1ra-923/2017 — art. 190 al. 5 CP

1ra-923/2017 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-923/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana și Diaconu Iurie,

a judecat, în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, în

cauza penală privindu-l pe

Volos Eugeniu Xxxx, născut la xxxxxxxxxxx, originar

și domiciliat în xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

10.12.2015 - 06.12.2016;

04.05.2017 – 04.07.2017.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Eugeniu a fost achitat pe art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

acuzat de faptul că la data de 30 iulie 2010, deținând funcția de director al SRL „Rolsi-

Com”, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții

deosebit de mari, aflându-se în mun. Chișinău, acționând prin înșelăciune și abuz de

încredere, manifestate prin declarația că întreprinderea pe care o conduce are nevoie

1

de cartele telefonice pentru a duce convorbiri pe serviciu, a încheiat cu SRL „Cosicon”,

reprezentată de directorul acesteia, Romanciuc Silvia, contractul nr.3007/10, prin care

ar fi procurat de la ultima cartele telefonice de reîncărcare ale operatorului de telefonie

„ORANGE” SA și anume 1 375 cartele prepay în valoare de 20 lei fiecare, 4 879 cartele

prepay în valoare de 150 lei fiecare, 300 cartele prepay în valoare de 50 lei fiecare, 465

cartele prepay în valoare de 100 lei fiecare, 100 cartele prepay în valoare de 200 lei

fiecare, 100 cartele prepay în valoare de 300 lei fiecare, 10 cartele prepay în valoare de

20 lei fiecare, care urmau a fi utilizate pentru necesitățile întreprinderii pe care o

gestiona. În aceiași zi, în baza actului de predare-primire Volos Eugeniu, a primit

cartelele telefonice în număr de 8459, valoarea cărora constituia 508 950 lei. După

primirea cartelelor telefonice de la managerul de vînzări al SRL „Cosicon”,

Barbăscumpă Valeriu, inculpatul Volos Eugeniu le-a însușit, folosindu-le în scopuri

personale, prin ce a cauzat SRL „Cosicon” o daună materială în sumă de 508 950 lei.

Prima instanță și-a motivat soluția invocând că escrocheria imputată nu a avut loc,

a statuat raporturi civile camuflate.

a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, Bacalîm

Lilian, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Volos Eugeniu să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de

închisoare, pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

admiterea integrală a acțiunii civile.

apelul declarat de procurorul în secția conducere a urmăririi penale în organele centrale

ale MAI și SV a Procuraturii Generale, Bacalîm Lilian, a fost admis, casată sentința

judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013 și pronunțață o hotărâre

nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează : Volos

Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal și a fost condamnat la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor

financiare pe un termen de 3 ani.

Termenul executării pedepsei închisorii a fost calculat din momentul reținerii lui

Volos Eugeniu.

2

Acțiunea civilă a fost admisă, încasându-se de la Volos Eugeniu în beneficiul părții

vătămate „Cosicon” SRL prejudiciul material în sumă de 508950 lei.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, soluția privind

achitarea lui Volos Eugeniu este neîntemeiată și contrară probelor administrate pe

cauza penală vizată, or, este cert și evident demonstrată învinuirea formulată de

organul de urmărire penală, astfel că instanța de fond a făcut o analiză eronată a

probelor prezentate.

Vinovăția acestuia fiind dovedită prin verificarea probelor administrate de organul

de urmărire penală și cercetate pe parcursul examinării cauzei, cum ar fi:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate „Cosicon” SRL, Mitrofan Valeriu;

- declarațiile martorului Romanciuc Silvia;

- declarațiile martorului Nichifor Aurica;

- declarațiile martorului Ursu Tatiana;

- declarațiile martorului Barbăscumpă Vasile;

- procesul-verbal de examinare a documentelor și anume a contractului de vînzare

cumpărare, factura de expediție și anexa la contract din 15.03.2011;

- raportul de expertiză nr.891 din 18.03.2011;

- raportul de expertiză nr. 788 din 14.04.2011;

- raportul de expertiză nr. 3437 din 28.09.2011;

Astfel, cercetînd probele administrate prin prisma prevederilor vizate mai sus,

instanța de apel a considerat demonstrată integral vina inculpatului Volos Eugeniu, de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, după semnele

calificative - escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

La fel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond eronat a constatat că

transmiterea de facto a cartelelor de reîncărcare în număr de 8459, cartele în sumă totală

de 508950 lei, nu ar fi avut loc, reieșind din răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale de Stat și răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat, precum că în perioada anului

