1ra-349/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP

1ra-349/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-349/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către succesorul părții vătămate Mocăneț Valeriu și de către inculpatul Prisăcaru

Ion cu avocatul Foltea Vasile, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Prisăcaru Ion Xxxxx, născut la xxxxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxx, s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a), b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Prisăcaru Ion este învinuit că la 03.11.2012, deplasându-se pe traseul Chișinău-

Leușeni, la km 21+322 m, conducând automobilul de model „Mercedes Vito”, cu

n/î xxxxxx, contrar prevederilor art. 45 și 51 lit. c) din Regulamentul circulației

rutiere, nu a respectat dexteritatea în conducere, care i-ar fi permis să prevadă

situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, înainte de a depăși,

conducătorul vehiculului trebuia să se asigure că poate efectua depășirea fără a

pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează

are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite

executarea acestei manevre, ieșind la depășire s-a tamponat în automobilul de

model „VW-Golf” cu n/î xxxxx, condus de către Balmuș Serghei, ca rezultat a

1

cauzat ultimului leziuni corporale, iar pasagerul din automobilul de model

„Mercedes Vito”, Mocăneț Gheorghe a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3301/D din 12.12.2012,

lui Balmuș Serghei i-a fost cauzată fractură închisă cominutivă a osului femural

stâng în 1/3 medie proximală cu deplasarea fragmentelor femurului stâng, care au

fost cauzate de acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, prezentând

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

gravă.

De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală cu nr.

137/2171 din 25.12.2012, decesul lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul

hemoragiei interne, complicație a rupturii cordului, ca consecință a traumei închise

a toracelui. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele

leziuni corporale: echimoză în regiunea toracelui, fractura sternului, fractura

coastelor bilaterale pe mai multe linii anatomice cu revărsate sanguine în țesuturile

moi adiacente fracturilor fără lezarea pleurei parietale, ruptura pericardului, ruptura

codului, contuzia hilurilor pulmonare, excoriații și plăci contuze în regiunea feței,

leziuni ce au fost produse intravital prin acțiunea traumatică a unui corp(-uri)

contondent(-e) dur(-e) sau la lovirea de asemenea corp(-uri), posibil de părțile

proeminente a salonului unității de transport, au legătură cauzală directă cu

survenirea decesului și în comun sunt periculoase pentru viață, ce se califică ca

vătămare gravă.

3.1. Procurorul în Procuratura r. Ialoveni, Cîrlan Valeriu, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Prisăcaru Ion să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare

în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani și admiterea acțiunii civile.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că:

- este greșită concluzia primei instanțe, precum că învinuirea formulată nu s-

a confirmat. În învinuirea înaintată s-a specificat faptul că Prisăcaru Ion a încălcat

prevederile art. 45 RCR care prevede, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului

și art. 51 lit. c) RCR, care prevede că înaintea depășirii, conducătorul vehiculului

2

trebuie să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni

circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze, are un spațiu

suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei

manevre;

- deși instanța a menținut că învinuirea nu conține care încălcări ale RCR au

fost admise de către Prisăcaru Ion, în învinuire s-a indicat expres care anume

încălcări au fost admise de inculpat, încălcările prevăzute la art. 45 și art. 51 lit. c)

al RCR. De asemenea, în învinuire se specifică modul de comitere a infracțiunii și

anume prin conducerea automobilului cu încălcarea prevederilor RCR, fapt care a

dus la producerea accidentului și decesul victimei, deci este prezentă în totalitate

latura obiectivă a infracțiunii, prin faptă, prejudiciu cauzat și legătura de cauzalitate

dintre încălcarea RCR și decesul victimei Mocăneț Gheorghe și vătămarea

corporală gravă a lui Balmuș Serghei, fiind prezentă și latura subiectivă, anume

intenția față de încălcarea regulilor de circulație rutieră și imprudența față de

urmările prejudiciabile;

- învinuirea incriminată lui Prisăcaru Ion este confirmată prin declarațiile

martorilor audiați, precum și a părții vătămate.

3.2. Avocatul Bogos Alexandru în numele părții vătămate Balmuș Serghei,

solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Prisăcaru Ion să fie condamnat în baza art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În argumentarea apelului, avocatul a invocat că:

- este neîntemeiată concluzia instanței de judecată privind achitarea

inculpatului, având în vedere că vinovăția lui Prisăcaru Ion este confirmată prin

declarațiile părții vătămate Balmuș Serghei, care în urma accidentului rutier a

suportat două intervenții chirurgicale, costul tratamentului fiind în sumă de 90 000

lei;

- în rezultatul accidentului din data de 03.11.2012, a fost avariată mașina lui

Balmuș Serghei, de model „Volkswagen Golf” cu n/î xxxxxx, și deteriorată

considerabil;

- pentru determinarea prejudiciului a fost efectuată expertiza automobilului,

a fost efectuat un act de examinare al mijlocului de transport auto. Astfel, experții

au ajuns la concluzia, că automobilul „VW Golf”, n/î xxxxxx nu este rațional de

reparat, deoarece valoarea cheltuielilor depășesc valoarea medie de piață a unui

automobil analogic. Costul recondiționat a automobilului numit constituind –

7123,26 euro – 113624,54 lei;

- în rezultatul infracțiunii comise de Prisăcaru Ion, partea vătămată Balmuș

Serghei a suportat un prejudiciu material pentru cheltuieli de tratament, de

deplasare, convorbiri telefonice și alimentație specială, precum și cheltuielile

pentru asistența juridică acordată de avocat și alte cheltuieli aferente cazului;

3

- învinuirea înaintată lui Prisăcaru Ion, este confirmată prin declarațiile

martorilor Oprunenco Mihail, Radețcaia Ecaterina, Croitoru Silvia;

- martorii prezentați de inculpat - Colun Nicolae, Filip Alexandru, Istrate

Adrian, sunt niște persoane care nu au văzut accidentul, au ajuns la fața locului

deja după producerea lui, acești martori au înaintat doar niște presupuneri, și

singura circumstanță care s-a confirmat a fost faptul că autoturismul de model

„Mercedes Vito”, a fost ridicat pe roți și mișcat de mai multe ori de la locul

tamponării până la sosirea echipajului poliției. Martorii prezentați sunt prieteni și

cunoștințe cu inculpatul, fiind din aceeași localitate.

