1ra-1271/2016 — art. 352/1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 352/1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1271/2016 — art. 352/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1271/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 11 decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 17 martie 2016, declarat de avocatul Rodion Tocan, în privința
inculpatului
Valcov Vitalie Vasile, născut la
10 februarie 1960 în or. Nisporeni, locuitor al mun.
Chișinău, str. Milescu Spătaru 21/2 ap. 37, cetățean al R.
Moldova, fără antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 20.03.2015 – 11.12.2015,
instanța de apel: 18.01.2016 –17.03.2016,
instanța de recurs: 25.05.2016 – 13.07.2016.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015,
Valcov Vitalie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
3521 Cod penal, cu liberare de răspundere penală și cu încetarea procesului în baza
art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere
penală.
Instanța de fond a constatat că, inculpatul Volcov Vitalie, exercitând funcția
de director general adjunct al Biroului Național de Statistică, numit prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova nr. 571 din 30.06.2010, fiind persoană cu funcție de
demnitate publică, a comis fals în declarații.
Astfel, la 28 martie 2013, inculpatul a depus declarația cu privire la venituri și
proprietate pentru perioada 01.01.2012- 31.12.2012, în care a indicat că pe parcursul
anului 2012 a obținut venituri la locul de muncă de bază în mărime de 102.327 lei, și
soția în sumă de 63.024 lei. La subcapitolul - „9. Venitul obținut din alte surse legale
1
(pensii, burse, indemnizații, premii etc.)” inculpatul nu a indicat ca ar fi obținut
careva venituri, la capitolul „IV. Active financiare”, inculpatul nu a indicat că ar
deține careva conturi bancare, fonduri de investiții, obligațiuni, cambii sau alte active
financiare, la capitolul „V. Cota-parte în capitalul social al societăților comerciale”,
nu a indicat că deține careva cote în societăți comerciale. Însă, în conformitate cu
informația B.C. „Fincombank” S.A., inculpatul deținea în această instituție financiară
două conturi de card cu nr. 22591010000736 și respectiv nr. 225960100087911,
acestea nefiind indicate în ordinea stabilită în declarația cu privire la venituri și
proprietăți depusă, iar conform informațiilor B.C. „Eximbank” S.A. inculpatul și
Valcov L. au recepționat pe parcursul anului 2012, transferuri bănești în sumă totală
de 7126 dolari SUA, acestea nefiind indicate în ordinea stabilită în declarația cu
privire la venituri și proprietăți a inculpatului din 28.03.2013.
Potrivit informației Î.S. „Camera Înregistrării de Stat”, inculpatul deține 49% în
SRL „MATCONIS - IL”, cu sediul în or. Nisporeni, acestea nefiind indicate în
ordinea stabilită în declarația cu privire la venituri și proprietăți a inculpatului din
28.03.2013. De asemenea, conform informației prezentate de către registratorul
independent „Registru Ind” S.A., inculpatul figurează în calitate de acționar la
societatea pe acțiuni de tip închis „Floral - Document Centre”, cu 237 acțiuni cu
valoarea/ nominală a fiecărei acțiuni de 20 lei.
Aceste proprietăți, contrar prevederilor art. 4 din Legea privind declararea și
controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,
judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de
conducere, nu le-a înscris în declarația cu privire la venituri și proprietăți depusă la
28.03.2013.
Conform prevederilor art. 4 și 5 din Legea menționată, este obligatorie
declararea bunurilor mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate la data
depunerii declarației cu privire la venituri și proprietate.
Concomitent, conform art.4 și anexei la Legea cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public, prevederile acestei legi se aplică: inclusiv persoanelor
care activează în autoritățile publice centrale de specialitate și alte autorități
administrative.
Art. 5 al aceleiași Legi stipulează, că exercitarea funcției de demnitate publică
se bazează pe principiile legalității, liberului consimțământ, transparenței, exemplului
personal, responsabilității și al loialității.
