1ra-716/2021 — art.190 alin. 2, lit. c, d CP

1ra-716/2021 — art.190 alin. 2, lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-716/2021

1-17087345-01-1ra-13012021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie,

Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Bolozan Ion XXXX,

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.10.2017 – 27.03.2018

Instanța de apel: 18.04.2018 - 28.02.2019

21.11.2019 – 03.11.2020

Instanța de recurs: 07.06.2019 - 22.10.2019

13.01.2021 – 30.11.2021.

A C O N S T A T A T :

martie 2018, Bolozan Ion învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal a fost achitat, deoarece fapta inculpatului

nu întrunește ele elementele infracțiunii.

Ion a fost pus sub învinuire pentru faptul, că în perioada verii anului 2010,

data exactă nefiind stabilită, activând în calitate de administrator la C.Î.

„XXXXXX” SRL, cu sediul în or. xxxxxxx, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se

de situația de serviciu, a propus părților vătămate Golubenco Vladimir și

Tugulschi Ion, care lucrau în calitate de mecanizatori pe tractor, să

efectueze lucrări de construcție a gunoiștii din s. Ștefănești, r-nul Ștefan

Vodă. Astfel el, le-a promis că-i va achita câte 12 000 (douăsprezece mii) lei,

pentru fiecare, în total suma de 24 000 (douăzeci și patru mii) lei la finisarea

lucrărilor sus menționate, obligațiile nu au fost executate nici până în

prezent, astfel, cauzând părților vătămate Golubenco Vladimir și Țugulschi

1

Ion un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 12 000

(douăsprezece mii) lei fiecăruia.

Bolozan Ion, a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, excrocheria - adică dobândirea ilicită a

bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea

de daune în proporții considerabile și cu folosirea situației de serviciu.

în raionului Stefan Vodă, Tian Nicolae, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Bolozan Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și în baza acestei Legi să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar conform art.

90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă

de probațiune de 2 ani.

3.1 În motivarea apelului, procurorul a invocat că:

- aprecierea dată de prima instanță contravine realității, deoarece din

declarațiile părților vătămate Golubenco Vladimir și Tugulschi Ion,

inclusiv și din declarațiile martorilor rezultă că, inculpatul a întreprins

toate acțiunile posibile pentru a obține încrederea acestora, având ca scop

folosirea muncii acestora pentru care a obținut mijloacelor bănești, fapt ce

denotă că inculpatul încă de la începutul lucrărilor, nu a avut intenția de a

se achita, manifestând comportament care i-a determinat pe părțile

vătămate să aibă încrede în el, promițând un salariu mare pentru așa

volum de lucru, ceea ce constituie abuz de încredere;

- primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul

intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și

nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat;

- inculpatul prin acțiunile sale intenționate nu a primit careva bunuri

sau dreptul la acestea, însă a folosit munca părților vătămate și mijloace

bănești în suma de 24 000 lei, care urmau sa fie achitate le-a folosit în

scopuri proprii, având posibilitate să procure careva bunuri care pot fi

considerate ca dobândite în mod ilicit. În timpul discuțiilor inițiale cu

aceștia le comunica că, nu este necesar încheierea careva contracte dar să

aibă încredere, astfel ducându-i în eroare. Iar, ce se refera la faptul că în

instanța de judecată nu au fost prezentate pentru cercetare careva

înscrisuri, care ar demonstra calcularea salariului pretins de către părțile

vătămate, cum ar fi: divizul de cheltuieli, tabele de evidența sau acte

contabile, nu au fost prezentate de acuzare din motiv că, asemenea acte nu

au fost întocmite de inculpat și nu existau. Dar afirmația inculpatului că au

2

fost nimicite nu și-a găsit confirmare din motiv că, acesta în dările de

seama anuale nu a fost prezentate la a Inspectoratul de Stat, Ștefan Vodă.

februarie 2019, s-a respins ca nefondat apelul procurorului Procuraturii

raionului Stefan Vodă, Tian Nicolae, fiind menținută sentința atacată.

declarat recurs ordinar împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28

februarie 2019, prin care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

din 22 octombrie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către

procuror, casată total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din

28 februarie 2019, în privința inculpatului Bolozan Ion, și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1 Pentru a decide în sensul enunțat, instanța de recurs ordinar a

constatat că instanța de apel a enumerat probele atât a acuzării cât și

apărării, fără a verifica veridicitate acestora și fără a menționa care dintre

ele se resping și care se admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de

procedură penală.