- instanța la emiterea sentinței s-a axat pe declarațiile inculpatului, care nu-și

găsesc confirmarea în materialele cauzei penale și au un caracter de autoapărare.

2016, au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Prisăcaru Ion a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

a), b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Balmuș Serghei în partea prejudiciului material a

fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să

hotărască instanța civilă.

Acțiunea civilă înaintată de Balmuș Serghei în partea prejudiciului material a

fost admisă și dispusă încasarea de la Prisăcaru Ion în folosul părții vătămate

Balmuș Seghei prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Prisăcaru Ion la

data de 03.11.2012, deplasându-se pe traseul Chișinău-Leușeni, la km 21+322 m,

conducând automobilul de model „Mercedes Vito”, cu n/î xxxxxx, contrar

prevederilor art. 45 și 51 lit. c) din Regulamentul circulației rutiere, nu a respectat

dexteritatea în conducere, care i-ar fi permis să prevadă situațiile periculoase, nu a

ținut cont de situația rutieră, înainte de a depăși, conducătorul vehiculului trebuia

să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni

circulația din sens opus, adică banda pe care urmează are un spațiu suficient și

viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre,

ieșind la depășire s-a tamponat în automobilul de model „VW-Golf” cu n/î xxxxxx,

condus de către Balmuș Serghei, ca rezultat a cauzat ultimului leziuni corporale,

iar pasagerul din automobilul de model „Mercedes Vito”, Mocăneț Gheorghe a

decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3301/D din 12.12.2012,

lui Balmuș Serghei i-a fost cauzată fractură închisă cominutivă a osului femural

stâng în 1/3 medie proximală cu deplasarea fragmentelor femurului stâng, care au

4

fost cauzate de acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, prezentând

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

gravă.

De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală cu nr.

137/2171 din 25.12.2012, decesul lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul

hemoragiei interne, complicație a rupturii cordului, ca consecință a traumei închise

a toracelui. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele

leziuni corporale: echimoză în regiunea toracelui, fractura sternului, fractura

coastelor bilaterale pe mai multe linii anatomice cu revărsate sanguine în țesuturile

moi adiacente fracturilor fără lezarea pleurei parietale, ruptura pericardului, ruptura

codului, contuzia hilurilor pulmonare, excoriații și plăci contuze în regiunea feței,

leziuni ce au fost produse intravital prin acțiunea traumatică a unui corp (-uri)

contondent(-e) dur(-e) sau la lovirea de asemenea corp(-uri), posibil de părțile

proeminente a salonului unității de transport, au legătură cauzală directă cu

survenirea decesului și în comun sunt periculoase pentru viață, ce se califică ca

vătămare gravă.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Prisăcaru Ion în baza art.

264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației

rutiere și de exploatare a unităților de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății și decesul unei persoane.

Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului este dovedită prin

probele administrate la cauza penală.

La fel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Colun N., Filip

A., Istrate A., menționând că aceste declarații nu corespund realității și au scopul

de a ameliora situația inculpatului Prisăcaru Ion.

De asemenea, instanța de apel în privința pedepsei a menționat că i-a în

considerare gradul de pericol social a infracțiunii comise, ce este una gravă, de

persoana inculpatului, lipsa circumstanțelor agravante, și excepționale, ajungând la

concluzia că urmează să-i stabilească o pedeapă privativă de libertate.

Totodată, instanța de apel a considerat că este rezonabilă încasarea de la

inculpat suma de 50 000 lei în calitate de prejudiciu moral cauzat părții vătămate,

ori în urma accidentului rutier a decedat o persoană, iar partea vătămată Balmuș

Serghei a suferit două intervenții chirurgicale, fiind privat de dreptul de a duce o

viață obișnuită și de a-și asigura un trai decent.

ordinare de către:

5.1. Inculpatul Prisăcaru Ion cu avocatul Foltea Vasile, în care au indicat

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

5

penală, și au solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu menținerea

sentinței primei instanțe.

5.2. Avocatul Rudenco Eduard în numele inculpatului Prisăcaru Ion,

invocând în recurs argumente ce cad sub incindența temeiurilor de recurs prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

cu menținerea sentinței primei instanțe.

iunie 2016, au fost admise recursurile ordinare declarate și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că, ambele

instanțe ierarhic inferioare nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece

au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, și că recursurile ordinare

sunt întemeiate.

2017, au fost admise apelurile declarate, casată sentința primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Prisăcaru Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

De asemenea, prin aceeași decizie a fost admisă acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Balmuș Serghei în partea prejudiciului moral, fiind dispusă

încasarea de la Prisăcaru Ion în beneficiul lui Balmuș Serghei a sumei de 50000 lei.