Astfel, orice persoană care deține funcție publică este obligată să-și desfășoare
activitatea publică și privată cu respectarea principiilor respective, aceste principii
fiind lezate de către inculpat, ceea ce a cauzat consecințe juridice în ce privește
integritatea lui prin prisma respectării acestor acte legislative.
Instanța a reținut, că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că nu a indicat
conturile bancare pe care le deține, deoarece unul nu îl folosește și intenționează să-l
închidă (sold 3,02 lei), iar altul este de tip salarial și, întru excluderea dublării, nu a
indicat soldul de pe card, care era parte din venitul declarat la capitolul I „Venituri”.
Nu a indicat în declarație transferurile în valută, deoarece aceste mijloace financiare
au fost transferate pentru participarea la seminare sau conferințe internaționale în
domeniul statisticii (Almaty, Geneva, Paris etc.) și nu le-a considerat ca venituri, ci
ca finanțare a deplasărilor (transport, cazare la hotel, diurnă etc.). În anul 2014 a
corectat declarația. Soția a avut și ea 2 deplasări, și a făcut demers la Centrul național
2
de integritate, primind răspuns că aceste venituri pentru deplasări nu se consideră
venituri. La capitolul IV „Active financiare”, subcapitolul 2 - în perioada anilor
1995-1996 a activat în S.A. „Floral”, în calitate de șef al departamentului Xerox.
Ciobanu A., proprietara S.A. „Floral”, a decis să creeze o entitate separată, care urma
să se ocupe exclusiv de domeniul documentare, iar pe dânsul preconiza să îl
numească în funcție de director. Ca avans, proprietara i-a oferit gratuit o cotă de
participare în mărime de 5% în societatea pe acțiuni de tip închis S.A. „Floral -
Document Centre”, însă nu a introdus nici un leu în fondul statutar al acestei entități
și nu a primit nici un fel de venituri în formă de salariu sau dividende. În scurt timp a
plecat de la această întreprindere, după care nu a mai întreținut nici o legătură cu
proprietara. Este evident că ar fi trebuit să oficializeze cedarea acelor acțiuni - care,
de facto nici nu i-au aparținut, deoarece nu a introdus bani, dar din neglijență nu a
făcut acest lucru. În anul 1994 a întreprins o tentativă nereușită de a se ocupa de
afaceri, împreună cu o rudă îndepărtată, creând astfel SRL „Matconis - IL”, cu sediul
în or. Nisporeni, însă lucrurile nu au mers, inclusiv din cauza că partenerul se afla în
or. Nisporeni, iar el în mun. Chișinău. La scurt timp, de facto a renunțat la
participarea sa în afacere, însă de-jure nu a perfectat documentele necesare. A avut
intenția de a se exclude din acea întreprindere, dar este o procedură complicată.
Astfel, participarea lui în calitate de asociat în ambele situații descrise a fost formală,
fără a avea nici un fel de beneficii, acesta fiind motivul de ce nu a inclus informațiile
despre participarea lui în aceste entități care nu activează, în declarația de interese
personale, considerând că nu există conflict de interese cu activitatea pe care o
practică. Activitatea sa de 15 ani în sistemul statistic național în nici un fel nu s-a
intersectat cu aceste entități. Totuși, recunoaște că a greșit, deoarece nu a respectat
întocmai prevederile legislației, pe care nu a examinat-o cu atenție, ținând cont de
faptul că declarația de interese personale este implementată pentru prima dată.
Necătând că inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin probele
administrate.
Astfel, potrivit procesului – verbal din 03.03.2014, de examinare a
documentelor primite de la registratorul independent „Registru IND” S.A.,
inculpatul este acționar la SA „Floral - Document Centre” și dispune de 237 acțiuni,
cu valoarea nominală a 20 lei per acțiune.