În motivarea acestei constatări, instanța de recurs ordinar a susținut

că instanța de apel neîntemeiat a menționat precum că între părțile

vătămate Golubenco Vladimir, Țugulschi Ion și Bolozan Ion există relații

de muncă, ori, aceasta urma să verifice dacă Bolozan Ion intenționat nu a

încheiat contractul de muncă cu părțile vătămate.

Instanța de recurs a remarcat că instanța de apel, ajungând la soluția

indicată mai sus, nu a supus analizei în partea descriptivă momentul

important ca Bolozan Ion în calitate de administrator la C.Î „XXXX” SRL a

primit banii de la Primăria s. Ștefanești, r-nul Ștefan Vodă, însă nu a achitat

părților vătămate pentru lucrările efectuate, și nici în dările de seamă

anuale ale C.Î „XXXX” SRL, nu au fost prezentate la Inspectoratul de Stat

Ștefan Vodă, ori, circulația dreptului de proprietate asupra fondurilor

primite în baza unor contracte de muncă evident fictive sau a altor

contracte sub pretextul plății pentru lucrări sau servicii, poate fi calificată

drept fraudă dacă, în mod evident, persoana vinovată nu intenționează să

îndeplinească obligațiile asumate, înșelând astfel victima.

În opinia instanței de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de

apel nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă

discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea

3

unei concluzii premature și nemotivate, fără a verifica fiecare probă în

parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea acestora.

În urma celor menționate, instanța de recurs a subliniat că instanța de

apel urma să stabilească limitele între un raport civil (de muncă) și un

raport penal, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-

credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin rea-

credință din partea inculpatului, adică prin înșelăciune față de părțile

vătămate și să își motiveze decizia în acest sens.

Instanța de recurs a constatat că decizia atacată prezintă deficiențe

sub aspectul motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau

pronunțându-se superficial asupra motivelor invocate în apel, a făcut o

motivare haotică, fără o argumentare concretă.

Instanța de recurs ordinar a conchis că nemotivarea clară și concisă a

soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine

neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră

eroare de drept și este temei pentru recurs.

În acest sens, instanța a menționat că instanța de apel, la judecarea

apelului, a comis erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

noiembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul procurorului în

Procuratura raionului Stefan Vodă, Tian Nicolae, și menținută sentința fără

modificări.

7.1 Instanța de apel a constatat că prima instanță în prezența

circumstanțelor cauzei, corect a constatat nevinovăția inculpatului pe art.

190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și întemeiat a aplicat prevederile art. 390

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală și a adoptat o sentință de achitare

în privința Bolozan Ion, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

În decizie s-a menționat că, conform învinuirii prezentate în

rechizitoriu și susținută de acuzatorul de stat în instanța de apel, Bolozan

Ion a fost învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit.

c), d) Cod Penal, după indicii calificativi: dobândirea ilicită a bunurilor

altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune

în proporții considerabile și cu folosirea situației de serviciu.

La baza acuzațiilor înaintate inculpatului Bolozan Ion în comiterea

infracțiunii incriminate, acuzatorul de stat, întru susținerea apelului

declarat împotriva sentinței, a făcut referire la următoarele probe, care, în

4

opinia sa, ar confirma vinovăția acestuia, cum ar fi: declarațiile părților

vătămate Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion, a martorilor Qatrawi

Ersilia și Neguriță Petru, date la etapa urmăririi penale, susținute în ședința

de judecată a primei instanțe și în instanța de apel; comunicarea IFS Ștefan

Vodă prin care este stabilit că Bolozan Ion este conducătorul CÎ „XXXX”

SRL, extrasul trezorerial al bugetului s. Ștefănești din 16.09.2010, procesul

verbal și ordonanța de ridicare din 20.04.2017, procesul-verbal nr. 4 al

ședinței grupului de lucru pentru achiziții, contractul de achiziționare a

mărfurilor nr. 58, nr. 29, nr. 44, acordul adițional la contractul nr. 44 din

24.08.2010, licența nr.1254 din 09.08.2004, devizul local la construcția

depozitului de deșeuri, darea de seamă privind procedura de achiziție,

informația parvenită de la Inspectoratul Fiscal de Stat Ștefan Vodă privitor

la prezentarea dărilor de seamă, Informația despre persoanele juridice.

