1ra-1398/2018 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1398/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1398/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Țurcan Anatolie,

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2018,

declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta

Devder, avocatul Crețu Doina în numele părții vătămate și de partea vătămată

Gîrla Tatiana, în cauza penală privindu-l pe

Grigor Ion Xxxxx, născut la

xxxxx, originar din or. Xxxxx,

domiciliat în mun. Chișinău, str.

Xxxxx, ap. x

Termenul de examinare a cauzei:

12.07.2015 - 22.06.2016,

06.04.2017 - 26.03.2018,

19.07.2016 - 14.02.2017,

14.06.2018 - 30.10.2018.

C O N S T A T Ă :

Grigor Ion Xxxxx a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

de urmărire penală, că în anul 2007, aflându-se la domiciliul său, amplasat pe

adresa str. Xxxxx, ap. x, mun. Xxxxx, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor ce nu-i aparțin, acționând cu intenție directă, invocând pretextul

1

păstrării și ulterior a împrumutului mijloacelor bănești obținute de Gîrla Tatiana,

urmare a înstrăinării casei părintești amplasată pe adresa str. Xxxxx, mun.

Xxxxx, profitând de încrederea acordată de ultima, prin înșelăciune și abuz de

încredere, a primit de la Gîrla Tatiana bani în sumă de 130.000 euro, ceea ce

conform cursului oficial al BNM, la data săvârșirii infracțiunii constituiau

2.128.100 lei.

La 05 iulie 2011, știind cu certitudine că nu va restitui suma de bani însușită

de la Gîrla Tatiana, pentru a reda un aspect legal acțiunilor sale ilegale, la

inițiativa sa, au întocmit un contract de împrumut bănesc, autentificat de notarul

Belicesco Oleg, cu sediul în str. Xxxxx, mun. Xxxxx, prin care s-a obligat să

restituie suma de 130.000 euro, în termen de până la 31 decembrie 2011, precum

și să dea în exploatare casa de locuit cu două etaje și două garaje amplasată pe

str. Xxxxx, mun. Xxxxx, să privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de

aproximativ 0,03 ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla

Tatiana, nerespectând obligațiunile asumate și astfel, însușind ilicit mijloacele

bănești, cauzând părții vătămate daună materială în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Grigor I., de

către organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Grigor I. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de

întreprinzător, pe o perioadă de 5 ani și admiterea acțiunii civile depuse de către

partea vătămată Gîrla Tatiana.

În motivarea apelului a invocat:

- întreaga motivare a sentinței este bazată pe lipsa unor elemente ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, însă în partea dispozitivă se

constată lipsa faptului infracțiunii;

- motivul indicat întru achitarea inculpatului, de către instanța de fond este

unul neîntemeiat și neconform circumstanțelor stabilite în cadrul cercetării

judecătorești, întru-cât potrivit materialelor cauzei penale s-a stabilit cu

certitudine că fapta de care este învinuit Grigor I. a avut loc, iar apărarea, cât și

inculpatul nu au negat faptul dobândirii sumei de bani, care a fost transmisă de

către partea vătămată;

- banii au fost primiți de către Grigor I., care la fel nu neagă faptul că a

primit și a folosit acești bani, conform declarațiilor acestuia, investindu-i în

afaceri;

- în cadrul cercetării judecătorești au fost cercetate contractul de gaj al

automobilului de model „Audi Q7”, gajat de către inculpat, părții vătămate și

2

care nu a fost transmis până în prezent, însăși contractul de împrumut, care

Grigor I. se obligă să restituie suma de 130.000 euro și să dea în exploatare casa

de locuit cu două etaje și două garaje din str. Xxxxx, Xxxxx, să privatizeze

terenul de pământ aferent, cu suprafața de 0,03 ha, să formeze un imobil nou și

să-l gajeze în folosul lui Gîrla T., la fel nu a fost executat;

- prima instanță eronat a interpretat declarațiile părții vătămate Gîrla T.,

care de facto a indicat că, presupusele bunuri propuse de inculpat, erau atinse de

vicii, precum casa de locuit care i-ar fi promis-o prin contract și care de fapt nu a

fost legalizată nici până la moment, astfel nu poate fi înregistrată la organele

competente, careva terenuri din Romînia, care nu se cunoșteau necesitatea

acestora. Contractul de împrumut semnat și autentificat nu este decât o garanție

care a putut-o obține partea vătămată pentru suma transmisă inculpatului, fără

întocmirea a careva acte, întru-cât avea încredere exagerată în ultimul.

3.2 Partea vătămată Gîrla Tatiana, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Grigor I. să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu

admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului a invocat:

- acțiunile inculpatului Grigor I. de a însuși suma de 130.000 euro, date

spre păstrare către partea vătămată, fără înștiințarea și acordul acesteia,

folosindu-se de relațiile de prietenie și încredere a părții vătămate,

demonstrează intenția inculpatului cu privire la sustragerea bunurilor părții

vătămate;

- este necesară aplicarea răspunderii penale pentru escrocherie, pe motiv

că partea vătămată este în imposibilitatea de a-și apăra drepturile sale

subiective, prin mijloacele justiției civile, iar acțiunile inculpatului îndreptate cu

rea-credință împotriva părții vătămate probează intenția inculpatului de a

însuși banii fără a fi restituiți acesteia, sunt acțiuni ce demonstrează că deja

suntem prezenți în fața unei escrocherii și nicidecum în fața unor norme de

drept civil;

- inculpatul a avut posibilitatea de a executa angajamentul asumat, însă

nu a recunoscut că a primit suma de bani de 130.000 euro și nu este de acord cu

contractul de împrumut.

2015, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

analizei circumstanțelor și probelor administrate la urmărirea penală și cercetate

în instanța de judecată, învinuirea nu și-a găsit confirmare.

Instanța de apel a stabilit, că prima instanță legal și întemeiat a motivat

sentința prin faptul, că în cazul inculpatului Grigor Ion, lipsește legătura cauzală

dintre acțiunile lui și consecințele indicate în actul de învinuire, deoarece în

cadrul cercetării judecătorești incontestabil s-a probat că aceste consecințe

3

infracționale nu sunt rezultat al acțiunilor inculpatului. Iar acțiunile inculpatului

nu conțin elementele constitutive ale unei infracțiuni, doar poartă un caracter de

ordin civil, soluționarea căruia urmează a fi efectuată în procedura contencioasă,

în instanța de drept civil.

6.1 Procurorul, care invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet judecată.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa valoare

probele expuse în apelul procurorului, care dovedesc vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate;

- inculpatul a săvârșit acțiuni care demonstrează dezacordul acestuia de a-și

executa angajamentul, sau inculpatul își asuma sistematic obligații care ulterior

afirma că nu este în stare să le îndeplinească;

- fapta de care este învinuit Grigor I. a avut loc, întrucât nici apărarea nici

învinuitul nu neagă faptul că, a primit de la partea vătămată această sumă de

bani;

- instanța de apel nu s-a expus asupra probelor acuzării, ori le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată

pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului.

6.2 Partea vătămată Gîrla Tatiana, în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor pe care s-a

întemeiat soluția;

- instanța de apel nu a stabilit și nu a motivat, în baza căror criterii a stabilit

în speță, prezența unor norme de drept civil și lipsa infracțiunii de escrocherie.

iunie 2015, au fost admise recursurile, casată decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

apel la examinarea apelurilor nu a respectat cerințele art. 414 Cod procedură

penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de apelanți și a

menținut o hotărâre contradictorie a primei instanțe, ori concluziile instanței în

partea descriptivă a sentinței vin în contradicție cu dispozitivul.

