale, prin ce a

cauzat SRL „Cosicon” o daună materială în sumă de 508 950 lei.

Prima instanță și-a motivat soluția invocând că escrocheria imputată nu a

avut loc, invocând că „…în acest caz sub pretinsa tranzacție de cartele de telefonie mobilă

au fost camuflate raporturile civile care ulterior au fost puse pe seama lui Eugeniu Volos,

odată cu apariția de a-l denunța”

conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii

Generale, Bacalîm Lilian, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Volos Eugeniu să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal și condamnat la

o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 12 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

2014 apelul declarat de procurorul în secția conducere a urmăririi penale în

organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, Bacalîm Lilian, a fost

admis, casată sentința judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013

și pronunțață o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează : Volos Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și a fost condamnat la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 3 ani.

Termenul executării pedepsei închisorii a fost calculat din momentul reținerii

lui Volos Eugeniu.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasându-se de la Volos Eugeniu în beneficiul

părții vătămate „Cosicon” SRL prejudiciul material în sumă de 508 950 lei.

Victor în numele inculpatului Volos Eugeniu, prin care, indicând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia, cu menținerea sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

11 noiembrie 2013, prin care Volos Eugeniu a fost achitat din motivul lipsei faptei

infracționale prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și anularea tuturor măsurilor

de asigurare. În motivarea recursului recurentul invocă că a fost încălcat dreptul

inculpatului și la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat următoarele motive :

- la emiterea deciziei instanța de apel a încălcat cerințele art. 384 alin. (3), (4)

și art. 415 alin. (2) pct.1 Cod de procedură penală;

2

- instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare în baza probelor care

nu au fost cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, sentința fiind de

achitare. Este vorba de declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica,

Ursu Tatiana, Barbăscumpă Vasile, care sunt martorii acuzării și declarațiile lor în

cadrul urmăririi penale, atunci cînd în ședințele instanței de fond martorii dați nu

au putut confirma declarațiile inițiale și acest fapt a servit în mare parte drept temei

pentru a emite o sentință de achitare. Instanța de apel nu era în drept conform

prevederilor legale și practicii constante să pronunțe o hotărâre de condamnare

fără audierea martorilor acuzării, fiind încălcat art.6 CEDO;

- instanța de apel a ignorat înscrisul prezentat de către apărare în ședința

instanței de apel, care incontestabil confirmă faptele și argumentele lui

Volos Eugeniu, invocate de el și în instanța de fond și în instanța de apel despre

inexistența infracțiunii incriminate și despre inexistența posibilității reale de a

comite acțiunile incriminate;

- instanța de apel a ignorat și faptul constatat în ședința instanței de fond, că

martorul Nichifor Aurica este soția lui Nichifor Adrian și este contabil șef și la

întreprinderea SRL „Rolsi-Com” și la întreprinderea SRL „Cosicon”, iar sora

dreaptă a lui Nichifor Adrian – Romanciuc Silvia este administratorul SRL

„Cosicon”;

- instanța de apel a ignorat motivul răzbunării lui Nichifor Adrian, confirmat

prin copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014 (f.d. 41-45, vol.

III), prin care Nichifor Adrian este condamnat în baza art. 314 alin. (1) Cod penal –

constrîngerea de a face declarații mincinoase, iar Volos Eugeniu este parte

vătămată fiind constrîns și amenințat de a face declarații mincinoase;

- inculpatul Volos Eugeniu nu a dispus nicicînd de ștampila întreprinderii,

lui nu iau fost încredințate bunuri;

- plângerea la organele de drept a fost depusă pe 01 noiembrie 2010 de către

Nichifor Aurica și Romanciuc Silvia, pe cînd achitarea pentru cartele urma să

înceapă de pe 16 noiembrie 2010 conform contractului;

- la 07 iunie 2010 inculpatul Volos Eugeniu a depus cerere de concediere și

din 17 iunie 2010 el nu a mai activat în SRL „Rolsi-Com”;

- este dosar fabricat în scop de răzbunare a lui Nichifor Adrian pe el, pentru

condamnare în baza art.314 alin. (1) Cod penal, unde inculpatul Volos Eugeniu la

denunțat pe fostul său patron, care și în prezent îl amenință.

