1ra- 998/2018 — art. 190 alin. 2 CP

1ra- 998/2018 — art. 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-998/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Mulear Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.08.2014 - 22.12.2015;

instanța de apel: 21.04.2016 - 07.12.2016;

instanța de recurs: 12.05.2017 - 25.07.2017.

instanța de apel: 25.08.2017 - 08.02.2018;

instanța de recurs: 21.04.2018 - 30.05.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ion Mulear învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost achitat, pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Mulear, se învinuiește că la 25.10.2011, aproximativ la ora 12.00, aflându-se în

apartamentul XXXXX, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la Silvia

Drăgălin, sub pretextul luării cu împrumut, bani, în sumă de 400 euro, care conform

cursului oficial BNM la acea dată constituia 6 498,48 lei, astfel, cauzându-i părții

vătămate o pagubă materială considerabilă.

1

Tot el, în luna mai a anului 2011, aflându-se pe str. Florilor, mun. Chișinău,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și

abuz de încredere, sub pretextul vânzării unor utilaje de producere a termopanelor,

voalând această înșelăciune cu promisiunea de realizare reală a bunurilor sus

menționate, ilicit a dobândit de la cet. Marian Scorțenco bani în sumă de 800 euro, care

conform cursului oficial al BNM la acea perioadă constituia suma de 12 800 lei, după ce

cu banii dobândiți ilicit s-a ascuns, folosindu-i în scopuri personale, cauzând în rezultat

părții vătămate Marian Scorțenco o daună în proporții considerabile, în sumă de 12 800

lei.

admiterea apelului și casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care, Ion Mulear să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) din Codul penal (episodul din luna mai a anului 2011)

și în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privare de dreptul de a

ocupa funcții și exercita atribuții de gestionare de bunuri pe un termen de 3 ani. La fel,

să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal (episodul din 25.10.2011) și în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, să îi fie stabilită pedeapsa sub formă de 4 ani închisoare, cu privare

de dreptul de a ocupa funcții și exercita atribuții de gestionare de bunuri pe un termen

de 3 ani. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de pedepse a-i stabili

definitiv pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu privare de dreptul de a ocupa funcții și exercita atribuții de

gestionare de bunuri pe un termen de 5 ani. Să fie admise integral acțiunile civile ale

părților vătămate.

apelul declarat a fost admis, casată sentința integral, pronunțată o nouă hotărâre

potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care:

Ion Mulear a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal (episodul cu partea vătămată Marian Scorțenco), în baza căruia, prin

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa penală sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita atribuții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

Ion Mulear a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal (episodul cu partea vătămată Silvia Drăgălin), în baza căruia, prin aplicarea

2

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa penală sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

atribuții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial de

pedepse, i-a fost stabilită lui Ion Mulear pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și de a exercita atribuții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen

de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Ion Mulear în beneficiul părții vătămate Silvia Drăgălin

suma de 400 euro și în beneficiul părții vătămate Marin Scorțenco suma de 800 euro.

4.1. Respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a constatat

următoarele:

Inculpatul Ion Mulear, la 25.10.2011, aproximativ la ora 12.00, aflându-se în

apartamentul XXXXX, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la Silvia

Drăgălin, sub pretextul luării cu împrumut, bani în sumă de 400 euro, care conform

cursului oficial BNM la acea dată constituie 6 498,48 lei, astfel, cauzându-i părții

vătămate o pagubă materială considerabilă.

Tot el, în luna mai a anului 2011, aflându-se pe str. Florilor, mun. Chișinău,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și

abuz de încredere, sub pretextul vânzării unor utilaje de producere a termopanelor,

voalând această înșelăciune cu promisiunea de realizare reală a bunurilor sus

menționate, ilicit a dobândit de la cet. Marian Scorțenco bani în sumă de 800 euro, care

conform cursului oficial al BNM la acea perioadă constituia suma de 12 800 lei, după ce

cu banii dobândiți ilicit s-a ascuns, folosindu-i în scopuri personale, cauzând în rezultat

părții vătămate Marian Scorțenco o daună în proporții considerabile, în sumă de 12 800

lei.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond la

adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și

astfel, eronat a ajuns la concluzia că, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, inculpatul Ion Mulear învinuit în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, urmează

a fi achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a menționat că, în ședința de judecată a instanței de fond inculpatul

Ion Mulear a depus o cerere în scris în care a indicat că, recunoaște săvârșirea faptelor

3

indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la

faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (f. d.

