1ra-746/2017 — art.352-1 Cod penal

1ra-746/2017 — art.352-1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-746/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Roșca Vladislav în numele inculpatei Volosatîi Silvia, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie

2016, în cauza penală în privința lui

Volosatîi Silvia xxx,

născută la xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2016 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2016, procesul penal în privința lui Volosatîi Silvia în baza art. 352 1 Cod

penal, a fost încetat, din motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Silvia deținând funcția de xxx, în baza ordinului nr.xxx din xxx, fiind

persoană publică, a comis falsul în declarații, în următoarele circumstanțe.

Deținând calitatea de subiect al declarării veniturilor și proprietății în baza

prevederilor lit.f) pct.(1) art.3 din Legea nr. 1264-XV din 19.07.2002, în calitate

de xxx din cadrul xxx, fiind obligată să își declare veniturile și proprietatea

conform prevederilor art.5 al aceluiași act normativ, nu a indicat în declarația

sa cu privire la venituri și proprietate pentru anul xxx depusă la xxx și

declarația sa cu privire la venituri și proprietăți pentru anul xxx, depusă sub

proprie răspundere la xxx, următoarele venituri și proprietăți:

1

referitor la venitul obținut la locul de muncă de bază al soțului Volosatîi B.,

declarând o sumă mai mare de xxx, în loc de xxx.

bunuri imobile:

- bunul imobil cu xxx, situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx și xxx.

- bunul imobil cu xxx, situat în xxx, cu valoarea cadastrală de xxx,

dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.xxx anul xxx, titular

xxx și xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, cu valoarea cadastrală de xxx,

dobândit în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx, dobândit în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.xxx în anul xxx, titular xxx.

- bunul imobil cu xxx situat în xxx, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. xxx în anul 2011, titular xxx.

declarat autoturismul de model xxx, anul producerii xxx, număr de

înmatriculare xxx, obținut în anul xxx, posesor xxx.

bancare deținute, după cum urmează:

2

- Cont de credit nr.xxx, deschis în lei moldovenești la xxx cu rulajul pe

anul xxx de xxx, utilizat și rambursat pe parcursul anului xxx, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx, deschis în lei moldovenești la xxx cu rulaj pe anul

xxx de xxx, utilizați la achitarea creditului contractat de xxx de xxx, titular

xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în euro la xxx, sold inițial xxx echivalentul

xxx, sold final xxx echivalentul xxx, rulaj pentru anul xxx, diferența de curs

xxx, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în lei la xxx sold inițial xxx, sold final xxx,

rulaj pentru anul xxx lei, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în lei la xxx sold inițial xxx, sold final xxx,

rulaj pentru anul xxx suma totală de xxx, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în lei la xxx sold inițial xxx lei, sold final

xxx lei, rulaj pentru anul xxx suma totală de xxx lei, titular xxx.

- Cont curent nr.xxx deschis în euro la xxx, sold inițial xxx echivalentul

xxx, sold final xxx echivalentul xxx, rulaj pentru anul xxx diferența de curs

xxx, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în euro la xxx cu rulajul pe anul xxx de xxx

echivalentul xxx, titular xxx.

- Cont curent nr.xxx, deschis în lei la xxx cu rulajul pe anul xxx de xxx

echivalentul xxx, titular xxx.

- Cont curent nr.xxx deschis în lei la xxx cu sold final xx, rulaj pentru

anul xxx, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în lei xxx cu sold final xxx, rulaj pentru

anul xxx, titular xxx;

- Cont curent nr.xxx deschis în lei la xxx cu sold final xxx, rulaj pentru

anul xxx, titular xxx;

- Cont de depozit nr.xxx deschis în lei la xxx cu soldul inițial xxx, sold

final xxx, rulajul tranzacțiilor în perioada xxx - xxx care constituie xxx.

Volosatîi Silvia nu a declarat deținerea a xxx acțiuni al xxx cu valoarea

nominală de xxx, în sumă totală de xxx.

către soțul său xxx, de la xxx, în sumă de xxx.