Instanța de recurs a menționat, că instanța de apel nu a dat răspuns la

argumentele invocate în cererea de apel a procurorului. Mai mult, făcând o

analiză superficială a probelor, instanța de apel a constatat, că acțiunile lui

Grigor I. nu conțin elementele constitutive ale unei infracțiuni, ori învinuirea

formulată inculpatului nu este dovedită și totodată a menținut sentința primei

4

instanțe prin care Grigor I. a fost achitat, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

Respectiv, instanța de recurs a indicat că, aceste concluzii a instanțelor de

judecată sunt contradictorii și nu pot fi menținute, ori temeiul invocat nu

corespunde circumstanțelor de fapt stabilite de instanța de judecată. Lipsa faptei

infracțiunii presupune lipsa unei acțiuni sau inacțiuni, însă, în speță, fapta

săvârșită de inculpat, în baza căreia este învinuit de acuzare, a fost stabilită și

recunoscută de inculpat, astfel instanța de judecată urma să stabilească dacă

această faptă întrunește sau nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a menționat, că instanța de apel examinând

apelul declarat de partea acuzării, și-a întemeiat soluția de respingere a apelului,

bazându-se în exclusivitate pe declarațiile inculpatului, a martorilor Grigor N. și

Grigor S. - soția și fiul inculpatului, fără a lua în considerație, trecând cu vederea

probele prezentate de partea acuzării în ședințele de judecată, probe care în

opinia procurorului, demonstrează cu certitudinea vina lui Grigor I. în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Mai mult, instanța de recurs a specificat, că instanța de apel a lăsat fără

apreciere declarațiile părții vătămate Gîrla T., considerându-le ca fiind

contradictorii și care contravin declarațiilor martorilor oculari, inclusiv

declarațiilor inculpatului, nu s-a expus asupra argumentelor invocate în apelul

declarat de avocatul părții vătămate, lăsându-l de fapt fără examinare.

au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Grigor I. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercitata activitate de întreprinzător, pe

un termen de 3 ani, cu executare pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea

civilă înaintată de avocatul Barba Daria în numele părții vătămate Gîrla T. a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

se pronunțe instanța, în ordinea procedurii civile.

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, a

constatat că, inculpatul Grigor I. în anul 2007, aflându-se la domiciliul său în str.

Xxxxx, mun. Xxxxx, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor ce nu-i

aparțin, acționând cu intenție directă, invocând pretextul păstrării și ulterior, a

împrumutului mijloacelor bănești obținute de Gîrla Tatiana, urmare a înstrăinării

casei părintești din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, profitând de încrederea acordată de

ultima, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la Gîrla Tatiana bani în

sumă de 130.000 euro, ceea ce conform cursului oficial al BNM constituia suma

de 2.128.100 lei, iar la data de 05 iulie 2011, știind cu certitudine că nu va restitui

suma de bani însușită de la Gîrla Tatiana, pentru a reda un aspect legal acțiunilor

5

sale ilegale, la inițiativa sa, au întocmit un contract de împrumut bănesc,

autentificat de notarul Oleg Belicesco, cu sediul în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, prin

care el s-a obligat să restituie suma de 130.000 euro, în termen de până la 31

decembrie 2011, precum și să dea în exploatare casa de locuit cu două etaje și

două garaje din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, să privatizeze terenul de pământ

aferent, cu suprafața de aproximativ 0,03ha, să formeze un imobil nou și să-l

gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana, nerespectând obligațiunile asumate și astfel,

însușind ilicit mijloacele bănești, cauzând părții vătămate daună materială în

proporții deosebit de mari.

În viziunea instanței de apel, vinovăția inculpatului Grigor I. în învinuirea

adusă a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate Gîrla T., martorilor

Mitrofan V., Popovici V., Solomon C., Grigor S., Grigor N., contractul de

împrumut din 05.07.2012; extrasul de la Oficiul cadastral; procesul verbal de

confruntare din 29.07.2013 între Gîrla Tatiana și Grigor Ion.

Instanța de apel, verificând argumentele expuse în textele apelurilor, în

raport cu actele cauzei penale și probele administrate de acuzatorul de stat, a

constatat că prima instanță nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție greșită de achitare a inculpatului Grigor I. de

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

prima instanță nu a respins probatoriul acuzării administrate în ședința judiciară

și nu a format o motivare corespunzătoare asupra chestiunilor care au

importanță decisivă în cauză, interpretând eronat unele noțiuni din legea penală.

Or, analizând conținutul sentinței din 18.07.2014, instanța de apel a constatat că

partea descriptivă a acesteia vine în contradicție cu dispozitivul sentinței. Astfel,

în motivarea sentinței, instanța de fond a invocat lipsa unor elemente

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pentru ca în

partea dispozitivă să constate lipsa faptului infracțiunii.

În continuare, instanța de apel a ajuns la concluzia necesității aplicării unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate de întreprinzător, pe un termen de 3 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis. Totodată, instanța de apel a dispus

executarea reală a pedepsei, reieșind din conținutul normei penale prevăzute la

art. 90 alin. (4) Cod penal.

În partea ce ține de acțiunea civilă, instanța de apel, constatând faptul că,

partea vătămată Gîrla T. a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de

la Grigor I. în beneficiul acesteia a prejudiciului material în mărime de 130.000

euro, suma de 2.534.096, 12 lei, cu titlu de venit ratat (dobânda de întârziere) și

prejudiciul moral în sumă de 100.000 lei, respectiv, aplicarea sechestrelor pe

bunurile imobile și mobile, pretențiile pecuniare ale reclamantei urmează a fi

concretizate sub aspect juridico-civil, or, instanța de apel nu a putut accepta

pretențiile formulate de reclamantă în varianta propusă prin prisma prevederilor

art. 219 alin. (2), 220 Cod procedură penală, privitor la despăgubiri în privința

6

cărora urmează să fie prezentate probe, iar în vederea excluderii tergiversării

examinării cauzei penale, instanța de apel a dispus soluționarea chestiunii

privind acțiunea civilă, prin admiterea acesteia în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

avocatul Dudulica L. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că:

- probele prezentate de acuzare nu demonstrează săvârșirea de către Grigor

I. a infracțiunii incriminate, însă instanța de judecată nu a dat apreciere probelor

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a ignorat prevederile

art. 3 Cod penal, art. 8 Cod de procedură penală;

- instanța de apel a ignorat poziția susținută de apărare în sensul că pentru

ca fapta inculpatului să fie calificată ca ilegală trebuie să conțină elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate;

- în cazul dat, Gîrla T. a transmis lui Grigor I. suma de 100.000 euro cu titlu

de împrumut cu dobândă, ulterior fiind garantată restituirea sumei cu dobânda

restantă prin gaj, iar Grigor I. recunoaște că a primit aceste bunuri, fapt

confirmat de inculpat, de către martori și probele prezentate în ședința de

judecată;

- în cadrul judecării cauzei nu au fost aduse probe pertinente și

concludente din conținutul cărora ar reieși că Grigor I. ar fi întreprins careva

acțiuni concrete îndreptate spre însușirea mijloacelor bănești în proporții

deosebit de mari de la Gîrla T., cu scop cupidant și sub pretextul invocat în

acuzare;

