1ra-1998/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1998/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1998/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

ȚURCAN Anatolie

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în cauza penală a lui

Zorcov Maxim XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.11.2017 – 02.05.2019;

Instanța de apel: 09.05.2020 – 03.06.2021;

Instanța de recurs: 28.09.2021 – 06.12.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

fost încetat procesul penal de învinuire a lui Zorcov Maxim în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală.

august 2012, din interes material și urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă

orientată spre atingerea scopului prestabilit, aflându-se în XXXXX, la domiciliul lui

Șincari Vitalie, l-a indus în eroare pe acesta și i-a prezentat ultimului ca adevărată o

faptă mincinoasă, în privința naturii și calităților substanțiale ale obiectului, privind

angajarea sa de a-i procura lui Șincari Vitalie un automobil de model „Toyota

Sienna”, în urma căreia conștientizând faptul că nu-și va realiza angajamentul asumat

potrivit promisiunilor făcute, a cerut și primit de la ultimul bani în sumă de 32000

dolari SUA, ceea ce conform cursului valutar BNM constituia echivalentul a 399040

lei, iar după primirea banilor nominalizați, a însușit și folosit sursele bănești dobândite

în interese personale.

În continuare, în perioada anilor 2012-2017, la solicitările lui Șincari Vitalie de

a-și îndeplini promisiunea făcută, Zorcov Maxim, în scopul camuflării acțiunilor sale

infracționale de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, permanent îi comunica

primului, că a transmis banii unei alte persoane care se află peste hotarele țării, pentru

a procura și transporta mijlocul de transport în Republica Moldova, fără a specifica

1

numele corect, careva date de identitate și alte informații ce ar fi putut identifica

pretinsa persoană, fapt prin care, în rezultatul acțiunilor infracționale ale lui Zorcov

Maxim, părții vătămate Șincari Vitalie i-au fost produse daune în proporții deosebit

de mari, în sumă de 399040 lei.

Aceste acțiuni ale lui Zorcov Maxim, organul de urmărire penală le-a încadrat în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii și calităților substanțiale ale

obiectului, săvârșite în proporții deosebit de mari.

Principal, Adrian Scutaru prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zorcov Maxim să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la închisoare

pe un termen de 10 ani, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de întreprinzător pe un termen de 5 ani.

În susținerea cererii, acuzarea a menționat că soluția adoptată de prima instanță

contravine prevederilor legale și materialelor cauzei.

Din materialele cauzei rezultă că, urmărirea penala în prezenta cauză penală a

fost pornită in rem și nu in personam, or în ordonanța din 20.07.2017 nu a fost indicat

vreun oarecare nume. Prin ordonanța din 17.10.2017, Zorcov Maxim a fost

recunoscut în calitate de bănuit, aducându-i la cunoștință statutul procesual acordat,

fiind înmânate drepturile și obligațiile acestuia, după care a fost audiat în raport cu

statut acordat. Întru respectarea art. 63 Cod de procedură penală, în termenul admisibil

de până la 3 luni de menținere în calitate de bănuit, organul de urmărire penală,

acumulând suficiente probe pertinente și concludente că Zorcov Maxim a comis

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, prin ordonanța din 23.11.2017,

i-a înaintat lui Zorcov Maxim învinuirea, în cadrul căreia ultimul a depus declarații

cu referire la caz, nefiind indicate pretenții atât de către el, cât și de către apărătorii

acestuia față de organul de urmărire penală cu referire la presupusa încălcare a

termenului de menținere în calitate de bănuit.

Respectiv, din 17.11.2017, când a fost recunoscut și adus la cunoștință calitatea

de bănuit lui Zorcov Maxim, și până la 23.11.2017, data înaintării învinuirii, este un

termen mai mic de trei luni și se încadrează perfect în limitele prevăzute de art. 63

Cod de procedură penală.

Mai mult, la adoptarea hotărârii instanța s-a limitat doar la o trimitere generală

asupra art. 251 Cod de procedură penală, fără a o racorda la speța examinată și nu a

ținut cont de practica judiciară potrivit căreia încălcarea normelor juridice privind

competența după materie sau calitatea persoanei la urmărirea penală nu poate genera

nulitatea tuturor actelor cauzei penale. Astfel, actele de sesizare a organului de

urmărire penală (art.262-264 Cod de procedură penală); de începere a urmăririi penale

și cele care s-au efectuat în temeiul art. 254, 257 alin. (2) Cod de procedură penală se

vor considera legale.