Astfel, șefa xxx din cadrul xxx, Volosatîi Silvia, potrivit actului de

3

constatare nr.02/248 din 18.12.2014 emis de Comisia Națională de Integritate,

a încălcat regimul juridic al declarării veniturilor și proprietății, prin faptul că

a indicat date inexacte privind venitul soțului, Volosatîi B., fiind declarată o

sumă mai mare cu xxx, nu a declarat 3 bunuri imobile situate în xxx cu

valoarea cadastrală totală de xxx, și 8 terenuri agricole situate în xxx și xxx cu

suprafața totală de xxx ha, nu a declarat autoturismul de model xxx cu n/î xxx

posesor soțul, xxx, nu a declarat creditul în valoare de xxx contractat de soțul,

xxx, nu a declarat 13 conturi bancare cu rulaje în valută națională și valută

străină, și nu a declarat xxx acțiuni deținute personal în xxx în sumă totală de

xxx.

Prin urmare, Volosatîi S., deținând funcția de șef al xxx din cadrul xxx,

fiind persoană publică și potrivit prevederilor art.3 alin.(1) lit.f) al Legii nr.

1264 din 19.07.2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății

persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,

funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere, având

calitatea de subiect al declarării veniturilor și proprietății, cunoscând cu

certitudine că soțul acesteia, xxx, în calitate de director al xxx de asemenea

este persoană publică și potrivit art.3 alin.(1) lit.d) al Legii, are calitatea de

subiect al declarării veniturilor și proprietății, cunoscând despre faptul că

declarația cu privire la venituri și proprietate servește pentru producerea unor

consecințe juridice pentru persoanele publice, urmărind scopul ascunderii

veniturilor și proprietăților sub forma mijloacelor bănești aflate în conturile

bancare și bunurilor imobile și mobile deținute în proprietatea personală și a

soțului, cunoscând cu certitudine că cheltuielile suportate pe parcursul anului

xxx depășesc în mod vădit venitul total obținut în mod legal în această

perioadă, în vederea evitării eventualei răspunderi care putea surveni în cazul

în care valoarea bunurilor deținute și mijloacelor dobândite depășește

substanțial mijloacele dobîndite legal în anul xxx, în mod intenționat, a comis

falsuri în declarații, adică declarația necorespunzătoare adevărului, facută

unui organ competent în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru

sine sau pentru terță persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor,

declarația servește pentru producerea acestor consecințe, infracțiunea

prevăzută de art. 3521 Cod penal.

inculpatei, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

4

unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii imputate.

În argumentarea apelului a indicat că fapta imputată inculpatei constă

în faptul că Volosatîi S. fiind o persoană publică care activa în cadrul xxx și

având calitatea de subiect al declarării veniturilor și proprietăților în baza

Legii nr. 1264 din 19.07.2002 privind declararea și controlul veniturilor și al

proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor,

procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere, a depus în ultima zi a lunii martie xxx declarația incompletă cu

privire la venituri și proprietăți pentru anul xxx.

Astfel, potrivit controlului inițiat de către Comisia Națională de

Integritate au fost stabilite careva divergențe la capitolul: venitul soțului,

bunurile imobile și mobile, precum și conturile bancare deținute, în

consecință, fiind sesizată Procuratura Generală în vederea eventualei

infracțiuni privind falsul în declarații și abuz de serviciu. Toate încălcările

constatate de către CNI în actul emis din 18.12.2014 au fost pe deplin

argumentate și combătute atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de

fond, prin explicațiile depuse de către inculpată, precum și prin probele

anexate la materialele cauzei.

La fel a menționat că, depunerea incompletă a declarației cu privire la

venituri și proprietăți se bazează în mare parte, pe starea gravă a sănătății

inculpatei, or Volosatîi S. fiind infectată de virusul hepatic C, exact în acea

perioadă, aflându-se într-o stare critică a fost spitalizată și primea tratament

antiviral cu tripla terapie, care de altfel, punea în pericol grav existența

acesteia în general. Însă, inculpata dând dovadă de responsabilitate pentru

depunerea în termen a declarației, fiind internată în spital, în incinta spitalului

a completat în limita memoriei sale declarația cu privire la venituri și

proprietăți și a transmis-o contabilei. Aceast aspect urmează a fi luat în

considerație de către instanța de apel, deoarece existența problemelor de

sănătate, mai ales celor grave, în consecință, restricționează persoana de la o

gândire clară și lucidă, precum și afectează capacitățile de memorie.

Infracțiunea incriminată lui Volosatîi S. prevăzută la art. 3521 Cod penal

se califică una intenționată, prin care infractorul declară necorespunzător

adevărul unui organ competent, urmărind scopul producerii unor consecințe

juridice, pentru sine sau pentru o terță persoană, atunci când potrivit legii sau

5

împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acestor consecințe.