- relațiile dintre Grigor I. și Gîrla T. poartă un caracter civil și urmează a fi

soluționat de către instanța de drept civil;

- a fost întocmit la notar un contract de împrumut între Gîrla T. și Grigor I.

cu garantarea restituirii banilor prin instituirea gajului, înregistrat în modul

corespunzător. Contractul a fost perfectat la mai bine de 4 ani după

transmiterea banilor;

Grigor I. niciodată nu a refuzat restituirea banilor împrumutați, din contra

i-a propus lui Gîrla Tatiana transmiterea unor bunuri în contul datoriei, din

lipsa de surse financiare. Chiar și în ședința de judecată, părții vătămate i s-a

propus transmiterea unui teren, dar aceasta a respins toate ofertele.

februarie 2017, recursul ordinar declarat de avocatul Dudulica L. în numele

inculpatului a fost admis, fiind casată total decizia și dispusă rejudecare cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în

7

instanța de recurs, pronunțând soluția fără respectarea prevederilor legale, a

jurisprudenței CtEDO, precum și a practicii judiciare constante.

Instanța de recurs a menționat că, de către prima instanță, inculpatul Grigor

I. a fost achitat și în această situație, potrivit art. 415 alin. (21) Cod procedură

penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel

nu era în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului

prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Astfel, instanța de recurs, analizând textul deciziei instanței de apel a

constatat că, concluzia de condamnare a lui Grigor I. în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, este bazată pe declarațiile martorilor: Gîrla R., Solomon C., Mitrofan V.,

Popovici V., părții vătămate și inculpatului, adică bazată pe probele acuzării,

fiind respinse probele apărării, instanța de apel la examinarea apelului a audiat

numai inculpatul și partea vătămată, iar declarațiile martorilor au fost doar citite

– ceea ce contravine art. 6§1 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului.

În această ordine de idei, instanța de recurs a conchis că, în esență, instanța

de apel a întemeiat condamnarea inculpatului pe o nouă interpretare a

declarațiilor a cărui autor nu a fost audiat de instanță, astfel, a adoptat o poziție

opusă celei din hotărârea primei instanțe. Prin urmare, instanța de recurs a

constatat că condamnarea inculpatului fără audierea martorilor, deși acesta

fusese achitat, este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 din

Convenție, or, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale

de condamnare pe probele cercetate de către prima instanță, care a dispus

achitarea.

2018, au fost admise, inclusiv din alte motive apelurile declarate, fiind casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Grigor I. a

fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de către avocatul Barba Daria în numele părții vătămate

Gîrla T., privind încasarea prejudiciului material, dobânzii de întârziere, a

cheltuielilor judiciare și a prejudiciului moral – lăsată fără examinare.

a constatat starea de fapt și anume, deși corect a ajuns la concluzia privind

achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, temeiul de achitare prevăzut la art. 390 alin. (1) Cod procedură

penală, nu a fost identificat corect. Deși, prima instanță a dispus achitarea

inculpatului din motivul că, nu s-a constatat existența faptului infracțiunii, la

adoptarea sentinței, instanța a constatat drept motiv de achitare anume că, fapta

inculpatului, nu constituie elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

achitarea acestuia, în viziunea instanței de apel, urma a fi făcută anume pe motiv

8

că, fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal.

Astfel, instanța de apel, analizând declarațiile inculpatului date în cadrul

examinării cauzei în prima instanță și audiindu-l în ședința instanței de apel,

ținând cont de declarațiile părții vătămate date în cadrul examinării cauzei în

prima instanța și în instanța de apel, de declarațiile martorilor Gîrla R., Mitrofan

V., Popovici V., Solomon C., Grigor S., Grigor N., contractul de împrumut din

05.07.2012, extrasul de la OTC, procesul-verbal de confruntare din 29.07.2013,

instanța de apel, prin prisma prevederilor art. 27, 99-101 Cod procedură penală,

a conchis că, fapta incriminată lui Grigor I., nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că deși obiectul material al infracțiunii a

constituit suma de 130.000 euro, pe care cum a invocat pătimita Gîrla Tatiana,

aceasta i-a transmis-o inculpatului Grigor I. pentru păstrare, nu s-a demonstrat

nemijlocit însușirea acestei sume de bani de către inculpat prin înșelăciune, sau

abuz de încredere.

Instanța de apel a stabilit, că pătimita inițial a relatat că, a transmis

inculpatului anume pentru păstrare suma de 130.000 euro, fapt susținut doar de

către pătimită, cât și de martorul Popovici V., însă atât inculpatul, cât și martorii

Mitrofan V., Grigor S. și Grigor N., au infirmat cele spuse de către pătimită și

martori, afirmând contrariul și anume că, de fapt, Gîrla Tatiana a transmis suma

de 100.000 euro și nicidecum suma de 130.000 euro, totodată aceștia au confirmat

că, suma dată nu a fost transmisă spre păstrare, dar în calitate de împrumut, fapt

de altfel reținut și prin contractul de împrumut din 05 iulie 2012, autentificat de

notarul Oleg Belicesco, conform căruia Grigor I. se obligă să restituie suma de

130.000 euro, în termen de până la 31 decembrie 2011, precum și să dea în

exploatare casa de locuit de două etaje și două garaje, din str. Xxxxx, mun.

Xxxxx, să privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ

0,03 ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana.

Așadar, în cazul dat și-a găsit confirmare anume relatarea inculpatului, care a

menționat clar că, dânsul și anterior a primit în împrumut de la Gîrla T. diverse

sume de bani, pe care i-a restituit împreună cu dobânzile care erau fixate de către

Gîrla T.

În cazul dat, instanța de apel a determinat o neclaritate vizând cuantumul

prejudiciului pretins a fi cauzat prin escrocherie, de vreme ce conform învinuirii,

lui Grigor I. i se incriminează în mod evaziv însușirea atât prin înșelăciune, cât și

prin abuz de încredere, fără a se califica clar metoda comiterii infracțiunii, a

sumei de 130.000 euro, deși cuantumul prejudiciului pretins a fi cauzat prin

infracțiune, diferă, datorită circumstanțelor constatate pe parcursul cercetării

judecătorești.

Mai mult, instanța de apel a constatat că, potrivit declarațiilor martorilor

audiați pe parcursul cercetării judecătorești în prima instanță și suplimentar în

9

instanța de apel și anume martorul Solomon C., se atestă că ultimul în ședința

instanței de fond nu a relatat clar care anume este suma de bani pe care pretinde

că Gîrla T. ar fi transmis-o lui Grigor I., ulterior însă, în ședința instanței de apel,

martorul menționat a susținut clar că pătimita a transmis inculpatului anume

130.000 euro, fapt care pune la îndoială veridicitatea declarațiilor ultimului, în

contextul relațiilor de concubinaj ale acestuia cu Gîrla Tatiana.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, martorul Popovici V. deși a

menționat că, cunoaște despre faptul dării cu împrumut lui Grigor I. a sumei de

130.000 euro, însă a susținut că cunoaște aceste circumstanțe doar din cele spuse

de Gîrla Tatiana.