03 noiembrie 2015 a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul

Potlog Victor în numele inculpatului Volos Eugeniu, casată total decizia Curții de

Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Volos Eugeniu

și dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, potrivit

sentinței, prima instanță l-a achitat pe Volos Eugeniu pe învinuirea adusă în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

3

întemeindu-și soluția pe probele descrise în sentință și cercetate în ședința de

judecată, cum sunt - declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica,

Ursu Tatiana, Barbăscumpă Vasile, declarațiile inculpatului Volos Eugeniu și

actele scrise.

Procurorul în susținerea apelului, a invocat că achitarea lui Volos Eugeniu

este neîntemeiată, deoarece probele administrate în cadrul urmăririi penale, și a

anume declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana,

Barbăscumpă Vasile cert confirmă vinovăția acestuia. Instanța de apel, admițînd

apelul procurorului, a casat sentința de achitare a lui Volos Eugeniu și, rejudecând

cauza, a pronunțat o nouă hotărâre de condamnare a acestuia conform învinuirii

înaintate, în baza acelorași probe examinate de către prima instanță, limitându-se

doar la citirea acestora. Procurorul a solicitat (f. d. 54, vol. III) audierea din nou în

instanța de apel a martorilor Romanciuc Silvia, Ursu Tatiana, Barbăscumpă Vasile,

declarațiile cărora constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului, dar nu a reușit să asigure

prezența lor pentru a fi audiați. Astfel, nu s-au respectat prevederile art. 415

alin. (21) Cod de procedură penală și jurisprudența CEDO.

Instanța de recurs a remarcat că, pentru un probatoriu legal la pronunțarea

unei hotărâri de condamnare a inculpatului după o sentință de achitare,

declarațiile acuzatorii ale părților vătămate și a martorilor urmau a fi obținute cu

respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării

cauzei, ce nu s-a realizat în speța dată.

Totodată, instanța de recurs a constatat, că dând apreciere probelor

examinate în prima instanță, ultima amănunțit a descris în sentință motivele care

au dus la concluzia de achitare, de apreciere critică a unor probe cum sunt :

declarațiile martorilor Barbăscumpă Vasile (f.d. 205, vol. II); Nichifor Aurica (f.d.

205-206, vol. II); Romanciuc Silvia (f.d. 206, vol. II), statuând camuflarea unor

raporturi civile.

Instanța de apel, având cumulul de probe descrise, analizate și apreciate în

sentință, care au dus la achitarea inculpatului, admițînd apelul procurorului, cu

rejudecarea cauzei și adoptînd o soluție de condamnare în baza acelorași probe,

urma să facă o analiză – apreciere proprie a acestor probe, indicând motivele care

au dus la reaprecierea acestor probe, cum și unde la concret a greșit prima instanță

apreciind aceste probe.

din 06 decembrie 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat de procurorul în

Procuratura Generală, Bacalîm Lilian, menținând sentința fără modificări.

în Procuratura de Circumscripție Chișinău – Brigai Sergiu, prin care, indicând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a expus următoarele argumente:

4

- instanța de apel în decizia sa în nici un fel nu s-a expus asupra motivelor

descrise în apelul procurorului.

Or, instanța a reținut motivele invocate de instanța de fond la adoptarea

sentinței judecată și a considerat că „nu se mai impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea, demonstrând cu prisosință soluția dată de prima

instanță”.

