1ra-1817/19 — 190 alin. 5 CP

1ra-1817/19 — 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra – 1817/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin și partea

vătămată Gîrla Tatiana, reprezentată de avocata Crețu Doina, împotriva deciziei din 20

iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza penală cu privire la învinuirea lui:

Grigor Ion Mihail, XXXXXXXXXX, -

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal.

Termenul de examinare a cauzei:

12.07.2015 – 22.06.2016,

06.04.2017 – 26.03.2018,

13.12.2018 – 20.06.2019.

19.07.2016 – 14.02.2017,

14.06.2018 – 30.10.2018,

06.08.2019 – 02.10.2019.

c o n s t a t ă :

Ion Mihail a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) din Codul

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

urmărire penală, că, în anul 2007, aflându-se la domiciliul său, amplasat pe

adresa str. Ion Creangă, nr. 20/4, ap. 5, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor ce nu-i aparțin, acționând cu intenție directă, invocând pretextul

păstrării și ulterior a împrumutului mijloacelor bănești obținute de Gîrla

Pagină 1 din 19

Tatiana, urmare a înstrăinării casei părintești amplasată pe adresa str. George

Enescu, nr. 28, mun. Chișinău, profitând de încrederea acordată de ultima, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la Gîrla Tatiana bani în sumă de

130 000 de euro, ceea ce conform cursului oficial al BNM, la data săvârșirii

infracțiunii constituiau 2 128 100 de lei.

nu va restitui suma de bani însușită de la Gîrla Tatiana, pentru a reda un aspect

legal acțiunilor sale ilegale, la inițiativa sa, au întocmit un contract de împrumut

bănesc, autentificat de notarul Belicesco Oleg, prin care s-a obligat să restituie

suma de 130 000 de euro, în termen de până la 31 decembrie 2011, precum și să

dea în exploatare casa de locuit cu două etaje și două garaje amplasată pe str.

Drumul Taberei, nr. 2, mun. Chișinău, să privatizeze terenul de pământ aferent,

cu suprafața de aproximativ 0,03 ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în

folosul lui Gîrla Tatiana, nerespectând obligațiunile asumate și astfel, însușind

ilicit mijloacele bănești, cauzând părții vătămate daună materială în proporții

deosebit de mari. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui

Grigor I., de către organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 190

alin. (5) din Codul penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit

de mari.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Grigor I. să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) din Cod penal, la 10

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate de întreprinzător, pe o perioadă de 5 ani și admiterea

acțiunii civile depuse de către partea vătămată Gîrla Tatiana.

bazată pe lipsa unor elemente ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din

Codul penal, însă în partea dispozitivă se constată lipsa faptului infracțiunii.

Totodată, motivul indicat întru achitarea inculpatului, de către instanța de fond

este unul neîntemeiat și neconform circumstanțelor stabilite în cadrul cercetării

judecătorești, întrucât, potrivit materialelor cauzei penale, s-a stabilit cu

certitudine că fapta de care este învinuit Grigor I. a avut loc, iar apărarea, cât și

inculpatul nu au negat faptul dobândirii sumei de bani, care a fost transmisă de

către partea vătămată. La fel, în cadrul cercetării judecătorești au fost cercetate

contractul de gaj al automobilului de model „Audi Q7”, gajat de către inculpat

părții vătămate și care nu a fost transmis până în prezent, însăși contractul de

împrumut, care Grigor I. se obligă să restituie suma de 130 000 de euro și să

dea în exploatare casa de locuit cu două etaje și două garaje din str. Drumul

Tabereri, nr. 2, mun. Chișinău, să privatizeze terenul de pământ aferent, cu

suprafața de 0,03 ha, să formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla

T., la fel nu a fost executat.

părții vătămate Gîrla T., care de facto a indicat că, presupusele bunuri propuse

Pagină 2 din 19

de inculpat, erau atinse de vicii, precum casa de locuit care i-ar fi promis-o prin

contract și care, de fapt, nu a fost legalizată nici până la moment, astfel nu poate

fi înregistrată la organele competente, niște terenuri din România, care nu se

cunoșteau necesitatea acestora. Contractul de împrumut semnat și autentificat

nu este decât o garanție care a putut-o obține partea vătămată pentru suma

transmisă inculpatului, fără întocmirea unor acte, întrucât avea încredere

exagerată în ultimul.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Grigor I. să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) din Codul penal, cu admiterea

integrală a acțiunii civile.

I. de a însuși suma de 130.000 euro, date spre păstrare către partea vătămată,

fără înștiințarea și acordul acesteia, folosindu-se de relațiile de prietenie și

încredere a părții vătămate, demonstrează intenția inculpatului cu privire la

sustragerea bunurilor părții vătămate. Este necesară aplicarea răspunderii penale

pentru escrocherie, pe motiv că partea vătămată este în imposibilitatea de a-și

apăra drepturile sale subiective, prin mijloacele justiției civile, iar acțiunile

inculpatului îndreptate cu rea-credință împotriva părții vătămate probează

intenția inculpatului de a însuși banii fără a fi restituiți acesteia, sunt acțiuni ce

demonstrează că deja suntem prezenți în fața unei escrocherii și nicidecum în

fața unor norme de drept civil. În final, inculpatul a avut posibilitatea de a

executa angajamentul asumat, însă nu a recunoscut că a primit suma de bani de

130.000 euro și nu este de acord cu contractul de împrumut.