Instanța de apel a stabilit că, nu poate fi pus la îndoială contractul de

împrumut din 05 iulie 2012, prin care Grigor I. s-a obligat să restituie lui Gîrla

Tatiana suma de 130.000 euro în termen de până la 31 decembrie 2011, în situația

în care atât inculpatul Grigor I., cât și martorii Grigor S., Grigor N., Mitrofan V.,

au susținut cert că, pătimita a adus anume spre păstrare suma de 100.000 euro și

nicidecum nu suma de 130.000 euro. În atare conținut, instanța de apel a notat o

neclaritate și o presupunere pe care s-a bazat la înaintarea învinuirii organul de

urmărire penală, situație, care în pretextul art. 8 Cod procedură penală, urmează

a fi interpretată în favoarea inculpatului, or s-a constatat cert că obiectul material

al infracțiunii de escrocherie nu a fost întrunit, în situația existenței unor relații

de ordin civil.

De asemenea, instanța de apel a notat, că este inadmisibilă plasarea unor

relații de ordin civil sub aspect penal și antrenarea în litigiile civile organului de

urmărire penală, cu atât mai mult că prin ordonanța procurorului Demciucin I.

din 25.03.2013, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale pe faptele de escrocherie

pretinse a fi comise de către Grigor I., din motiv că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și

clasarea procesului penal nr. 564 din 28.03.2013.

La caz, instanța de apel nu a identificat nici existența laturii obiective a

infracțiunii, în contextul în care nu a fost dovedită dobândirea de către

inculpatul Grigor I. a sumei de 130.000 euro, cum se pretinde de către învinuire,

or, din materialele cauzei și anume din cele relatate de către pătimită, instanța de

apel a identificat doar neonorarea de către Grigor I. a unor obligații de ordin

civil, asumate conform contractului de împrumut din 05.07.2012, așadar, instanța

de apel a reținut că, nu și-a găsit confirmare alegația lui Gîrla T., referitor la

faptul că suma de 130.000 euro, ar fi fost transmisă de către dânsa inculpatului

Grigor I., anume în vederea păstrării acestei sume, deoarece pătimita avea

posibilitatea de a păstra mijloacele financiare și în alte locuri, instituții sau

entități, nefiind clar care ar fi fost motivul că aceasta a decis să transmită lui

Grigor I. spre păstrare, o sumă impunătoare de bani, fără a avea garanții că va fi

restituită. Deși, Gîrla T. a susținut că a transmis la păstrare suma de 130.000 euro,

inculpatului Grigor I. în anul 2007, nici martorii Gîrla R., Popovici V., Solomon

10

C., nu au putut confirma perioada în care anume a fost transmisă această sumă

spre păstrare. Mai mult, în ipoteza relatărilor lui Gîrla T., cât și a martorului

Gîrla R., s-a constatat că suma de bani a fost transmisă anume la inițiativa și

dorința pătimitei și nicidecum la insistența și cerința inculpatului Grigor I.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că, de fapt, Gîrla T.

nu a fost influențată de către inculpatul Grigor I., de a-i transmite suma de

130.000 euro acestuia, cu atât mai mult ei nu i s-a creat o aparență fictivă referitor

la starea reală a lucrurilor și scopul real al pretinsei primiri spre păstrare a

banilor, așa cum a considerat pătimita de cuviință. De altfel, în situația în care

Gîrla T. a susținut că a avut încredere în inculpatul Grigor I. și s-a bazat pe

relațiile de prietenie între aceștia, nu sunt îndreptățite condițiile pentru a

considera că suma de bani a fost însușită, urmare a înșelăciunii sau abuzului de

încredere, or, în situația dată, este certă concluzia că inculpatul nici nu a avut

intenția de a însuși această sumă de bani, dar și cu atât mai mult acesta a luat

suma menționată cu împrumut și nu spre păstrare.

Instanța de apel nu a identificat faptul că, inculpatul ar fi avut de la bun

început intenția de a însuși suma de 130.000 euro, așa cum susține acuzarea, de

vreme ce inculpatul nu i-a făcut careva promisiuni de a păstra această sumă de

bani, dar cu atât mai mult, acesta a menționat că Gîrla T. i-a transmis de fapt o

sumă de 100.000 euro, anume în calitate de împrumut, fiind încheiat în acest sens

contractul de împrumut.

Astfel, potrivit pct. 6 al contractului din 05.07.2012, Grigor I. s-a obligat să

restituie suma de 130.000 euro, în termen de până la 31.12.2011, precum și să dea

în exploatare casa de locuit cu două etaje și două garaje din str. Xxxxx, mun.

Xxxxx, să privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ

0,03ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana.

Potrivit aceluiași punct de contract, „împrumutătorul este în drept începând cu data

de 01 noiembrie 2011 să rezilieze în mod unilateral contractul și să ceară restituirea

anticipată a împrumutului.”

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că potrivit materialelor cauzei,

rezultă că Gîrla T. și-a realizat acest drept, adresându-se în instanța de judecată,

iar pe parcurs în ședința instanței de apel, a pledat pentru aplicarea măsurii de

asigurare a acțiunii prin aplicarea sechestrului asupra automobilului de model

„Audi Q7” cu n/î XXXXX, care aparține cu drept de proprietate lui Grigor Ion. În

acest context, instanța de apel a notat că, s-a adeverit doar existența unor relații

de ordin civil, manifestate prin nerespectarea și încălcarea condițiilor

contractuale, fapt care însă denotă inadmisibilitatea de drept de a dispune

plasarea acțiunilor persoanei sub aspect penal.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind inadmisibile alegațiile

procurorului, cât și a părții vătămate, referitor la faptul că prin acțiunile sale,

inculpatul Grigor I. ar fi realizat acțiunea de înșelăciunea, de vreme ce chiar fiind

admisă ipoteza pătimitei, privind transmiterea spre păstrare temporară a sumei

11

de 130.000 euro, în acest context, instanța de apel nu a identificat vre-o probă ce

ar demonstra transmiterea acestei sume, doar declarațiile părții vătămate, cât și a

doi martori, ale căror relatări sunt neclare, iar la unele capitole contradictorii.

Totodată, instanța de apel a menționat, că nu a fost dovedit faptul că Grigor

I. ar fi profitat anume de încrederea părții vătămate Gîrla T., bazată anume pe

relațiile prietenești ale acestora, în situația în care s-a adeverit nemijlocit faptul

că, a fost anume scopul și propunerea pătimitei Gîrla T. de a transmite suma de

130.000 euro, spre păstrare inculpatului, de altfel, versiunea acesteia nu și-a găsit

confirmare, sub aspectul faptului că la materialele cauzei penale este anexat

contractul de împrumut, totodată, atât inculpatul, cât și martorii Grigor S.,

Grigor N. și Mitrofan V. au susținut că, pătimita a transmis anume 100.000 euro

și anume în calitate de împrumut inițial, ulterior, în legătură cu problemele

financiare, inculpatul a acumulat datorii la împrumut și dobândă, deși o

perioadă de timp a achitat Tatianei Gîrla diferite sume de bani, precum și i-a

permis acesteia să locuiască în casa din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, achitând pentru

dânsa serviciile comunale.

