1ra-1445/2019 — art. 190 al. 2 lit. c, d CP

1ra-1445/2019 — art. 190 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1445/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Radu Sîli, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2019, în

cauza penală, în privința lui

Bolozan Ion XXX, născut la XXX, domiciliat în or.

XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 24.10.2017 pînă la 27.03.2018;

Instanța de apel de la 18.04.2018 pînă la 28.02.2019;

Instanța de recurs de la 07.06.2019 pînă la 22.10.2019.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Bolozan Ion, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal a fost achitat, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

sub învinuire pentru faptul că, în perioada verii anului 2010, data exactă nefiind

stabilită, activând în calitate de administrator la C.Î „XXX”, SRL, cu sediul or. Ștefan

Vodă, str. XXX, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de situația de serviciu, a propus părților

vătămate Golubenco Vladimir și Tugulschi Ion care lucrau în calitate de mecanizatori

pe tractor, să efectueze lucrări de construcție a gunoiștii din s. Ștefanești, r-nul Ștefan

Vodă.

Astfel el, le-a promis că-i va achita câte 12 000 lei, pentru fiecare, în total suma

de 24 000 lei, la finisarea lucrărilor sus menționate, obligațiile, nu au fost executate

nici până în prezent, astfel, cauzând părților vătămate Golubenco Vladimir și

Țugulschi Ion un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 12 000 lei

fiecăruia.

Astfel, Bolozan Ion, a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

190 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, excrocheria - adică dobândirea ilicită a bunurilor

altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și cu folosirea situației de serviciu.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care Bolozan Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

190 alin.(2) lit. c), d) Cod penal și în baza acestei Legi să îi fie aplicată o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal, de

suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

1

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, aprecierea dată de prima instanță

contravine realității, deoarece din declarațiile părților vătămate Golubenco Vladimir

și Tugulschi Ion, inclusiv și din declarațiile martorilor rezultă că, inculpatul a

întreprins toate acțiunile posibile pentru a obține încrederea acestora, având ca scop

folosirea muncii acestora pentru care a obținut mijloacelor bănești, fapt ce denotă că

inculpatul încă de la începutul lucrărilor, nu a avut intenția de a se achita,

manifestând comportament care i-a determinat pe părțile vătămate să aibă încrede în

el, promițând un salariu mare pentru așa volum de lucru, ceea ce constituie abuz de

încredere.

Totodată, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în

stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și

execute angajamentul asumat.

Escrocheria se consideră consumată din momentul în care făptuitorul, intrând în

posesia ilegală asupra bunurilor altei persoane, obține posibilitatea reală de a se folosi

și a dispune de acestea la dorința sa, ori, în acțiunile inculpatului sunt elementele

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c), d) Cod penal. În cazul dat inculpatul

prin acțiunile sale intenționate nu a primit careva bunuri sau dreptul la acestea, însă a

folosit munca părților vătămate și mijloace bănești în suma de 24 000 lei, care urmau

sa fie achitate le-a folosit în scopuri proprii, având posibilitate să procure careva

bunuri care pot fi considerate ca dobândite în mod ilicit. În timpul discuțiilor inițiale

cu aceștia le comunica că, nu este necesar încheierea careva contracte dar să aibă

încredere, astfel ducându-i în eroare.

Iar, ce se refera la faptul că în instanța de judecată nu au fost prezentate pentru

cercetare careva înscrisuri, care ar demonstra calcularea salariului pretins de către

părțile vătămate, cum ar fi: divizul de cheltuieli, tabele de evidența sau acte contabile,

nu au fost prezentate de acuzare din motiv că, asemenea acte nu au fost întocmite de

inculpat și nu existau. Dar afirmația inculpatului că au fost nimicite nu și-a găsit

confirmare din motiv că, acesta în dările de seama anuale nu a fost prezentate la a

Inspectoratul de Stat, Ștefan Vodă.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea

sentinței atacate.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia, că fapta

inculpatului Bolozan Ion, nu întrunește elementele infracțiunii.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, nici una din probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința

instanței de fond și apel, nu confirmă vina inculpatului Bolozan Ion de comiterea

infracțiunii imputate lui.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că fiind audiat în instanța de fond,

inculpatul Bolozan Ion, vinovăția sa de comiterea faptei incriminate n-a recunoscut-o

și a declarat, că fiind conducătorul SRL „XXX,, în rezultatul licitației a câștigat

tenderul, pentru amenajarea gunoiștii din s. Ștefanești. Lucrările au început în a.2009,

deoarece nu erau transferați banii. Lucrările au fost finisate în 2009 lunile iunie-iulie,

2

adică peste două luni. Pentru lucrările efectuate Țugulschi Ion și Golubenco. V. au

fost achitați în a.2009 prin contabilitate în numerar. Nu poate demonstra faptul dat,

deoarece documentarea contabilă se păstrează doar patru ani, apoi se nimicește.