Procurorul a considerat că, printr-o astfel de motivare instanța de apel nu a

soluționat fondul apelului, în situația când motivele de achitare a inculpatului au

fost criticate de către procuror în apelul său cu aducerea unor argumente concrete

asupra cărora instanța de apel era obligată să se expună;

- procurorului a menționat că, inculpatul a fost achitat, deși conform

raportului de expertiză nr. xxxxxxx din 18 martie 2011, s-a constatat, că

semnăturile depuse la pozițiile „Cumpărătorul” pe contractul nr. xxxxxxx din 30

iulie 2010 încheiat între SRL „Rolsi-Com” și SRL „Cosicon”; Actul de primire-

predare, anexa nr. 1 la contract nr. xxxxxxx și semnătura depusă la poziția „primit

încărcătura, destinator pe factura de expediție seria XX nr. xxxxxxx din 30 iulie

2010 sunt executate de către inculpatul Volos Eugeniu. Raportul de expertiză nr.

xxx din 14 aprilie 2011, prin care s-a stabilit, că semnăturile depuse la pozițiile

„Cumpărătorul” pe contractul nr. xxxxxxx din 30 iulie 2010 încheiat între SRL

„Rolsi-Com” și SRL ,,Cosicon”; Actul de primire - predare, anexa nr. 1 la contract

nr. xxxxxxx și semnătura de la poziția „primit încărcătura, destinator” pe factura

de expediție seria XX nr. xxxxxxx din 30.07.2010, sunt executate de către una și

aceeași persoană și anume de către cet. Volos Eugeniu. Raportul de expertiză nr.

xxxxxxx din 28 septembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că blancheta facturii

de expediție seria XX nr. xxxxxxx din 30 iulie 2010 a fost confecționată la

întreprinderea specializată în confecționarea blanchetelor pentru documente.

Consecutivitatea aplicării impresiunilor de ștampilă rotundă, semnăturilor în

raport cu textul tipărit de pe actul de primire predare - anexa nr. 1 la contractul nr.

xxxxxxx din 30 iulie 2010 a fost următoarea: executat textul tipărit ce reprezintă

conținutul facturii de expediție apoi executate semnăturile și aplicate impresiunile

de ștampilă. Consecutivitatea aplicării impresiunilor de ștampilă rotundă,

semnăturilor în raport cu textul tipărit de pe actul de primire -predare - anexa nr.

1 la contractul nr. xxxxxxx din 30 iulie 2010 a fost următoarea: executat textul

tipărit ce reprezintă conținutul actului de primire predare apoi executate

semnăturile și aplicate impresiunile de ștampilă. Consecutivitatea aplicării

impresiunilor de ștampilă rotundă semnăturilor în raport cu textul tipărit de pe

contractul nr. xxxxxxx din 30 iulie 2010 a fost următoarea: executat textul tipărit ce

reprezintă conținutul actului de primire predare apoi executate semnăturile și

aplicate impresiunile de ștampilă. Acestor probe, care în opinia procurorului

răstoarnă versiunea inculpatului nu au fost în general apreciate de către instanța

de fond cât și de către instanța de apel;

- referitor la audierea martorilor acuzării, procurorul a indicat că reieșind din

prevederile art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, au fost date citirii

5

declarațiilor martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Andrian și Barbăscumpă

Vasile, date în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată în primă instanță.

2017 a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău – Brigai Sergiu, casată total decizia Curții de Apel

Chișinău din 17 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Volos Eugeniu și

dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

9.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a reținut că, potrivit

rechizitoriului inculpatul a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, prin cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari.

Instanța de apel în acest aspect a conchis că prin ansamblul de probe cercetate

în ședința de judecată nu se confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate prin actul de învinuire și astfel, inculpatul Volos Eugeniu nu

a săvârșit fapta ce i se incriminează.

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă

inculpatului, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, Colegiul penal a ajuns la concluzia

că, instanța de apel nu a dat apreciere tuturor probelor în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dar s-a rezumat doar la menționarea

faptului că partea acuzării nu a prezentat probe care să confirme vinovăția

inculpatului.