Instanța de apel a identificat, că în acest caz, și-a găsit confirmare anume

existența relațiilor de ordin civil, deoarece existența unui acord bilateral, care

reglementează raporturile dintre Grigor I. și Gîrla T., care specifică clar

drepturile și obligațiile de ordin civil, este exclus concursul organului de

urmărire penală, de vreme ce nu a existat abuzul de încredere așa cum a

concluzionat organul de urmărire penală, totodată, nu a existat și nu și-a găsit

confirmare faptul că, suma de bani de 130.000 euro, ar fi fost transmisă

inculpatului Grigor I. în scop de păstrare, or la materialele cauzei lipsesc careva

date confirmative faptului că acesta ar fi desfășurat o careva activitate de

întreprinzător.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, organul de urmărire penală a

incriminat lui Grigor I. ambele modalități de comitere a infracțiunii de

escrocherie, adică prin înșelăciune și prin abuz de încredere, acțiune inadmisibilă

de drept. Deși, Grigor I. a obținut posibilitatea reală de a se folosi de suma de

bani primită de la Gîrla T., acesta a obținut această posibilitate în baza

contractului de împrumut, adică având temei legal, fără a ascunde și camufla

careva intenții așa cum i-a incriminat organul de urmărire penală, iar din

declarațiile martorilor Mitrofan V., Grigor S. și Grigor N. s-a constatat, că părții

vătămate i s-a restituit o parte din banii împrumutați, inclusiv diverse sume în

calitate de dobândă la împrumut.

În acest caz, instanța de apel nu a identificat în acțiunile inculpatului

existența laturii subiective, care la infracțiunea prevăzută de art. 190 Cod penal,

se caracterizează prin intenția directă, de vreme ce la baza primirii sumei vizate

de bani, a stat contractul de împrumut din 05.07.2012, iar ca urmare, conform

înscrisurilor prezentate de către inculpat, acesta a achitat din totalul sumei

datoriei, suma de 47.900 euro, dintre care suma de 22.700 euro, suma totală a

12

dobânzilor și suma de 25.200 suma datoriei achitată la data de 01.04.2011, cu

toate că actul vizat nu este semnat de către inculpatul Grigor I. și nici de către

partea vătămată, instanța de apel a reținut că din relatările martorului Grigor S,

reiese că inculpatul a rambursat părții vătămate o parte din sumă, cu atât mai

mult, însăși martorul a transmis părții vătămate suma de 10.000 euro, totodată

martorul Grigor N. a confirmat că inculpatul achita părții vătămate suma de

2.000 euro, de asemenea, martorul a confirmat că Grigor S. i-a transmis părții

vătămate suma de 10.000 euro, declarații similare fiind depuse și de către

martorul Mitrofan V.

La fel, instanța de apel a reținut că în cazul din speță nu și-a găsit

confirmare nici scopul de cupiditate, care s-ar fi manifestat prin situația

materială a inculpatului ca fiind una grea, în contextul în care conform

materialelor cauzei, dar și însuși relatărilor făcute de către inculpat, partea

vătămată și martori, inculpatul Grigor I. avea în gestiune mai multe bunuri

imobile și mobile, dar și surse financiare la momentul când a fost încheiat

contractul de împrumut. Iar argumentul părții vătămate precum inculpatul ar fi

putut să restituie suma de bani înainte, însă nu a făcut, fapt care în opinia ei ar

demonstra scopul de cupiditate – nu corespunde realității și este nefondat,

deoarece în cazul de față există contractul de împrumut din 05.07.2012, în baza

căruia partea vătămată este în drept să se adreseze în instanța de judecată cu o

acțiune civilă, fapt care a fost deja făcut de către aceasta, fiind depusă o acțiune

civilă în conformitate cu prevederile art.166-167 Cod procedură civilă.

Alegațiile părții vătămate precum că, inculpatul la moment ar avea datorii

foarte mari, precum și că ar fi urmărit penal, au fost respinse ca neîntemeiate de

către instanța de apel, nefiind aduse careva dovezi în acest sens, mai mult,

argumentul dat nu are nici o relevanță la caz.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că nu are suport faptic nici

argumentul procurorului, precum că contractul de gaj al automobilului „Audi

Q7” nu a fost executat și automobilul nu a fost transmis părții vătămate, or,

neexecutarea contractului de gaj nu generează existența elementelor constitutive

ale infracțiunii, cu atât mai mult, potrivit hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Central din 09.02.2017, a fost anulat procesul-verbal privind aplicarea

sechestrului asupra automobilului de model „Audi Q7” cu n/î XXXXX și a fost

anulat refuzul executorului judecătorești privind restituirea acestui automobil

inculpatului, iar erorile procesuale constatate de instanța care a examinat

contestația nu dau dovadă de existență a intenției directe în acțiunile

inculpatului.

Instanța de apel a respins și argumentul procurorului precum că instanța de

fond eronat a interpretat declarațiile părții vătămate, care a indicat că

presupusele bunuri propuse de către inculpat, erau viciate, precum casa de

locuit care i-ar fi promis-o prin contract și care de fapt nu a fost legalizată nici

până la moment, astfel nu poate fi înregistrată la organele competente, careva

13

terenuri din România, or, aceste propuneri au fost refuzate, iar careva probe care

ar dovedi că aceste bunuri sunt viciate și ar fi creat imposibilitatea de a fi

transmise părții vătămate - nu au fost prezentate. Cu atât mai mult, refuzul părții

vătămate de a i se rambursa datoria prin transmiterea unui apartament,

automobil, sau a unei case a fost unul neîntemeiat, iar de fiecare dată pătimita

insista de a-i fi restituiți anume bani în sumă de 130 000 euro, faptul dat fiind

confirmat integral și de către martorii audiați, și parțial de către însuși partea

vătămată.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat și argumentul,

precum că contractul de împrumut, semnat și autentificat notarial nu este decât o

garanție care a putut-o obține partea vătămată pentru suma de bani transmisă

inculpatului, fără întocmirea a careva acte, întru-cât avea încredere exagerată în

ultimul, or, întreagă învinuire este bazată pe declarațiile părții vătămate și

martorilor C.Solomon, care este concubinul părții vătămate și martorului

V.Popovici, care este prietena părții vătămate, fiind astfel persoane interesate în

vederea incriminării inculpatului a faptei infracționale.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiată și alegația

avocatului părții vătămate, precum că acțiunile inculpatului de a însuși suma de

130.000 euro, date spre păstrare de către partea vătămată, fără acordul și

înștiințarea acesteia, folosindu-se de relațiile de prietenie și încredere a părții

vătămate, demonstrează intenția inculpatului cu privire la sustragerea bunurilor,

în contextul în care instanța de apel nu a constatat ca fiind veridică alegația

pătimitei precum că ar fi transmis suma de bani anume spre păstrare, dar această

sumă de fapt a fost transmisă în calitate de împrumut, fapt care s-a adeverit prin

declarațiile inculpatului, martorilor, dar și prin contractul de împrumut, din care

rezultă unele obligațiuni civile asumate, mai mult, contractul dat nu a fost

reziliat de către părți, fiind în vigoare la momentul respectiv.

Instanța de apel a stabilit, că nu poate constitui temei de condamnare a

inculpatului, nici faptul că ultimul ar fi depus plângeri la IP Râșcani al DP

Chișinău, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a părții vătămate

pentru conectarea abuzivă și ilegală a imobilului din str. Xxxxx, la sursa de

energie electrică, apă și canalizare, or, însuși partea vătămată a relatat că acest

bun aparține inculpatului, acesta având dreptul de a-și apăra proprietatea

privată, prin mijloacele legale, iar faptul depunerii unor asemenea plângeri nu

denotă intenția acestuia de însușire prin abuz de încredere a banilor părții

vătămate.