134, vol. I). Iar în cadrul ședinței de judecată din 24 noiembrie 2015, printr-o încheiere

protocolară instanța de fond a admis demersul înaintat de apărătorul inculpatului

privind acceptarea examinării cauzei în baza probelor acumulate în faza urmăririi

penale în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală și a dispus examinarea

cauzei penale de învinuire a inculpatului Ion Mulear în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în procedură, în procedură simplificată

(f. d. 142, vol. I).

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond admițând cererea inculpatului Ion

Mulear cu privire la judecarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, a încălcat criteriile de admitere a acestei cereri prevăzute de art. 3641

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, în temeiul alin. (4) din art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de judecată, până la adoptarea încheierii, trebuie să verifice materialele

dosarului și să ajungă la concluzia că probele administrate în faza urmăririi penale

confirmă că fapta (faptele) imputată/e inculpatului constituie infracțiune prevăzută de

Partea Specială a Codului penal și care îi dovedesc vinovăția în săvârșirea ei, precum și

că în cauză sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului, care permit

condamnarea acestuia cu stabilirea pedepsei (caracteristica, cazierul judiciar, date despre

starea familiară și a sănătății etc). În viziunea instanței de apel contrar regulilor enunțate

mai sus, instanța de fond admițând cererea inculpatului Ion Mulear cu privire la

judecarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a

ajuns la concluzia că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și a emis

o sentință de achitare a inculpatului. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

instanța de fond până la admiterea cererii inculpatului Ion Mulear nu a studiat minuțios

dosarul cauzei penale, nu a verificat dacă probelele administrate sunt suficiente și

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate și a încălcat

criteriile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 3641 alin. (4) Cod de procedură

penală.

Din analiza cumulară a probelor anexate la materialele cauzei, instanța de apel a

constatat că, inculpatul Ion Mulear a însușit suma de 400 euro de la partea vătămată

Silvia Drăgălin sub pretextul luării cu împrumut și suma de 800 euro de la partea

vătămată Marian Scorțenco sub pretextul vânzării unor utilaje de producere a

termopanelor, fapt care a fost confirmat de către inculpatul Ion Mulear în cadrul

depunerii declarațiilor sub jurământ în instanța de fond și recunoașterea în totalitate a

celor incriminate prin rechizitoriu.

4

Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe privind neglijarea

din partea părților vătămate de a se adresa în instanța de judecată în ordine civilă, unde

nu ar fi avut nici o șansă să câștige procesul de judecată, deoarece nu dispun de nici o

recipisă, iar proba cu martorii este inadmisibilă în cazul dat, potrivit art. 210 și art. 211

Cod civil, iar termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 267

Cod civil este expirat. Astfel, părțile vătămate au decis „să-și încerce norocul”

adresându-se cu plângeri penale la poliție, care nu este competentă să examineze și să

ia decizii în caz de constatare a relațiilor civile între părți.

La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a conchis că, restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea inculpatului Ion Mulear, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane, poate avea loc

doar prin aplicarea unei pedepse penale în limitele sancțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal (episodul cu partea vătămată Silvia Drăgălin și episodul cu partea

vătămată Marian Scorțenco), prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, sub formă de 4 ani închisoare cu aplicarea pedepsei complementare

sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita atribuții ce țin de

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, pentru fiecare infracțiune în

parte.