Totodată, instanța de recurs ordinar a notat că, în motivarea soluției adoptate,

instanțele de fond au acceptat poziția apărării fără a da apreciere probelor

prezentate, astfel conform raportului de expertiză nr. xxxxxxx din 18.03.2011, s-a

constatat, că semnăturile de la pozițiile „Cumpărătorul” pe contractul nr. xxxxxxx

din 30.07.2010 încheiat între SRL „RolsiCom” și SRL „Cosicon”; Actul de primire-

predare, anexa nr. 1 la contract nr. xxxxxxx și semnătura de la poziția „primit

încărcătura, destinator pe factura de expediție seria XX nr. xxxxxxx din 30.07.2010

sunt executate de către inculpatul Volos Eugeniu. Raportul de expertiză nr.

xxxxxxx din 14.04.2011, prin care s-a stabilit, că semnăturile depuse la pozițiile

„Cumpărătorul” pe contractul nr. xxxxxxx din 30.07.2010 încheiat între SRL „Rolsi-

Com” și SRL ,,Cosicon”; Actul de primire - predare, anexa nr. 1 la contract nr.

xxxxxxx și semnătura de la poziția „primit încărcătura, destinator” pe factura de

expediție seria XX nr. xxxxxxx din 30.07.2010, sunt executate de către una și aceiași

persoană și anume de către cet. Volos Eugeniu. Raportul de expertiză nr. xxxxxxx

din 28 septembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că blancheta facturii de

expediție seria XX nr. xxxxxxx din 30.07.2010 a fost confecționată la întreprinderea

specializată în confecționarea blanchetelor pentru documente.

Astfel, instanța de recurs reținut că, la judecarea apelului, instanța de apel

urma să efectueze o analiză amplă a tuturor probelor prezentate, adică

declarațiilor martorilor în coroborare cu procesele-verbale, a contractelor, acestea

jucând un rol de importanță la calificarea acțiunilor.

6

din 03 decembrie 2018 a admis apelul declarat de procurorul în Procuratura

Generală, Bacalîm Lilian, casând sentința primei instanțe, a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Volos Eugeniu

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis și

cu privarea de dreptul de a gestiona bunuri și de a ocupa funcții administrative pe

un termen de 5 ani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, inculpatul cu certitudine

prin acțiunile sale prejudiciabile a comis infracțiunea prevăzută la art. 190 alin. (5)

Cod penal, or vinovăția acestuia se demonstrează prin cumul de probe

administrate și analizate de către instanțele de judecată.

Instanța de apel a mai notat că prima instanță, la pronunțarea sentinței, nu

s-a conformat cerințelor statuate la art. 101 Cod de procedură penală, deoarece nu

a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, oferind astfel o aprecieze

necorespunzătoare probelor.

Suplimentar, instanța de apel a indicat că, acțiunile inculpatului Volos

Eugeniu, au fost consecvente și îndreptate nemijlocit spre însușirea în beneficiul

personal a bunurilor SRL „Consicon”, adică a cartelelor de încărcare a telefoanelor

mobile, în sumă totală de 508950 lei, cunoscând cu certitudine că întreprinderea

dată, nu dispune de mijloace pentru a rambursa suma dată.

Tot în acest context, instanța de apel a punctat că, prima instanță eronat a

constatat că transmiterea de facto a cartelelor de reîncărcare pentru telefoanele

mobile în număr de 859 de cartele în sumă totală de 508 950 lei, nu ar fi avut loc,

reieșind din răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale și răspunsul

Inspectoratului Fiscal de Stat, precum că în perioada anului 2010, între SRL

„Consicon” și SRL „Rolsi-Com” nu ar fi avut loc careva tranzacții, or, în cazul de

față, tranzacția de jure și de facto a avut loc, iar neînregistrarea și/sau nedeclararea

acesteia la organele abilitate cu control financiar-fiscal, nu poate constitui temei de

a considera că tranzacția nu a avut loc, ba mai mult, transmiterea cartelelor rezultă

din cumulul de probe administrat în prezenta cauză penală.

Cu referire la categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de

apel, prin prisma prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a remarcat că

pedeapsa cu închisoare stabilită inculpatului , pe un termen de opt ani cu

executare într-un penitenciar de tip închis, cu aplicarea pedepsei complimentare,

va realiza scopul de reeducare.