respins ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

circumstanțelor și probelor administrate la urmărirea penală și cercetate în

instanța de judecată, învinuirea nu și-a găsit confirmare. Instanța de apel a

stabilit că prima instanță legal și întemeiat a motivat sentința prin faptul, că în

cazul inculpatului Grigor Ion, lipsește legătura cauzală dintre acțiunile lui și

consecințele indicate în actul de învinuire, deoarece în cadrul cercetării

judecătorești incontestabil s-a probat că aceste consecințe infracționale nu sunt

rezultat al acțiunilor inculpatului. În esență, acțiunile inculpatului nu conțin

elementele constitutive ale unei infracțiuni, doar poartă un caracter de ordin

civil, soluționarea căruia urmează a fi efectuată în procedura contencioasă, în

instanța de drept civil.

cereri de recurs. În special, aceștia au făcut trimitere la art. 427 alin. (1) pct. 6

din Codul de procedură penală și au subliniat că instanța de apel nu s-a expus,

nu a cercetat și nu a apreciat la justa valoare probele expuse în apelul

procurorului, care dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Justiție, au fost admise recursurile, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei

Pagină 3 din 19

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

examinarea apelurilor nu a respectat cerințele art. 414 Cod procedură penală, nu

a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de apelanți și a menținut o

hotărâre contradictorie a primei instanțe, ori concluziile instanței în partea

descriptivă a sentinței vin în contradicție cu dispozitivul.

argumentele invocate în cererea de apel a procurorului. Mai mult făcând o

analiză superficială a probelor, instanța de apel a constatat, că acțiunile lui

Grigor I. nu conțin elementele constitutive ale unei infracțiuni, ori învinuirea

formulată inculpatului nu este dovedită și totodată a menținut sentința primei

instanțe, prin care Grigor I. a fost achitat, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

instanțelor de judecată sunt contradictorii și nu pot fi menținute ori temeiul

invocat nu corespunde circumstanțelor de fapt stabilite de instanța de judecată.

Lipsa faptei infracțiunii presupune lipsa unei acțiuni sau inacțiuni, însă, în

speță, fapta săvârșită de inculpat, în baza căreia este învinuit de acuzare, a fost

stabilită și recunoscută de inculpat, astfel instanța de judecată urma să

stabilească dacă această faptă întrunește sau nu elementele infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal.

declarat de partea acuzării, și-a întemeiat soluția de respingere a apelului,

bazându-se în exclusivitate pe declarațiile inculpatului, a martorilor Grigor N. și

Grigor S. - soția și fiul inculpatului, fără a lua în considerație, trecând cu

vederea probele prezentate de partea acuzării în ședințele de judecată, probe

care în opinia procurorului, demonstrează cu certitudinea vina lui Grigor I. în

săvârșirea infracțiunii incriminate. Mai mult, instanța de recurs a specificat că

instanța de apel a lăsat fără apreciere declarațiile părții vătămate Gîrla T.,

considerându-le ca fiind contradictorii și care contravin declarațiilor martorilor

oculari, inclusiv declarațiilor inculpatului, nu s-a expus asupra argumentelor

invocate în apelul declarat de avocatul părții vătămate, lăsându-l de fapt fără

examinare.

22 iunie 2016, au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Grigor I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercitata activitate

de întreprinzător, pe un termen de 3 ani, cu executare pedepsei în penitenciar de

tip închis. Acțiunea civilă înaintată de avocatul Barba Daria în numele părții

vătămate Gîrla T. a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța, în ordinea procedurii civile.

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, a

constatat că inculpatul Grigor I., în anul 2007, aflându-se la domiciliul său,

Pagină 4 din 19

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor ce nu-i aparțin, acționând cu

intenție directă, invocând pretextul păstrării și ulterior, a împrumutului

mijloacelor bănești obținute de Gîrla Tatiana, urmare a înstrăinării casei

părintești profitând de încrederea acordată de ultima, prin înșelăciune și abuz de

încredere, a primit de la Gîrla Tatiana bani în sumă de 130 000 de euro, ceea ce

conform cursului oficial al BNM constituia suma de 2 128 100 lei, iar, la 5 iulie

2011, știind cu certitudine că nu va restitui suma de bani însușită de la Gîrla

Tatiana, pentru a reda un aspect legal acțiunilor sale ilegale, la inițiativa sa, au

întocmit un contract de împrumut bănesc, autentificat de notarul Oleg

Belicesco, prin care el s-a obligat să restituie suma de 130 000 de euro, în

termen de până la 31 decembrie 2011, precum și să dea în exploatare casa de

locuit cu două etaje și două garaje din str. Drumul Taberei, nr. 2, mun. Chișinău

să privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ 0,03 ha, să

formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana, nerespectând

obligațiunile asumate și astfel, însușind ilicit mijloacele bănești, cauzând părții

vătămate daună materială în proporții deosebit de mari.

a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate Gîrla T., martorilor Mitrofan V.,

Popovici V., Solomon C., Grigor S., Grigor N., contractul de împrumut din 5

iulie 2012; extrasul de la Oficiul cadastral; procesul verbal de confruntare din

29 iulie 2013 între Gîrla Tatiana și Grigor Ion.

cu actele cauzei penale și probele administrate de acuzatorul de stat, a constatat

că prima instanță nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție greșită de achitare a inculpatului Grigor I. de învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal, prima

instanță nu a respins probatoriul acuzării administrate în ședința judiciară și nu

a format o motivare corespunzătoare asupra chestiunilor care au importanță

decisivă în cauză, interpretând eronat unele noțiuni din legea penală. Or,

analizând conținutul sentinței din 18 iulie 2014, instanța de apel a constatat că

partea descriptivă a acesteia vine în contradicție cu dispozitivul sentinței.

Astfel, în motivarea sentinței, instanța de fond a invocat lipsa unor elemente

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal,

pentru ca în partea dispozitivă să constate lipsa faptului infracțiunii.

