1ra-1005/2015 — art.190 al.5 CP

1ra-1005/2015 — art.190 al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-1005/2015

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

03 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin și Moraru

Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Potlog Victor în numele inculpatului Volos Eugeniu, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, în cauza penală

privindu-1 pe

Volos Eugeniu Ion, născut la 18 septembrie 1973, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, comuna Tohatin, str. Trandafirilor,

164;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Eugeniu a fost achitat pe art. 190 alin. (5) Cod Penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

acuzat de faptul că la data de 30 iulie 2010, deținînd funcția de director al SRL „Rolsi-

Com”, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții deosebit

de mari, aflîndu-se în mun. Chișinău, acționînd prin înșelăciune și abuz de încredere,

manifestate prin declarația că întreprinderea pe care o conduce are nevoie de cartele

telefonice pentru a duce convorbiri pe serviciu, a încheiat cu SRL „Cosicon”, reprezentată

de directorul acesteia, Romanciuc Silvia, contractul nr.3007/10, prin care ar fi procurat

de la ultima cartele telefonice de reîncărcare ale operatorului de telefonie „ORANGE”

SA și anume 1 375 cartele prepay în valoare de 20 lei fiecare, 4 879 cartele prepay în

1

valoare de 150 lei fiecare, 300 cartele prepay în valoare de 50 lei fiecare, 465 cartele

prepay în valoare de 100 lei fiecare, 100 cartele prepay în valoare de 200 lei fiecare, 100

cartele prepay în valoare de 300 lei fiecare, 10 cartele prepay în valoare de 20 lei fiecare,

care urmau a fi utilizate pentru necesitățile întreprinderii pe care o gestiona. În aceiași zi,

în baza actului de predare-primire Volos Eugeniu, a primit cartelele telefonice în număr

de 8459, valoarea cărora constituia 508 950 lei. După primirea cartelelor telefonice de la

managerul de vînzări al SRL „Cosicon”, Barbăscumpă Valeriu, inculpatul Volos Eugeniu

le-a însușit, folosindu-le în scopuri personale, prin ce a cauzat SRL „Cosicon” o daună

materială în sumă de 508 950 lei.

Prima instanță și-a motivat soluția invocînd că escrocheria imputată nu a avut loc, a

statuat raporturi civile camuflate.

urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, Bacalîm

Lilian, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Volos Eugeniu să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de

închisoare, pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu admiterea

integrală a acțiunii civile.

apelul declarat de procurorul în secția conducere a urmăririi penale în organele centrale

ale MAI și SV a Procuraturii Generale, Bacalîm Lilian, a fost admis, casată sentința

judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013 și pronunțață o hotărîre nouă,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează : Volos Eugeniu a fost

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și a

fost condamnat la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de

3 ani.

Termenul executării pedepsei închisorii a fost calculat din momentul reținerii lui

Volos Eugeniu.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la Volos Eugeniu în beneficiul părții

vătămate „Cosicon” SRL prejudiciul material în sumă de 508950 lei.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, soluția privind

achitarea lui Volos Eugeniu este neîntemeiată și contrară probelor administrate pe cauza

penală vizată, or, este cert și evident demonstrată învinuirea formulată de organul de

urmărire penală, astfel că instanța de fond a făcut o analiză eronată a probelor prezentate.

Vinovăția acestuia fiind dovedită prin verificarea probelor administrate de organul de

urmărire penală și cercetate pe parcursul examinării cauzei, cum ar fi:

2

- declarațiile reprezentantului părții vătămate „Cosicon” SRL, Mitrofan Valeriu;

- declarațiile martorului Romanciuc Silvia;

- declarațiile martorului Nichifor Aurica;

- declarațiile martorului Ursu Tatiana;

- declarațiile martorului Barbăscumpă Vasile;

- procesul-verbal de examinare a documentelor și anume a contractului de vînzare

cumpărare, factura de expediție și anexa la contract din 15.03.2011;

- raportul de expertiză nr.891 din 18.03.2011;

- raportul de expertiză nr. 788 din 14.04.2011;

- raportul de expertiză nr. 3437 din 28.09.2011;

Astfel, cercetînd probele administrate prin prisma prevederilor vizate mai sus,

instanța de apel a considerat demonstrată integral vina inculpatului Volos Eugeniu, de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, după semnele calificative

- escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

La fel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond eronat a constatat că

transmiterea de facto a cartelelor de reîncărcare în număr de 8459, cartele în sumă totală

de 508950 lei, nu ar fi avut loc, reieșind din răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale de Stat și răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat, precum că în perioada anului