2010, între „Cosicon” SRL și „Rolsi-Com” SRL, nu ar fi avut loc careva tranzactii, or, în

cazul de față tranzactia de iure și de facto a avut loc, iar neînregistrarea și/sau

nedeclararea acesteia la organele abilitate cu control financiar-fiscal, nu poate constitui

temei de a considera că tranzacția nu a avut loc.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond eronat și mult prea pripit a conchis

că infracțiunea de escrocherie nu a avut loc, or, transmiterea de facto a cartelelor de

3

reîncărcare a fost confirmată integral prin probele administrate și cercetate supra. La

fel, instanța de fond eronat și mult prea pripit a analizat critic declarațiile martorului

Barbăscumpă Vasile, precum că acesta nu ar fi răspuns concret dacă ștampila de pe

contract a fost originală și dacă ar fi văzut actele specificate în cauză, or, martorul a

confirmat cu certitudine transmiterea bunurilor către inculpatul Volos Eugeniu, astfel

că declarațiile acestuia coroborează cu declarațiile celorlalți martori și probe

administrate, iar faptul că martorul nu-și amintește unele lucruri, nu poate constitui

temei de apreciere critică a acestor declarații, avînd în vedere perioada de cînd a fost

comisă infracțiunea.

Instanța de apel a statuat că pronunțarea unei sentințe de achitare contravine

totalmente situației de fapt, or, probele administrate și cercetate pe parcursul judecării

cauzei în instanța de fond și apel, denotă clar și evident existența în acțiunile

inculpatului a infracțiunii de escrocherie, cu cauzare de daune în proporții deosebit de

mari.

în numele inculpatului Volos Eugeniu, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013, prin

care Volos Eugeniu a fost achitat din motivul lipsei faptei de infracțiune prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal și anularea tuturor măsurilor de asigurare. În motivarea

recursului recurentul invocă că a fost încălcat dreptul inculpatului și la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

La fel, a invocat următoarele motive :

- la emiterea deciziei instanța de apel a încălcat cerințele art. 384 alin. (3), (4) și art.

415 alin. (2) pct.1 Cod de procedură penală;

- instanța de apel a pronunțat o hotărîre de condamnare în baza probelor care nu au

fost cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, sentința fiind de achitare.

Este vorba de declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu

Tatiana, Barbăscumpă Vasile, care sunt martorii acuzării și declarațiile lor de la

ancheta preliminară sunt acuzatorii, atunci cînd în ședințele instanței de fond

martorii dați nu au putut confirma declarațiile inițiale și acest fapt a servit în mare

parte drept temei pentru a emite o sentință de achitare. Instanța de apel nu era în

drept conform normei legale să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

martorilor acuzării, fiind încălcat art.6 CEDO;

4

- instanța de apel a ignorat înscrisul prezentat de către apărare în ședința instanței

de apel, care incontestabil confirmă faptele și argumentele lui Volos Eugeniu,

invocate de el și în instanța de fond și în instanța de apel despre inexistența

infracțiunii incriminate și despre inexistența posibilității reale de a comite acțiunile

incriminate;

- instanța de apel a ignorat și faptul constatat în ședința instanței de fond, că

martorul Nichifor Aurica este soția lui Nichifor Adrian și este contabil șef și la

întreprinderea SRL „Rolsi-Com” și la întreprinderea SRL „Cosicon”, iar sora

dreaptă a lui Nichifor Adrian – Romanciuc Silvia este administratorul SRL

„Cosicon”;

- instanța de apel a ignorat motivul răzbunării lui Nichifor Adrian, confirmat prin

copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014 (f.d. 41-45, vol. III),

prin care Nichifor Adrian este condamnat în baza art. 314 alin. (1) Cod penal –

constrîngerea de a face declarații mincinoase, iar Volos Eugeniu este parte

vătămată fiind constrîns și amenințat de a face declarații mincinoase;

- inculpatul Volos Eugeniu nu a dispus nicicînd de ștampila întreprinderii, lui nu i-

au fost încredințate bunuri;

- plângerea la organele de drept a fost depusă pe 01 noiembrie 2010 de către Nichifor

Aurica și Romanciuc Silvia, pe cînd achitarea pentru cartele urma să înceapă de pe

16 noiembrie 2010 conform contractului;

- la 07 iunie 2010 inculpatul Volos Eugeniu a depus cerere de concediere și din 17

iunie 2010 el nu a mai activat în SRL „Rolsi-Com”;