Contract de muncă cu Țugulschi I. nu a avut încheiat, de aceia nu figurează în dările

de seamă. A mai comunicat, că Golubenco V, îi venea ca ajutor lui Țugulschi I. și

ambilor le-a achitat câte 10 000 lei. A declarat, că Țugulschi I. și Golubenco. V. în

anul 2010 nu au efectuat nici o lucrare și cu pretențiile lor pentru perioada anului

2010 nu este de acord și nu le recunoaște.

De asemenea, fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul a relatat că a

fost achitată suma de 10 000 lei. Au trecut deja 9 ani, contabilitatea se desființează

după 4 ani, nu-i nici o factură despre suma achitată. Nu cunoaște de ce ei s-au adresat

ca să le achite suma de bani. Nu este adevărat că s-au înțeles cu suna de 12 000 lei

pentru fiecare. A fost grant european de 50 000 lei pentru executarea lucrărilor de a

forma o groapă pentru gunoiște. Acest grant a fost câștigat de C.Î. „XXX”, SRL. Pe

Țugulschi îl cunoștea de la altă întreprindere, înțelegerea a fost făcută cu Țugulschi,

s-au înțeles la suma de 10 000 lei pentru construcția gunoiștii. La o săptămână de

lucru Țugulschii s-a adresat ca să-l i-a ca ajutor pe Golubenco. Cu Golubenco a fost

înțelegere verbală, s-au înțeles că din suma de 10 000 lei Țugulschi îi va achita și lui

Golubenco, în judecată a solicitat suma de 23 000 lei. Transferul îl făcea primăria,

banii erau transferați pe cont. Pentru lucrări el achita personal. Este vorba despre

grant european și nu poate să fie o sumă mai mare. La început a fost suma de 78 000

lei, însă s-a găsit o groapă pe jumătate făcută și s-a făcut doar curățarea și s-a scos din

sumă.

Instanța de apel, analizând și apreciind declarațiile inculpatului prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, le-a apreciat ca fiind veridice, utile,

consecvente, din care se atestă că în speță între inculpat și presupusele părți vătămate

au existat raporturi juridice de muncă, mai mult, declarațiile inculpatului nu au fost

combătute prin care probe, or declarațiile părților vătămate confirmă existența unor

raporturi juridice de muncă, și lipsa elementului infracțional, mai mult partea

vătămată Țugulschi Ion a comunicat că anterior inculpatul îi achita sumele de bani

pentru muncile prestate, mai mult, aceste declarații nu combat argumentele

inculpatului în partea în care a declarat că a achitat părții vătămate suma de 10 000

lei.

Consecvent, în calitate de probe întru confirmarea vinovăției inculpatului,

procurorul a prezentat declarațiile martorilor Neguriță Petru, Qatrawi Ersilia, instanța

de apel le-a apreciază ca fiind veridice speței, însă nu în sensul în care invocă

acuzarea, or din aceste probe se atestă că de fapt martorii respectivi au confirmat

existența relațiilor de muncă, dar și faptul că inculpatul a achitat sumele de bani, atât

pentru cazare cât și pentru munca prestată.