Însă, inculpata nu a avut nici o intenție de a declara necorespunzător

adevărul Comisiei Naționale de Integritate și nu a urmărit vre-un scop de

producere a unor circumstanțe juridice, nici pentru ea, precum și nici pentru

careva terțe persoane.

Astfel, în speță se constată inexistența elementelor infracțiunii imputate,

deoarece nu s-a constatat și probat intenția directă a lui Volosatîi S. în

declararea necorespunzătoare a adevărului. Mai mult nu a fost probat nici

motivul intenției, sau la manifestarea intenției directe trebuie neapărat de

stabilit și motivul acesteia, care prezintă un interes material sau personal.

În declarația soțului Volosatîi B. au fost indicate toate datele cu privire

la venituri și proprietăți, fapt constatat prin declarația acestuia, prin urmare

lipsește intenția inculpatei în declararea necorespunzătoare a adevărului.

Prin declararea necorespunzătoare a adevărului se înțelege crearea sau

denaturarea conținutului unor asemenea declarații, cu condiția ca aceasta să

fie facută unui organ competent. Inculpata la momentul depunerii declarației

cu privire la venituri și proprietăți era într-o stare de sănătate precară,

continuând un tratament antiviral cu triplă terapie, iar datorită acestui fapt a

și îndeplinit pur formal declarația, reieșind din circumstanțele amintite.

Prin urmare, din aceste motive, rezultă că Volosatîi S. nici nu a

denaturat conținutul declarației pe venit și nici nu a urmărit vre-un scop în

producerea unor consecințe juridice nici pentru sine, nici pentru careva terțe

persoane, circumstanțe care duc la lipsa în acțiunile ei a elementelor

constitutive ale infracțiunii. În speță, lipsind latura subiectivă și obiectivă a

infracțiunii imputate, nefiind stabilite care sunt acele acțiuni săvârșite din

interes material sau personal, motivul acestora și care a fost legătura de

cauzalitate dintre faptă și rezultat.

ianuarie 2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în

cauză, relevate și analizate de către instanța de fond, verificate de către

instanța de apel, confirmă vinovăția lui Volosatîi S. în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Totodată, instanța a respins argumentele avocatului, precum că

6

depunerea incompletă a declarațiilor cu privire la venituri și proprietăți se

bazează în mare parte pe starea gravă a sănătății inculpatei, care, fiind

diagnosticată cu hepatita C, or acest fapt nu exonerează de obligativitatea

prezentării în condițiile legii a declarației cu privire la venituri și proprietăți.

Mai mult din declarațiile lui Volosatîi S. depuse în instanța de fond și

cea de apel, ultima a confirmat că pe perioada tratamentului continua să-și

exercite atribuțiile de serviciu în cadrul xxx, prin urmare instanța a reținut că

inculpata în pofida tratamentului medical urmat, era aptă din punct de vedere

fizic și intelectual să îndeplinească obligațiunile impuse prin statutul funcției

deținute, precum și cele care rezultă din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

La fel, în virtutea art.8 alin.(2) al Legii privind declararea și controlul

veniturilor și al proprietățiii persoanelor cu funcție de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție

de conducere, declarația se depune anual până la data de 31 martie a anului

următor. Astfel, Volosatîi Silvia a avut la dispoziție o perioadă îndelungată de

timp pentru a depune declarația cu privire la venituri și proprietăți și nu

poate fi acceptat argumentul precum că aceasta a depus declarația în ultima

zi, fiind într-o stare de sănătate gravă.

De asemenea, din declarațiile inculpatei, rezultă că ea a omis să include

toate bunurile imobile și mobile, conturile bancare în declarația pe anii xxx,

xxx, din motivul necunoașterii necesității indicării în declarația sa a bunurilor

soțului său cât și din cauza că nu cunoștea că deține cu drept de proprietate

niște bunuri imobile și conturi bancare.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță just a apreciat

critic declarațiile martorului Dumbrava V., care nu a fost medicul curant al

inculpatei și nu se poate expune asupra stării de sănătate a acesteia, din care

considerente instanța a respins motivele avocatului expuse în cererea de apel

în acest sens.

Cât privește argumentele apărătorului că în speță nu a fost probată

latura subiectivă a infracțiunii și anume intenția directă a inculpatei și scopul,

instanța a apreciat ca neîntemeiat, or, din materialele cauzei rezultă că

Volosatîi S. și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii

sale și a dorit prezentarea declarațiilor pentru anii xxx, xxx cu date denaturate

care nu corespund adevărului. Mai mult este imposibil să locuiești într-un

7

imobil și să nu cunoști că acesta îți aparține cu drept de proprietate, sau că

deții alte bunuri imobile și mobile în proprietate și conturi bancare deschise

pe numele tău.