Legiuitorul nu delimitează, după anumite criterii, competența organelor de

urmărire penală și a procurorilor în materia începerii urmăririi penale.

Potrivit art. 272-273 Cod de procedură penală, organele de urmărire penală,

indiferent de competență, sânt în drept să dispună începerea urmăriri penale, care se

confirmă de procuror.

2

Atunci când se ridică excepții de nulitate bazate pe nerespectarea competenței

materiale sau după calitatea persoanei, nu putem exclude toate probele din dosar. În

asemenea situații, instanțele de judecată urmează să argumenteze excluderea probelor

nule din dosar în dependență de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, a

posibilității administrării unor probe, viciate la faza urmăririi penale (audierilor părții

vătămate, a martorilor de către procurorul care nu deținea competența de efectuare a

urmăririi penale), ce se verifică în judecată, cu asigurarea dreptului la apărare a

inculpatului.

În concluzie, la îndeplinirea măsurilor prevăzute de art. 100-101 Cod de

procedură penală, fiind constatată derogarea de la reglementările competenței

materiale ori personale, instanța de judecată este în drept să se pronunțe, după caz,

prin sentință de condamnare ori de achitare, dar nu și de încetare a procesului penale

invocând art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Prin urmare, dacă și a fost încălcată competența după materie sau persoană de

către procuror, actul de sesizare a instanței este valabil și instanța este obligată să

examineze cauza în baza probelor administrate nemijlocit în fața judecății.

Totodată, au fost prezentate suficiente probe care să demonstreze vinovăția

inculpatului Zorcov Maxim Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal cum ar fi: declarațiile părții vătămate Șincari Vitalie, informația extrasă

din bazele de date ACCES Web privind identitatea persoanei Arunas Jancauskas,

informația din baza de date a Politiei de Frontieră privind traversarea frontierei de

către Zorcov Maxim, copia pașaportului eliberat pe numele inculpatului, recipisa

ridicată de la Șincari Vitalie eliberată de către Zorcov Maxim.

Faptul intenției inculpatului de a dobândi ilicit suma de 32000 dolari SUA de la

Șincari Vitalie, reiese din ceea că, deși inculpatul la angajarea sa de a procura

clientului său un autoturism, precum indică el însuși, întocmea un contract în acest

sens, în cazul lui Șincari Vitalie, acesta nu a întocmit un astfel de contract, ba mai

mult, la acel moment nu a întocmit nici măcar o recipisă în acest sens, care să confirme

primirea banilor și angajamentele cu care acesta se însărcina-se. Mai mult, în cadrul

cercetării judecătorești s-a constatat că banii primiți, inculpatul nu i-a inclus nici în

contabilitatea companiei „Argument-Auto”, pe care ultimul o administra, fapt ce de

asemenea denotă că ultimul din start nu a avut intenția procurării automobilului

nominalizat, ci a avut drept scop însușirea lor în scopuri personale. În continuare, fiind

examinată informația privind tranzacțiile companiei „Argument-Auto”, care este

anexată la materialele prezentei cauze penale, constată că careva tranzacții compania

„Argument-Auto” cu compania „G&G Auto Sales”, nu a avut, ceea ce exclude

transferul banilor părții vătămate de către Zorcov Maxim companiei „G&G Auto

Sales” pentru procurarea autoturismului prin intermediul companiei „Argument-

Auto”.

Astfel, analizând acțiunile inculpatului îndată după primirea banilor de la partea

vătămată și până la pornirea urmăririi penale pe prezenta cauză penală, constată că

acestea nu pot fi catalogate deloc ca unele de bună credință, deoarece Zorcov Maxim

în încercarea de a camufla acțiunile sale infracționale, sub pretextul restituirii parțiale

a pagubei produse lui Șincari Vitalie, a întocmit pe numele ultimului o procură pe un

autoturism, care nu acoperă nici pe aproape paguba produsă, ba mai mult,

autoturismul pe care a fost întocmită procura era unul deteriorat, iar datoria pentru

3

plata parcării speciale unde se păstra autoturismul dat constituia 600 de euro, astfel ca

până în final partea vătămată așa și nu a putut ridica autoturismul nominalizat.