Prin procesul – verbal de ridicare și procesul – verbal de examinare a
documentelor ridicate de la Comisia Națională de Integritate din 30.04.2014, a fost
ridicată declarația cu privire la venituri și proprietăți înaintată de inculpat Comisiei
Naționale de Integritate.
Conform procesului – verbal de ridicare din 02.12.2014, și examinare a
documentelor bancare ridicate de la B.C. „Fincombank” S.A. din 03.12.2014, de la
SA „Fincombank” au fost ridicate rulajul descifrat al conturilor bancare nr.
225910100007736 deschis pe numele inculpatului și contul nr. 22960100087911
deschis pe numele inculpatului în perioada 01.01.2012 - 01.01.2013, pe conturile date
au fost efectuate operațiuni bancare.
Potrivit procesului – verbal de ridicare din 03.12.2014 și procesului – verbal din
30.12.2014 de examinare a documentelor bancare, de la B.C. „EXIMBANK -
Gruppo Veneto Banca” S.A. au fost ridicate rulajele pe conturi avute de către Valcov
L. și inculpat, precum și ordinele de eliberare a numerarului cu numerele și sumele de
bani după cum urmează: 10282052- 250 USD, 10282102- 90 USD, 13186280 - 1055
3
USD, 10282103 - 550 USD, 13186239 - 450 USD. 14829573 - 505 USD, 14829593-
1200 USD, 13186261 -2163 USD, 14829615 - 503 USD, 14829630-360 USD.
Alte mijloace materiale de probă - extrasul de la SA „Registru IND”, extrasul
din baza de date privind deținerea de către inculpat a 49% în SRL „Matconis - IL”,
copia Hotărârii guvernului RM din 30.06.2010, privind numirea în funcția de director
general adjunct al Biroului Național de Statistică a inculpatului.
În baza probelor administrate, evaluate din punct de vedere al pertinenței,
concludenței și utilității lor, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,
instanța a conchis că vinovăția inculpatului este dovedită integral și a încadrat
acțiunile lui în baza art. 3521 Cod penal, ca declararea necorespunzătoare a
adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecințe
juridice, pentru sine sau pentru o terță persoană, atunci când, potrivit legii sau
împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acestor consecințe.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale care țin de
activitatea normală a organelor de stat cu privire la asigurarea ordinii stabilite de
operare cu informații necesare.
Astfel, inculpatul a declarat necorespunzător adevărul, unui organ competent,
realitatea fiind denaturată, infracțiunea fiind consumată din momentul declarării
necorespunzătoare a adevărului.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, privind declararea și
controlul veniturilor și al proprietăților persoanelor cu funcții de demnitate publică,
judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de
conducere, declarația cu privire la venituri și proprietate reprezintă un act personal și
irevocabil, care se face în scris, pe propria răspundere a declarantului, iar art.14 alin.
(3) prevede expres că, indicarea intenționată în declarație a datelor inexacte sau
incomplete constituie infracțiune și se pedepsește conform art. 3521 din Codul penal.
Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspunderea
penală dacă au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.
Inculpatul a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care să fie achitat.
Apelantul a invocat, că în acțiunile sale lipsește latura obiectivă a infracțiunii si
anume intenția.
Astfel, art. 14 din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, stipulează că indicarea
intenționată în declarație a datelor inexacte sau incomplete-constituie infracțiune și se
pedepsește conform art. 3521 Cod penal, iar acuzarea era obligată să demonstreze
intenția inculpatului de a ascunde sau indica în declarație date vădit false, ceea ce nu
s-a întâmplat.
Instanța, indicând că „faptul că inculpatul nu a cunoscut consecințele
acțiunilor sale, nu denotă inexistența intenției”, astfel fără a încerca să demonstreze
vinovăția, a mers ca și acuzarea de la contrariul, faptul că nu a știut nu îl absolvă de
răspundere.
Concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi
întemeiate pe presupuneri.