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate de întreprinzător, pe un termen de 3 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis. Totodată, instanța de apel a dispus

executarea reală a pedepsei, reieșind din conținutul normei penale prevăzute la

art. 90 alin. (4) din Cod penal.

vătămată Gîrla T. a înaintat acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea de la

Grigor I. în beneficiul acesteia a prejudiciului material în mărime de 130 000

euro, suma de 2 534 096, 12 lei, cu titlu de venit ratat (dobânda de întârziere) și

prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei, respectiv, aplicarea sechestrelor pe

Pagină 5 din 19

bunurile imobile și mobile, pretențiile pecuniare ale reclamantei urmează a fi

concretizate sub aspect juridico-civil. Or, instanța de apel nu a putut accepta

pretențiile formulate de reclamantă în varianta propusă prin prisma prevederilor

art. 219 alin. (2), 220 Cod procedură penală, privitor la despăgubiri în privința

cărora urmează să fie prezentate probe, iar în vederea excluderii tergiversării

examinării cauzei penale, instanța de apel a dispus soluționarea chestiunii

privind acțiunea civilă, prin admiterea acesteia în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Dudulica L. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

menținerea sentinței.

demonstrează săvârșirea de către Grigor I. a infracțiunii incriminate, însă

instanța de judecată nu a dat apreciere probelor prin prisma prevederilor art. 101

din Codul de procedură penală, a ignorat prevederile art. 3 din Codul penal și

art. 8 din Codul de procedură penală. Mai mult, în cazul dat, Gîrla T. a transmis

lui Grigor I. suma de 100.000 euro cu titlu de împrumut cu dobândă, ulterior

fiind garantată restituirea sumei cu dobânda restantă prin gaj, iar Grigor I.

recunoaște că a primit aceste bunuri, fapt confirmat de inculpat, de către martori

și probele prezentate în ședința de judecată. În definitiv, relațiile dintre Grigor I.

și Gîrla T. poartă un caracter civil și urmează a fi soluționat de către instanța de

drept civil.

de Justiție, recursul ordinar declarat de avocatul Dudulica L. în numele

inculpatului a fost admis, fiind casată total decizia și dispusă rejudecare cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

examinarea cauzei a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în instanța de

recurs, pronunțând soluția fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței

CtEDO, precum și a practicii judiciare constante.

fost achitat și în această situație, potrivit art. 415 alin. (21) Cod procedură

penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel

nu era în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului

prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

că soluția de condamnare a lui Grigor I. în baza art. 190 alin. (5) din Codul

penal, este bazată pe declarațiile martorilor: Gîrla R., Solomon C., Mitrofan V.,

Popovici V., părții vătămate și inculpatului, adică bazată pe probele acuzării,

fiind respinse probele apărării, instanța de apel la examinarea apelului a audiat

numai inculpatul și partea vătămată, iar declarațiile martorilor au fost doar citite

- ceea ce contravine art. 6§1 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului.

apel a întemeiat condamnarea inculpatului pe o nouă interpretare a declarațiilor

Pagină 6 din 19

a cărui autor nu a fost audiat de instanță, astfel, a adoptat o poziție opusă celei

din hotărârea primei instanțe. Prin urmare, instanța de recurs a constatat că

condamnarea inculpatului fără audierea martorilor, deși acesta fusese achitat,

este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție,

deoarece instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale de

condamnare pe probele cercetate de către prima instanță, care a dispus

achitarea.

au fost admise, inclusiv din alte motive apelurile declarate, fiind casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Grigor I. a fost achitat

de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul

penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de către avocatul Barba Daria în numele părții

vătămate Gîrla T., privind încasarea prejudiciului material, dobânzii de

întârziere, a cheltuielilor judiciare și a prejudiciului moral - lăsată fără

examinare.

constatat starea de fapt și anume, deși corect a ajuns la concluzia privind

achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) din Codul penal, temeiul de achitare prevăzut la art. 390 alin. (1) Cod

procedură penală, nu a fost identificat corect. Deși, prima instanță a dispus

achitarea inculpatului din motivul că nu s-a constatat existența faptului

infracțiunii, la adoptarea sentinței, instanța a constatat drept motiv de achitare

anume că fapta inculpatului nu constituie elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, achitarea acestuia, în viziunea instanței de apel, urma a fi făcută

anume pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii,

prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal.

examinării cauzei în prima instanță și audiindu-l în ședința instanței de apel,

ținând cont de declarațiile părții vătămate date în cadrul examinării cauzei în

prima instanța și în instanța de apel, de declarațiile martorilor Gîrla R., Mitrofan

V., Popovici V., Solomon C., Grigor S., Grigor N., contractul de împrumut din

5 iulie 2012, extrasul de la OTC, procesul-verbal de confruntare din 29 iulie

2013, instanța de apel, prin prisma prevederilor art. 27, 99-101 Cod procedură

penală, a conchis că, fapta incriminată lui Grigor I., nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

suma de 130 000 de euro, pe care cum a invocat pătimita Gîrla Tatiana, aceasta

i-a transmis-o inculpatului Grigor I. pentru păstrare, nu s-a demonstrat

nemijlocit însușirea acestei sume de bani de către inculpat prin înșelăciune sau

abuz de încredere. De altfel, instanța de apel a stabilit, că pătimita inițial a

relatat că a transmis inculpatului anume pentru păstrare suma de 130 000 de

euro, fapt susținut doar de către pătimită, cât și de martorul Popovici V., însă

atât inculpatul, cât și martorii Mitrofan V., Grigor S. și Grigor N., au infirmat

cele spuse de către pătimită și martori, afirmând contrariul și anume că, de fapt,

Pagină 7 din 19

Gîrla Tatiana a transmis suma de 100 000 euro și nicidecum suma de 130 000

de euro, totodată aceștia au confirmat că suma dată nu a fost transmisă spre

păstrare, dar în calitate de împrumut, fapt de altfel reținut și prin contractul de