- este dosar fabricat în scop de răzbunare a lui Nichifor Adrian pe el, pentru

condamnare în baza art.314 alin. (1) Cod penal, unde inculpatul Volos Eugeniu la

denunțat pe fostul său patron, care și în prezent îl amenință.

fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Potlog Victor în numele

inculpatului Volos Eugeniu, casată total decizia Curții de Apel Chișinău din 17

decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Volos Eugeniu Ion și dispusă

rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că potrivit sentinței,

prima instanță l-a achitat pe Volos Eugeniu pe învinuirea adusă în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, întemeindu-și

soluția pe probele descrise în sentință și cercetate în ședința de judecată, cum sunt -

5

declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana, Barbăscumpă

Vasile, declarațiile inculpatului Volos Eugeniu și actele scrise.

Procurorul în susținerea apelului, a invocat că achitarea lui Volos Eugeniu este

neîntemeiată, deoarece probele administrate în timpul urmăririi penale, și anume

declarațiile martorilor Romanciuc Silvia, Nichifor Aurica, Ursu Tatiana, Barbăscumpă

Vasile cert confirmă vinovăția acestuia. Instanța de apel, admițînd apelul procurorului,

a casat sentința de achitare a lui Volos Eugeniu și, rejudecînd cauza, a pronunțat o nouă

hotărîre de condamnare a acestuia conform învinuirii înaintate, în baza acelorași probe

examinate de către prima instanță, limitîndu-se doar la citirea acestora. Procurorul a

solicitat (f. d. 54, vol. III) audierea din nou în instanța de apel a martorilor Romanciuc

Silvia, Ursu Tatiana, Barbăscumpă Vasile, declarațiile cărora constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului, dar nu a reușit să asigure prezența lor pentru a fi audiați. Astfel, nu s-au

respectat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală și jurisprudența CEDO.

Instanța de recurs a atestat că, pentru un probatoriu legal la pronunțarea unei

hotărâri de condamnare a inculpatului după o sentință de achitare, declarațiile

acuzatorii ale părților vătămate și a martorilor urmau a fi obținute cu respectarea

principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei, ce nu s-a

realizat în speța dată.

Totodată, instanța de recurs a constatat, că dând apreciere probelor examinate în

prima instanță, ultima amănunțit a descris în sentință motivele care au dus la concluzia

de achitare, de apreciere critică a unor probe cum sunt : declarațiile martorilor

Barbăscumpă Vasile (f.d. 205, vol. II); Nichifor Aurica (f.d. 205-206, vol. II); Romanciuc

Silvia (f.d. 206, vol. II), statuînd camuflarea unor raporturi civile.

Instanța de apel, având cumulul de probe descrise, analizate și apreciate în sentință,

care au dus la achitarea inculpatului, admițînd apelul procurorului, cu rejudecarea

cauzei și adoptînd o soluție de condamnare în baza acelorași probe, urma să facă o

analiză – apreciere proprie a acestor probe, indicînd motivele care au dus la

reaprecierea acestor probe, cum și unde la concret a greșit prima instanță apreciind

aceste probe.

decembrie 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat de procurorul în Procuratura

Generală, Bacalîm Liliana, menținând sentința fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, urmărirea penală

6

și judecarea cauzei în instanța de fond fond s-a desfășurat cu respectarea procedurii

prevăzute de lege și, respectiv, nu au fost constatate încălcări care atrag nulitatea

actelor procedurale efectuate.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute

legal, sânt admisibile și sânt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală. Astfel, sânt pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza

achitării inculpatului.

Inculpatul pe tot parcursul procesului penal a respins învinuirea, motivând că n-

a săvârșit fapta imputată.

Versiunea inculpatului nu este combătută prin probele prezentate de partea

acuzării, totodată sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de

instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu

indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării.

Declarațiile reprezentantului părții vătămate Mitrofan V. și a martorilor

Barbăscumpă V., Nichifor A., Romanciuc S, Ursu T. - probe invocate în apel în

susținerea învinuirii, nu servesc la constatarea existenții infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal și, respectiv, nu dovedesc,, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii reținute prin rechizitoriu.

Probele respective se exprimă sub forma unor situații de fapt prin care se

subînțelege o altă împrejurare, care la rândul său, nu dovedește direct vinovăția

inculpatului și nici nu se coroborează cu alte probe din care ar rezulta participarea

acestuia la săvârșirea faptei imputate, astfel învinuirea inculpatului este întemeiată pe

presupuneri, iar probarea învinuirii provoacă dubii cu privire la vinovăția inculpatului

în săvârșirea faptei imputate.