Complementar, este evident faptul că Zorcov Maxim urmărea scopul dobândirii

ilicite a bunurilor părții vătămate încă până la primirea banilor, neintenționând din

start să respecte angajamentul asumat în urma înțelegerii, de altfel cum nu a dorit,

ulterior, nici să restituie paguba produsă părții vătămate în urma acțiunilor sale

infracționale, ci doar după șase ani, când în urma intentării cauzei penale pe numele

acestuia și judecării ei în instanța de judecată, inculpatul realizând pedeapsa ce

urmează să-i fie aplicată pentru acțiunile sale, a restituit integral paguba produsă părții

vătămate în încercarea de a justifica cumva dorința acestuia de a restitui paguba

produsă, iar din motivul imposibilității aceasta nefiind efectuată, fapt ce desigur nu

poate considerat ca veridic, deoarece de către inculpat nu a fost întreprinsă nici o

acțiune din inițiativa sa în vederea restituirii pagubei produse lui Șincari Vitalie, iar

dacă și au fost întreprinse careva acțiuni la inițiativa părții vătămate, ele au fost unele

mai mult formale.

2021 a fost respins ca nefundat apelul și menținută sentința.

4.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță în

mod întemeiat a ajuns la concluzia că procesul penal de învinuire a lui Zorcov Maxim

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal trebuie încetat, din motiv că există alte

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

În acest sens, instanța de apel a reținut că acuzația penală a fost înaintată oficial

inculpatului odată cu pornirea urmăririi penale, adică la 20.07.2017, or din conținutul

acestei ordonanțe, fără echivoc rezultă că declanșarea urmăririi penale rezultă din

presupunerea rezonabilă că anume Zorcov Maxim a săvârșit infracțiunea investigată.

Prin urmare, inculpatul încă până la pornirea urmăririi penale, după declanșarea

procesului penal, la 10.07.2017, a fost invitat în fața reprezentantului organului de

urmărire penală pentru a depune declarații asupra învinuirilor care i se aduc de către

Șincari Vitalie, iar apoi, în partea descriptivă a ordonanței de pornire a urmăririi

penale fără echivoc s-a indicat asupra existenței bănuielii rezonabile de săvârșirea de

către Zorcov Maxim a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

circumstanțe care confirmă faptul că Zorcov Maxim a fost acuzat în materie penală

de la momentul declanșării urmăririi penale, adică de la 20.07.2017. Anume de la

această dată urmează a fi calculată obținerea de către Zorcov Maxim a calității de

bănuit, iar în consecință, acestuia îi putea fi înaintată învinuirea nu mai târziu de

20.10.2017.

În așa mod, pornirea urmăririi penale in personam are valența unei acuzații în

materie penală. Pornirea urmăririi penale in personam, în privința lui Zorcov Maxim,

și neinformarea acestei persoane despre dreptul la apărare, în timp ce legislația

națională prescrie în mod imperativ informarea bănuitului despre acuzațiile aduse și

drepturile procesuale în termen de 5 zile (cu anumite excepții care nu sunt relevante

cazului din speță), nu se conciliază cu principiile de drept ale unui proces echitabil.

Deci, termenul de atribuire lui Zorcov Maxim a statutului de bănuit urmează a fi

calculat din 20.07.2017 – data emiterii ordonanței, prin care a fost pornită urmărirea

penală și a fost recunoscut Zorcov Maxim în calitate de bănuit, indiferent dacă organul

de urmărire penală a respectat sau nu obligația de a-i aduce la cunoștința bănuitului

4

această ordonanță și informația despre drepturile procedurale, obligație inserată la art.

63 alin. (11) Cod de procedură penală.

Concomitent cu pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală a stabilit

existența bănuielii rezonabile care a constituit obiectul cercetărilor în cauza penală

nominalizată, acțiunile constatate fiind imputate anume lui Zorcov Maxim.

La 23.11.2017, Zorcov Maxim a fost pus sub învinuire și audiat în calitate de

învinuit, fapt realizat în afara termenului de trei luni, adică contrar prevederilor art.