La fel, a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Balmuș Serghei în partea prejudiciului material, fiind lăsat ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța civilă.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel rejudecând cauza a constatat că

Prisăcaru Ion la 03.11.2012, deplasându-se pe traseul Chișinău-Leușeni, la km

21+322 m, conducând automobilul de model „Mercedes Vito”, cu n/î xxxxxx,

contrar prevederilor art. 45 și 51 lit. c) din Regulamentul circulației rutiere, nu a

respectat dexteritatea în conducere, care i-ar fi permis să prevadă situațiile

periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, înainte de a depăși, conducătorul

vehiculului trebuia să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol

sau a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze

are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite

executarea acestei manevre, ieșind la depășire s-a tamponat în automobilul de

model „VW-Golf” cu n/î xxxxxx, condus de către Balmuș Serghei, ca rezultat a

cauzat ultimului leziuni corporale, iar pasagerul din automobilul de model

„Mercedes Vito”, Mocăneț Gheorghe a decedat.

6

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3301/D din 12.12.2012,

lui Balmuș Serghei i-a fost cauzată fractură închisă cominutivă a osului femural

stâng în 1/3 medie proximală cu deplasarea fragmentelor femurului stâng, care au

fost cauzate de acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, prezentând

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

gravă.

De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală cu nr.

137/2171 din 25.12.2012, decesul lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul

hemoragiei interne, complicație a rupturii cordului, ca consecință a traumei închise

a toracelui. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele

leziuni corporale: echimoză în regiunea toracelui, fractura sternului, fractura

coastelor bilaterale pe mai multe linii anatomice cu revărsate sanguine în țesuturile

moi adiacente fracturilor fără lezarea pleurei parietale, ruptura pericardului, ruptura

codului, contuzia hilurilor pulmonare, excoriații și plăci contuze în regiunea feței,

leziuni ce au fost produse intravital prin acțiunea traumatică a unui corp(-uri)

contondent(-e) dur(-e) sau la lovirea de asemenea corp(-uri), posibil de părțile

proeminente a salonului unității de transport, au legătură cauzală directă cu

survenirea decesului și în comun sunt periculoase pentru viață, ce se califică ca

vătămare gravă.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului Prisăcaru Ion în baza art.

264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, după indicii calificativi – încălcarea regulilor de

securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale și

sănătății și decesul unei persoane.

În acest sens, instanța de apel a menționat că deși inculpatul Prisăcaru Ion nu

și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, aceasta este

demonstrată prin probele administrate în faza urmăririi penale, care au fost

cercetate în ședința primei instanțe în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, și supuse verificării de către instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Balmuș Serghei, din prima instanță (f.d. 20-22,

vol. II);

- declarațiile reprezentantului părții vătămate Mocăneț Valeriu, din prima

instanță (f.d. 23, vol. II);

- declarațiile din prima instanță și din instanța de apel a martorilor Radețcaia

Ecaterina (f.d. 24-25, vol. II, 15, vol. III), Oprunenco Mihail (f.d. 26-27, vol. II, 19,

vol. III);

- declarațiile din prima instanță a martorilor Croitor Silvia (f.d. 28-29, vol.

II), Filip Alexandru (f.d. 38-41, vol. II), Istrati Adrian (f.d. 34-35, vol. II), Colun

Nicolae (f.d. 36-37, vol. II).

7

- declarațiile din instanța de apel a martorilor Ciora Vasile (f.d. 17-18, vol.

III), Volovedniuc Anatolie (f.d. 16, vol. III);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.11.2012, în cadrul căruia

a fost examinat accidentul rutier pe traseul Chișinău - Leușeni, la km 21+300 m,

unde a avut loc accidentul produs între automobilele de model „Volkswagen Golf”

cu n/î xxxxxxx, și „Mercedes-Vito” cu n/î xxxxxxx, care prezintă semne vizibile

de deteriorare, specifice unui accident rutier (f.d. 8, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 330l/D din 12.12.2012, potrivit

căruia, lui Balmuș Serghei i-a fost cauzată fractură închisă cominutivă a osului

femural stâng în 1/3 medie proximală cu deplasarea fragmentelor femurului stâng,

care au fost cauzate de acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

prezentând pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală gravă (f.d. 77, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 137/2171 din 25.12.2012, conform

căruia, decesul lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul hemoragiei interne,

complicație a rupturii cordului, ca consecință a traumei închise a toracelui. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele leziuni corporale:

echimoză în regiunea toracelui, fractura sternului, fractura coastelor bilaterale pe

mai multe linii anatomice cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente

fracturilor, fără lezarea pleurei parietale, ruptura pericardului, ruptura codului,

contuzia hilurilor pulmonare, excoriații și plăgi contuze în regiunea feței-leziuni ce

au fost produse intravital, prin acțiunea traumatică a unui corp(-uri) contondent(-e)

dur(-e) sau la lovirea de asemenea corp(-uri), posibil de părțile proeminente a

salonului unității de transport, au legătură cauzală directă cu survenirea decesului

și în comun sunt periculoase pentru viață și se califică ca vătămare corporală gravă

(f.d. 95, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 3302/D din 12.12.2012, conform

căruia, la Prisăcaru Ion s-a constatat: fractura cominutivă 1/3 medie femurului

stâng cu deplasarea fragmentelor; fractura patelei pe stânga cu deplasare moderată

a fragmentelor; hemartroză articulația genunchiului stâng; contuzia țesuturilor moi

a feței manifestată prin plagă contuză a feței, care au fost cauzate de acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, prezentând pericol pentru viață și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă (f.d. 86, vol. I);

- raportul de expertiză auto-tehnică nr. 0339 din 08.05. 2013, prin care s-a

stabilit că în momentul coliziunii, partea stângă din față a automobilului de model