Instanța de apel soluționând acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Silvia

Drăgălin și Marian Scorțenco a considerat că acțiunile civile privind repararea

prejudiciului material, conform art. 225 alin. (2) Cod de procedură penală, urmează a fi

admise și dispusă încasarea din contul lui Ion Mulear în beneficiul Silviei Drăgălin a

sumei de 400 euro și în beneficiul lui Marian Scorțenco a sumei de 800 euro, sume care

au fost susținute și solicitate de către părțile vătămate în timpul audierii lor, iar

inculpatul Ion Mulear în instanța de fond a confirmat existența datoriei față de părțile

vătămate și cuantumul acesteia.

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 10), 12) Cod de procedură penală,

prin care a solicitat casarea totală a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, vinovăția inculpatului Ion

Mulear în săvârșirea infracțiunilor imputate nu este dovedită, iar relațiile cu părțile

vătămate sunt de natură civilă.

Mai mult, apărătorul și-a exprimat dezacordul cu aprecierea probelor.

a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Radu Căuș în numele

5

inculpatului, casată total decizia cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea deciziei instanța de recurs ordinar a indicat că, ținând cont de

prevederile art. 10 Cod penal, sancțiunea art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (redacția

18.12.2008) era mai blândă la ziua comiterii faptelor, prevedea pedeapsă amendă în

mărime de la 500 la 1 000 u.c. sau închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de până la 3 ani. Art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală, prevede că

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Reducând sancțiunea închisorii cu 1/3, pedeapsa aplicabilă va fi de la 1 an și 4 luni la 4

ani. Conform deciziei instanței de apel, inculpatul Ion Mulear a fost sancționat cu

aplicarea prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală în ambele episoade

pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la cate 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și a exercita atribuții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un

termen de 3 ani. Astfel s-a aplicat pedeapsa maximă sub formă de închisoare, care nu a

fost motivată în partea descriptivă a deciziei instanței de apel. Art. 78 alin. (3) Cod

penal, prevede că în cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica

pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod. Potrivit rechizitorului (f.d. 43 vol. I), procurorul a indicat că conform

art. 77 Cod penal, în acțiunile bănuitului Ion Mulear la stabilirea pedepsei, în calitate

de circumstanțe agravante – nu sunt. Reieșind din aceste motive, este evident greșit

individualizată pedeapsa maximă stabilită inculpatului Ion Mulear de către instanța de

apel, ceia ce nu poate fi menținut de instanța de recurs ordinar. Totodată, instanța de

apel a invocat că, procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ alin. (5) Cod de

procedură penală prevede că „în caz de admitere a cererii președintele explică persoanei

vătămate dreptul de a deveni parte civilă și întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă

dacă propun administrarea de probe, după care instanța procedează la dezbateri judiciare.

Dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului și inculpatului,

care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică”. Contrar acestei proceduri, conform

procesului – verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 213 – 222 vol. I)

rezultă că instanța de apel a interogat partea vătămată (f.d. 220, 224 vol. I) și a permis

procurorului să verifice unele probe (f.d. 220 vol. I) ce nu este prevăzut de art. 364¹ Cod

6

de procedură penală. La fel instanța de apel nu a interogat inculpatul, ce este

obligatoriu de efectuat conform prevederilor art. 364¹ alin. (4) Cod de procedură penală.

fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Ion Mulear a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul cu partea vătămată Silvia Drăgălin) pe motiv

că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Ion Mulear a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul cu partea vătămată Marian Scorțescu) stabilindu-i

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și de a exercita atribuții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 1 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de partea vătămată Marian Scorțenco

și s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul material

în sumă de 800 euro.

7.1. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, în ședința de judecată a

instanței de fond inculpatul Ion Mulear a depus o cerere în scris în care a indicat că,

recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641

Cod de procedură penal (f.d. 134, vol. I), iar în cadrul ședinței de judecată din 24

noiembrie 2015, printr-o încheiere protocolară instanța de fond a admis demersul

înaintat de apărătorul inculpatului privind acceptarea examinării cauzei în baza

probelor acumulate în faza urmăririi penale în conformitate cu art. 3641 Cod de

procedură penală și a dispus examinarea cauzei penale de învinuire a inculpatului Ion

Mulear în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în

procedură simplificată (f.d. 142, vol. I).