Instanța de apel a respins și argumentul apărătorului părții vătămate

precum că, inculpatul ar fi avut posibilitatea de a restitui suma de 130.000 euro,

datorită înstrăinării imobilelor, precum și plasarea unui anunț privind vânzarea

unei case, inclusiv a casei în care locuiește pătimita la prețul de 1.500.000 euro, în

situația în care nu au fost administrate careva date certe și concrete ce ar adeveri

14

că inculpatul a posedat și avut careva surse financiare de cuantumul celui care se

pretinde a fi însușit de către acesta.

Instanța de apel nu a reținut nici alegațiile privind faptul că, inculpatul din

banii primiți a procurat terenurile în România, or, însăși inculpatul nu a negat

acest fapt, iar din cauza situației economice dificile, a fost în imposibilitatea de a

restitui întreaga datorie părții vătămate, cu atât mai mult, acesta i-a propus

pătimitei alte bunuri în vederea rambursării datoriei, iar faptul invocat de către

Gîrla T. precum că aceste bunuri nu ar fi constituit proprietate inculpatului, nu

constituie motiv de a considera că inculpatul ar fi avut intenția de a nu restitui

acest împrumut.

Mai mult, instanța de apel a identificat, că fapta care i se incriminează

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal.

Ceea ce ține de acțiunea civilă înaintată de către avocatul Barba Daria, în

numele părții vătămate Gîrla T. cu privire la încasarea din contul inculpatului a

prejudiciului material în sumă de 130.000 euro, a dobânzilor de întârziere și a

prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei, instanța de apel, în temeiul art. 387

alin. (2) pct. 2) Cod procedură penală, a considerat de cuviință de a lăsa fără

examinare această acțiune civilă, dat fiind faptul că urma a fi pronunțat un act

judecătoresc de achitare.

16.1 Procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel nu a cercetat și nu a apreciat probele prezentate de partea

acuzării la justa lor valoare, provocând o stare de incertitudine și neclaritate cu

privire la soluția adoptată, or fiecare din criticile invocate de instanța de apel

sunt expuse deficitar și selectiv preluate din soluția adoptată, de către prima

instanță;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în acțiunile inculpatului este

realizată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

or acesta din intenții de cupiditate, invocând pretextul păstrării și ulterior a

împrumutului mijloacelor bănești obținute de Gîrla T., urmare a înstrăinării casei

părintești din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, profitând de încrederea acordată de

ultima, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la Gîrla T. bani în sumă

de 130.000 euro;

- instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate Gîrla T.,

care a relatat că, i-a transmis inculpatului la păstrare pe un termen de 2 luni,

banii obținuți de la înstrăinarea casei părintești, însă inculpatul a început prin

diferite metode și promisiuni să o liniștească, încercând să o convingă că, banii

vor fi restituiți. Astfel, inculpatul în scopul realizării intenției infracționale,

15

încercând să creeze o falsă reprezentare a realității, a ascuns unele informații și

împrejurări;

- faptul că declarațiile părții vătămate au o importanță majoră, reiese și din

conținutul extrasului din Registrul Bunurilor Imobile, prin care se confirmă că

Gîrla T., a înstrăinat la data de 16.03.2007, bunul imobil din str. Xxxxx, mun.

Xxxxx;

- declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile martorilor Gîrla R.,

Grigor N., Solomon C., totodată, instanța de apel urma să evalueze credibilitatea

declarațiilor părții vătămate în coroborare cu declarațiile martorului Popovici V.

și procesul-verbal de confruntare din 29.07.2013;

- inculpatul a luat banii de la partea vătămată Gîrla T., în sumă de 130.000

euro, iar ulterior a fost încheiat un contract de împrumut bănesc nr. 3844 din 05

iulie 2012, autentificat de notarul Belicesco O. prin care se atestă că, Grigor I. se

obligă să restituie suma de 130.000 euro în termen de până la 31 decembrie 2011,

precum și să dea în exploatare casa de locuit cu două etaje din str. Xxxxx, mun.

Xxxxx, să privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ

0,03 ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana;

- acțiunile inculpatului au purtat doar un caracter formal, întrucât acesta nu

a dorit respectarea obligațiunilor sale încă din momentul primirii banilor și nici

nu a întreprins careva acțiuni în vederea onorării obligațiilor asumate. Iar

semnarea contractului și autentificarea notarială a acestuia era o garanție care a

putut-o obține partea vătămată pentru suma de bani transmisă inculpatului;

- acțiunile întreprinse de inculpat, ulterior obținerii sumei de 130.000 euro,

de la partea vătămată denotă că, acesta a urmărit să creeze, în viziunea părții

vătămate o impresie falsă, despre intențiile sale de a-i restitui suma de bani, deși

inculpatul cu rea credință, nu și-a îndeplinit obligațiile față de partea vătămată,

urmărind ducerea în eroare a acesteia;

- intervenția legii penale a fost justificată odată ce s-a constatat că,

restabilirea drepturilor lezate a părții vătămate prin mijloacele justiției civile, se

face imposibilă, deoarece inculpatul urmărea scopul de cupiditate și nicidecum

nu avea intenția și dorința să-și onoreze vre-un angajament asumat;

- instanțele nu au supus unei aprecieri minuțioase materialul probator

administrat în cauză, sub aspectul laturii subiective a faptei imputate

inculpatului, care semnalizează o intenție cu rea-credință, de inducere a părții

vătămate în eroare și profitând de încrederea acesteia, a determinat-o să-i

transmită banii, cu consecința deposedării de aceste bunuri;

- în acțiunile inculpatului persistă aspectele laturii subiective și obiective,

or, acțiunile acestuia reprezintă o simulare, care este demonstrată prin lipsa de

fundamentare juridică și economică a situației inculpatului, caracterul irealizabil

al angajamentului asumat. Deși inculpatul i-a propus părții vătămate careva

bunuri în contul datoriei, însă la materialele cauzei lipsesc careva acte ce ar

confirma că Grigor I. deține, cu drept de proprietate la acel moment un bun

16

imobil în Dumbrava, astfel, oferta inculpatului purta un caracter declarativ, iar

ambele instanțe nu au verificat proveniența acestui bun;

- atitudinea inculpatului, inclusiv și lipsa disponibilității efective a acestuia

de a-și executa obligațiunile, denotă prezența scopului de cupiditate.

16.2 Avocatul Crețu Doina în numele părții vătămate Gîrla Tatiana, care

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală, solicită

casarea acesteia și a încheierii din 14.02.2018, cu dispunerea rejudecării cauzei, de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- decizia contestată se contrazice prin probele administrate la materialele

cauzei, și anume cu declarațiile părții vătămate Gîrla T., care la rândul lor

coroborează cu declarațiile martorilor Gîrla R., Solomon C., Grigor N., totodată

relevante sunt declarațiile martorilor Mitrofan V., Popovici V. și declarațiile

inculpatului din procesul-verbal de confruntare din 29.07.2013;

- inculpatul Grigor I. prin înșelăciune și abuz de încredere, a obținut de la

partea vătămată suma de bani în mărime de 130.000 lei, transmisă inițial

inculpatului la păstrare, ulterior a împrumutului mijloacelor bănești, care pentru

a reda un aspect legal acțiunilor sale ilegale și a intra mai mult în încrederea

acesteia, a întocmit un contract de împrumut bănesc nr. 3844 din 05 iulie 2012,

autentificat de notarul Belicesco O., prin care inculpatul se obligă să restituie

suma de 130.000 euro, în termen de până la 31 decembrie 2011, precum și să dea

în exploatare casa de locuit cu două etaje și două garaje din str. Xxxxx, mun.