2010, între „Cosicon” SRL și „Rolsi-Com” SRL, nu ar fi avut loc careva tranzactii, or, în

cazul de față tranzactia de iure și de facto a avut loc, iar neînregistrarea și/sau nedeclararea

acesteia la organele abilitate cu control financiar-fiscal, nu poate constitui temei de a

considera că tranzacția nu a avut loc.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond eronat și mult prea pripit a conchis că

infracțiunea de escrocherie nu a avut loc, or, transmiterea de facto a cartelelor de

reîncărcare a fost confirmată integral prin probele administrate și cercetate supra. La fel,

instanța de fond eronat și mult prea pripit a analizat critic declarațiile martorului

Barbăscumpă Vasile, precum că acesta nu ar fi răspuns concret dacă ștampila de pe

contract a fost originală și dacă ar fi văzut actele specificate în cauză, or, martorul a

confirmat cu certitudine transmiterea bunurilor către inculpatul Volos Eugeniu, astfel că

declarațiile acestuia coroborează cu declarațiile celorlalți martori și probe administrate,

iar faptul că martorul nu-și amintește unele lucruri, nu poate constitui temei de apreciere

critică a acestor declarații, avînd în vedere perioada de cînd a fost comisă infracțiunea.

Instanța de apel a statuat că pronunțarea unei sentințe de achitare contravine

totalmente situației de fapt, or, probele administrate și cercetate pe parcursul judecării

cauzei în instanța de fond și apel, denotă clar și evident existența în acțiunile inculpatului

a infracțiunii de escrocherie, cu cauzare de daune în proporții deosebit de mari.

3

în numele inculpatului Volos Eugeniu, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013, prin care Volos

Eugeniu a fost achitat din motivul lipsei faptei de infracțiune prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal și anularea tuturor măsurilor de asigurare. În motivarea recursului

recurentul invocă că a fost încălcat dreptul inculpatului și la un proces echitabil prevăzut

de art. 6 CEDO.

La fel, se invocă următoarele motive :

- la emiterea deciziei instanța de apel a încălcat cerințele art. 384 alin. (3), (4) și art.

415 alin. (2) pct.1 Cod de procedură penală;

- instanța de apel a pronunțat o hotărîre de condamnare în baza probelor care nu au

fost cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, sentința fiind de achitare. Este

vorba de declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana,

Barbăscumpă Vasile, care sunt martorii acuzării și declarațiile lor de la ancheta

preliminară sunt acuzatorii, atunci cînd în ședințele instanței de fond martorii dați nu

au putut confirma declarațiile inițiale și acest fapt a servit în mare parte drept temei

pentru a emite o sentință de achitare. Instanța de apel nu era în drept conform normei

legale să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea martorilor acuzării, fiind

încălcat art.6 CEDO;

- instanța de apel a ignorat înscrisul prezentat de către apărare în ședința instanței de

apel, care incontestabil confirmă faptele și argumentele lui Volos Eugeniu, invocate

de el și în instanța de fond și în instanța de apel despre inexistența infracțiunii

incriminate și despre inexistența posibilității reale de a comite acțiunile incriminate;

- instanța de apel a ignorat și faptul constatat în ședința instanței de fond, că martorul

Nichifor Aurica este soția lui Nichifor Adrian și este contabil șef și la întreprinderea

SRL „Rolsi-Com” și la întreprinderea SRL „Cosicon”, iar sora dreaptă a lui Nichifor

Adrian – Romanciuc Silvia este administratorul SRL „Cosicon”;

- instanța de apel a ignorat motivul răzbunării lui Nichifor Adrian, confirmat prin copia

deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014 (f.d. 41-45, vol. III), prin

care Nichifor Adrian este condamnat în baza art. 314 alin. (1) Cod penal –

constrîngerea de a face declarații mincinoase, iar Volos Eugeniu este parte vătămată

fiind constrîns și amenințat de a face declarații mincinoase;

- inculpatul Volos Eugeniu nu a dispus nicicînd de ștampila întreprinderii, lui nu i-au

fost încredințate bunuri;

- plîngerea la organele de drept a fost depusă pe 01 noiembrie 2010 de către Nichifor

Aurica și Romanciuc Silvia, pe cînd achitarea pentru cartele urma să înceapă de pe

4

16 noiembrie 2010 conform contractului;

- la 07 iunie 2010 inculpatul Volos Eugeniu a depus cerere de concediere și din 17

iunie 2010 el nu a mai activat în SRL „Rolsi-Com”;

- este dosar fabricat în scop de răzbunare a lui Nichifor Adrian pe el, pentru

condamnare în baza art.314 alin. (1) Cod penal, unde inculpatul Volos Eugeniu la

denunțat pe fostul său patron, care și în prezent îl amenință.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței

de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, fiind obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd cauza în ordine de apel, poate adopta decizia de admitere a apelului, casînd

sentința parțial sau total, rejudeca cauza și pronunța o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

Potrivit dispozițiilor art.417 alin.(1) pct.8) din același cod, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept, care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță.