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond admițând cererea inculpatului

Ion Mulear cu privire la judecarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, a încălcat criteriile de admitere a acestei cereri prevăzute de art.

3641 Cod de procedură penală, or, în temeiul alin. (4) a acestei norme legale, instanța de

judecată, până la adoptarea încheierii, trebuie să verifice materialele dosarului și să

ajungă la concluzia că, probele administrate în faza urmăririi penale confirmă că fapta

(faptele) imputată/e inculpatului constituie infracțiune prevăzută de Partea Specială a

Codului penal și care îi dovedesc vinovăția în săvârșirea ei, precum și că în cauză sunt

7

suficiente date cu privire la persoana inculpatului, care permit condamnarea acestuia

cu stabilirea pedepsei (caracteristica, cazierul judiciar, date despre starea familiară și a

sănătății etc.).

Prin urmare, la caz instanța de apel a constatat că, contrar regulilor enunțate supra,

instanța de fond admițând cererea inculpatului Ion Mulear cu privire la judecarea

cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în final ajunge

la concluzia că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și emite o

sentință de achitare a inculpatului.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond până la admiterea cererii

inculpatului Ion Mulear nu a studiat cu certitudine dosarul cauzei penale, nu a verificat

dacă probelele administrate sunt suficiente și confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate și a încălcat criteriile de admisibilitate a cererii

prevăzute de art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, la examinarea respectivei cauzei penale

în ordine de apel, inculpatul Ion Mulear a depus cerere prin care a solicitat examinarea

cauzei în procedură generală.

În contextul prevederilor legale enunțate și analizând totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și apreciindu-le, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a constatat că:

Inculpatul Ion Mulear, este învinuit de organul de urmărire penală precum că, la

25.10.2011, aproximativ la ora 12:00, aflându-se în apartamentul XXXXX, prin

înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la Silvia Drăgălin, sub pretextul luării cu

împrumut, bani în sumă de 400 euro, care conform cursului oficial BNM la acea dată

constituie 6 498,48 lei, astfel, cauzându-i părții vătămate o pagubă materială

considerabilă.

De asemenea, inculpatul Ion Mulear în luna mai a anului 2011, aflându-se pe str.

Florilor, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și

însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul vânzării unor utilaje de

producere a termopanelor, voalând această înșelăciune cu promisiunea de realizare

reală a bunurilor sus menționate, ilicit a dobândit de la cet. Marian Scorțenco bani în

sumă de 800 euro, care conform cursului oficial al BNM la acea perioadă constituia

suma de 12 800 lei, după ce cu banii dobândiți ilicit s-a ascuns, folosindu-i în scopuri

8

personale, cauzând în rezultat părții vătămate Marian Scorțenco o daună în proporții

considerabile, în sumă de 12 800 lei.

Inculpatul Ion Mulear în ședința instanței de fond, și-a recunoscut vina în cele

incriminate, dar în cadrul instanței de apel, inculpatul Ion Mulear a solicitat examinarea

cauzei în ordine generală, suplimentar invocând că a luat de la Marian Scorțescu arvuna

în mărime de 800 euro, astfel, urmează să-i restituie suma de 300 euro. Când partea

vătămată intenționa să vorbească cu el, nu dorea să întoarcă banii din motiv că suma

de 300 de euro a crescut până la suma de 6 500 euro, inclusiv procente. I-a eliberat lui

Marian Scorțescu o recipisă semnată în sumă de 6 500 euro. De la Silvia Drăgălin a

împrumutat 400 de euro și urmând să-i restituie până la 01 februarie 2018, eliberându-

i recipisă în acest sens.