63 alin. (2) pct. 3), alin. (3) Cod de procedură penală. Or, din materialele cauzei

rezultă că calitatea de bănuit a lui Zorcov Maxim se impunea a fi calculată din

momentul pornirii urmăririi penale, și anume din 20.07.2017 până la 20.10.2017, dată

după care organul de urmărire penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-l

scoată de sub urmărire penală.

Potrivit jurisprudenței CțEDO, dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit

de mai multe ori pentru aceiași faptă nu este unul absolut. Însă, Curtea Constituțională

în pct. 6 a Hotărârii nr. 26 din 23.11.2010, a statuat că cadrul legal național instituie

excepții de la acest drept doar la art. 287 Cod de procedură penală, potrivit căruia

reluarea urmăririi penale se admite numai dacă „fapte noi sau recent descoperite sau

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată”.

La caz, însă, organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile

prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală, anume în dreptul de a nu fi urmărit de

mai multe ori pentru aceiași faptă, drept prevăzut și în art. 4 al Protocolului nr. 7 a

CoEDO și art. 21 Constituția R. Moldova, deoarece după încetarea de drept a calității

de bănuit, organul de urmărire penală era în drept, în cazul apariției unor fapte noi sau

recent descoperite, ori descoperirii unui viciu fundamental, de a relua urmărirea

penală în conformitate cu art. 287 Cod de procedură penală, însă nu a fost emisă o

ordonanță motivată în acest sens, potrivit art. 255 Cod de procedură penală. Așa cum,

nu a fost emisă o ordonanță de scoatere a lui Zorcov Maxim de sub urmărire penală

la 20.10.2017, ceea ce prin sine nu omite dreptul lui Zorcov Maxim de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă, deci nu exclude existența

circumstanțelor care exclud tragerea repetată a acestuia la răspundere penală pentru

perioada de după 20.10.2017 până în prezent.

Astfel, potrivit art. 63 alin. (3) raportat la art. 284 Cod de procedură penală, se

stabilește reabilitarea și finalizarea oricăror acțiuni de urmărire penală în privința lui

Zorcov Maxim la expirarea termenului de 3 luni de menținere în calitate de bănuit,

adică începând cu data de 20.10.2017, impunându-se necesitatea încetării procesului

penal.

Mai mult, actele de urmărire penală îndeplinite de organul de urmărire penală

(procuror) în perioada de după 20.10.2017 sunt lovite de nulitate atât în temeiul

prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, cât și în temeiul faptului că sunt

contrare principiului de a nu fi judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași

faptă.

circumscripție Chișinău, Sâli Radu.

Titularul nu este de acord cu decizia instanței de apel pe motiv că sunt prezente

eroarea de drept prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, iar în

susținerea cererii de recurs ordinar invocă motive identice apelului, subliniind că

5

instanța de apel a transcris sentința și nu a examinat fondul apelului, neexpunându-se

asupra erorilor de drept invocate de apelant. Mai mult, hotărârile CtEDO la care se

face referire în sentința și decizie nu sunt relevante justei soluționări a cauzei.

Drept urmare, solicită casarea totală a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei,

în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Colegiul conchide că titularul recursului ordinar s-a conformat prevederilor art.

422 Cod de procedură penală și a depus cererea în termen.

Asupra fondului cererii de recurs ordinar, Colegiul menționează că instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci

când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea unei hotărâri

netemeinice, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, să caseze total sau parțial

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurentul, invocând temeiul de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pledează pentru casarea

deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

motivând că ultima nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la motivele invocate de

recurent, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere, ca nefondat, a apelului declarat de procuror, cu menținerea sentinței, nu a

respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în

partea motivării hotărârii.

Prevederile art. 414 Cod de procedură penală stipulează că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel,

ele constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză obiectivă,

completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg

materialul probator al cauzei. Or, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond,

apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat. Fiind investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în

decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelului, precum

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor invocate de

procuror, analizând probele și indicând expres care sunt motivele respingerii unora și

aprecierii critice a altora. Relevant este de specificat în acest context și că, hotărârea

instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

6

La caz, din invocările acuzării rezultă că procurorul nu este de acord cu soluția

de încetare a procesului penal intentat în privința lui Zorcov Maxim în baza art. 190

alin. (5) Cod penal deoarece eronat s-a statuat că procesul penal a fost pornit in

personam, astfel că ordonanța de pornire a urmăririi penale nu se atribuie la categoria

actelor enunțate în alin. (1) art. 63 Cod de procedură penală și că nu sunt aplicabile

prevederile art. 251 Cod de procedură penală, or partea apărării a omis termenul

indicat la alin. (4).