Prin Hotărîrile Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) în cauzele

Popovici împotriva Republicii Moldova din 27 noiembrie 2007, Spînu împotriva

României din 29 aprilie 2008, CEDO a constatat ca încălcare a prevederilor art.6 § 1 ale

Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale din 04

noiembrie 1950, rejudecarea cauzelor fără a examina probele învinuirii în prezența

inculpatului, fără a se audia personal inculpatul și fără să fi fost audiat măcar martorul

acuzării, într-o ședință publică cu scopul de a asigura procedura contradictorie.

Potrivit sentinței, prima instanță l-a achitat pe Volos Eugeniu pe învinuirea adusă în

baza art.190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

întemeindu-și soluția pe probele descrise în sentință și cercetate în ședința de judecată,

cum sunt - declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana,

Barbăscumpă Vasile, declarațiile inculpatului Volos Eugeniu și actele scrise.

5

Procurorul în susținerea apelului, a invocat că achitarea lui Volos Eugeniu este

neîntemeiată, deoarece probele administrate în timpul urmăririi penale, și anume

declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana, Barbăscumpă

Vasile cert confirmă vinovăția acestuia. Instanța de apel, admițînd apelul procurorului, a

casat sentința de achitare a lui Volos Eugeniu și, rejudecînd cauza, a pronunțat o nouă

hotărîre de condamnare a acestuia conform învinuirii înaintate, în baza acelorași probe

examinate de către prima instanță, limitîndu-se doar la citirea acestora. Procurorul a

solicitat (f. d. 54, vol. III) audierea din nou în instanța de apel a martorilor Romanciuc

Silvia, Ursu Tatiana, Barbăscumpă Vasile, declarațiile cărora constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului,

dar nu a reușit să asigure prezența lor pentru a fi audiați. Astfel, nu s-au respectat

prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală și jurisprudența CEDO.

Colegiul penal lărgit atestă că, pentru un probatoriu legal la pronunțarea unei hotărîri

de condamnare a inculpatului după o sentință de achitare, declarațiile acuzatorii ale

părților vătămate și a martorilor urmau a fi obținute cu respectarea principiilor

nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei, ce nu s-a realizat în speța

dată.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată, că dînd apreciere probelor examinate în

prima instanță, ultima amănunțit a descris în sentință motivele care au dus la concluzia

de achitare, de apreciere critică a unor probe cum sunt : declarațiile martorilor

Barbăscumpă Vasile (f.d. 205, vol. II); Nichifor Aurica (f.d. 205-206, vol. II); Romanciuc

Silvia (f.d. 206, vol. II), statuînd camuflarea unor raporturi civile.

Instanța de apel, avînd cumulul de probe descrise, analizate și apreciate în sentință,

care au dus la achitarea inculpatului, admițînd apelul procurorului, cu rejudecarea cauzei

și adoptînd o soluție de condamnare în baza acelorași probe, urma să facă o analiză –

apreciere proprie a acestor probe, indicînd motivele care au dus la reaprecierea acestor

probe, cum și unde la concret a greșit prima instanță apreciind aceste probe.

Analizînd motivele indicate în decizia atacată (f.d. 67-69, vol. III), care au dus la

reaprecierea probelor, instanța de recurs constată că au rămas fără o motivare clară

următoarele motive și concluzii indicate în sentință cum sunt :

- potrivit pct.3 din contractul nr. 3007/10 din 30 iulie 2010 încheiat între SRL

„Cosicon” și SRL „Rolsi-Com”, executarea contractului de către SRL „Rolsi-Com”

urma să înceapă din data de 16 noiembrie 2010, iar faptul că SRL „Cosicon” la 01

noiembrie 2010 a denunțat pretinsa ilegalitate produsă în interiorul acestui contract,

denotă o dată în plus că sesizarea făcută față de organele de drept a urmărit scopul

intimidării lui Volos Eugeniu și nu a aflării adevărului (f.d.206, vol. II);

6

- că martorul Barbăscumpă Vasile nu a putut răspunde instanței dacă suma indicată în

pretinsul act corespundea cu suma cartelelor predate, nu a putut răspunde care a fost

modul de transmitere a cartelelor, a răspuns că nu ține minte de la cine primea SRL

„Rolsi-Com” aceste cartele, astfel, lipsesc mai multe criterii pentru a fi considerate

valabile declarațiile (f.d. 205, vol.II);

- declarațiile cet. Nichifor Aurica au fost lipsite de relevanță, ultima nefiind în stare să

repete declarațiile date la urmărirea penală, confirmîndu-le doar parțial (f.d. 206, vol.