Din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței

instanței de apel, instanța de apel a concluzionat că apelul procurorului

este neîntemeiat, fiind bazat pe presupuneri neargumentate și fără a avea

vreun suport juridic probant. Analizând declarațiile inculpatului Bolozan

Ion, a părților vătămate Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion, a martorilor

Qatrawi Ersilia și Neguriță Petru, cercetând probele materiale prezentate

de către partea acuzării, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect

a concluzionat că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând elementele infracțiunii de escrocherie, instanța de apel a

constatat că inculpatul nu a dobândit careva bunuri, ce ar aparține părților

vătămate, nu a primit în locul acestora careva sume bănești și nu le-a

însușit, nu le-a folosit și nu a dispus de sume bănești pretinse de către

părțile vătămate, or în situația din speță nu este demonstrată existența

obiectului material a sustragerii, fiind demonstrată doar promisiunea

inculpatului de a achita salariul.

A reținut că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe care

ar demonstra calcularea salariilor pretinse de către părțile vătămate,

pretinsul prejudiciu fiind invocat doar prin declarațiile părților vătămate.

Instanța de apel a constatat că la caz nu este demonstrată nici latura

subiectivă a infracțiunii imputate lui Bolozan Ion, în situația din speță nu a

fost constatat faptul sustragerii de către ultimul a căror-va obiecte materiale

ce aparțin părților vătămate, iar probele prezente la caz demonstrează cu

certitudine că în speță între părți au existat relații civile de muncă care

urmează a fi soluționate în ordinea stabilită de Codul de procedură civilă și

Codul muncii, deoarece atât inculpatul Bolozan Ion cât și părțile vătămate

Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion fiind audiați în instanța de fond

precum și în instanța de apel au declarat unanim că au fost angajați de

5

inculpatul Bolozan Ion pentru efectuarea lucrărilor de construcție a unei

gunoiști din satul Ștefănești r-nul Ștefan Vodă urmând a fi achitați pentru

întreg volumul de lucru la finisarea lucrărilor personal de către Bolozan

Ion fără a încheia cu ultimul un contract de muncă.

Totodată, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei nu sunt

anexate careva probe care ar demonstra calcularea salariilor pretinse de

către părțile vătămate, pretinsul prejudiciu fiind invocat doar prin

declarațiile părților vătămate. Prin urmare, deși este demonstrată

efectuarea de către părțile vătămate a unor lucrări sub autoritatea și la

indicația inculpatului, la caz a fost imposibil de stabilit dacă părților

vătămate le-a fost calculat salariul stabilit în mărimea de 12 000 lei și dacă

acest salariu a fost ridicat de părțile vătămate, or la materialele cauzei

lipsesc careva acte în acest sens.

În același context, instanța de apel a constatat că la caz nu este

demonstrată nici latura subiectivă a infracțiunii imputate lui Bolozan Ion,

or în situația din speță nu a fost constat faptul sustragerii de către ultimul a

căror-va obiecte materiale ce aparțin părților vătămate, iar probele prezente

la caz demonstrează cu certitudine că în speță între părți au existat relații

civile de muncă care urmează a fi soluționate în ordinea stabilită de Codul

de procedură civilă și Codul muncii, deoarece atât inculpatul Bolozan Ion

cât și părțile vătămate Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion fiind audiați în

instanța de fond precum și în instanța de apel au declarat unanim că au

fost angajați de inculpatul Bolozan Ion pentru efectuarea lucrărilor de

construcție a unei gunoiști din satul Ștefănești r-l Ștefan Vodă urmând a fi

achitați pentru întreg volumul de lucru la finisarea lucrărilor personal de

către Bolozan Ion fără a încheia cu ultimul un contract de muncă.

S-a indicat în decizie că cele menționate au fost confirmate și prin

declarațiile martorului Qatrawi Ersilia, Primar al satului Ștefănești, r-ul

Ștefan Vodă, din care urmează că părțile vătămate Golubenco Vladimir și

Țugulschi Ion au muncit la gunoiștea din satul Ștefănești, r-ul Ștefan Vodă.