Referitor la scopul comiterii infracțiunii, instanța a menționat că aceasta

reprezintă ascunderea veniturilor și proprietăților sub forma mijloacelor

bănești aflate în conturile bancare și bunurilor imobile și mobile deținute în

proprietatea personală a sa și a soțului în vederea evitării eventualei

răspunderi care putea surveni în cazul în care valoarea bunurilor deținute și

mijloacelor dobândite depășește substanțial mijloacele dobîndite legal în anul

2012, 2013.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a încetat

procesul penal în privința inculpatei, din motivul expirării termenului de

prescripție.

ordinar avocatul Roșca Vl. în numele inculpatei Volosatîi S., care invocând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, pe motiv că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului a invocat că instanțele inferioare nu s-au

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apărare, or, le-a respins ca

nefondate, apreciindu-le critic.

Astfel, instanțele judecătorești greșit și eronat au concluzionat că

acțiunile inculpatei întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 3521

Cod penal, stabilind că inculpata în mod intenționat a comis falsuri în

declarații, urmărind scopul ascunderii veniturilor și proprietăților din

considerentul că, cheltuielile suportate pe parcursul anului xxx depășesc în

mod substanțial mijloacele dobândite legal în anul xxx.

Inculpata nu a avut nici o intenție de a declara necorespunzător

adevărul Comisiei Naționale de Integritate și nici nu a urmărit vre-un scop de

producerea unor consecințe juridice, nici pentru ea și nici pentru careva terțe

persoane. Or, la caz nici organul de urmărire penală, precum și instanțele

judecătorești nu au stabilit care a fost scopul urmărit de acesta, cine a profitat

în urma neincluderii datelor incomplete de către Volosatîi S. sau ce altceva a

generat declarația data.

Necătând la faptul că instanțele au reținut că inculpata a acționat

8

intenționat, având scopul ascunderii veniturilor și proprietăților, constatările

date sunt niște argumente lipsite de temei, în cazul când în declarația soțului

Volosatîi B. au fost indicate toate datele cu privire la venituri și proprietăți,

fapt constatat prin declarația acestuia.

Astfel, toate bunurile au fost declarate, prin urmare dacă inculpata ar

avea un scop bine determinat și anume ascunderea veniturilor și

proprietăților, atunci nici în declarația soțului aceste date nu ar figura. Prin

urmare, nu a fost constatată și probată intenția directă a inculpatei în

declararea necorespunzătoare a adevărului, lucru care în mod obligatoriu

urma a fi stabilit de către organul de urmărire penală. La fel, nu a fost probat

nici motivul intenției, or la manifestarea intenției directe trebuie neapărat a fi

stabilit și motivul acesteia, care întotdeauna prezintă un interes material sau

personal. Urmează de remarcat faptul că, identificarea scopului justifică

existența temeiului juridic al răspunderii penale pentru fals în declarații doar

în cazul determinării vinovăției în forma intenției directe. În acest caz, este

necesar de a stabili o legătură între aceste semne descrise, or dacă declarația

este capabilă de a produce consecințe juridice, dar făptuitorul nu a avut în

vedere producerea acestora, lipsește latura subiectivă a infracțiunii de fals în

declarații, respectiv nu există în general această infracțiune.

La fel, a indicat că infracțiunea de fals presupune încălcarea relațiilor

sociale cu privire la încrederea publică în declarațiile veridice și complete a

funcționarilor publici și crearea premiselor de eludare a provenienței

bunurilor dobândite de către subiecții declarării averii și a intereselor

personale. Acest element lipsește în acțiunile inculpatei, precum și nu a fost

probată legătura de cauzalitate în faptul nedeclarării necorespunzătoare a

adevărului cu rezultatul obținut.

Nu este de acord cu argumentul invocat de către instanța de apel,

referitor la vinovăția inculpatei, or, Volosatîi S. nu și-a dar seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii, nici nu a dorit survenirea unei declarații

incomplete, circumstanțe care exclud vinovăția acesteia în infracțiunea

incriminată. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) Cod penal, infracțiunea este o

prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de

pedeapsă penală.

La fel, a menționat că instanțele judecătorești neîntemeiat și greșit s-au

expus asupra stării sănătății invocând că, inculpata în acea perioadă era aptă

9

de muncă, or probele prezentate combat concluziile instanței, deoarece

inculpata în perioada martie-aprilie 2014 a fost spitalizată staționar, doar

ulterior externării a revenit la serviciu, continuându-și relațiile de muncă.