„Mercedes Vito” cu n/î xxxxxx, a intrat în contact cu partea stângă din față a

automobilului de model „Volkswagen Golf” cu n/î xxxxxxx. Axele longitudinale

ale acestor vehicule în momentul de coliziune, s-au aflat aproximativ paralel una

față de alta. Poziția reciprocă a vehiculelor, în momentul de coliziune, iar

determinarea poziției vehiculelor menționate în momentul coliziunii în raport cu

8

elementele părții carosabile, inclusiv și stabilirea locului coliziunii vehiculelor, nu

este posibilă, din cauza lipsei la fața locului, a urmelor necesare pentru

soluționarea acestei întrebări. În momentul coliziunii, partea inferioară a

automobilului de model „Mercedes Vito” cu n/î xxxxxx a intrat în contact cu aripa

din partea stângă din față, cu capota și parbrizul automobilului de model „Mazda-

626” cu n/î xxxxxxx. Axele longitudinale ale acestor automobile se aflau sub un

unghi aproximativ de 45º. Determinarea poziției vehiculelor menționate în

momentul coliziunii în raport cu elementele părții carosabile, inclusiv și stabilirea

locului coliziunii vehiculelor, nu este posibilă, din cauza lipsei la fața locului, a

urmelor necesare pentru soluționarea acestei întrebări (f.d. 131, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a automobilului de model „Mercedes Vito”

cu n/î xxxxxxx, din 16.11.2012, care are deteriorări specifice unui accident rutier

(f.d. 52-55, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a automobilului de model „Mazda 626” cu

n/î xxxxxxx, din 16.11.2012, care are deteriorări specifice unui accident rutier (f.d.

57-59, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a automobilului de model „Volkswagen

Golf” cu n/î xxxxxx din data de 16.11.2012, care are deteriorări specifice unui

accident rutier (f.d. 61-64, vol. I).

Instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, și veridicității lor, a ajuns la concluzia că în acțiunile lui

Prisăcaru Ion sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, precizând totodată că concluzia primei instanțe

privind achitarea inculpatului este una pripită, formală și neîntemeiată.

În continuare, instanța de apel a remarcat la caz că s-a constatat faptul că

anume inculpatul Prisăcaru Ion, a fost persoana care a admis încălcarea rigorilor

Regulamentului circulației rutiere, iar în cele din urmă, aceste acțiuni au provocat

accidentul rutier.

Subsidiar, instanța de apel a atestat că învinuirea la acest capitol este pe

deplin dovedită și confirmată prin declarațiile părții vătămate Balmuș Serghei, care

a declarat că deplasându-se cu automobilul de model „VW-Golf”, în apropierea s.

Suruceni, r. Ialoveni era ceață și la un moment dat, în fața lui a apărut un alt

automobil de model „Mercedes-Vito” care a ieșit la depășire, el a reușit să i-a

volanul în dreapta, însă nu a reușit să se ferească, în rezultatul căreia s-au

tamponat, ceea ce a dus la tamponarea unui alt automobil de model „Mazda”

condus de o doamnă.

Declarații similare au depus și martorii Radețcaia Ecaterina și Oprunenco

Mihail, care au confirmat că după intersecția de la s. Suruceni, era ceață, au fost

practic depășiți de automobilul Mercedes Vito și din sens opus a apărut un alt

automobil de model „VW-Golf” cu care s-a lovit frontal pe stânga. De la lovitură

9

automobilul de model „VW-Golf” a fost răsucit și răsturnat, în urma cărui fapt

acesta a căzut pe automobilul lor pe partea dreaptă și sticla din față.

Totodată, instanța de apel a atestat că în speță obiectul material îl reprezintă

corpul persoanei, fapt demonstrat prin raportul de expertiză nr. 3301 din

12.12.2011, prin care s-a constatat vătămare corporală gravă la Balmuș Serghei, și

raportul de expertiză medico-legală nr. 127/2171, prin care s-a constatat că decesul

lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul leziunilor ce se califică ca vătămări

corporale grave, totodată aceste persoane fiind și victimile accidentului rutier.

Mai mult, instanța de apel a concluzionat că și-a găsit confirmare legătura

cauzală dintre fapta inculpatului Prisăcaru Ion și urmările prejudiciabile survenite.

În acest context, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului

precum că de fapt tamponarea ar fi avut loc pe partea dreaptă a carosabilului, adică

pe partea sa de deplasare, deoarece conform procesului-verbal de cercetare la fața

locului din 03.11.2012, a fost examinat accidentul rutier pe traseul Chișinău -

Leușeni, la km 21+300 m, unde a avut loc accidentul produs între automobilele de

model „Volkswagen Golf” cu n/î xxxxxx, „Mercedes-Vito” cu n/î xxxxxx, care

prezintă semne vizibile de deteriorare, specifice unui accident rutier.

La fel, s-a indicat că conform raportului de expertiză auto-tehnică nr. 0339

din data de 08 mai 2013, în momentul coliziunii, partea stângă din față a

automobilului de model „Mercedes Vito” cu n/î xxxxxx, a intrat în contact cu

partea stângă din față a automobilului de model „Volkswagen Golf” cu n/î xxxxxx.

Axele longitudinale ale acestor vehicule în momentul de coliziune, s-au aflat

aproximativ paralel una față de alta. Poziția reciprocă a vehiculelor, în momentul

de coliziune, iar determinarea poziției vehiculelor menționate în momentul

coliziunii în raport cu elementele părții carosabile, inclusiv și stabilirea locului

coliziunii vehiculelor, nu este posibilă, din cauza lipsei la fața locului, a urmelor

necesare pentru soluționarea acestei întrebări. În momentul coliziunii, partea

inferioară a automobilului de model „Mercedes Vito” cu n/î xxxxxx a intrat în

contact cu aripa din partea stângă din față, cu capota și parbrizul automobilului de

model „Mazda-626” cu n/î xxxxxx. Axele longitudinale ale acestor automobile se

aflau sub un unghi aproximativ de 45º. Determinarea poziției vehiculelor

menționate în momentul coliziunii în raport cu elementele părții carosabile,

inclusiv și stabilirea locului coliziunii vehiculelor, nu este posibilă, din cauza lipsei

la fața locului, a urmelor necesare pentru soluționarea acestei întrebări (f.d. 131,

vol. I).