Referitor la episodul cu partea vătămată Silvia Drăgălin, instanța de apel a indicat

că, din materialele dosarului se confirmă faptul că, partea acuzării prezintă ca probe în

învinuirea adusă lui Ion Mulear, următoarele probe: declarațiile părții vătămate Silvia

Drăgălin (f.d. 17, vol. I); ordonanța de pornire a urmăririi penale din 02.07.2014 (f.d. 1, vol. I);

cerere din 12.03.2014 și plângerea din 26.06.2014 (f.d. 7, 13, vol. I). Astfel, instanța de apel

a conchis că, în cadrul cercetării judecătorești prin cumulul de probe administrate,

analizate în coroborare cu materialele cauzei penale - a fost confirmată lipsa vinovăției

lui Ion Mulear în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

(episodul cu partea vătămată Silvia Drăgălin), or, în acțiunile inculpatului nu se conține

latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune și abuz de încredere,

inculpatul nu a obținut cu rea-credință mijloacele bănești transmise voit de către partea

vătămată, ci prin încredere prin care s-a obligat de a achita și a restitui suma bănească.

Mai mult, în ședința instanței de apel, inculpatul a recunoscut că, a luat cu

împrumut suma de 400 euro și conform recipisei scrise și semnate s-a obligat să achite

datoria împrumutului până la 01.02.2018, iar prin cererea scrisă de partea vătămată la

26.01.2018 a recunoscut aceste circumstanțe.

Instanța de apel a conchis că, pe acest capăt de acuzare între Ion Mulear și Silvia

Drăgălin au existat de fapt și există în prezent relații civile, existând drepturi și obligații

reciproce, care se atestă din declarațiile ambelor părți.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, instanțele de judecată trebuie să ia în

considerare că, temeiul aplicării răspunderii potrivit art. 190 Cod penal, apare în cazul

imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile, or, în cazul

unui raport juridic, trebuie verificată înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi și

numai dacă există indici care excedă limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci

se justifică intervenția legii penale. De asemenea, instanța de apel a indicat că, normele

de drept civil se aplică în cazul concurenței lor cu normele de drept penal, dacă: 1) există

9

posibilitatea restabilirii valorii lezate prin infracțiune pe calea acțiunilor benevole ale subiectului

care a lezat valoarea, ori pe calea acțiunii civile; 2) fapta a fost săvârșită în condițiile unui risc

întemeiat (de exemplu, când prejudiciul este urmarea unei decizii economice nereușite ori când

s-a mizat pe obținerea prea rapidă a unor beneficii etc.). Sub incidența legii penale trebuie să

intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voință, fraudă, malversațiune din

partea făptuitorului. Nu încape îndoială că, atunci când făptuitorul folosește

documente false, încheie tranzacții în numele unei persoane juridice inexistente, își

arogă funcții și calități pe care în realitate nu le are etc., își demonstrează rea-voința în

raport cu victima.

Referitor la episodul cu partea vătămată Marian Scorțenco, instanța de apel a

constatat că vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, a fost dovedită de următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Marian Scorțenco (f.d. 13-14, vol. II); declarațiile martorului Aureliu Cobanu (f.d. 22,

vol.II); ordonanța de pornire a urmăririi penale din 17.12.2014 (f.d. 1, vol. II); plângere

din 11.12.2014 (f.d. 9, vol. II).

Astfel, instanța de apel a conchis că, din cumulul probelor cercetate, se constată că

în acțiunile inculpatului Ion Mulear se regăsesc modalitățile de săvârșirea a faptei

prejudiciabile urmate de cauzarea de daune în proporții considerabile, potrivit laturii

obiective a infracțiunii incriminate, or, conform materialelor cauzei penale precum și

declarațiile inculpatului și părților vătămate audiați la urmărirea penală, se constată cu

certitudine că, prin acțiunile sale inculpatul Ion Mulear a cauzat un prejudiciu material

părții vătămate Marian Scorțenco în cuantum de 800 euro, inculpatul a obținut banii

nominalizați în calitate de arvună pentru vânzarea utilajelor de confecționare a

termopanelor, astfel, ultimul cu bună știință l-a înșelat și a abuzat de încrederea fostului

coleg de serviciu și a obținut de la acesta suma de 800 euro în calitate de arvună pentru

utilajele ce urma să le vândă, asigurându-l că peste câteva zile poate să se apropie în

satul Rediul Mare pentru a-și ridica utilajele arvunite, cunoscând cu certitudine că, nu

va putea să-și onoreze obligația asumată și nu va putea înstrăina utilajele din atelier în

termenul stabilit de către părți, deoarece mai avea nevoie de ele pentru efectuarea unor

comenzi, eschivându-se sub diverse pretexte de la executarea obligației și restituirea

banilor primiți, prin ce a cauzat părții vătămate Marian Scorțenco o daună considerabilă