împrumut din 5 iulie 2012, autentificat de notarul Oleg Belicesco, conform

căruia Grigor I. se obligă să restituie suma de 130 000 de euro, în termen de

până la 31 decembrie 2011, precum și să dea în exploatare casa de locuit de

două etaje și două garaje, din str. Drumul Taberei, nr. 2, mun. Chișinău, să

privatizeze terenul de pământ aferent, cu suprafața de aproximativ 0,03 ha, să

formeze un imobil nou și să-l gajeze în folosul lui Gîrla Tatiana. Așadar, în

cazul dat, și-a găsit confirmare anume relatarea inculpatului, care a menționat

clar că dânsul și anterior a primit în împrumut de la Gîrla T. diverse sume de

bani, pe care i-a restituit împreună cu dobânzile care erau fixate de către Gîrla

T.

cuantumul prejudiciului pretins a fi cauzat prin escrocherie, de vreme ce

conform învinuirii, lui Grigor I. i se incriminează în mod evaziv însușirea atât

prin înșelăciune, cât și prin abuz de încredere, fără a se califica clar metoda

comiterii infracțiunii, a sumei de 130 000 de euro, deși cuantumul prejudiciului

pretins a fi cauzat prin infracțiune, diferă, datorită circumstanțelor constatate pe

parcursul cercetării judecătorești. Mai mult, instanța de apel a constatat că,

potrivit declarațiilor martorilor audiați pe parcursul cercetării judecătorești în

prima instanță și suplimentar în instanța de apel și anume martorul Solomon C.,

se atestă că ultimul în ședința instanței de fond nu a relatat clar care anume este

suma de bani pe care pretinde că Gîrla T. ar fi transmis-o lui Grigor I., ulterior

însă, în ședința instanței de apel, martorul menționat a susținut clar că pătimita a

transmis inculpatului anume euro, fapt care pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor ultimului, în contextul relațiilor de concubinaj ale acestuia cu Gîrla

Tatiana. Totodată, instanța de apel a remarcat că, martorul Popovici V. deși a

menționat că a cunoscut despre faptul dării cu împrumut lui Grigor I. a sumei

de 130 000 de euro, însă a susținut că cunoaște aceste circumstanțe doar din

cele spuse de Gîrla Tatiana.

din 5 iulie 2012, prin care Grigor I. s-a obligat să restituie lui Gîrla Tatiana

suma de 130 000 de euro în termen de până la 31 decembrie 2011, în situația în

care atât inculpatul Grigor I., cât și martorii Grigor S., Grigor N., Mitrofan V.,

au susținut cert că pătimita a adus anume spre păstrare suma de 100 000 de euro

și nicidecum nu suma de 130 000 de euro. În atare conținut, instanța de apel a

notat o neclaritate și o presupunere pe care s-a bazat la înaintarea învinuirii

organul de urmărire penală, situație, care în pretextul art. 8 din Codul de

procedură penală, urmează a fi interpretată în favoarea inculpatului, or s-a

constatat cert că obiectul material al infracțiunii de escrocherie nu a fost

întrunit, în situația existenței unor relații de ordin civil.

de ordin civil sub aspect penal și antrenarea în litigiile civile organului de

urmărire penală. Prin urmare, instanța de apel nu a identificat nici existența

Pagină 8 din 19

laturii obiective a infracțiunii, în contextul în care nu a fost dovedită dobândirea

de către inculpatul Grigor I. a sumei de 130 000 de euro, cum se pretinde de

către învinuire, or, din materialele cauzei și anume din cele relatate de către

pătimită, instanța de apel a identificat doar neonorarea de către Grigor I. a unor

obligații de ordin civil. De asemenea, instanța de apel a reținut că nu și-a găsit

confirmare alegația lui Gîrla T., referitor la faptul că suma de 130 000 de euro,

ar fi fost transmisă de către dânsa inculpatului Grigor I., anume în vederea

păstrării acestei sume, deoarece pătimita avea posibilitatea de a păstra

mijloacele financiare și în alte locuri, instituții sau entități, nefiind clar care ar fi

fost motivul că aceasta a decis să transmită lui Grigor I. spre păstrare, o sumă

impunătoare de bani, fără a avea garanții că va fi restituită. Deși, Gîrla T. a

susținut că a transmis la păstrare suma de 130 000 de euro, inculpatului Grigor

I. în anul 2007, nici martorii Gîrla R., Popovici V., Solomon C. nu au putut

confirma perioada în care anume a fost transmisă această sumă spre păstrare.

Mai mult, în ipoteza relatărilor lui Gîrla T., cât și a martorului Gîrla R., s-a

constatat că suma de bani a fost transmisă anume la inițiativa și dorința

pătimitei și nicidecum la insistența și cerința inculpatului Grigor I.

a fost influențată de către inculpatul Grigor I. La fel, instanța de apel nu a

identificat faptul că inculpatul ar fi avut de la bun început intenția de a însuși

suma de 130 000 de euro, așa cum susține acuzarea, de vreme ce inculpatul nu

i-a făcut careva promisiuni de a păstra această sumă de bani, dar cu atât mai

mult, acesta a menționat că Gîrla T. i-a transmis de fapt o sumă totală de 100

000 de euro, anume în calitate de împrumut, fiind încheiat în acest sens

contractul de împrumut.

recurs bazate pe art. 427 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură penală. În acest

sens, aceștia au sugerat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în

acțiunile inculpatului a fost realizată latura obiectivă a infracțiunii prevăzut de

art. 190 alin. (5) din Codul penal.