Cu referire la acțiunea civilă înainatată de partea vătămată SRL „Consicon”,

instanța de apel a observat că, din materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine

faptul că, cuantumul acțiunii civile în speță este determinat cu exactitate, fiind

confirmat prin contractul nr. xxxxxxx din 30 iulie 2010, factura fiscală seria XX, nr.

xxxxxxx din 30 iulie 2010, și actul de predare- primire, anexa nr. 1 la contractul nr.

xxxxxxx din 30 iulie 2010, context în care, având ca temei prevederile art. 219 și art.

7

225 Cod de procedură penală, a fost dispusă încasarea prejudiciului material

cauzat prin infracțiune în cuantumul solicitat.

Bodean Ina în numele inculpatului, prin care, indicând temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013,

prin care Volos Eugeniu a fost achitat din motivul lipsei faptei infracționale

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea recursului au fost invocate următoarele argumente:

- procurorul a solicitat audierea din nou în instanța de apel a martorilor

Nichifor Aurica, Romanciuc Silvia, a reprezentantului părții vătămate, declarațiile

cărora constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului, dar nu a reușit să asigure prezența lor

pentru a fi audiați. Astfel, nu s-au respectat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală și jurisprudența CtEDO. Pentru un probatoriu legal la

pronunțarea unei hotărîri de condamnare a inculpatului după o sentință de

achitare, declarațiile acuzatorii ale părților vătămate și a martorilor urmau a fi

obținute cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității

judecării cauzei, ceea ce nu s-a realizat în speța data. Mai mult, în ședințele

instanței de fond, martorii vizați nu au putut confirma declarațiile inițiale și acest

fapt a servit în mare parte drept temei pentru a emite o sentință de achitare, prima

instanța dând apreciere probelor examinate și descriind amănunțit în sentință

motivele care au dus la concluzia de achitare. În aceste circumstanțe, instanța de

apel nu a fost în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

nemijlocită a martorilor acuzării în ședința de judecată, or, în speță, a fost încălcat

dreptul inculpatului la un proces echitabil, consfințit în art. 6 CEDO;

- partea acuzării, în susținerea apelului asupra sentinței de achitare, nu a

îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor suplimentare, ce ar

servi temei pentru o reapreciere a probelor de către instanța de apel;

- instanța de apel, încălcând principiul nemijlocirii procesului penal, principiul

contradictorialității și prezumția nevinovăției, a pus la baza deciziei de

condamnare a inculpatului depozițiile reprezentantului părții vătămate

Balan Vladimir și a martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica,

Barbăscumpă Vasile, care au fost „lecturate” de către procurorul participant în

ședința de judecată, fără audierea nemijlocită, din nou, a acestora în instanța de

apel, indicând că „acuzarea a fost in imposibilitate să asigure prezența persoanelor

sus-enunțate” (pct. 34 din Decizie);

- instanța de apel, judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată,

nu a acordat eficiență deplină prevederilor alin. (4) art. 100 Cod de procedură

penală prin prisma analizei conținutului lor și le-a dat o apreciere injustă potrivit

art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, fără stabilirea neechivocă a tuturor

aspectelor de fapt și de drept, formulând o concluzie greșită referitor la vinovăția

8

inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, astfel că, activitatea instanței de

apel prin prisma verificării și aprecierii probelor s-a rezumat la trecerea în revistă

și descrierea probelor administrate la judecarea apelului, fără a supune analizei

conținutul acestora. Instanța de apel s-a redus la fraze generale, fără a se pronunța

asupra argumentelor apărării;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere înscrisul prezentat de către apărare în

ședința instanței de apel, care incontestabil confirmă faptele și argumentele lui