Martorii nominalizați au făcut declarații, ce nu conțin circumstanțe de constatare

asupra inculpatului privind săvârșirea faptei incriminate.

Părerea reprezentantului părții vătămate sugerată, precum că inculpatul este

vinovat de dobândirea ilicită a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere în

proporții deosebit de mari, se înfățișează sub forma unei păreri personale, de ordin

subiectiv. Simplele afirmații de genul dat nu sunt suficiente pentru a avea valoare

probantă în sprijinul învinuirii.

Considerentele primei instanțe sânt motivate și argumentate din punct de vedere

7

al temeiniciei și legalității, care au dus la soluția de achitare a inculpatului.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din CțEDO.

Nu sânt fondate motivele, ce vizează aprecierea probelor prezentate în sprijinul

învinuirii, sub aspectul invocat de apelant, precum că dovedesc vinovăția inculpatului

în săvârșirea faptei incriminate.

Criticile cu privire la aprecierea probelor, efectuată de prima instanță, reprezintă

opinia subiectivă a procurorului, care nu este argumentată prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel fiind solidară cu concluziile privind aprecierea probelor, efectuată

de prima instanță, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită în cadrul procesului

penal, astfel fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art.

190 alin. (5) Cod penal.

Se evidențiază, că în ședința de judecată în apel, partea acuzării n-a prezentat

probe, care ar servi la constatarea existenței infracțiunii și la stabilirea vinovăției

inculpatului.

care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă următoarele argumente:

- instanța de apel în decizia sa în nici un fel nu s-a expus asupra motivelor invocate

în apelul procurorului.

Or, instanța a reținut motivele invocate de instanța de fond la adoptarea sentinței

judecată și a considerat că „nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea, demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță”.

O astfel de motivare nu poate fi considerată ca pronunțare asupra tuturor

motivelor invocate în apel, în situația când motivele invocate la achitarea inculpatului

au fost criticate de către procuror în apelul său cu aducerea unor argumente concrete

asupra cărora instanța de apel era obligată să se expună;

- reieșind din apelul procurorului s-a invocat că inculpatul a fost achitat chiar dacă

8

conform raportului de expertiză nr. 891 din 18.03.2011, sa constatat, că semnăturile

depuse la pozițiile „Cumpărătorul” pe contractul nr. 3007/10 din 30.07.2010 încheiat

între SRL „Rolsi-Com” și SRL „Cosicon”; Actul de primire-predare, anexa nr. 1 la

contract nr. 3007/10 și semnătura depusă la poziția „primit încărcătura, destinator pe

factura de expediție seria EP nr. 936305 din 30.07.2010 sunt executate de către inculpatul

Voios Eugeniu. Raportul de expertiză nr. 788 din 14.04.2011, prin care s-a stabilit, că

semnăturile depuse la pozițiile „Cumpărătorul” pe contractul nr. 3007/10 din

30.07.2010 încheiat între SRL „Rolsi-Com” și SRL ,,Cosicon”; Actul de primire - predare,

anexa nr. 1 la contract nr. 3007/10 și semnătura depusă la poziția „primit încărcătura,

destinator” pe factura de expediție seria EP nr. 56305 din 30.07.2010, sunt executate de

către una și aceiași persoană și anume de către cet. Volos Eugeniu. Raportul de

expertiză nr. 3437 din 28 septembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că blancheta

facturii de expediție seria EP nr. 936305din 30.07.2010 a fost confecționată la

întreprinderea specializată în confecționarea blanchetelor pentru documente.

Consecutivitatea aplicării impresiunilor de ștampilă rotundă, semnăturilor în raport cu

textul tipărit de pe actul de primire predare - anexa nr. 1 la contractul nr. 3007/10 din

30.07.2010 a fost următoarea: executat textul tipărit ce reprezintă conținutul facturii de

expediție apoi executate semnăturile și aplicate impresiunile de ștampilă.

Consecutivitatea aplicării impresiunilor de ștampilă rotundă, semnăturilor în raport cu

textul tipărit de pe actul de primire -predare - anexa nr. 1 la contractul nr. 3007/10 din

30.07.2010 a fost următoarea: executat textul tipărit ce reprezintă conținutul actului de

primire predare apoi executate semnăturile și aplicate impresiunile de ștampilă.

Consecutivitatea aplicării impresiunilor de ștampilă rotundă semnăturilor în raport cu

textul tipărit de pe contractul nr. 3007/10 din 30.07.2010 a fost următoarea: executat

textul tipărit ce reprezintă conținutul actului de primire predare apoi executate

semnăturile și aplicate impresiunile de ștampilă.