Instanța de apel a mai stabilit că alegațiile inculpatului Prisăcaru Ion privind

pretinsul fapt că a efectuat manevra de depășire a automobilului de model

„Mazda”, pe banda sa de deplasare, sunt neîntemeiate și datorită faptului că partea

vătămată Balmuș Serghei, a relatat clar că deplasându-se cu automobilul de model

„VW-Golf”, în apropierea s. Suruceni, r. Ialoveni era ceață și la un moment dat, în

10

fața lui a apărut un alt automobil de model „Mercedes-Vito” care a ieșit la

depășire, el a reușit să i-a volanul în dreapta, însă nu a reușit să se ferească, în

rezultatul căreia s-au tamponat, ceea ce a dus la tamponarea unui alt automobil de

model „Mazda” condus de o doamnă, declarații similare depunând și martorii

Radețcaia Ecaterina și Oprunenco Mihail.

Instanța de apel a mai relatat că în ședința instanței de apel a fost audiat un

martor suplimentar Ciora Vasile, care a susținut că a văzut că accidentul era pe

partea stângă. Microbuzul se afla partea stângă. Accidentul era pe contrasens care

venea spre Chișinău. El venea dinspre Leușeni spre Chișinău. Mașinile erau

grămadă, lovite pe partea stângă.

În același sens, instanța de apel a conchis că sunt nefondate alegațiile

inculpatului precum că pe traseu, în timp ce se deplasa nu era ceață, iar vizibilitatea

era de 250 de metri, or, aceste relatări vin în contradicție cu declarațiile părții

vătămate Balmuș Serghei, care a relatat că din cauza ceții dense, vizibilitatea era

redusă, totodată martorul Radețcaia Ecaterina a susținut că la 03.11.2012 când s-a

produs accidentul rutier era ceață densă, vizibilitatea era de 15-20 metri.

Declarații similare a depus și martorul Oprunenco Mihail, care a susținut că

vizibilitatea pe traseu era redusă din cauza ceții foarte dense, și totodată a remarcat

că au fost depășiți de automobilul de modelul „Mercedes-Benz Vito”, cu n/î

xxxxxxx, după care pe contrasens s-a produs accidentul rutier.

Subsidiar, instanța de apel a notat că locul accidentului rutier se dovedește

prin declarațiile martorilor Istrati Adrian și Colun Nicolae, martori care au semnat

procesul-verbal de cercetare la fața locului, aceștia confirmând integral

poziționarea automobilelor după accidentul rutier produs, însă nicidecum

circumstanțele evidențiate de către inculpatul Prisăcaru Ion, cât și apărătorul

acestuia, de moment ce nici-unul dintre acești martori nu a văzut nemijlocit

momentul în care s-a produs accidentul rutier și nu au confirmat alte circumstanțe,

decât cele constatate ulterior comiterii accidentului rutier.

La același capitol, instanța de apel a precizat că și declarațiile martorului

Volovedniuc Anatolii, nu pot fi apreciate ca având un rol primordial, în vederea

constatării nevinovății inculpatului Prisăcaru Ion, din moment ce martorul dat din

contra a confirmat că în ziua respectivă era ceață densă pe drum, totodată acesta a

menționat că a văzut doar urmările accidentului rutier, și nicidecum nu a fost

martor al acestui accident.

Instanța de apel a relatat că din schița accidentului rutier, cât și fototabelul

anexat la aceasta, reiese cert că automobilul de model „Mercedes Vito” cu n/î

xxxxxx, se află pe partea stângă a carosabilului din direcția Leușeni, astfel că în

acest caz, și-a găsit deplină confirmare relatarea părții vătămate Balmuș Serghei,

care a confirmat că de fapt coliziunea a avut loc pe partea sa de deplasare, iar

urmare a loviturii, automobilul de model „Mercedes Vito” cu n/î xxxxxx a fost

11

proiectat în direcția automobilului de modelul Mazda, condus de către martorul

Radețcaia Ecaterina.

În același context, instanța de apel a conchis că nu poate fi admis nici

motivul invocat de către apărătorul Foltea Vasile, precum că de fapt locul

tamponării a fost anume pe banda de deplasare a automobilului condus de către

inculpatul Prisăcari Ion, or, faptul dat contravine declarațiilor martorilor Radețcaia

Ecaterina și Oprunenco Mihail, care au menționat că în condițiile de vizibilitate

redusă, din cauza ceții, au fost depășiți de către automobilul de model „Mercedes

Vito” cu n/î xxxxxx, după care a avut loc tamponarea, și anume pe banda opusă de

deplasare, la fel nici în procesul-verbal de cercetare la fața locului, nu este indicat

acest fapt, totodată acesta nu a fost indicat nici în schița accidentului rutier așa cum

invocă apărarea.

Mai mult, instanța de apel a respins și alegația precum că după efectuarea

depășirii, inculpatul conducând automobilul de model „Mercedes Vito” cu n/î

xxxxx, a finalizat manevra și impactul a avut loc pe banda de deplasare a

automobilului său, or, faptul dat contravine raportului de expertiză auto-tehnică nr.

0339 din 08 mai 2013.