Lecturând textul hotărârii recurate, Colegiul constată că instanța de apel nu a

analizat motivele apelantului și nu s-a expus la nici un argument din cele arătate supra,

ci doar s-a limitat la preluarea totală a motivării formulate de prima instanță, ceea ce

contravine spiritului art. 6 §1 CoEDO, care impune instanțelor naționale să-și

motiveze deciziile, prin examinarea în mod real a problemelor esențiale care au fost

supuse spre judecată instanței (hotărârea Boldea versus România) și să analizeze din

nou cauza, în fapt și în drept, răspunzând argumentat la criticile și mijloacele invocate

de părți, or, doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării

acestei cauze penale (hotărârea Fomin versus R. Moldova).

Astfel, se reține că hotărârile privind pornirea urmăririi penale sunt acte

procedurale, adică niște procedee legate de desfășurarea normală a urmăririi penale

și, prin sine însăși, pornirea urmăririi penale și nu afectează drepturi sau libertăți

constituționale. Acestea sunt niște măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-

o societate democratică, au un scop legitim de a asigura măsuri eficiente de luptă cu

criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în

cadrul desfășurării acțiunilor menționate.

La caz, deși instanța de apel, de rând cu prima instanță, a reținut ca fiind

plauzibile argumente apărării precum că termenul de bănuit în privința lui Zorcov

Maxim urma a fi calculat din momentul pornirii urmăririi penale – 20.07.2017 – nu a

indicat cum actul procesual în sine s-a răsfrâns negativ asupra situației lui Zorcov

Maxim și ce repercusiuni importante a avut pentru situația ultimului, ultimul fapt fiind

o cerință esențială în cazul invocării, actului de pornire a unei proceduri penale ca

„notificarea oficială, emanând de la autoritatea competentă, a reproșului de a fi

săvârșit o infracțiune penala” (hotărârea CtEDO Deweer versus Belgia).

Mai mult, hotărârile adoptate în speță nu-și găsesc justificare obiectivă prin

prisma prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, instanțele limitându-se la o

trimitere generală asupra normei nominalizate, fără a o racorda la caz și fără a motiva

netemeinicia afirmațiilor acuzării că nulitatea invocată se atribuie la categoria celor

relative și că apărarea este decăzută de drept, or nulitatea nu a fost invocată la etapa

urmăririi penale și că avocatul Diaconu Dorian a intervenit în proces din momentul

recunoașterii lui Zorcov Maxim în calitate de bănuit.

Din textul hotărârilor adoptate pe caz, rezultă că instanțele nu și-au motivat sub

acest aspect soluția și nu au indicat la circumstanțele ce fac posibilă concluzionarea

că încălcarea normelor procesuale penale nu poate fi înlăturată decât prin anularea

actului, așa cum se indică în alin. (1) art. 251 Cod de procedură penală.

Totodată, instanțele nu au ținut cont de faptul că atunci când se ridică, în termen,

excepții de nulitate (absolută sau relativă), probele nu pot fi excluse din dosar, legea

obligând instanța să argumenteze excluderea probei nule și să purceadă la verificarea

datelor, asigurând respectarea tuturor drepturilor procesuale, și la aprecierea acestora

prin prisma prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală.

7

Prin urmare, instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii

înaintate lui Zorcov Maxim în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, să verifice și să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării acestora și să-și argumenteze

corespunzător concluziile trasate pe marginea alegațiilor expuse de părți.

Rezumând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel nu a respins argumentat toate alegațiile invocate în cererea de apel și nu a

formulat o motivare corespunzătoare vis-a-vis de chestiunile care au importanță

decisivă în cauză, fiind prezentă eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în

instanța de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,

în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 iunie 2021 în cauza penală privindu-l pe Zorcov Maxim XXXXX, cu

dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 27 ianuarie 2022.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

ȚURCAN Anatolie

8