Tratamentul în staționar se finalizase, iar concediul de boală expirase, prin

urmare angajata Volosatîi S. era obligată de a reveni la munca, în caz contrar

risca să fie concediată pentru lipsa nemotivată de la serviciu. Revenirea

inculpatei la serviciu nu are nici o importanță pentru soluționarea cauzei,

deoarece aceste circumstanțe au avut loc ulterior comiterii eventualei fapte

incriminate și nu au influențat într-un fel sau altul producerea acestuia.

Consideră, că instanțele greșit au interpretat declarațiile martorului

Dumbrava V., care fiind medic în secția Hepatologie a Spitalului Republicat a

declarat că, boala diagnosticată la inculpată se manifesta prin slăbiciuni,

scăderea capacității de muncă a memoriei, fapt care justifică depunerea

incompletă a declarației cu privire la venituri și proprietăți.

Totodată, recurentul a invocat că în perioada an. 2012 a intrat în vigoare

Legea cu privire la Comisia Națională de Integritate, precum și republicată

Legea privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății, care

reglementa obligația și modul declarării averii și intereselor personale de către

subiecții declarării, precum și mecanismul de verificare a declarațiilor cu

privire la venituri și proprietate și a declarațiilor de interese personale.

Modalitatea de completare corectă a declarațiilor ținea de obligația

reprezentanților serviciului de resurse umane a unității în parte. Prin urmare,

nu toate persoanele cunoșteau forma corectă de completare, printre care se

încadrează și inculpata. În speță, inculpata pe lângă necunoașterea deplină a

îndeplinirii declarației se mai afla și în stare gravă a sănătății la acel moment,

care au dus la completarea incompletă a declarațiilor.

În consecință, întreaga conduită, precum și starea fizică a inculpatei

dovedesc lipsa intenției de a ascunde veniturile nedeclarate, sau atitudinea

responsabilă și de bună-credință la depunerea în termen justifică lipsa laturii

subiective în acest sens.

În speță, acțiunile inculpatei nu sunt generate de consecințe juridice și

nu pot duce la comiterea infracțiunii de fals în declarații datele incomplete a

inculpatei, deoarece acestea au fost efectuate pe fundalul unei boli destul de

agresive, moment în care inculpata nu își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, precum și nu a întreprins careva acțiuni

10

intenționate în acest sens.

Astfel, Volosatîi S. știind că este subiect al declarării și este obligată să-și

declare veniturile, fiind presată de contabila instituției datorită expirării

termenului de depunere, în incinta spitalului, fără a examina careva acte și

informații suplimentare, a completat în limita memoriei sale la acel moment,

declarația cu privire la venituri și proprietăți transmițându-i contabilei.

Inculpata nu s-a eschivat, însă dimpotrivă, a dat dovadă de maximă

responsabilitate în conformitate cu legea.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatei, considerându-l

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul solicită casarea

hotărârilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare. Astfel, recurentul nefiind de acord cu modalitatea de apreciere a

probelor, a invocat drept temei prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 8) CPP, însă

motivele date nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP. Prin

urmare, instanțele inferioare, au verificat, s-au pronunțat și apreciat fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect

încadrând acțiunile inculpatei, fiind încetat procesul penal în baza art. 60

alin.(1) lit.a) Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală.

Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temei

de drept pct. 6), 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este

stipulat că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu s-au

11

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Din textul recursului rezultă că, recurentul critică hotărârea instanței de

apel adoptată invocând repetat aceleași argumente menționate și în apel.

Totodată, Colegiul reține că avocatul Roșca V. în numele inculpatei, în

recursul declarat critică aprecierea de către instanța de apel a probelor

administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca

temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar

probele administrate în instanța de fond și este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Lecturând textul deciziei contestate, Colegiul penal relevă că, instanța

de apel, ținând cont de prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

judecând cauza în fapt și în drept, s-a pronunțat asupra circumstanțelor

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 352 1 Cod penal, cu indicarea locului,

timpului, modului săvârșirii acesteia, a formei și gradului de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii și, respectiv, încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite de inculpată.

Instanța de recurs reține, că instanța de apel, verificând probele

administrate legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

12

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel corect ajungând la

concluzia cu privire la vinovăția lui Volosatîi S. în comiterea infracțiunii

imputate, iar din motiv că a intervenit termenul de prescripție, procesul penal

a fost încetat.