Instanța de apel a opinat că este bazată doar pe presupuneri alegația

avocatului Foltea Vasile, precum că în momentul când Balmuș Serghei se deplasa

la volanul automobilului său din direcția Leușeni-Chișinău, acesta se afla în curbă

și posibil ar fi admis deplasarea pe contrasens, or, aceste concluzii constituie doar o

presupunere neîntemeiată, formală și convențională a apărătorului, nefiind bazată

pe careva probe pertinente și concludente.

Instanța de apel a conchis că este neîntemeiat și argumentul invocat de către

apărătorul Foltea Vasile, precum că deși în procesul-verbal de cercetare la fața

locului și schița accidentului rutier este indicat locul tamponării „banda de

deplasare a automobilului condus de către inculpat”, nu ar fi fost contestat de către

nimeni, or, în cazul de față deși în procesul-verbal vizat s-a specificat faptul dat,

aceasta nu denotă aprecierea actului vizat în favoarea inculpatului, din moment ce

s-a constatat cu certitudine faptul că anume inculpatul a fost persoana care ieșind la

depășire nu s-a asigurat că va putea finaliza această manevră în siguranță, anume

dânsul văzând cu certitudine situația rutieră nefavorabilă, ceața pe drum, a efectuat

manevra de depășire și anume dânsul nu a ținut cont de dexteritatea în conducere,

fapt care în cele din urmă a condus la accidentul rutier soldat cu vătămări corporale

grave și decesul unei persoane.

Faptul că avocatul Foltea Vasile a solicitat numirea unei expertize auto-

tehnice pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel, instanța de apel a

considerat că nu modifică esențial starea de fapt a lucrurilor, având în vedere faptul

că prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26.04.2017,

demersul avocatului a fost respins ca fiind nefondat, din motiv că probatoriul

12

administrat la caz, și analizat corect, fiecare probă în coraport cu alta, denotă clar și

evident concluzia certă privind vinovăția inculpatului Prisăcaru Ion, de comiterea

accidentului rutier produs la caz.

Subsidiar, instanța de apel a mai menționat că urmărirea penală a fost

efectuată cu respectarea strictă a cerințelor art. 19, art. 242 și art. 254 Cod de

procedură penală, organul de urmărire penală efectuând tot ansamblul de acțiuni

procesuale necesare, constatând în cele din urmă just starea de fapt și nemijlocit

circumstanțele în care s-a produs accidentul rutier.

În privința pedepsei, instanța de apel a indicat că ținând cont de criteriile

generale de invidualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, de faptul că

infracțiunea săvârșită este gravă, de faptul că circumstanțe atenuante sau agravante

nu s-au stabilit, că inculpatul anterior nu a fost condamnat, are loc permanent de

trai, acestuia urmează ai fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen minim de 4 ani, aceasta fiind corespunzătoare faptei comise, dar și având în

vedere scopul legii penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatului

pentru neadmiterea pe viitor a careva încălcări a rigorilor de drept.

Mai mult, instanța de apel a conchis că inculpatului Prisăcaru Ion urmează

să-i fie aplicată și sancțiunea penală complementară, privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, notând că aceasta este necesară în vederea

neadmiterii pe viitor a inculpatului pe o perioadă de timp de a conduce mijlocul de

pericol social sporit, prin intermediul căruia părții vătămate Balmuș Serghei i-au

fost cauzate vătămări corporale grave, iar victima Mocăneț Gheorghe a decedat,

precum și că din motivul că pedeapsa complementară este prevăzută de norma de

sancționare a art. 264 alin. (3) Cod penal, ca fiind obligatorie de drept.

Pe cale de consecință, rezumând circumstanțele în care a fost comisă

infracțiunea, modul comiterii faptei infracționale și scopul urmărit de către

inculpat, cât și urmările prejudiciabile survenite, instanța de apel a considerat

necesar de a numi inculpatului Prisăcaru Ion pedeapsa complementară, în formă de

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani,

această pedeapsă având scopul de a disciplina inculpatul și de a-i interzice în

perioada vizată să conducă orice unități de transport din rândul celor prevăzute la

art. 132 Cod penal.

În privința acțiunii civile, instanța de apel a indicat că conducându-se de

prevederile art. 225 Cod de procedură penală, art. 1422 alin. (1), (2) Cod Civil, a

considerat justificată acțiunea civilă în partea prejudiciului moral.

La acest capitol, instanța de apel a precizat că la constatarea și justificarea

cuantumului despăgubirilor morale i-a în considerare nemijlocit gradul vătămărilor

corporale suportate, faptul că o perioadă îndelungată de timp pătimitul Balmuș

Serghei a fost internat în spital, nu a putut să activeze, totodată nemijlocit

suferințele morale la care a fost supus urmare a vătămărilor corporale, cât și însuși

13

datorită procesului judiciar în care a fost antrenat. De asemenea, urmând a se reține

și faptul că părții vătămate Balmuș Serghei, i-au fost aduse daune de ordin moral,

datorită deteriorării automobilului de model „Volkswagen Golf” și imposibilității

folosirii de mijlocul de transport.

Totodată, instanța de apel a notat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor

morale va lua în considerare și starea materială a inculpatului Prisăcaru Ion,

posibilitățile financiare ale acestuia, cât și însuși faptul că condamnarea

inculpatului constituie o satisfacție morală pentru pătimiți.

Pe cale de consecință, instanța de apel a concluzionat că sumă de 50000 lei

este justificativă și rezonabilă, care va compensa daunele morale cauzate părții

vătămate Balmuș Serghei, aceasta sumă fiind proporțională daunelor morale

suportate, cât și suferințelor fizice cauzate urmare a accidentului rutier.