Justiție a admis apelurile deduse judecății, a casat decizia instanței de apel și a

trimis cauza la rejudecare.

tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel

a analizat și a apreciat doar declarațiile inculpatului și a martorilor Mitrofan V.,

Grigor S., Grigor N., fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a

acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra

admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele

administrate la caz, precum și în instanța de apel. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența

acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Pagină 9 din 19

declarațiile părții vătămate Gîrla T., din care rezultă că, aceasta și-a vândut casa

părintească și neștiind ce să facă la acel moment cu banii obținuți, s-a adresat la

prietenii de familie Grigor I. și Grigor N., rugându-i să țină la păstrarea două

luni, suma de 130 000 euro. Aceștia au fost de acord, primind această sumă,

încredințând-o că totul va fi bine. Când s-a hotărât să procure un imobil și s-a

adresat să-i întoarcă banii, aceștia au spus că i-au folosit în scopuri personale.

Inculpatul a început prin diferite metode și promisiuni să o liniștească,

declarându-i că are de vândut un apartament și în timpul apropiat banii ei vor fi

înapoiați pe deplin, însă timpul trecea, iar Grigor I. nu-i restituia banii. Pentru a

o liniști, el i-a declarat că este de acord vină să trăiască în imobilul din ograda

lui, amplasată în str. Drumul Taberei, nr. 2, mun. Chișinău. Ca să nu

îndrăznească că apeleze la organele de drept, el i-a spus să meargă la notar și să

încheie un contract de împrumut bănesc. La fel, instanța de fond a reținut

declarațiile martorului Gîrla R. din care reiese că, în urma desfacerii căsătoriei a

fost înstrăinată casa de pe str. George Enescu, nr. 28. Din auzite a aflat că Gîrla

T. i-a transmis lui Grigor Ion, o sumă de bani la păstrare. În egală măsură,

prima instanță a apreciat extrasul din Registrul bunurilor imobile, declarațiile

martorului Solomon C., declarațiile martorului Grigor N., declarațiile

martorului Popovici V., declarațiile martorului Mitrofan V. și procesul-verbal

de confruntare din 29 iulie 2013, dintre partea vătămată Gîrla T. și bănuitul

Grigor I.. Conform ultimului mijloc de probă, Grigor I. indică că a primit suma

de 100 000 de euro, însă nu a găsit modalitatea potrivită pentru a o întoarce, a

indicat că, a fost vândut apartamentul de pe str. Ion Creangă, însă nu a întors

banii părții vătămate, deoarece apartamentul era înregistrat după familia sa, dar

era promis fiului său pentru afaceri. La fel, bănuitul a indicat că a vândut și un

imobil, după care a fost procurat un alt automobil, pe care l-a gajat conform

contractului lui Gîrla T. Banii primiți i-a investit în teren și acest fapt nu i-a

comunicat lui Gîrla T., a restituit acesteia suma de 32 000 euro, din suma de

130 000 euro.

de prima instanță. În special, instanța de fond a examinat contractul de

împrumut bănesc nr. 3844 din 5 iulie 2012, contractul de gaj al autoturismului

din 5 iulie 2011 și somația din 2 mai 2013 expediată părții vătămate Gîrla T..

Potrivit acestui ultim înscris, inculpatul Grigor I. a indicat că „în contextul celor

expuse mai sus și ținând cont de rea-credința de care dați dovadă, consider că d-

stră ați recepționat cu surplus suma împrumutată și Grigor I. nu vă mai

datorească nimic. De asemenea vă, aduc la cunoștință că pentru perioada de 44

de luni de când locuiți în imobilul acordat, urmează a fi considerată compensată

suma de 44 000 de euro pentru chirie și servicii comunale”.

aceste declarații cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării,

apreciind prioritar declarațiile inculpatului Grigor I., care are dreptul de a nu se

autoincrimina și un cumul de probe expuse selectiv și preluate din soluția

primei instanțe. La fel, instanța de apel s-a pronunțat doar asupra declarațiilor

martorilor Solomon C. și Popovici V., fără a evalua declarațiile acestora în

Pagină 10 din 19

coroborare cu celelalte probe. În definitiv, instanța de recurs a subliniat că

raționamentul instanței de apel cu privire la suma din speța este unul confuz. Pe

de o parte, prin contractul de împrumut din anul 2012, inculpatul se obligă să

restituie părții vătămate suma de 130 000 de euro. Pe de altă parte, instanța de

apel reține că partea vătămată a transmis inculpatului suma de 100 000 de euro.

Considerentele evocate în ansamblu demonstrează că decizia instanței de apel

este afectată de insuficiență și contradicție.

părții vătămate, a casat sentința primei instanțe integral, inclusiv din oficiu în

baza art. 409 alin. (2) din Codul de procedură penală, pronunțând o nouă

hotărâre. În acest sens, instanța de apel a statuat de a achita pe Grigor Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal, pe motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă

formulată de partea vătămată a fost lăsată fără examinare (vol. V, f. d. 173 –

206).

material al infracțiunii specificate la art. 190 din Codul penal constă în bunurile

care au o existență materială. Astfel, deși speța povestește despre o sumă de 130

000 de euro, totuși inculpatul și martorii Mitrofan Valentina, Grigor Stanislav și

Grigor Natalia au infirmat această sumă și au declarat că partea vătămată a

transmis către inculpat suma de 100 000 de euro. Mai mult, acești martori au

sugerat că suma respectivă a fost transmisă în calitate de împrumut, materializat

prin contractul de împrumut din 5 iulie 2012.

infracțiunii. De fapt, speța se referă la neonorarea de către Grigor Ion a unor

obligații de ordin civil, asumate conform contractului de împrumut pre-citat.