Volos Eugeniu, invocate de el și în instanța de fond, și în instanța de apel, despre

inexistența infracțiunii incriminate și despre inexistența posibilității reale de a

comite acțiunile imputate și anume - decizia Curții de Apel Chișinău din

04 septembrie 2014, prin care a fost menținută în vigoare sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 26 martie 2014. Or, înscrisul respectiv probează

faptul condamnării lui Andrian Nichifor (fondatorul întreprinderilor SRL

„Rolsi-Com” și SRL „Cosicom”, soțul martorului Nichifor Aurica și fratele

martorului Romanciuc Silvia) în baza art. 314 alin. (1) Cod penal - constrângerea

de a face declarații mincinoase și confirmă declarațiile inculpatului privind

dependența sa față de Nichifor Andrian, constrângerea sa fizică și psihică de a

activa în calitate de director la SRL „Rolsi-Com” și de a executa necondiționat

indicațiile acestuia. În contextul dat, se confirmă declarațiile inculpatului precum

că el figura formal ca director al SRL ”Rolsi-Com”, nu deținea ștampila și

documentele contabile ale întreprinderii, firma fiind administrată, de facto, de

către Andrian Nichifor și soția acestuia Aurica Nichifor. Mai mult, reieșind din

relațiile tensionate dintre inculpat și A. Nichifor la acel moment, este absolut

nefondată și alogică alegația precum că lui Volos Eugeniu i-au fost încredințate

careva bunuri ale întreprinderii;

- instanța de apel a ignorant faptul că, în cadrul examinării cauzei s-a confirmat

că SRL "Cosicom” nu a avut niciodată un așa număr de cartele - 8459 (nefiind

prezentate probe in sensul dat), circumstanță ce denotă caracterul fictiv al

tranzacției încheiate, iar cumpărătorul nu avea posibilitatea de a achita prin

materiale de construcții, deoarece SRL „Rolsi-Com” nu dispunea de astfel de

bunuri, iar directorul SRL „Cosicon” Romanciuc S. cunoștea despre acest fapt;

- este neîntemeiată concluzia instanței de apel expusă în pct. 55 a deciziei

atacate, precum că instanța de apel nu poate reține argumentele inculpatului în

partea în care a indicat ca la data întocmirii contractului deja se eliberase din

funcție, deoarece la dosar lipsește cererea de eliberare autentificată corespunzător,

înregistrată la oficiul angajatorului. Sub aspectul dat, s-a menționat ca

împrejurarea vizată denotă încă odată caracterul unilateral al urmării penale,

organul de urmărire penală ignorând obligația prevăzută de art. art. 19, 254 Cod

de procedură penală, de a lua toate masurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidența

atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului

cât și celea ce îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau

agravează răspunderea. Or, dovedirea acuzațiilor si administrarea probelor de

9

vinovăție este pusă în sarcina acuzării, iar învinuitul sau inculpatul, beneficiind

de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat, considerând

corecte constatările instanței de apel.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și

să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță, acesta

se întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, și anume sub aspectul că: „hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a

afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticele

aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece la o

nouă rundă a procedurilor de judecare a cauzei în ordine de apel, nu au fost

respectate pe deplin prevederile procesual penale cu privire la rejudecarea

cauzei.

În acest contest instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

10

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

În acest context, Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca

o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436

alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia

contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că

în speța dedusă judecății, prin deciziile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 03 noiembrie 2015 și din 04 iulie 2017, deciziile instanțelor de apel

din 17 decembrie 2014 și din 06 decembrie 2016, au fost casate total cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, unul din motivele de bază care au constituit temei de remitere a

cauzei la rejudecare reprezintă faptul, că după pronunțarea sentinței de achitare,

instanța de apel avea obligația să respecte prevederile art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, potrivit cărora judecând apelul declarat împotriva sentinței

de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării

solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile

lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului.