De asemenea, în susținerea actului de învinuire procurorul a mai prezentat și

comunicarea IFS Ștefan Vodă prin care este stabilit că Bolozan Ion este conducătorul

C΄XX„ SRL, (f.d. 14); extrasul trezorerial al bugetului s. Ștefanești din 16.09.2010

conform cărei s-a stabilit că,pentru serviciile acordate de către C΄XXX„ SRL

primăria localității a transferat sume bănești conform contractului, (f.d. 103-104);

procesul verbal și ordonanța de ridicare din 20.04.2017, (f.d.74-80); procesul verbal

nr.4 al ședinței grupului de lucru pentru achiziții (f.d.24), contractul de achiziționare a

mărfurilor nr.58, nr.29, nr.44, (f.d.29-31); acordul adițional la contractul nr. 44 din

24.08.2010, (f.d.34); licența nr.1254 din 09.08.2004 (f.d.34-35); devizul local la

3

construcția depozitului de deșeuri, (f.d.36-37); darea de seamă privind procedura de

achiziție, (f.d.38-39); informația parvenită de la Inspectoratul Fiscal de Stat Ștefan

Vodă privitor la prezentarea dărilor de seamă, (f.d.51); informația despre persoanele

juridic, (f.d.52), informația din Sistemul Informațional al Serviciului. Fiscal de Stat

din data de 19.05.2017,pentru perioada anilor 2010-2011, Informația Inspectoratului

Fiscal de Stat Ștefan Vodă la perioada de activitate a C΄XXX„ SRL (f.d.108).

În această ordine de idei, instanța de apel, la caz a menționat că, procurorul

înaintând învinuirea inculpatului Bolozan Ion, punând în sarcina acestuia comiterea

escrocheriei, prin probele prezentate nu a demonstrat prezența laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal or, în cadrul examinării

cauzei, nu s-a constatat și nu a fost demonstrat prin probe pertinente, concludente și

utile, că Bolozan Ion a avut intenția de a dobândi prin înșelăciune careva bani, bunuri

sau că ar fi dobândit de fapt careva bani sau bunuri.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că procurorul, în actul de învinuire a

dedus, dar nu a prezentat probe că inculpatul a acționat cu intenție or, din materialele

cauzei nu se atestă probarea laturii subiective a infracțiunii imputate care se

caracterizează prin intenție directă. Motivul infracțiunii în cauză constă, în principal,

în interesul material, astfel, acuzarea nu a demonstrat intenția inculpatului de a avea

careva intenții de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin înșelăciune, or în speță

nu poate fi vorba despre intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane.

În același context, instanța de apel a indicat că inculpatul nu a dobândit careva

bunuri, ce ar aparține părților vătămate, el nu a primit în locul acestora careva sume

bănești și nu le-a însușit, nu le-a folosit și nu a dispus de sume bănești pretinse de

către părțile vătămate.

Mai mult, în speță nu este demonstrată existența obiectului material a

sustragerii, fiind demonstrată doar promisiunea inculpatului de a achita salariu.

Așa dar, instanței de apel nu au fost prezentate și cercetate careva înscrisuri, care

ar demonstra calcularea salariilor pretinse de către părți vătămate, cum ar fi: devizul

de cheltuieli, tabele de evidența sau alte acte contabile, pretinsul prejudiciu fiind

invocat doar prin declarațiile părților vătămate.

Prin urmare, deși este demonstrată efectuarea de către părți vătămate a unor

lucrări sub autoritatea și la indicația inculpatului, instanța este în imposibilitate,

reieșind din probele cercetate să constate dacă părților vătămate a fost calculat salariu

în mărime pretinsă, dacă acest salariu a fost ridicat de inculpat, prin careva metode

ilicite și folosit.

Astfel, în speță, din cumulul de probe cercetate se deduce existența între

Bolozan Ion și părțile vătămate ale unor relații de muncă, ori, între inculpatul

Bolozan Ion în calitate de administrator la C.Î „Tehchimservice,, SRL, adică

angajator și părțile vătămate Golubenco Vladimir și Țugulschi Ion, adică angajați, a

fost încheiat un contract de muncă, pentru efectuarea anumitor lucrări, prin urmare

aceste relații sunt reglementate de Codul muncii, iar orice pretinsă neîndeplinire a

clauzelor contractelor individuale de muncă, inclusiv neachitarea salariului, să

soluționează în ordinea stabilită de Codul de procedură civilă, cât și art.348-356

Codul muncii.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casare acesteia cu dispunerea la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a

4

declarațiilor părților vătămate, ori, din probele prezentate de acuzare, se dovedește că,

Bolozan Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de procuror și

nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi

admis, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt

complet de judecată, din următoarele motive.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea în termeni vagi, reprezintă motiv de

casare.

Colegiul penal lărgit indică că, din textul recursului reiese temei prevăzut de pct.