Astfel, fapta prevăzută de art. 3521 Cod penal și comisă de inculpata

Volosatîi Silvia întrunește elementele infracțiunii, adică latura obiectivă - ce

constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de prezentare a unei

declarații necorespunzătoare adevărului unui organ competent.

Obiectul juridic special al infracțiunii nominalizate îl formează relațiile

sociale cu privire la încrederea publică în declarațiile servind producere unor

consecințe juridice, făcute unui organ competent.

Obiectul imaterial îl reprezintă declarația necorespunzătoare adevărului.

Prin „declarație” se înțelege o mărturie, depoziție, relatare, informare,

comunicare etc. Pentru calificarea faptei în baza art.3521 CP, nu are

importanță dacă declarația este facută din proprie inițiativă sau la solicitarea

organului competent, dacă este scrisă sau verbală, nici dacă se face sau nu

prin completarea unui formular tipizat.

Prezentarea declarației se exprimă fie în înfățișarea acesteia unor

persoane cu funcție de răspundere corespunzătoare din cadrul unui organ

competent, fie în depunerea declarației la un organ competent, în a cărui

gestiune va rămâne.

Astfel, în speță, prin acțiunile lui Volosatîi S. s-au periclitat relațiile cu

privire la încrederea publică în declarațiile servind producerea unor

consecințe juridice, făcute unui organ competent.

Prin urmare, s-a constatat că, Volosatîi Silvia deținând funcția de Șef al

xxx din cadrul xxxi, în baza ordinului nr.xxx din xxx, astfel, fiind persoană

publică.

În acest sens, instanțele judecătorești corect au reținut că, potrivit art. 2

al Legii nr. 158 din data de 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, funcționarul public este persoană fizică numită, în

condițiile prezentei legi, într-o funcție publică.

Potrivit art. 24 alin. (1), (2) al Legii nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public până în redacția Legii nr.

134 din 17.06.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative

13

funcționarul public este obligat să prezinte în condițiile legii, declarația cu

privire la venituri și proprietate. Funcționarul public este obligat să respecte

întocmai regimul juridic al conflictului de interese.

În acord cu prevederile art. 24 al Legii nominalizate mai sus în redacția

de până la modificările survenite prin Legea nr. 134 din 17.06.2016,

funcționarul public este obligat să prezinte, în condițiile legii, declarația de

avere și interese personale. Funcționarul public este obligat să respecte

întocmai regimul juridic al conflictului de interese, al incompatibilităților,

restricțiilor și cadourilor.

Conform art. 3 alin. (1) lit. f) al Legii nr. 1264 din 19.07.2002 privind

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcție de conducere, în vigoare la data comiterii infracțiunii de

către inculpată, subiecți ai declarării veniturilor și a proprietății sânt

funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special.

Astfel, potrivit art.5 al Legii menționate, subiecții declarării nominalizați

la art. 3, sunt obligați în condițiile prezentei legi, să își declare veniturile și

proprietatea.

Art.6 alin.(2) al Legii prevede că, declarația se face pe un formular

corespunzător modelului prevăzut în anexa nr.1. În art.8 alin.(2) al Legii

supra, este prevăzut că, declarația se depune anual până la data de 31 martie a

anului următor.

Controlul veniturilor și al proprietății expuse în declarație este efectuat

de către Comisia Națională de Integritate în conformitate cu regulamentul

comisiei aprobat de Parlament, prevederi stipulate în art. 11.

Potrivit pct. 49) al Regulamentului Comisiei Naționale de Integritate

aprobat prin Legea nr. 180 din 19.12.2011, dacă, în urma comparării datelor

din declarații și examinării documentelor suplimentare primite, se constată că

există o diferență vădită între veniturile realizate pe parcursul exercitării

funcției și proprietatea dobîndită în aceeași perioadă, Comisia:

a) suspendă controlul și sesizează organele de urmărire penală – în

situația în care se constată existența unor probe sau indicii temeinice privind

săvârșirea unor fapte penale.

Astfel, prin actul de constatare nr. 02/248 din 18.12.2014 emis de

Comisia Națională de Integritate, s-a stabilit încălcarea regimului juridic

14

al declarării veniturilor și proprietății de către Volosatîi S.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează numai prin intenție

directă. În cadrul componenței de fals în declarații, făptuitorul își dă seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale și a dorit prezentarea

declarațiilor pe anii xxx, xxx cu date denaturate care nu corespund

adevărului.