Analiza probelor scrise la care face referire acuzatorul de stat și care

în viziunea acestuia demonstrează vinovăția inculpatului Bolozan Ion în

comiterea infracțiunii imputate, de către instanța de apel nu au putut fi

reținute, or comunicarea IFS Ștefan Vodă demonstrează că Bolozan Ion este

conducătorul CÎ „XXXX” SRL, iar licența nr.1254 din 09.08.2004

demonstrează că întreprinderea pe care o conduce are dreptul de a

desfășura lucrările executate pentru Primăria satului Ștefănești, iar

procesul verbal nr.4 al ședinței grupului de lucru pentru achiziții

demonstrează că CÎ „XXXX” SRL alături de alți doi agenți economici au

înaintat ofertele pentru construcția gunoiștii din localitatea Ștefănești și în

6

urma concursului au câștigat tenderul, iar contractul de achiziționare a

mărfurilor nr. 58, nr. 29, nr. 44 demonstrează existența relațiilor

contractuale dintre Primăria satului Ștefănești și SRL ,,XXXX” care au fost

executate.

Referitor la extrasul trezorerial al bugetului s. Ștefănești din

16.09.2010 conform cărei s-a stabilit că, pentru serviciile acordate de către

CÎ „XXXX” SRL Primăria localității a transferat sume bănești conform

contractului, acesta la fel nu demonstrează nici într-un fel vinovăția

inculpatului Bolozan Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, or, Primăria Ștefănești nu a înaintat careva obiecții

față de Bolozan Ion, mai mult, în ședință de judecată Primarul satului

Ștefănești a declarat că nu are careva pretenții față de Bolozan Ion,

deoarece lucrările pentru amenajarea gunoiștii din localitate au fost

executate.

Iar în ce privește informația parvenită de la Inspectoratul Fiscal de

Stat Ștefan Vodă privitor la prezentarea dărilor de seamă în care nu este

inclus plata salariului pentru munca efectuată de către mecanizatorii

Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion care au muncit la gunoiștea din satul

Ștefănești, instanța de apel a reținut că nici acest fapt nu dovedește

vinovăția inculpatului în infracțiunea imputată or, Bolozan Ion nu a

încheiat cu ultimii careva acte care urmau a fi incluse ulterior în dările de

seamă prezentate Inspectoratului Fiscal.

În concluzia celor relatate supra, instanța de apel a conchis că

întemeiat prima instanță a constatat că în speță lipsește obiectul material și

latura subiectivă a infracțiunii. Conform materialelor cauzei penale și

rechizitoriului fapta infracțională incriminată inculpatului Bolozan Ion a

avut loc în perioada verii anului 2010, iar părțile vătămate Golubenco

Vladimir și Țugulschi Ion au sesizat organelor de drept referitor la

pretinsele acțiuni ilegale a inculpatului Bolozan Ion în septembrie-

octombrie 2016 (f.d. 8-9, Vol. I), adică peste 6 ani, fără a invoca motive

plauzibile referitor la tardivitatea vădită de manifestare a interesului cu

privire la apărarea drepturilor sale.

La fel, instanța de apel a reținut că părțile vătămate Golubenco

Vladimir și Țugulschi Ion nu au manifestat nici un interes în ceea ce

privește sesizarea unei instanțe civile referitor la încălcarea drepturilor sale

la plata salariului rezultat din munca prestată, renunțul fiind unul deliberat

nefiind împiedicat de careva circumstanțe.

În acest context, argumentele expuse în apelul acuzatorului de stat a

fost considerate nefondate, nu corespund realității, fiind combătute în

totalitate prin conținutul sentinței atacate, în care instanța de fond și-a

7

argumentat pe deplin poziția adoptată.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin

prin care invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

8.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- instanța de apel urma să dezvăluie concluzia de menținere a

sentinței expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse

în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care pe caz

nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- instanța de apel a acționat în derogarea de la prevederile procesual-

penale precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme

de Justiție expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.2015 cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia

nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția cet. Bolozan Ion, în mod greșit a respins probele

administrate de către acuzare, fără a fi constatate încălcarea normelor

procesuale invocate, a apreciat în mod superficial aceste probe, fără a fi

evidențiate acele derogări evidente invocate;

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate

de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate,

care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate

în apelul procurorului;