Nu a avut intenția de a comite infracțiunea incriminată, nu și-a dorit survenirea
urmărilor date și nici nu a admis conștient survenirea lor, deci instanța de fond a emis
sentința cu grave abateri de la prevederile legale.
4
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 martie
2016, apelul a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a reținut, că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin
totalitatea probelor anexate la materialele cauzei, inclusiv - copia Hotărârii
guvernului R.M. din 30.06.2010, privind numirea în funcția de director general
adjunct al Biroului Național de Statistică a d-lui Valcov Vitalie; declarația cu
privire la venituri și proprietăți pentru perioada 01.01.2012 - 31.12.2012, înaintată de
către inculpat Comisiei Naționale de Integritate, în care la subcapitolul „9. Venitul
obținut din alte surse legale (pensii, burse, indemnizații, premii etc.)” din capitolul
venituri al declarației menționate, inculpatul nu a indicat ca a obținut careva venituri,
la capitolul „IV. Active financiare” nu a indicat că ar deține careva conturi bancare,
fonduri de investiții, obligațiuni, cambii sau alte active financiare, la capitolul „V.
Cota-parte în capitalul social al societăților comerciale” nu a indicat că deține careva
cote în societăți comerciale; documentele primite la 03.03.2014 de la registratorul
independent „Registru Ind” S.A., că inculpatul dispune de 237 de acțiuni la „Floral -
Document Centre”, cu valoare nominală de 20 lei per acțiune; documentele
bancare ridicate la 03.12.2014 de la B.C, „Fincombank” S.A. - a rulajului descifrat al
conturilor bancare nr. 225910100007736 și nr. 229601000S7911, deschise pe numele
inculpatului, în perioada 01.01.2012 - 01.01.2013, că pe conturile date au fost
efectuate mai multe operațiuni bancare; documentele bancare ridicare la 03.12.2014
și 30.12.2014 de la B.C. „EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca” S.A., - rulajelor pe
conturi avute de Valcov L. și inculpat; ordinele de eliberare a numerarului cu
numerele și sumele de bani: 10282052 – 250USD, 10282102 – 90 USD, 13186280 –
1055 USD, 10282103 – 550 USD, 13186239 – 450 USD, 14829573 – 505 USD,
14829593 – 1200 USD, 13186261 – 2163 USD, 14829615 – 503 USD, 14829630 –
360 USD; extrasul de la SA „Registru Ind”; extrasul din baza de date privind
deținerea de către inculpat a 49% în SRL „Matconis -IL”.
Declarațiile de nevinovăție ale inculpatului prezintă o metodă de apărare, în
scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, or, acestea nu
coroborează cu probele administrate.
Inculpatul a declarat necorespunzător adevărul, unui organ competent,
realitatea fiind denaturată.
Infracțiunea a fost consumată din momentul declarării necorespunzătoare a
adevărului, și anume la 28 martie 2013.
Nu este credibilă afirmația inculpatului că declarația a fost făcută în mod
neintenționat, or, este absurd a face ceva afirmând că nu ai avut intenția de a face.
Mai mult, inculpatul a afirmat că nu a reflectat în declarație despre existența
societăților comerciale înțelegând că ele nu au activitate, or, în declarație nu se
solicită a stipula date despre activitate ci despre apartenența sa la aceste societăți.
Este neîntemeiată și afirmația inculpatului cu referire la veniturile realizate din
deplasări, or, în afară de cheltuieli pentru transport și cazare, el a ridicat și sume sub
formă de diurne, care sunt similare veniturilor salariale, acestea urmând a fi
declarate.
Justificarea inculpatului că nu a cunoscut despre necesitatea declarării
societăților comerciale, deoarece nu îi aduceau nici un venit, nu poate fi reținută, or
în modelul tip al declarației este menționată rubrica dată care urmează a fi
completată, indiferent de faptul dacă declarantul a obținut sau nu careva venituri.