II);

- declarațiile cet. Romanciuc Silvia sunt apreciate critic, reieșind din legătura de

rudenie cu Nichifor Adrian și Nichifor Aurica, faptul că Romanciuc Silvia a fost

factorul de decizie în ambele firme, atît în firma SRL „Rolsi-Com” cît și în SRL

„Cosicon”. Totodată acest martor la urmărirea penală a relatat scopul pentru care ar

fi petrecută tranzacția cu cartelele de telefonie mobilă, fiindcă nu putea procura

materiale de construcție SRL „Cosicon”, deoarece nu avea înregistrarea de plătitor

TVA (f.d. 206, vol. II), camuflînd astfel raporturi civile.

Colegiul penal lărgit mai invocă, că instanța de apel pentru a stabili adevărul nu s-a

pronunțat și pe motivele :

- că fiind interogat în instanța de apel (f.d. 48, vol. III), inculpatul Volos Eugeniu a

declarat că din 07 iunie 2010 nu mai activa la întreprindere, era un simplu

administartor, nu era conducătorul firmei. În recipisa (f.d. 248, vol. I) din 20 aprilie

2011 este indicat, că inculpatul Volos Eugeniu a primit cererea din 07 iunie 2010 în

original despre concedierea din propria inițiativă, despre această cerere se invocă și

în procesul-verbal de ridicare din 01 aprilie 2011 (f.d 245, vol. I); prin declarațiile

martorului Oprea Olga (f.d 145, vol.I) din 20 aprilie 2011, se confirmă că sub N10/10

din 07 iunie 2010 a fost înregistrată această cerere;

- potrivit originalului contractului N3007/10 din 30 iulie 2010 (f.d 217-219, vol.I) se

vede că după capitolul X – Dispoziții finale, îndată merge capitolul XIV –

Rechizitele și semnăturile părților, nu-i răspuns unde-s capitolele XI, XII, XIII. În

capitolul III al acestui contract, în art. 3 este stipulat că suma de 508950 lei va fi

achitată în rate începînd cu data de 16 noiembrie 2010. Nu-i răspuns unde-i

graficul cu ratele stabilite pentru achitare.

Colegiul penal lărgit mai constată, că instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra

înscrisului prezentat în instanța de apel de apărător - copia Deciziei Curții de Apel

Chișinău din 04 septembrie 2014 prin care a fost lăsată în vigoare sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 26 martie 2014 prin care Nichifor Andrian, fondatorul

întreprinderii „Rolsi-Com” SRL și „Cosicom” SRL, care este și soțul martorului Nichifor

Aurica și frate drept al martorului Romanciuc Silvia a fost condamnat în baza art.314

7

alin. (1) Cod penal, adică constrîngerea de a face declarații mincinoase pentru faptul că

„el conștiientizînd faptul că subalternul său Volos Eugeniu, care activa în cadrul

companiei nominalizate , în calitate de director, se afla în dependență materială și de

serviciu față de el, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și impactul

lor referitor la reținerea lui Stepuleac Anatol, în cauza penală nr. 2009038033, intenționat,

avînd scopul fortificării probatoriu de acuzare, la constrîns psihic pe Volos Eugeniu, sub

riscul de a pierde serviciu, precum și a-i fi cauzate leziuni corporale lui și familiei sale,

de a da declarații mincinoase de învinuire a lui Stepuleac Anatolii în comiterea organizătii

și conducerii dezordinelor în masă, însoțite de dezorganizarea activității normale a

transportului, instituțiilor, precum și însoțite de opunerea de rezistență organelor de

ocrotire a normelor de drept, care au avut loc la 07 aprilie 2009 ” (f.d.41, vol. III), care

precum că a servit motiv de intentare a acestui dosar.

Analizînd temeiurile pentru recurs invocate, Colegiul penal lărgit consideră, că și-au

găsit confirmarea temeiurile pentru recurs, prevăzute de art.427 alin. (1) pct. 6 Cod de

procedură penală – cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care instanța

de recurs constată erori de drept ce sînt temei de recurs și acestea nu pot fi corectate de

instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărîrii atacate și rejudecarea cauzei de către

instanța a cărei hotărîre se casează.

În speța examinată Colegiul penal lărgit consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de motivele indicate în

prezenta decizie, care au servit temei de casare a deciziei, să verifice minuțios legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate, să judece apelul procurorului din punct de vedere al stării

de fapt și de drept, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și să pronunțe

o hotărîre legală și întemeiată.

Reieșind din faptul că casînd sentința de condamnare se va reveni la situația de

existență a sentinței de achitare a inculpatului Volos Eugeniu, Colegiul penal lărgit

consideră că urmează a fi dispusă și eliberarea inculpatului Volos Eugeniu din

penitenciar.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Potlog Victor în numele

inculpatului Volos Eugeniu, casează total decizia Curții de Apel Chișinău din 17

8

decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Volos Eugeniu Ion, cu dispunerea

rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Volos Eugeniu Ion urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsă penală în baza

altor hotărîri judecătorești.

Decizia nu este supusă căilor de atac. Pronunțată integral la 03 decembrie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

9