- aprecierea dată de instanțe contravine circumstanțelor dovedite prin

probele cercetate, deoarece din declarațiile părților vătămate Golubenco

Vladimir și Tugulschi Ion, inclusiv și din declarațiile martorilor rezultă, că

inculpatul a întreprins toate acțiunile posibile pentru a obține încrederea

acestora, având ca scop folosirea muncii acestora pentru care a obținut

mijloacelor bănești, fapt ce denotă că inculpatul încă de la începutul

lucrărilor, nu a avut intenția de a se achita, manifestând comportament

care i-a determinat pe părțile vătămate să aibă încrede în el, promițând un

salariu mare pentru așa volum de lucru, ceea ce constituie abuz de

încredere,

- prin declarațiile martorului Qatrawi Ersilia este dovedit că

inculpatul a primit mijlocele bănești conform contractului încheiat cu

8

Primăria, sat. Ștefănești, r-nul Ștefan Vodă și C.Î „XXXX,, SRL, însă din

2010 până la momentul actual nu a achitat părților vătămate;

- în acțiunile inculpatului sunt elementele infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin.(2) lit. d) Cod penal (conform legii în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii), or în cazul dat inculpatul prin acțiunile sale

intenționate nu a primit careva bunuri sau dreptul la acestea, însă a folosit

munca părților vătămate și mijloace bănești în sumă de 24 000 lei, care

urmau sa fie achitate le-a folosit în scopuri proprii, având posibilitate să

procure careva bunuri care pot fi considerate ca dobândite în mod ilicit, în

timpul discuțiilor inițiale cu aceștia le comunica, că nu este necesar

încheierea careva contracte dar să aibă încredere, astfel ducându-i în

eroare;

- cu referire la faptul că nu au fost prezentate pentru cercetare careva

înscrisuri, care ar demonstra calcularea salariului pretins de către părțile

vătămate, cum ar fi: divizul de cheltuieli, tabele de evidența sau acte

contabile, nu au fost prezentate de acuzare din motiv că, asemenea

acte nu au fost întocmite de inculpat și nu existau. Dar afirmația

inculpatului că au fost nimicite nu și-a găsit confirmare din motiv că, acesta

în dările de seamă anuale nu a prezentat la Inspectoratul de Stat Ștefan

Vodă;

- instanța de apel nu a găsit nici o motivare justificativă a acțiunilor

inculpatului Bolozan Ion manifestate prin lipsa unui contract de muncă

legal încheiat cu părțile vătămate Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion, or

acuzarea consideră că lipsa acestui contract și dovedește intenția de la bun

început a inculpatului de a nu achit acestor persoane banii ce îi

aparțin.

și motivelor invocate în recurs, Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi respins ca inadmisibil, din considerentele ce urmează.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă

declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în

proces. Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

9

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de către procuror,

Colegiul penal lărgit atestă, că recurentul invocă în calitate de temeiuri

pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, potrivit cărora: hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit constată că asemenea eroare nu se confirmă, dat fiind faptul că

instanța de apel, la examinarea cauzei, a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, decizia

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul penal lărgit menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii, ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în

speță.

De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate în recursul

procurorului, Colegiul penal lărgit reține că acestea se referă în mare parte

la chestiunea de apreciere a probelor și anume a declarațiilor părților

vătămate, a martorilor, autorul recursului expunând o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanța de apel confirmă vinovăția inculpatului în

infracțiunea incriminată.

Sub aspectul vizat, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

10

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să

se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor

în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează, că chestiunea de reapreciere a probelor, nu se conține în

temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel

nu poate fi considerată ca temei sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială și competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii achitării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor

nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor, verificate și reapreciere de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei, întrucât instanța de apel corect a coordonat procesul

de examinare a probelor, or, la caz nu a fost stabilită o discrepanță dintre

conținutul mijloacelor de probă și aprecierile instanței.

Astfel, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel a stabilit

corect și clar toate circumstanțele, constatând prin suficientă motivare

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c), d) Cod penal și întemeiat a reținut soluția primei instanței de

aplicare în privința lui Bolozan Ion a prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile articolelor 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

menținând sentința de achitare a inculpatului Bolozan Ion.

Contrar argumentelor recurentului prin care se invocă faptul că

instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe

11

aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care pe caz nu

a avut loc, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a examinat

toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării

inculpatului conform învinuirii înaintate, așa cum susține procurorul, însă

le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia

că ele nu sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința

inculpatului Bolozan Ion.