Avocatul a indicat că în speță nu a fost constatată și probată intenția

inculpatei în declararea necorespunzătoare a datelor în declarația de venituri

și proprietăți, or, Volosatîi S. în virtutea funcției sale publice deținute în

calitate de șef al secției investigații și administrarea proprietății publice din

cadrul Ministerului Sănătății, a acționat intenționat în raport cu respectarea

obligației prezentării în condițiile legii a declarației de avere și interese

personale. Astfel, din materialele cauzei rezultă că inculpata și-a dat seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale și a dorit prezentarea

declarațiilor pe anii xxx cu date denaturate care nu corespund adevărului.

Prin urmare, s-a stabilit că inculpata a acționat intenționat și având

scopul ascunderii veniturilor și proprietăților sub forma mijloacelor bănești

aflate în conturile bancare, bunurilor imobile și mobile deținute în

proprietatea personală și a soțului în vederea evitării eventualei răspunderi

care putea surveni în cazul în care valoarea bunurilor deținute și mijloacelor

dobândite depășește substanțial mijloacele dobîndite legal în anii xxx, or, este

imposibil să locuiești într-un imobil și să nu cunoști că acesta îți aparține cu

drept de proprietate, sau că deții alte bunuri imobile și mobile în proprietate,

precum și conturi bancare deschise pe numele tău.

Totodată, Colegiul penal conchide că recurentul nu este de acord cu

argumentarea instanței care a reținut că inculpata la momentul întocmirii

declarației cu privire la venituri și proprietăți era aptă de muncă, deoarece

probele prezentate în acest sens combat concluziile instanței, fiindcă Volosatîi

S. avea probleme de sănătate fiind diagnosticată cu hepatita C. primind

tratament.

În acest sens, instanța menționează că instanța de apel corect a conchis

că chiar și în cazul că inculpata se afla în stare gravă a sănătății aceasta nu o

scutește pe ultima de obligativitatea prezentării în condițiile legii a declarației

cu privire la venituri și proprietăți. Însăși, din declarațiile lui Volosatîi S.

rezultă că pe perioada tratamentului ultima continua să-și exercite atribuțiile

15

de serviciu în cadrul xxx. Prin urmare, inculpata în pofida tratamentului

medical primit, era aptă din punct de vedere fizic și intelectual să

îndeplinească obligațiunile impuse prin statutul funcției deținute, precum și

cele menționate în Legea cu privire funcția publică și statutul funcționatului

public.

Totodată, Colegiul penal ține să remarce că, potrivit art. 8 alin.(2) al

Legii privind declararea și contorulul veniturilor și al proprietății persoanelor

cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor

publici și a unor persoane cu funcție de conducere, declarația se depune anual

până la data de 31 martie a anului următor.

La fel, neîntemeiate sunt și argumentele avocatului, precum că

inculpata știind că este subiect al declarării fiind presată de contabila

instituției datorită expirării termenului de depunere a declarației, fără a

examina careva acte și informații suplimentare a completat la memorie

declarația cu privire la venituri și proprietăți, astfel, ea nu s-a eschivat, dar a

dat dovadă de responsabilitate în conformitate cu legea.

Sub acest aspect, instanța de recurs atestă că, inculpata a avut

posibilitatea o perioadă îndelungată de timp pentru a depune declarația sa cu

privire la venituri și proprietăți, nefiind necesară depunerea declarației în

ultima zi pentru anul xxx (adică la 31 martie 2014), motivând starea de

sănătate gravă.

Lipsit de temei este și afirmația părții apărării, precum că instanța de

apel referitor la argumentul că inculpata nu cunoștea legea, inclusiv și starea

sănătății a acesteia nu eliberează persoana de răspunderea juridică. În acest

sens indicând că, în perioada an. 2012 a intrat în vigoare Legea cu privire la

Comisia Națională de Integritate care reglementează obligația și modul

declarării averii și intereselor personale de către subiecții declarării, precum și

mecanismul de verificare a declarațiilor cu privire la venituri și proprietate și

a declarațiilor de interesele personale, astfel, în contextul legilor adoptate,

modalitatea de completare corectă a declarațiilor ținea de obligația serviciului

de resurse umane a unității în parte, deoarece nu toate persoanele cunoșteau

forma corectă de completare a declarației, printre care se încadrează și

inculpata. Însă, în speță, pe lângă necunoașterea deplină a legii fiind și starea

gravă a sănătății la acel moment, care au dus la completarea incompletă a

declarațiilor din partea lui Volosatîi S.