5
Pe lângă aceasta, inculpatul, sub semnătură personală a contrasemnat și sub
responsabilitatea personală asumată conform prevederilor legii pentru inexactitatea
sau caracterul incomplet al datelor menționate în declarație, care constituie act
public, depusă la 29.03.2013.
Necunoașterea consecințelor acțiunilor sale de către inculpat, nu denotă
inexistența intenției, cu atât mai mult, că în lege este menționată expres răspunderea
penală pentru asemenea acțiuni, el fiind obligat să fie destul de exigent și prudent la
întocmirea declarației pentru a nu comite careva erori sau omisiuni la perfectarea
declarației.
Afirmația inculpatului, că nu cunoștea cum să îndeplinească declarația pe
venit, nu poate fi reținută, or necunoașterea legii nu absolvă de pedeapsă, mai mult,
acesta a avut posibilitatea de a se consulta preventiv în vederea excluderii anumitor
neclarități.
În perioada respectivă au fost mediatizate pe larg, de comisia de specializare,
metodele de astfel de abateri și neinformarea unu funcționar public era practic
imposibilă.
Probele materiale demonstrează că inculpatul cunoștea toate cele invocate de
el, că este proprietar, că a avut transferuri de peste hotare, chiar dacă nu era rezultatul
unor activități economice directe, însă constituiau un surplus pentru veniturile
familiei.
Astfel, instanța de fond just a apreciat că pe cauza dată sunt suficiente probe
directe, utile și veridice, care în ansamblu coroborează între ele și confirmă pe deplin
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, fiind
stabilite corect circumstanțele de fapt și încadrarea juridică a faptei.
La fel, instanța de fond corect a încetat procesul penal în privința inculpatului
în baza art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.
Avocatul Rodion Tocan a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea
hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpatul să fie achitat.
Recurentul a invocat, că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a
infracțiunii si anume intenția.
Astfel, art. 14 din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, stipulează că indicarea
intenționată în declarație a datelor inexacte sau incomplete, constituie infracțiune și
se pedepsește conform art. 3521 Cod penal, iar acuzarea era obligată să demonstreze
intenția inculpatului de a ascunde sau de a indica în declarație date vădit false, ceea
ce nu s-a întâmplat.
Instanța, fără a încerca să demonstreze vinovăția, a mers ca și acuzarea de la
contrariul - faptul că nu a știut nu îl absolvă de răspundere.
Inculpatul nu a avut intenția de a comite infracțiunea incriminată, nu și-a dorit
survenirea urmărilor date și nici nu a admis conștient survenirea lor, deci instanța de
fond a emis sentința cu grave abateri de la prevederile legale.
Instanța de apel a examinat superficial cauza, iar concluzia la care a ajuns nu
este bazată pe probe cercetate în ședința de judecată, dar pe presupuneri, fiind vădit
ilegală.
În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură
penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea
6
soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod
de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.
(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest
sens. Potrivit art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt
constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea
în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului
acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.
Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept și pe temeiurile
prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar și că instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat, în
raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra
căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar
fi esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că
dispozitivul hotărârii este expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt,
raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care ar fi afectat
soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate
în acest sens (pct. 5. din decizie).
Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de
conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din
oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar
justifica.
Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării
sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din
7
decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod
concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și
încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin
prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv procesul – verbal de examinare
a documentelor primite de la registratorul independent „Registru Ind” S.A. din
03.03.2014, potrivit cărui inculpatul dispune de 237 de acțiuni la „Floral - Document
Centre”, cu valoare nominală de 20 lei per acțiune; procesul – verbal de ridicare și
procesul – verbal de examinare a documentelor ridicate de la Comisia Națională de
Integritate din 30.04.2014, conform cărora a fost ridicată declarația cu privire la
venituri și proprietăți înaintată de către inculpat Comisiei Naționale de Integritate, iar
analiza acestor declarații a stabilit, că inculpatul în declarația cu privire la venituri și
proprietate pentru perioada 01.01.2012 - 31.12.2012, în care a indicat pe parcursul
anului 2012, venituri obținute de la locul de muncă de bază în mărime de 102.327 lei,
precum și ale soției în mărime de 63.024 lei de la locul de muncă de bază. La fel, la
subcapitolul „9. Venitul obținut din alte surse legale (pensii, burse, indemnizații,
premii etc.)” din capitolul venituri al declarației menționate, inculpatul nu a indicat ca
fiind obținut careva venituri. În continuare, la capitolul „IV. Active financiare”,
inculpatul nu a indicat că ar deține careva conturi bancare, fonduri de investiții,
obligațiuni, cambii sau alte active financiare. De asemenea, la capitolul „V. Cota-
parte în capitalii social al societăților comerciale”, inculpatul nu a indicat că deține
careva cote în societăți comerciale; procesul – verbal de ridicare din 02.12.2014 și
examinare a documentelor bancare ridicate de la B.C, „Fincombank” S.A. din
03.12.2014, conform cărora de la SA „Fincombank” au fost ridicate rulajul descifrat
al conturilor bancare nr. 225910100007736 deschis pe numele inculpatului și contul
nr. 229601000S7911 deschis pe numele inculpatului, în perioada 01.01.2012 -
01.01.2013, pe conturile date au fost efectuate operațiuni bancare; procesul – verbal
de ridicare din 03.12.2014 și procesul – verbal de examinare a documentelor bancare
ridicate de la B.C ,,EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca” S.A. din 30.12.2014,
conform cărora de la B.C. „EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca” S.A. au fost
ridicate rulajele pe conturi avute de către Valcov L. și inculpat, precum și ordinele de
eliberare a numerarului cu numerele și sumele de bani după cum urmează: 10282052
– 250USD, 10282102 – 90 USD, 13186280 – 1055 USD, 10282103 – 550 USD,
13186239 – 450 USD, 14829573 – 505 USD, 14829593 – 1200 USD, 13186261 –
2163 USD, 14829615 – 503 USD, 14829630 – 360 USD; declarația cu privire la
venituri și proprietăți, rulajul descifrat al conturilor bancare nr. 225910100007736,
deschis pe numele inculpatului și contul nr. 22960100087911, deschis pe numele
inculpatului; documentele, ordinele de eliberare a numerarului cu numerele și
sumele de bani după cum urmează: 10282052 - 250 USD, 10282102 - 90 USD,
13186280 - 1055 USD, 10282103 - 550 USD, 13186239 - 450 USD, 14829573 - 505
USD, 14829593 -1200 USD, 13186261 – 2163 USD, 14829615 - 503 USD,
14829630 - 360 USD; extras de la SA „Registru Ind”; extras din baza de date
privind deținerea de către inculpat a 49% în SRL „Matconis -IL”; copie a Hotărârii
guvernului R.M. din 30.06.2010, privind numirea în funcția de director general
adjunct al Biroului Național de Statistică a d-lui Valcov Vitalie, toate probele fiind
8
apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării
lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în
apelul apărării și indicând motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării
(pct. 3. - 5. din decizie).
Or, probele administrate, inclusiv cele nominalizate supra, dovedesc cu
concludență că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3521 Cod penal.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina
„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și
probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora.
Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1
din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la
fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de
Jos).
În asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor
de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în
cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la
împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să
utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,
să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO
Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care
instanțele de fond și de apel au apreciat probele administrate și circumstanțele cauzei
(pct. 5. din decizie).
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor
din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea probelor administrate și a circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe
care îl propune avocatul, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,
care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod
de procedură penală, și invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită
de orice suport legal (pct. 5. din decizie).
Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de
examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în
acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor
cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței
CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie
2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de
apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că
hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că
recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat.
9
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează a
fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rodion Tocan,
împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, în privința
inculpatului Valcov Vitalie Vasile, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
10