Xxxxx, să privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ 0,03

ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana;

- suma de 130.000 euro a fost însușită în anul 2007, însă până în prezent

inculpatul nu a restituit nici un prejudiciu, adus părții vătămate, dar dimpotrivă

încearcă prin diferite metode de a se eschiva de la onorarea obligațiilor față de

partea vătămată;

- încheierea de respingere a cererii privind aplicarea sechestrului din

14.02.2018 este ilegală, încălcându-se dreptul părții vătămate la un proces

echitabil;

- martorul Solomon C. a indicat că nu a primit careva bani din partea

familiei Grigor, pentru a-i transmite părții vătămate, iar declarațiile martorilor

Grigor N., Grigor S. și Mitrofan V., în acest sens nu pot fi reținute ca fiind

pertinente și concludente, deoarece ei sunt membri de familie a inculpatului

Grigor I., respectiv au dat declarații favorabile acestuia, iar alte probe nu au fost

administrate;

- inculpatul într-adevăr a propus părții vătămate în contul datoriei o casă de

locuit din Dumbrava, însă la materialele cauzei lipsesc careva acte ce ar confirma

că Grigor I. deține cu drept de proprietate, la acest moment un bun imobil;

17

- instanța de apel incorect a stabilit că între inculpatul și partea vătămată au

fost stabilite relații de ordin civil – poziția care vine în contradicție cu materialul

probatoriu administrat la cauză;

- instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit și nu au motivat, în baza căror

criterii au stabilit prezența în cauză a încălcării unor norme de drept civil și lipsa

componenței de infracțiune a escrocheriei.

16.3 Partea vătămată Gîrla Tatiana, care invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod procedură penală, solicită casarea acesteia și a încheierii din

14.02.2018 cu dispunerea rejudecării cauzei, de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat avocatul

său Crețu D., în recurs.

concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

18

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Procurorul, partea vătămată și avocatul acesteia au criticat decizia

contestată, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din analiza textuală a recursurilor declarate, Colegiul reține, că se contestă

decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de recurs invocate și

menționate supra, invocându-se faptul, că în rezultatul evaluării incorecte și

selective a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit l-a achitat pe

Grigor I. de învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că

fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesuale menționate, Colegiul constată că Grigor I. de către organul de

urmărire penală a fost învinuit, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, însă prima

instanță a adoptat o sentință prin care inculpatul, Grigor I., a fost achitat din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

procurorul și partea vătămată au atacat sentința cu apeluri. La rândul său,

19

instanța de apel, rejudecând cauza, în al treilea set de proceduri, a adoptat o

soluție prin care a admis apelurile declarate, inclusiv din alte motive, fiind casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Grigor I. a fost

achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel în acest context a constatat, că cercetând sub toate aspectele

probele administrate, verificându-le minuțios, prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, conchide că fapta

incriminată lui Grigor I., nu întrunește elementele infracțiunii, prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel

atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția prin

prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și

obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai

sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile

comise de inculpat întrunesc sau nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel în partea descriptivă a

hotărârii pronunțate a menționat că: ținând cont de declarațiile părții vătămate date

în cadrul examinării cauzei în prima instanța și în instanța de apel, de declarațiile

martorilor Gîrla R., Mitrofan V., Popovici V., Solomon C., Grigor S., Grigor N.,

contractul de împrumut din 05.07.2012, extrasul de la OTC, procesul-verbal de

confruntare din 29.07.2013, prin prisma prevederilor art. 27, 99-101 Cod procedură

penală, conchide că, fapta incriminată lui Grigor Ion, nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal”. Astfel, instanța de apel a

descris declarațiile părților vătămate, a martorilor menționați și a indicat

materialele cauzei expuse în pct. 15 al prezentei decizii.

De asemenea, în argumentarea soluției sale privind achitarea lui Grigor I.

instanța de apel a reținut că, deși obiectul material al infracțiunii l-a constituit

suma de 130.000 euro, pe care, cum a invocat pătimita Gîrla T., aceasta i-a

transmis-o inculpatului Grigor I. pentru păstrare, nu s-a demonstrat nemijlocit

însușirea acestei sume de bani de către inculpat, prin înșelăciune sau abuz de

încredere, lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii.

La baza acestor constatări, instanța de apel a pus declarațiile inculpatului și

a martorilor Mitrofan V., Grigor S., Grigor N., care au declarat că „de fapt pătimita

Gîrla T. a transmis suma de 100.000 lei și nicidecum suma de 130.000 lei, totodată

aceștia au confirmat că suma dată nu a fost transmisă spre păstrare, dar în calitate de

20

împrumut, fapt de altfel reținut și prin contractul de împrumut din 05 iulie 2012,

autentificat de notarul Oleg Belicesco, conform căruia Grigor I. se obligă să restituie

suma de 130.000 euro…”

Astfel, Colegiul constată că, din declarațiile tuturor părților audiate și

materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat

doar declarațiile inculpatului și a martorilor Mitrofan V., Grigor S., Grigor N.,

fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea

fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității

probei, ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de

apel. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților

la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

La acest capitol Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost examinate

următoarele probe și anume:

- declarațiile părții vătămate Gîrla T., din care rezultă că, aceasta și-a vândut

casa părintească și neștiind ce să facă la acel moment cu banii obținuți, s-a

adresat la prietenii de familie Grigor I. și Grigor N., rugându-i să țină la păstrarea

două luni, suma de 130.000 euro. Aceștia au fost de acord, primind suma de

130.000 euro, încredințând-o că totul va fi bine. Când s-a hotărât să procure un

imobil și s-a adresat să-i întoarcă banii, aceștia au spus că i-au folosit în scopuri

personale. Inculpatul a început prin diferite metode și promisiuni să o

liniștească, declarându-i că are de vândut un apartament și în timpul apropiat

banii ei vor fi înapoiați pe deplin, însă timpul trecea, iar Grigor I. nu-i restituia

banii. Pentru a o liniști, el i-a declarat că, este de acord vină să trăiască în

imobilul din ograda lui, amplasată în str. Xxxxx, mun. Xxxxx. Ca să nu

îndrăznească că apeleze la organele de drept, el i-a spus să meargă la notar și să

încheie un contract de împrumut bănesc;

- declarațiile martorului Gîrla R. din care reiese că, în urma desfacerii

căsătoriei a fost înstrăinată casa de pe str. Xxxxx. Din auzite a aflat că, Gîrla T. i-a

transmis lui Grigor Ion, o sumă de bani la păstrare;

- extrasul din Registrul bunurilor imobile, prin se confirmă că, Gîrla T. a

înstrăinat, la data de 16.03.2007, bunul imobil din str. Xxxxx, mun. Xxxxx;

- declarațiile martorului Solomon C., care a declarat, că a trecut cu traiul în

casa cu 2 nivele a lui Grigor I., deoarece familia Grigor îi datorează lui Gîrla T.

suma de 130.000 euro, ei au convenit ca ultima să locuiască la ei până la

rambursarea datoriei, iar în caz că nu va putea să-i ramburseze banii, casa urma

să-i rămână lui Gîrla T. A declarat că, nu a primit careva bani de la familia

Grigor, pentru a-i transmite lui Gîrla T.;