în mărime de 800 euro.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul a însușit suma de 800 euro de la partea

vătămată Marian Scorțenco sub pretextul vânzării unor utilaje de producere a

termopanelor, fapt care a fost confirmat de către inculpat în cadrul depunerii

declarațiilor sub jurământ în instanța de fond și recunoașterea în totalitate a celor

incriminate prin rechizitoriu. Din cele relatate supra se combate argumentul apărării și

10

versiunea instanței de fond care afirmă că între inculpat și părțile vătămate există relații

civile, astfel, raporturile juridice civile dintre părți urmează a fi reglementate de Legea

civilă și nu cad sub incidența Legii penale, or, limita între un acord civil și o escrocherie

este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-

credință a părților, iar în cazul escrocheriei, prin abuz de încredere și înșelăciune.

Totodată, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută

luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea făptuitorului

de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și

executa angajamentele. Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi

juridice civile nu presupune excluderea trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera

penalului.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, intenția inculpatului în comiterea

infracțiunii de escrocherie se prefigurează încă în momentul când inculpatul era

conștient că nu poate vinde utilajele de producere a termopanelor și totuși a solicitat

suma de 800 euro de la Marian Scorțesco în calitate de arvună pentru executarea

ulterioară a contractului de vânzare-cumpărare a utilajului în valoare de 3 000 euro.

Așadar, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată

ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire

asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze

angajamentul asumat. Alături de alte circumstanțe, intenția cu privire la sustragere este

demonstrată prin: situația financiară precară extrem de neprielnică a persoanei care își asumă

angajamentul la momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare economică și caracterul

irealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, îndreptate

spre încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului etc.

Astfel, instanța de apel a conchis că, se confirmă latura subiectivă a infracțiunii de

escrocherie manifestată prin intenția directă a inculpatului care dorea și admitea

obținerea mijloacelor bănești prin înșelăciune și abuz de încredere de la partea

vătămată Marian Scorțenco, cunoscând cu certitudine că nu dispune de surse financiare

suficiente pentru a putea întoarce datoria în termen restrâns, inculpatul a abuzat de

încrederea lui Marian Scorțenco promițându-i că-i va vinde tot utilajul din atelier,

asigurându-l pe ultimul că poate să se ducă în satul Rediul Mare și să-și ia utilajele

menționate, motiv pentru care partea vătămată a transmis arvuna în mărime de 800

euro convenită de către părți, cu toate că Mulear Ion nu intenționa să-i vândă utilajele

menționate și sub diferite pretexte se eschiva de la transmiterea acestor bunuri, precum

și de la restituirea sumei de 800 euro.

Instanța de apel a respins ca eronată versiunea instanței de fond care a indicat că,

inculpatul nu a avut intenția să înșele partea vătămată, Marian Scorțenco, ci doar nu a

11

executat obligațiile contractuale asumate, iar relațiile apărute între părți se califică

juridic ca fiind de împrumut și respectiv de vânzare-cumpărare, or, din start inculpatul

cunoștea despre faptul că situația sa financiară era extrem de neprielnică și nu-și va

putea asuma angajamentul dat la momentul încheierii tranzacției, precum și lipsa de

fundamentare economică și caracterul irealizabil al angajamentului asumat, cu toate

acestea prin înșelăciune și abuz de încredere a obținut bani de la partea vătămată și pe

parcursul unei perioade îndelungate nu a manifestat dorința de a-și executa obligațiile

contractuale asumate, mai mult, se eschiva sub diferite pretexte, prin care tergiversa

executarea, nu răspundea la apelurile telefonice, amâna în mod repetat transmiterea

bunurilor sau a banilor și promitea în continuu părții vătămate care îi va restitui banii.