6) alin. (1) al articolului 427 Cod de procedură penală, și anume cazurile când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Instanța de recurs menționează că, obiectul infracțiunii - escrocheria atentează

asupra relațiilor patrimoniale, iar practicarea ilegală a activității de întreprinzător

atentează asupra modului de desfășurare a activității de întreprinzător, stabilit de lege.

Însă așa cum obiectul escrocheriei și al activității de întreprinzător îl formează

bunurile, munca, serviciile, atunci, în practică, dificultățile apărute la calificare sunt

legate de circulația unor bunuri.

Subsecvent, instanța de apel enumeră probele atât a acuzării cât și apărării, fără a

verifica veridicitate acestora și fără a menționa care dintre ele se resping și care se

admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, prin care

5

instanța are obligația să-și motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate. Or, verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe

care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului

penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie

să se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel neîntemeiat a menționat precum

că între părțile vătămate Golubenco Vladimir, Țugulschi Ion și Bolozan Ion există

relații de muncă. Ori, acesta urma să verifice dacă Bolozan Ion intenționat nu a

încheiat contractul de muncă cu părțile vătămate.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel ajungând la soluția

indicată mai sus, nu a supus analizei în partea descriptivă momentul important ca

Bolozan Ion în calitate de administrator la C.Î „XXX,, SRL a primit banii de la

Primăria s. Ștefanești, r-nul Ștefan Vodă, însă nu a achitat părților vătămate pentru

lucrările efectuate, și nici în dările de seamă anuale ale C.Î „XXX,, SRL, nu au fost

prezentate la Inspectoratul de Stat Ștefan Vodă, ori, circulația dreptului de proprietate

asupra fondurilor primite în baza unor contracte de muncă evident fictive sau a altor

contracte sub pretextul plății pentru lucrări sau servicii, poate fi calificată drept fraudă

dacă, în mod evident, persoana vinovată nu intenționează să îndeplinească obligațiile

asumate, înșelând astfel victima.

În opinia instanței de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele

reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate, fără a

verifica fiecare probă în parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea

acestora.

În urma celor menționate, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel

urma să stabilească limitele între un raport civil (de muncă) și un raport penal, care în

cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin rea-credință din partea inculpatului, adică prin

înșelăciune față de părțile vătămate și să își motiveze decizia în acest sens.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra deciziei Curții

Constituționale nr. 126 din 15 noiembrie 2018, privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 190 alin. (1) din Codul penal, prin care

a indicat că, ,,Neexecutarea obligațiilor care derivă dintr-un contract încheiat nu poate

fi calificată ca infracțiune de escrocherie dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere

frauduloase față de creditorul obligației până la și pentru încheierea contractului”.

În acest sens, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel urma să indice

cu precizie dacă neîncheierea unui contract de muncă în formă scrisă, a fost sau nu

6

datorită intenției inculpatului care putea să apară ulterior de a dobândi foloase prin

înșelăciunea părților vătămate.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, decizia atacată prezintă deficiențe sub

aspectul motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se

superficial asupra motivelor invocate în apel, a făcut o motivare haotică, fără o

argumentare concretă.

Colegiul penal lărgit reamintește că, obligația de motivare a hotărârilor

judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces

echitabil.

Obligația instanței de a motiva hotărârea, constă în necesitatea de stabilire a

adevărului, iar judecătorul să-și formeze convingerea asupra acestui adevăr și că

realitatea este conformă convingerilor sale. Totodată obligația motivării este o

garanție pentru părți în primul rând, precum și pentru alte persoane care pot cunoaște

motivele pentru care judecătorul a pronunțat sentința respectivă. Motivarea este

importantă pentru părți în cazul exercitării dreptului de atac a sentinței precum și

pentru instanțele superioare, care să o poată verifica din punctul de vedere al

legalității și temeiniciei acesteia.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și concisă a

soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea

fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este

temei pentru recurs.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a

admite recursul ordinar declarat de către procuror, de casat decizia instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată.

Colegiul penal lărgit indică că, eroarea comisă de către instanța de apel nu poate

fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot

ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa

apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel și recurs și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Radu Sîli, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

7

Apel Chișinău din 28 februarie 2019, în cauza penală, în privința lui Bolozan Ion

XXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 15 noiembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

8