Mai mult, Colegiul de control judiciar a precizat că nu este clar motivul părții

vătămate de a transmite spre păstrare banii inculpatului, fără a avea garanții că

va fi restituită. În același context, s-a constatat că suma de bani a fost transmisă

la inițiativă și dorința părții vătămate, dar nu la insistența și cerința inculpatului

Grigor Ion. Așadar, partea vătămată nu a fost influențată de o aparență fictivă

de referință la starea reală a lucrurilor și scopul real al pretinsei primiri spre

păstrare a banilor. Pe această cale, Colegiul judiciar nu a putut constata că

inculpatul ar fi avut de la bun început intenția de a însuși suma de 130 000 de

euro.

de apel a stabilit că între părțile implicate în cauza penală există o relație de

ordin civil, manifestate prin nerespectarea și încălcarea condițiilor contractuale.

Faptul respectiv denotă inadmisibilitatea de drept de a dispune plasarea

acțiunilor persoanei sub aspect penal.

Curții de Apel Chișinău a statuat că inculpatul nu a profitat de încrederea părții

vătămate, cât timp aceasta a venit cu inițiativă de a transmite spre păstrare banii.

De altfel, martorii Grigor Stanislav, Grigor Natalia și Mitrofan Valentina au

susținut clar că suma de 100 000 de euro a avut statut de împrumut, iar, în

Pagină 11 din 19

legătură cu problemele financiare, inculpatul a acumulat datoria și dobânzi de

întârziere. Mai mult, inculpatul a achitat o perioadă anumite părții vătămate

diferite sume de bani, a permis părții vătămate să locuiască la el în casă și să

achite pentru ea serviciile comunale. Totodată, inculpatul a prezentat un înscris

nou (tabel) potrivit căruia au fost efectuate diferite plăți în adresa părții

vătămate.

expediată părții vătămate demonstrează că inculpatul nu a urmărit obținerea

unui profit în dauna patrimoniului părții vătămate, ci a restituit anumite sume de

bani, precum și i-a pus la dispoziție imobilul de locuit. Cu titlu de concretizare,

partea vătămată împreună cu concubinul ei locuiesc în casa inculpatului din

anul 2009.

acțiunile inculpatului nu a existat intenția directă de însușire a sumei totale de

130 000 de euro. Mai mult, conform înscrisurilor prezentate de inculpat, acesta

a achitat din totalul sumei datoriei suma de 47 900 de euro, ceea ce a inclus 22

700 de euro, cu titlu de procente, și 25 200 de euro, cu titlu de datorie plătită la

1 aprilie 2011 (vol. I, f. d. 125 – 126). În orice caz, chiar dacă actul menționat

nu a fost contrasemnat de inculpat și partea vătămată, martorul Grigor Stanislav

a transmis părții vătămate suma de 10 000 de euro, iar martorul Grigor Natalia a

confirmat că atât Grigor Ion achita părții lunar părții vătămate suma de 2 000 de

euro, cât și Grigor Stanislav i-a transmis acesteia suma de 10 000 de euro.

Declarații similare au fost susținute de către martorul Mitrofan Victoria.

escrocherie se referă la latura subiectivă. În primul caz, aceasta este

caracterizată prin bună-credință, iar, în al doilea caz, prin abuz de încredere și

înșelăciune. În mod corespunzător, scopul de cupiditate al inculpatului nu a fost

confirmat în cadrul examinării cauzei, întrucât inculpatul nu a avut o situație

materiale grea, care i-ar fi motivat comportamentul. Raționamentele respective

au atestat că latura subiectivă pentru fapta incriminată nu a fost dovedită de

către procuror.

civil al relațiilor între inculpat și parte vătămată, iar acuzarea nu a prezentat

probe contrare ce-ar demonstra natura juridică penală a raporturilor de mai sus.

Scutelnic Cătălin a declarat recurs ordinar împotriva deciziei sus-rezumate în

baza temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură penală.

Grigor Ion Mihail întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) din Codul penal. În acest sens, el a făcut trimitere la declarațiile părții

vătămate și martorilor Popovici Victoria, Gîrla Rodion Nicolae, Solomon

Constantin, Mitrofan Valentina, Grigor Stanislav. Suplimentar, acesta a

considerat caracterul pertinent al următoarelor probe: plângerile depuse de

partea vătămată, contractul de împrumut bănesc nr. 3844 din 5 iulie 2012,

răspunsul din 2 mai 2013 formulat de avocatul inculpatului, extrasele din

Pagină 12 din 19

Registrul bunurilor imobile, procesul – verbal de confruntare din 29 iulie 2013

între inculpat și partea vătămată, contractul de gaj al autoturismului din 5 iulie

2011 și acțiunile conexe (preavizuri, notificări), somația din 2 mai 2013

expediată părții vătămate de către inculpat și contractul de ipotecă din 11

ianuarie 2011.

cont de faptul că latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie include fapta

prejudiciabilă, formată din acțiune principală (dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane) și acțiune adiacentă (înșelăciunea). În această ipoteză, făptașul

Grigor Ion a creat o falsă reprezentare a realității, ascunzând informații și

împrejurări care aveau relevanță, și anume, banii obținuți de la Gîrla Tatiana i-a

investit într-o afacere și efectiv având o situație economică destul de

neprielnică, s-a aflat în imposibilitatea restituirii sumei de 130 000 de euro. Mai

mult, declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate de către Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău în raport cu declarațiilor martorilor Solomon

Constantin și Grigor Natalia.

împrumut ca fiind o încercare a inculpatului de a reda un aspect legal acțiunilor

sale ilegale și a intra mai mult în încrederea părții vătămate. De fapt, prin

nerespectarea contractului, actul juridic menționat poartă un caracter formal, iar

inculpatul nu a dorit și nu a avut intenția de a-l executa. În esență, acesta a avut

drept scop să creeze o impresie falsă despre intențiile lui de a-i restitui suma de

bani. Prin urmare, în opinia procurorului, constatarea instanței de apel cu privire

la caracterul juridic al încheierii contractului de împrumut este una eronată, cât

timp, prin acest act, partea vătămată a putut obține unica garanție de la inculpat.

disponibilității efective a acestuia de a-și executa obligațiile denotă prezența

scopului de cupiditate. Deci existența indicilor sus-indicați excedă limitele

încălcării normelor dreptului civil.