- declarațiile martorului Grigor N., care a indicat precum că, Gîrla T. i-a

transmis banii, care erau într-o sacoșă în sumă de 100.000 euro;

21

- declarațiile martorului Popovici V. care a relatat că, Gîrla T. a vândut casa

și după divorț având o traumă psihologică, a dus banii la niște prieteni în care

avea încredere. Le-a dat banii în sumă de 130.000 euro. A spus că Grigor I. i-a

promis că îi va restitui banii, însă tergiversează cu restituirea banilor, iar mai

târziu au recunoscut că nu vor să-i dea banii;

- declarațiile martorului Mitrofan V., care a declarat că, era prezentă când

Gîrla T. a adus în casă la sora ei, Grigor N. suma de 100.000 euro, însă nu era de

față când banii au fost numărați, iar potrivit procesului-verbal de audiere a

martorului Mitrofan V. din 09.09.2013 (f.d. 186 v. I), aceasta a declarat că din

spusele lor, banii au fost aduși la păstrare, deoarece Gîrla T. vânduse casa;

- procesul-verbal de confruntare din 29 iulie 2013, dintre partea vătămată

Gîrla T. și bănuitul Grigor I., conform căruia, Grigor I. indică că a primit suma de

100.000 euro, însă nu a găsit modalitatea potrivită pentru a o întoarce, a indicat

că, a fost vândut apartamentul de pe str. Xxxxx, însă nu a întors banii părții

vătămate, deoarece apartamentul era înregistrat după familia sa, dar era promis

fiului său pentru afaceri. La fel, bănuitul a indicat că, a vândut și un imobil, după

care a fost procurat un alt automobil, pe care l-a gajat conform contractului lui

Gîrla T. Banii primiți i-a investit în teren și acest fapt nu i-a comunicat lui Gîrla

T., a restituit acesteia suma de 32.000 euro, din suma de 130.000 euro;

- contractul de împrumut bănesc nr. 3844 din 05 iulie 2012, autentificat de

notarul Belicesco O. prin care Grigor I. se obligă să restituie suma de 130.000 euro

în termen de până la 31 decembrie 2011, precum și să dea în exploatare casa de

locuit cu două etaje și două garaje din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, să privatizeze

terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ 0,03 ha, să formeze un

imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla T.;

- contractul de gaj al autoturismului din 05 iulie 2011, prin care se atestă că,

creditorul gajist - Gîrla T. se obligă să acorde debitorului gajist - Grigor I. un

împrumut în sumă de 130.000 lei, iar în scopul garantării executării

corespunzătoare de către debitorul gajist în termenele prevăzute de contractul de

împrumut bănesc a obligațiilor asumate, debitorul gajist este de acord de a

constitui gajul în favoarea creditorului gajist asupra bunului imobil -

autoturismul de marca „Audi Q7”;

- somația din 02.05.2013 expediată părții vătămate Gîrla T., în care

inculpatul Grigor I. a indicat că, „în contextul celor expuse mai sus și ținând cont de

rea-credința de care dați dovadă, consider că d-stră ați recepționat cu surplus suma

împrumutată și Grigor I. nu vă mai datorească nimic. De asemenea vă, aduc la

cunoștință că pentru perioada de 44 luni de când locuiți în imobilul acordat, urmează a fi

considerată compensată suma de 44.000 euro pentru chirie și servicii comunale”.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în considerație aceste

declarații cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării, apreciind

prioritar declarațiile inculpatului Grigor I., care are dreptul de a nu se

22

autoincrimina și un cumul de probe expuse selectiv și preluate din soluția primei

instanțe.

De asemenea, aceste probe au fost ignorate de instanța de apel, totodată

această instanță menționând pripit doar cu referire la declarațiile martorilor

Solomon C. și Popovici V. că, „conform relatărilor martorului Solomon C., se atestă că

ultimul în ședința instanței de fond nu a relatat clar care anume este suma de bani, pe

care pretinde că pătimita Gîrla T. ar fi transmis-o lui Grigor I., ulterior însă în ședința

instanței de apel martorul Solomon C. a susținut clar că pătimita a transmis

inculpatului anume suma de 130.000 euro, fapt care pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor ultimului, în contextul relațiilor de concubinaj ale acestuia cu pătimita. ....

Martorul Popovici V. deși a menționat că cunoaște că pătimita Gîrla T. ar fi dat în

împrumut lui Grigor I. suma de 130.000 euro, tot martorul a susținut că cunoaște aceste

circumstanțe doar din cele spuse de Gîrla T., fără a evalua declarațiile acestora în

coroborare cu celelalte probe, apreciind selectiv doar unele probe.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel prematur a ajuns la

concluzia referitor la achitarea lui Grigor I. de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii, în contextul existenței relațiilor de ordin civil, bazate la

caz pe existența unui contract de împrumut, prin ce a admis o eroare de fapt și

anume discordanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține, instanța

de apel urmând să aprecieze obiectiv toate probele.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul nefiind de acord cu

concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre care și

faptul că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în cumul

confirmă în opinia lui, vinovăția inculpatului Grigor I. conform învinuirii

înaintate și consideră că acțiunile lui urmează a fi încadrate, conform

prevederilor art. 190 alin. (5) Cod penal, însă instanța de apel nu le-a supus unei

analize desfășurate și minuțioase.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective

a 3 martori, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare în privința lui

Grigor I., astfel expunându-se doar asupra cărorva probe, fără o analiză în

cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

La fel, instanța de recurs reține că instanța de apel nu a dat apreciere

somației din 02.05.2013, expediată părții vătămate Gîrla T., în cumul cu celelalte

23

probe, pentru a verifica dacă inculpatul avea sau nu intenția de însușire a

bunurilor părții vătămate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2

Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de

apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le

aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată.

Totodată, în susținerea concluziilor sale privind achitarea inculpatului,

instanța de apel a menționat că „instanța nu poate pune la îndoială contractul de

împrumut din 05 iulie 2012, autentificat de notarul Belicesco O., prin care Grigor I. se

obligă să restituie lui Gîrla T. suma de 130.000 euro, în termen de până la 31 decembrie

2011, în situația în care atât inculpatul, cât și martorii Mitrofan V., Grigor S., Grigor N.

Mitrofan V. au declarat că de fapt pătimita Gîrla T. a adus spre păstrare anume suma de

100.000 lei și nicidecum suma de 130.000 lei.”

În continuarea concluziilor sale instanța de apel a indicat că „suma de

130.000 euro nu a fost dobândită ilegal, iar transmiterea acesteia a avut loc benevol, în

baza contractului de împrumut”.

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, Colegiul lărgit constată că acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se reține că pune la bază contractul de

împrumut din 05 iulie 2012, autentificat de notarul Oleg Belicesco, prin care

Grigor I. se obligă să restituie lui Gîrla T. suma de 130.000 euro, iar pe de altă

parte constată că partea vătămată a transmis inculpatului anume suma de

100.000 euro. Astfel, Colegiul apreciază concluziile instanței de apel menționate

supra, ca fiind confuze și care nu se conciliază reciproc.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de

către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

24

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursurile

ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apeluri și recursuri; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o

evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, avocatul Crețu Doina în numele părții

vătămate și de partea vătămată Gîrla Tatiana, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2018, în cauza penală în privința

lui Grigor Ion Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată la 29 noiembrie 2018.

Președinte Țurcan Anatolie,

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

25