În privința prejudiciului material cauzat, instanța de apel a atestat că

cuantumul solicitat de către avocatul părții vătămate Balmuș Serghei, este unul

neclar și urmează a fi concretizat în continuare, fapt care necesită amânarea

procesului judiciar pe o perioadă nedeterminată, astfel că s-a decis în privința

admiterii în principiu a acțiunii civile în partea recuperării prejudiciului material,

urmând ca partea vătămată Balmuș Serghei, să se adreseze în instanța de judecată

în ordinea acțiunii civile, așa cum indică norma art. 387 alin. (3) Cod de procedură

penală.

ordinare de către:

8.1. Inculpatul Prisăcaru Ion cu avocatul Foltea Vasile, care indică temeiul

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și solicită

casarea totală a deciziei instanței de apel menționate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Prisăcaru Ion să fie achitat de sub

învinuirea imputată, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

În argumentarea recursului, recurenții invocă că:

- decizia instanței de apel din 15.11.2017 și încheierile din 17.11.2016 și

26.04.2017 sunt ilegale, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate, hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiază

soluțiile, motivarea soluțiilor contrazice dispozitivul hotărârilor, fiind expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluțiile pronunțate;

- în pofida argumentelor expuse în cererile apărării de audiere în calitate de

martori a ofițerului de urmărire penală a SUP a IP Ialoveni, Aga Igor și Morari

Vitalie, instanța de apel neîntemeiat nu și-a motivat în nici un fel soluția de

respingere prin încheiere protocolară a cererii de audiere a acestor martori, aparent,

aceasta fiind bazată doar pe informațiile neconfirmate documentar, oferite în

ședință de avocatul părții vătămate, precum că ofițerul de urmărire penală Aga Igor

nu s-ar afla pe teritoriul Republicii Moldova;

14

- încheierea privind respingerea cererii de numire a expertizei suplimentare

autotehnice, prin intermediul unei cereri de comisie rogatorie, efectuarea căreia

urma a fi pusă în sarcina experților autorizați din cadrul Institutului Național de

Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției din România, este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția doar prin argumentul că

această acțiune ar duce la tergiversarea examinării procesului și că rezultatele

expertizei autotehnice deja efectuate în dosar nu au fost contestate de părți;

- argumentul privind respingerea administrării probei pe motivul că aceasta

ar duce la tergiversarea judecării cauzei, este ilegal fiind afectată grav posibilitatea

inculpatului de a utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa,

constituindu-se în calitate de viciu fundamental care afectează întregul proces

penal, fiind afectat și principiul prezumției nevinovăției;

- deși pentru a-și motiva soluția instanța de apel a făcut trimitere la faptul că

în cadrul urmăririi penale la acest dosar a fost efectuată expertiza autotehnică,

instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără atenție faptul că experții nu au prezentat

răspunsuri la mai multe întrebări formulate în ordonanța ofițerului de urmărire

penală, că răspunsurile expertului sunt neclare și incomplete, faptul că prin

răspunsul prezentat de INEJ a MJ a Republicii Moldova, această instituție nu

dispune de posibilități tehnice și soft-uri care ar permite prezentarea concluziilor

privind - viteza de deplasare a mijloacelor de transport în baza deformărilor

mecanice, poziția autovehiculelor implicate în accidentul în traficul rutier la

03.11.2012, nemijlocit în momentul impactului, reconstituirea și simularea grafică

a accidentului în traficul rutier produs la 03.11.2012, locul nemijlocit al impactului

autovehiculelor, în raport cu carosabilul;

- instanța de apel a negijat prevederile art. 142, 148, 533 alin. (1) pct. 3) Cod

de procedură penală;

- respingând cererea de numire a expertizei autotehnice suplimentare,

instanța de apel neîntemeiat nu și-a motivat soluția pe aspectele invocate de

apărare;

- încheierea privind respingerea cererii de anexare la materialele cauzei a

imaginilor video înregistrate la 03.11.2012 de echipa „Jurnal TV” la fața locului,

este neîntemeiată, or instanța de apel nu și-a motivat în nici un fel această soluție

protocolară, deși asupra necesității expunerii motivate asupra acestui mijloc de

probă a indicat inclusiv Curtea Supremă de Justiție în decizia din 07.06.2016;

- imaginile video înregistrate la 03.11.2012 la fața locului, demonstrează

faptul că elementele de identificare a autovehiculelor implicate în accidentul rutier,

cioburile, petele de ulei și urmele impactului se află doar pe banda de deplasare a

automobilului condus de inculpatul Prisăcaru Ion și aceste înregistrări sunt

imperios necesare pentru a fi examinate în cadrul procesului, inclusiv pentru a fi

15

puse la dispoziția experților criminaliști din România, care urmează a efectua

expertiza autotehnică calificată în acest proces penal;

- deși fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) și b) Cod

penal nu a fost comisă de Prisăcaru Ion, instanța de apel eronat, prin neluarea în

considerare a probelor prezentate de apărare și prin denaturarea conținutului

acestora, dar și fără o motivare corespunzătoare, s-a limitat în a indica că vinovăția

lui Prisăcaru Ion este pe deplin dovedită;

- dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel;

- inculpatul nu a participat la întocmirea schițelor accidentului rutier;

- instanța de apel a neglijat mențiunile făcute de Curtea Supremă de Justiție

în decizia din 07.06.2016, în conformitate cu care la rejudecarea cauzei penale

urmează să se elucideze ce constată, confirmă sau infirmă procesul-verbal de

cercetare la fața locului, cu anexele respective, inclusiv schița accidentului rutier;