Doina, a formulat cerere de recurs ordinar împotriva deciziei din 20 iunie 2019

a Curții de Apel Chișinău în temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6 din

Codul de procedură penală.

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar doar declarațiile

inculpatului. În special, declarațiile părții vătămate și martorilor Solomon

Constantin, Grgiro Natalia, Gîrla Rodion și Mitrofan Valentina au confirmat că

Gîrla Tatiana a transmis inculpatului bani în sumă de 130 000 de euro spre

păstrare. Mai mult, contractul de împrumut demonstrează că acțiunile

inculpatului a avut drept scop de a reda un aspect legal acțiunilor lui ilegale. În

esență, imobilul indicat în contract a fost construit neautorizat de către inculpat

și asupra căruia Furculiță Andrei a obținut dreptul de proprietate curând.

suma transmisă inculpatului. În opinia ei, suma însușită de inculpat este de 130

000 de euro în anul 2007, care nu a fost restituită până în prezent. Totodată, deși

Pagină 13 din 19

inculpatul s-a obligat să garanteze obligațiile contractuale prin contractul de gaj

al autoturismului din 5 iulie 2011, acesta a refuzat benevol transmiterea

automobilului, ceea ce a condus la concursul executorului judecătoresc. În orice

caz, partea vătămată a înaintat o acțiune civilă pe acest segment împotriva

inculpatului. Astfel, aceasta a obținut o hotărâre judecătorească favorabilă, care

a fost contestată de inculpat cu apel. În mod corespunzător, aceste acțiuni

denotă prezența relațiilor penale în speță.

somația din 2 mai 2013. Aceasta urma a fi apreciată în raport cu acțiunile

criminale ale inculpatului din septembrie – octombrie 2013 referitoare la

deconectarea imobilului din str. Drumul Taberei, nr. 2, de la toate serviciile

comunale. Suplimentar, acesta a depus pe numele ei numeroase plângeri la

furnizorii de apă și energie electrică. În același timp, el i-a propus părții

vătămate o casă în schimbul datoriei, fără a deține dreptul de proprietate asupra

acesteia.

instanței de apel ce vizează achitarea unor sume și reținut de Colegiul penal al

instanței de apel este unul inadmisibil. Or, această probă nu a fost verificată sub

aspectul pertinenței și concludenții.

primul a avut intenția directă de a dobândi ilicit, prin înșelăciune și abuz de

încredere, banii părții vătămate în sumă de 130 000 de euro. Totodată, el s-a

eschivat cu rea credință de a returna această sumă de bani timp de circa 11 ani.

formulat recurs ordinar împotriva deciziei din 20 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău. În esență, aceasta a reiterat argumentele de ilegalitate expuse mai sus.

avocatul Bolduratu Vasile, a susținut inadmisibilitate recursului avansat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Scutelnic Cătălin.

participanților la proces, în camera de consiliu în baza materialelor din dosar, în

acord cu procedura specificată la articolul 432 din Codul de procedură penală,

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție consideră că cererile de recurs

dedusă judecății sunt inadmisibile, pentru motivele ce succed.

complet format din 3 judecători, prin decizie, motivată, va decide în

unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că: (3) temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele

prevăzute la art.427.

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un

scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între

mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs

Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24; Graciova vs Republica Moldova,

Pagină 14 din 19

24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24). Limitările într-o cale extraordinară de atac

pot fi mai stricte decât cerințele instituite pentru o cale de atac ordinară (a se

vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația

(Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

judecată instituit în corespundere cu articolul 432 alin. (2) din Codul de

procedură penală. Așadar, în conformitate cu articolul 431 alin. (2) și 432 din

Codul de procedură penală, instanța de judecată a verificat dacă actul

judecătoresc poate fi atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este

formulată de persoana îndreptățită și dacă aceasta a fost declarată în termen.

Mai mult, completul de judecată a analizat jurisprudența în problemele de drept

aplicabile la soluționarea hotărârii atacate, inclusiv dacă recursul îndeplinește

cerințele de formă și de conținut pentru depunerea lui și dacă temeiurile

invocate se încadrează în prevederile legii.

Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 420 alin. (1) din

Codul de procedură penală. Materialele cauzei dovedesc împuternicirile legale

ale avocatei Crețu Doina de a reprezenta interesele recurentei Gîrla Tatiana și a

procurorului în Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, în

special, de a ataca hotărârea judecătorească. Astfel, recursurile sunt formulate

de către subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza art. 401 și 421 din

Codul de procedură penală.

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Această limită

temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a justiției și, în

special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem, parag.

35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță

la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se

înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu

s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia

de pe hotărârea motivată.

deciziei și a anunțat că decizia motivată va fi pronunțată public la 19 iulie 2019,

ora 14:00 (vol. V, f. d. 174). Astfel, potrivit recipisei, se atestă că procurorul

Scutelnic Cătălin și partea vătămată Gîrla Tatiana a primit copia de pe actul

contestat la 19 iulie 2019 (vol. V, f. d. 207). În primul caz, recursul procurorului

a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 26 iulie 2019, iar, în al

doilea caz, partea vătămată a avansat cererea la 26 august 2019.

în cadrul termenului prevăzut supra.

Pagină 15 din 19

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursurilor, inclusiv dacă

argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc

criteriile formale din articolul 427 alin. (1) din Codul de procedură penale.

Această procedură a fost posibilă după ce completul a constatat că recurenții au

îndeplinit cerințele de formă și de conținut prevăzute în art. 429 și 430 din

Codul de procedură penală.