La caz, potrivit deciziei instanței de apel (f.d. 153 - 156, vol. IV), rezultă că

aceasta după o sentință de achitare a primei instanțe și-a întemeiat decizia de

condamnare a inculpatului Volos Eugeniu în comiterea infracțiunii prevăzute de

11

art. 190 alin. (5) Cod penal, numai pe declarațiile inculpatului care nu recunoaște

vinovăția, precum și pe declarațiile reprezentantului părții vătămate - Mitrofan

Valeriu și a martorilor acuzării Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana,

Barbăscumpă Vasile date în cadrul procesului de judecată în prima instanță și la

urmărirea penală citite în ședința instanței de apel (f.d. 125-126, vol. IV), fără ca

aceștia să fie audiați din nou pe viu în ședința de judecată a instanței de apel,

conform prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

În acest context, se conchide că la judecarea apelului, instanța de apel a

procedat contrar prevederilor art. 6 CEDO, încălcând dreptul la un proces

echitabil, și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat

în cauze similare, că martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CtEDO în cauza Spînu

împotriva României din 29 aprilie 2008, §60).

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că instanța de apel nu este în drept

să pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din

prima instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în

temeiul cărora fusese achitat în prima instanță, în asemenea situație, instanța de

apel urmează să procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor

martori ai acuzării solicitați de părți (hotărârile CtEDO în cauzele Popovici împotriva

Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, Dănila împotriva României din 8 martie 2007,

La caz, acuzatorul de stat nu a solicitat, după o sentință de achitare, audierea

martorilor acuzării, iar instanța de apel a pus la baza soluției de condamnare,

depozițiile acestora din prima instanță, dându-le o altă apreciere. Astfel, a

adoptat o poziție opusă celei din hotărârea primei instanțe, care l-a achitat pe

inculpat.

Adică, în speță, inculpatul a fost declarat vinovat pe baza acelorași mărturii

care i-au determinat pe primii judecători să se îndoiască de temeinicia acestor

declarații respingându-le și adoptând o soluție de achitare a acestuia în primă

instanță.

Prin urmare, Colegiul consideră că pronunțarea condamnării inculpatului

fără audierea martorilor, deși acesta fusese achitat, este contrară cerințelor unui

proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenție. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile sale de condamnare pe probele cercetate de

către prima instanță, care a dispus achitarea.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. art. 24, 26 Cod de procedură penală, lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, în cazul în care o instanță de apel

este chemată să examineze o cauză cu privire la fapte și probleme de drept și să

facă o evaluare completă a problemei vinovăției sau a nevinovăției

12

reclamantului, nu se poate ca aceste probleme să fie examinate fără analiza

nemijlocită a probelor (cauzele Constantinescu c. României, nr.28871/95; Marcos

Barrios c. Spaniei, nr.17122/07).

De asemenea, în cauza Kashlev c. Estoniei, nr. 22574/08, § 48-50, 26.04.2016,

Curtea a precizat că autoritatea responsabilă de a decide cu privire la vinovăția

sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să asculte victimele, învinuitul

și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea acestora și că evaluarea

credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi realizată, de obicei, doar prin

citirea unei înregistrări a declarațiilor lor, cu atât mai mult în cazul în care sunt

avute în vedere doar unele declarații.

Totodată, Curtea a reținut că condamnarea reclamantului fără audierea sa,

a victimelor și a martorilor, după achitarea acestuia de către prima instanță, este

contrară garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

De altfel, Colegiul penal lărgit menționează și faptul, că în baza principiului

contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probațiunii în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului

de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului, inclusiv

prezentarea și audierea martorilor, această obligație îi revine „(…) celor care au

responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția unui acuzat (…)” (cauza

CtEDO Dan c. Moldovei din 05.07.2011).

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de condamnare a inculpatului Volos Eugeniu în baza art.190 alin. (5) Cod

penal, fără a purcede nemijlocit la audierea martorilor acuzării, audiind doar

inculpatul, iar declarațiile martorilor au fost doar citite.

Astfel în speță se atestă prezența temeiului de casare prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, eroare care nu poate fi corectată de către instanța de

recurs, fapt ce generează necesitatea casării deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale

indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din

recursul declarat, nominalizate și în prezenta decizie, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în ședința de

judecată a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de

procedură penală, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces

de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și

13

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Volos Eugeniu xxxx și dispune

rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Volos Eugeniu xxxx se eliberează imediat din penitenciar dacă nu execută

arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată la 08 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

Burduh Victor

Craiu Nicolae

14