Aceste probe chiar dacă răstoarnă versiunea inculpatului nu au fost în genere

apreciate într-un fel oarecare de către instanța de fond cât și de către instanța de apel;

- referitor la audierea martorilor acuzării, urmează a se invoca că reieșind din

prevederile art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, s-au citit declarațiile

martorilor Romanciuc S., Nichifor A. și Barbăscumpă V., date în cadrul urmăririi

penale și în ședința de judecată în primă instanță.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că, acesta urmează a fi admis, din

9

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost corect

aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație faptul că instanța de

apel a menținut concluziile primei instanțe privind achitarea inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, Colegiul întru expunerea

concluziilor sale va purcede la verificarea deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz.

Reieșind din textul recursului declarat se constată, că autorul semnaleză temeiul

de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că:

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

10

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca

un viciu de procedură.

Așadar, instanța de recurs atestă faptul că, conform rechizitoriului și sentinței

inculpatul a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, cu acuzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel în acest aspect a conchis că: „…nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea, demonstrând cu prisosință soluția dată de prima

instanță, totodată menționându-se și faptul că, cu certitudine se apreciază, că prin

ansamblul de probe cercetate în ședința de judecată nu se confirmă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate prin actul de învinuire”. Astfel, instanța de apel, a

considerat, că inculpatul Volos E. nu a săvârșit fapta ce i se incriminează.

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă inculpatului,

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu a

verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, dar s-a rezumat doar la menționarea faptului că partea acuzării nu

a prezentat probe care să confirme vinovăția inculpatului.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor contestate, este faptul

că în motivarea soluției, instanțele de fond au acceptat poziția apărării fără a cerceta

pertinența și coroborarea tuturor probelor prezentate, astfel conform raportului de

expertiză nr. 891 din 18.03.2011, sa constatat, că semnăturile depuse la pozițiile

„Cumpărătorul” pe contractul nr. 3007/10 din 30.07.2010 încheiat între SRL „Rolsi-

Com” și SRL „Cosicon”; Actul de primire-predare, anexa nr. 1 la contract nr. 3007/10 și

semnătura depusă la poziția „primit încărcătura, destinator pe factura de expediție

seria EP nr. 936305 din 30.07.2010 sunt executate de către inculpatul Voios Eugeniu.

Raportul de expertiză nr. 788 din 14.04.2011, prin care s-a stabilit, că semnăturile

depuse la pozițiile „Cumpărătorul” pe contractul nr. 3007/10 din 30.07.2010 încheiat

11

între SRL „Rolsi-Com” și SRL ,,Cosicon”; Actul de primire - predare, anexa nr. 1 la

contract nr. 3007/10 și semnătura depusă la poziția „primit încărcătura, destinator” pe

factura de expediție seria EP nr. 56305 din 30.07.2010, sunt executate de către una și

aceiași persoană și anume de către cet. Volos Eugeniu. Raportul de expertiză nr. 3437

din 28 septembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că blancheta facturii de expediție

seria EP nr. 936305 din 30.07.2010 a fost confecționată la întreprinderea specializată în

confecționarea blanchetelor pentru documente.

Aceste probe au fost lăsate fără apreciere de către instanțele de fond, iar instanța

de judecată nu poate să se limiteze doar la probele ce demonstrează nevinovăția

inculpatului, fapt ce duce la violarea dreptului la un proces echitabil.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, remarcă faptul

că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Analiza probelor după intima convingere trebuie să se

bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Totodată, instanța de recurs reține, că la judecarea apelului, instanța de apel urma

12

să efectueze în ansamblu o amplă analiză a tuturor probelor, adică declarațiilor

martorilor în coroborare cu procesele-verbale, a contractelor, acestea jucând un rol de

importanță la calificarea acțiunilor, dacă instanța de judecată va ajunge la concluzia

asupra vinovăției inculpatului.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat în această

parte, din motivul prezenței erorii de drept semnalate de recurent și prevăzute de pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, eroare care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza pe fond, substituind instanța ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia:

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apel în prezenta cauză penală să verifice și

să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate; să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal și corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor ultimului; totodată în caz că

va ajunge la concluzia achitării inculpatului urmează să stabilească care de fapt este

motivul achitării, expunându-se detailat asupra motivului, argumentându-și clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate și

de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CțEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justitție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al Curții

13

de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Volos Eugeniu

Xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Pronunțarea integrală la data de 14 iulie 2017.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

14