Referitor la critica recurentului privind respingerea probelor

administrate de acuzare, fără a fi constatate încălcarea normelor procesuale,

Colegiul penal lărgit notează că în procesul de apreciere a probelor,

instanțele de fond au supus analizei toate probele la care au făcut referire

părțile în cadrul judecării cauzei, iar probele scrise la care a făcut referire

acuzatorul de stat și care în viziunea acestuia demonstrează vinovăția

inculpatului Bolozan Ion în comiterea infracțiunii imputate, nu au putut fi

reținute, din cauza lipsei puterii probatorii.

Totodată, criticile în acest sens invocate de procuror în cererea de

recurs ordinar, Colegiul penal lărgit le apreciază ca fiind declarative,

întrucât la stabilirea nevinovăției inculpatului, instanța de apel nu și-a

bazat concluzia doar pe probele la care face referire partea acuzării, or,

instanța de apel în decizia contestată și-a concentrat atenția asupra tuturor

probelor decisive care au format concluzia despre menținerea sentinței de

achitare.

Colegiul penal observă că, în partea descriptivă a deciziei pronunțate,

instanța de apel și-a argumentat poziția de nereținere a unor probe

prezentate de acuzare, cum ar fi: comunicarea și informația parvenită de la

Inspectoratul Fiscal de Stat Ștefan Vodă, licența nr.1254 din 09.08.2004,

procesul-verbal nr. 4 al ședinței grupului de lucru pentru achiziții,

contractul de achiziționare a mărfurilor nr. 58, nr. 29, nr. 44, extrasul

trezorerial al bugetului s. Ștefănești din 16.09.2010, pe motivul insuficienței

puterii probatorii ce le poartă.

Alegațiile procurorului prin care invocă că inculpatul a manifestat

comportament ce constituie abuz de încredere, Colegiul penal lărgit le

consideră neîntemeiate, menținând în acest sens constatările instanței de

apel efectuate în urma analizei elementelor infracțiunii de escrocherie,

precum că inculpatul nu a dobândit careva bunuri, ce ar aparține părților

vătămate, nu a primit în locul acestora careva sume bănești și nu le-a însușit, nu

le-a folosit și nu a dispus de sume bănești pretinse de către părțile vătămate, or în

situația din speță nu este demonstrată existența obiectului material a sustragerii,

fiind demonstrată doar promisiunea inculpatului de a achita salariul.

12

Totodată, Colegiul penal lărgit este de acord cu aprecierea instanței

de apel, precum că în speță lipsește obiectul material și latura subiectivă a

infracțiunii de escrocherie.

Alegațiile procurorului privind faptul că instanța de apel nu a găsit nici

o motivare justificativă a acțiunilor inculpatului Bolozan Ion manifestate prin

lipsa unui contract de muncă legal încheiat cu părțile vătămate, instanța de

recurs le consideră neîntemeiate, pentru că instanța de apel, constatând

lipsa încheierii cărorva acte de către inculpat cu părțile vătămate, just a

reținut că informația parvenită de la Inspectoratul Fiscal de Stat Ștefan

Vodă nu dovedește vinovăția lui Bolozan Ion în infracțiunea imputată.

Cu referire la afirmația recurentului, precum că prin declarațiile

martorului Qatrawi Ersilia este dovedit că inculpatul a primit mijlocele bănești

conform contractului încheiat cu Primăria, sat. Ștefănești, r-nul Ștefan Vodă și C.Î

„XXXX” SRL, însă din 2010 până la momentul actual nu a achitat părților

vătămate, Colegiul penal lărgit îl va considera, la fel neîntemeiat, pe motiv

că declarațiile martorului vizat au fost analizate și apreciate de către

instanța de apel, însă din cumulul de probe prezentate nu s-a demonstrat

dacă părților vătămate le-a fost calculat salariul și dacă acest salariu a fost

ridicat de ultimii.

Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal lărgit

concluzionează că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în

deplină măsură de prevederile articolelor 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere corectă, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, care în ansamblul lor nu au confirmat

vinovăția inculpatului Bolozan Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală

și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele

invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de recurs reiterează că majoritatea argumentelor

recurentului constituie un dezacord cu aprecierea de către instanțele de

fond a probelor, fără a ține cont de faptul că reaprecierea probelor nu poate

constitui temei de recurs în sensul art. 427 Cod de procedură penală, și

astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de

13

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide, că

la judecarea recursului declarat de către procuror, nu au fost stabilite

careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate,

impunându-se soluția de respingere ca inadmisibil a recursului.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020,

în cauza penală în privința lui Bolozan Ion XXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 27 ianuarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

14