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele

temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod

de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (1) al

art. 427 din Codul de procedură penală. Explicarea și exemplificarea acestor

erori judiciare a fost efectuată în punctul 18 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 30 octombrie 2009 (a se vedea similar Trevisanato

vs Italia, 16 decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36). Scopul acestui articolului pre-

citat este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz, casarea

sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă

specificat în articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie

1996 (a se vedea Zubac, ibidem, parag. 83, 105 – 106).

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei

administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie

2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67;

Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98).

Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea

Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Chișinău, în baza articolului 427 alin. (1) pct. (6) din Codul de procedură

penală. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, completul de

admisibilitate are competența de a decide asupra caracterului juridic al

motivelor juridice inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina

temeiurilor articolului 427 alin. (1) din Codul de procedură penală.

temeiului specificat la art. 427 alin. (1), pct. (6) din Codul de procedură penală,

recurenții trebuie să demonstreze că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței. Această încălcare procedurală trebuie să fie evidentă și

Pagină 16 din 19

să afectează grav echitatea procesului.

completul de judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești

de a motiva hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura

și complexitatea cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994,

parag. 29). În acest sens, instanța de recurs nu poate pune sub semnul întrebării

evaluarea instanțelor ierarhic inferioare, cu excepția cazului în care există

dovezi clare ale arbitrării, care nu există în cazul de față. Dimpotrivă, Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău a examinat foarte atent problema dacă fapta

penală imputată inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de escrocherie prevăzută la art. 190 alin. (5) din Codul penal. De fapt,

completul de judecată a revizuit în totalitatea declarațiile martorilor audiați în

prezența părților implicate în proces. La sfârșitul acestei proceduri, Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău a pronunțat o decizie lungă și motivată asupra

motivului pentru care a decis să admită probele pe care le-a pus la baza achitării

inculpatului, și anume, acestea au fost enumerate expres. Curtea de Apel

Chișinău a efectuat o examinare precisă a circumstanțelor în care inculpatul a

acționat în raporturile cu partea vătămată. În mod corespunzător, instanța de

apel a observat, fără echivoc, că inculpatul nu a avut de la bun început intenția

de a însuși suma de 130 000 de euro, așa cum a susținut acuzarea. Pe de altă

parte, instanța de apel a demonstrat că a auzit argumentele invocate de partea

vătămată. În acest caz, completul de judecată a respins opinia acesteia referitor

la posibilitatea inculpatului de a restitui suma de bani bazându-se pe motive de

rigoare. În esență, instanța de recurs subliniază că instanța de apel a conchis că

inculpatul nu a recurs la procedee frauduloase în detrimentul părții vătămate, iar

relațiilor lor pot fi calificate ca fiind de ordin civil. Or, existența contractului de

împrumut generează doar obligații de ordin civil și nu impune plasarea

acțiunilor lui Grigor Ion sub aspect penal, atât timp cât sub incidența legii

penale trebuie să între acele încălcări care demonstrează rea-voință, fraudă,

malversațiune din partea făptuitorului.

argumentele și/sau probele care nu au fost luate în considerare de Curtea de

Apel Chișinău (a se vedea Luncașu vs Moldova, 5 februarie 2019, parag. 33).

Astfel, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs învederează că nu

există niciun element care să indice că instanța de apel nu a examinat

elementele decisive ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în

cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru

Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs.

Moldova, 6 februarie 2018, parag. 34 – 35).

asistată de un avocat la alegerea ei, au formulat prezentele cereri după ce a

beneficiat de o procedură contradictorie în fața instanțelor ierarhic inferioare.

De altfel, aceștia nu au reușit să convingă că instanțele de judecată i-au limitat

într-o măsură specifică dreptul de a-și argumenta și dovedi poziția în proces sau

de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent

Pagină 17 din 19

de instanță. La fel, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept invocate de părți

și relevante litigiului (a se vedea, printre altele, A. Menarini Diagnostics S.R.L.

vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili vs Georgia, 2

septembrie 2014, parag. 34; Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 -

43). Mai mult, ei nu au demonstrat că instanța de apel a ignorat cu desăvârșire

exigențele art. 436 din Codul de procedură penală.

adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe

care le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să

primească cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze

hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt

compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 427 alin. (1) punctul (6) din

Codul de procedură penală, iar, în consecință, recursurile deduse judecății nu

corespund condiției de a fi efective (a se vedea, inter alia, Petrovic vs

Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Aceștia au omis totalmente specificarea unor erori de drept concrete.

reprezentată în fața instanței de recurs de către avocata Crețu Doina, care a fost

în măsură să cunoască cerințele articolului 427 și 432 din Codul de procedură

penală, iar, după caz, să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea,

mutatis mutandis, Henrioud vs Franța, 5 noiembrie 2015, parag. 61,

Trevisanato, ibidem, parag. 45, Sturm, citată mai sus, parag. 40).

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (2) punctul (3) din

Codul de procedură penală. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că

marja de apreciere a instanței de recurs nu a fost disproporționată față de

obiectivele securității raporturilor juridice și bunei administrări a justiției. Deci,

raportând obiecțiile formulate în recurs la caracterul special al rolului Curții

Supreme de Justiție, normele de drept procedural nu au format un obstacol care

să afecteze esența dreptului recurenților de acces la un tribunal (a se vedea

Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se

vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009,

parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda,

24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44).

Aceste raționamente se transpun direct în cazul de față.

mod unanim că recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin și partea vătămată Gîrla Tatiana,

reprezentată de avocata Crețu Doina nu ridică probleme de drept și nu poate fi

acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerate inadmisibile.

Pagină 18 din 19

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se consideră inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin și partea vătămată Gîrla

Tatiana, reprezentată de avocata Crețu Doina, împotriva deciziei din 20 iunie 2019 a

Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată a fost pronunțată la 2 octombrie 2019.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Pagină 19 din 19