16

Astfel, instanța consideră că cele menționate sunt neîntemeiate și

declarative, deoarece subiecții declarării, care în speță este inculpata Volosatîi

Silvia, potrivit art. 5 al Legii nr. 1264 din 19.07.2002, sunt obligați, să își declare

veniturile și proprietatea, or însăși avocatul în recurs recunoaște faptul că

inculpata știind că este subiect al declarării era obligată de a-și declara

veniturile și proprietatea. Mai mult ca atât, în art. 9 al Legii nr.1264 din

19.07.2012 este reglementat persoanele responsabile de colectarea

declarațiilor. Astfel, subiecții declarării depun declarațiile la persoanele

responsabile de colectarea acestora care fac parte din cadrul serviciului

resurse umane, în atribuțiile cărora nu intră întocmirea declarațiilor, având

alte atribuții nominalizate în alin.(3) al art. 9 al Legii menționate, iar la

momentul depunerii declarației, subiecții declarării primesc de la persoana

responsabilă din cadrul serviciului resurse umane dovada de primire, după

modelul prevăzut în anexa nr.3.

Cât privește temeiul pentru recurs semnalat de avocat - că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apărare, prevăzut de art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează,

că recurentul a omis să specifice asupra căror motive invocate în apel nu s-a

pronunțat instanța, indicând că chiar și pe cele presupuse argumente le-a

respins, ca nefondate, apreciindu-le critice, reținând că hotărârile judecătorești

sunt neîntemeiate, deoarece instanțele judecătorești nu au stabilit sau nu au

dorit să verifice dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și dacă persoana

este vinovată de săvârșirea acestei infracțiuni, or, din textul deciziei atacate,

Colegiul penal constată că instanța de apel a respectat prevederile art. 414

alin.(5) Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate, motivându-și decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la respingerea apelului declarat de avocatul inculpatei, decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată. Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în

modul solicitat de autorul recursului nu constituie motiv de a afirma că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată.

La fel, neîntemeiate sunt și argumentele avocatului, precum că

instanțele judecătorești greșit au interpretat declarațiile martorului Dumbrava

Vlada-Tatiana, care fiind medic de profesie și activa în cadrul Spitalului

17

Republican, secția Hepatologie a declarat că, boala diagnosticată la Volosatîi

S. se manifestă prin slăbiciuni, scăderea capacității de muncă a memoriei, fapt

ce justifică depunerea incompletă a declarației cu privire la venituri și

proprietăți, deoarece din declarațiile martorului nominalizat nu rezultă

imposibilitatea totală a inculpatei de a-și îndeplini obligațiile și atribuțiile

deținute în calitate de șef al xxx din cadrul xxx, medicul expunîndu-și punctul

de vedere asupra diagnozei stabilite inculpatei, însă aceasta nu justifică

nerespectarea din partea inculpatei a obligației prezentării în condițiile legii a

declarației de avere și interese personale. Mai mult ca atât, martorul

Dumbrava V. nefiind medicul curant al acesteia, prin urmare nu se putea

expune asupra stării de sănătate a altui pacient, în vederea expunerii stării

individuale de sănătate a lui Volosatîi S.

Totodată, Colegiul penal conchide că instanța de apel, menținând

soluția instanței de fond corect a încetat procesul penal în privința lui

Volosatâi S., din motivul expirării termenul de prescripție.

În conformitate cu art. 332 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vre-unul din

temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), precum și în cazurile prevăzute în

art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal

în cauza respectivă.

Art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal stipulează că, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.

Astfel, instanța de recurs reține că, infracțiunea comisă de inculpată

prevăzută de art. 352 1 Cod penal, se atribuie la categoria celor ușoare.

Potrivit materialelor cauzei, faptele imputate lui Volosatîi S. au fost

săvârșite pe parcursul anului xxx (adică la xxx și respectiv, xxx), prin urmare,

din ziua săvârșirii infracțiunii pînă la examinarea procesului penal în cadrul

ședinței instanței de fond - 28 noiembrie 2016, a expirat mai mult de 2 ani,

temei care a dus la încetarea procesului penal în baza acestei legi, cu liberarea

de răspundere penală, pe motivul expirării tragerii la răspundere penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de

recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

18

nu și-au găsit confirmare din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în

sensul casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roșca Vladislav

în numele inculpatei Volosatîi Silvia, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui

Volosatîi Silvia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

19