Totodată, instanța de apel a indicat că concluzia primei instanțe privind neglijarea

din partea părții vătămate de a se adresa în instanța de judecată în ordine civilă, unde

nu ar fi avut nici o șansă să câștige procesul de judecată, este eronată, or, partea

vătămată nu poate fi considerată ca persoană cointeresată care ar indica un motiv

neveridic ce a stat la baza oferirii împrumutului și a arvunei, deoarece la caz nu

urmărește scopul de a trage la răspundere penală inculpatul, dar urmărește scopul de

a-și recupera prejudiciul material cauzat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii

de escrocherie, încercând anterior să-și recupereze banii într-un mod individual, prin

diferite încercări de a-l contacta și a se întâlni cu Ion Mulear, care în continuu se eschiva

de la orice contact cu partea vătămată.

Cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, fapta comisă de către inculpat fiind clasificată ca

infracțiune gravă, de persoana inculpatului, de lipsa circumstanțelor agravante și

atenuante, de persoana inculpatului și de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului, opinia participanților la proces, conștientizarea gravității faptelor comise,

precum și influența pedepsei asupra corectării inculpatului, a conchis că, corectarea și

reeducarea inculpatului Ion Mulear este posibilă cu numirea pedepsei sub formă cu

închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita atribuții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani, și cu

suspendarea condiționată a pedepsei principale pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Astfel, instanța de apel a conchis că, anume această pedeapsă va contribui la

corectarea inculpatului, precum și la prevenirea săvârșirii de către acesta a altor acțiuni

infracționale sau de alt ordin, acesta fiind sub supravegherea organelor competente și

sub pericolul de a executa pedeapsa cu închisoare real stabilită în cazul dacă va mai

admite acțiuni ce sunt incompatibile cu ordinea stabilită de lege.

12

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Marian Scorțenco

instanța de apel conform prevederilor art. 219, 220 Cod de procedură penală, a admis-

o parțial și anume doar suma de 800 euro, care este indicată în actul de învinuire, sumă

care a fost indicată atât de către partea vătămată în cadrul audierii la faza urmării

penale cât și de către inculpatul în ședința instanței de apel.

Cu referire la prejudiciul în valoare 33 120 lei, solicitat de către partea vătămată,

instanța de apel l-a respins, deoarece nu au fost prezentate probe care să confirme

mărimea prejudiciului.

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, procurorul susține că, instanța de apel la

adoptarea deciziei a repetat eroarea de drept admisă de către instanța de fond și nu a

dat apreciere justă suportului probatoriu administrat, totodată, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat de către procuror, iar decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de achitare în privința inculpatului Ion

Mulear (episodul cu partea vătămată Silvia Drăgălin).

Mai mult, recurentul consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului, Ion Mulear,

(episodul cu partea vătămată Marin Scorțenco) de către instanță este prea blândă,

aplicându-i neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

13

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

sau s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă argumentul precum că, „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”,

Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și

textul deciziei atacate rezultă, că pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a

motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală,

examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța

de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și

argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apeluri și pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Astfel, Colegiul penal susține poziția instanței de apel prin care inculpatul a fost

achitat de comiterea infracțiunii de escrocherie pe episodul cu partea vătămată, Silvia

Drăgălin, or, din cumul de probe se demonstrează că între inculpat și parte vătămată

sunt relații civile, cu drepturi și obligații reciproce, fapt demonstrat și prin declarațiile

ambelor părți.

Lecturând textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurentul a mai

invocat drept temei și pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează

14

că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă

de instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța de apel a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei stabilite

pentru comiterea infracțiunii de escrocherie pe episodului cu partea vătămată, Marin

Scorțenco, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel

la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și

a individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa

inculpatului Ion Mulear, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75

alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul Ion

Mulear, a recunoscut vina în instanța de apel, se căiește sincer de cele comise, a comis

o infracțiune care face parte din categoria celor grave și de comportamentul acestuia

după și în timpul examinării cauzei.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Ion Mulear pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra

acesteia.

15

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat

în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Mulear Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 iunie 2018.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

16