- instanța de apel a denaturat conținutul procesului-verbal de cercetare la fața

locului, cu anexele respective, inclusiv conținutul schiței accidentului rutier și nu a

luat în considerare datele obiective precum lățimea carosabilului, fiecare bandă de

deplasare e separată prin marcaj vizibil – linii întrerupte, are lățimea de 3,35 m,

locul tamponării e indicat pe banda de deplasare a automobilului condus de

Prisăcaru Ion în direcția Chișinău – Leușeni, la distanța de 3,60 m de la marginea

carosabilului benzii opuse;

- reieșind din faptul că în conformitate cu constatările făcute la fața locului și

consemnate în schițele accidentului rutier, locul tamponării a fost indicat pe banda

de deplasare a automobilului condus de Prisăcaru Ion, dar și că în conformitate cu

concluziile raportului de expertiză autotehnică nr. 0339 (f.d. 131-139, vol. I) și

planșele fotografice de modelare a situației, poziția autovehiculelor de model

„Mercedes Vito” și „Volkswagen Golf” în momentul impactului era paralelă în

raport una față de alta - este evident că după efectuarea în siguranță a manevrei de

depășire, automobilul condus de Prisăcaru Ion a revenit pe banda sa de deplasare,

terminând manevra de reîncolonare în proporție de 100%;

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că din direcția de deplasare a

automobilului condus de partea vătămată (Leușeni-Chișinău), tronsonul de drum

este în curbă spre stânga și anume această împrejurare, posibil, a determinat ca

Balmuș Serghei să vireze prea mult la stânga și să intre pe contrasens, încâlcând

art. 42 al Regulamentul circulației rutiere și generând accidentul în traficul rutier la

03.11.2012;

- instanța de apel a denaturat inclusiv conținutul concluziilor expertizei

autotehnice (f.d. 138-139, vol. I), în conformitate cu care, în special reieșind din

planșa fotografică privind modelarea poziției automobilelor de model „Mercedes

Vito” și ,,Mazda-626” în momentul impactului, s-a constatat că automobilul de

model „Mazda-626” condus de martorul Radețcaia Ecaterina a intrat sub roțile și

16

partea inferioară a automobilului de model „Mercedes Vito” și că în momentul

coliziunii, automobilul de model „Mercedes Vito” se afla sub unghi de 45 grade în

raport cu automobilul de model „Mazda”;

- anume reieșind din poziția modelată de expertul autotehnic în planșa

fotografică nr. 8 (f.d. 138, vol. I), deformările capotei și parbrizului automobilului

de model „Mazda”, condus de martorul Radețcaia, au fost produse de roțile din

spate a automobilului de model „Mercedes-Vito”, condus de inculpat. Anume

această poziție combate total versiunea eronată a martorilor Oprunenco și

Radețcaia, indicată în schema modelată de aceștia la (f.d. 128, vol. I), precum că

accidentul s-a produs în momentul în care automobilul condus de inculpat se afla

în manevra de depășire pe banda opusă;

- instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerare probele invocate de

apărare și nu a ținut cont de următoarele aspecte deosebit de importante în acest

caz, cum ar fi că: a) constatările consemnate în schițele accidentului rutier anexate

la procesul-verbal de cercetare la fața locului, care au fost contrasemnate de 6

persoane și care foarte clar indică locul impactului autovehiculelor conduse de

inculpat și partea vătămată (banda de deplasare a automobilului condus de

inculpat), b) faptul că declarațiile testimoniale ale martorului Radețcaia Ecaterina

și părții vătămate Balmuș Serghei referitor la locul și circumstanțele impactului,

diferă esențial de informația consemnată în schița accidentului rutier pe care

aceștia au semnat-o fără a face careva obiecții, c) faptul că nimeni din participanții

acțiunii de cercetare la fața locului nu au contestat acest act procedural ori datele

privind locul impactului consemnat în acesta, d) constatările experților criminaliști

care au efectuat expertiza autotehnică și au stabilit exact că axele longitudinale ale

autovehiculelor de model „Mercedes Vito” și „Volkswagen Golf” în momentul

impactului era paralelă în raport una față de alta, că automobilele s-au ciocnit

frontal, cu părțile laterale stânga și că roțile din urmă ale automobilului condus de

inculpat au intrat în contact cu parbrizul și capota autoturismului de model

„Mazda”, condus de martorul Radețcaia;

- instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerare faptul că declarațiile

martorilor Radețcaia și Oprunenco nu se coroborează cu declarațiile inculpatului,

cu datele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița

accidentului rutier și fotografiile anexate (privind locul impactului), precum și cu

concluziile raportului de expertiză autotehnică nr. 0339;

- instanța de apel nu a luat în considerare argumentul apărării, precum că

motivul posibil al caracterului neveridic al declarațiilor martorilor Radețcaia și

Oprunenco ar putea să rezide în interpretarea eronată a circumstanțelor cazului,

precum și în dorința de a evita sancționarea pentru faptul că martorul Radețcaia

(concubina martorului Oprunenco) n-a reacționat adecvat prin frânare și a intrat

accidental sub roțile automobilului condus de inculpat în momentul când partea din

17

spate a automobilului acestuia s-a ridicat în aer după impactul cu automobilul

condus de Balmuș. În special, aceasta ar putea să fie în legătură cauzală cu lipsa de

experiență a concubinei proprietarului automobilului Mazda;

- argumentul apărării precum că instanța de apel a comis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția, se confirmă, deoarece în partea motivatorie a deciziei

sunt consemnate eronat și denaturat mai multe circumstanțe cum ar fi că contrar

prevederilor art. 336 alin. (3) pct. 3) și art. 413 Cod de procedură penală, faptul

participării fizice a succesorului părții vătămate decedate, Mocăneț Valeriu la

proces în ședința din 26.04.2017, nu a fost verificat în modul corespunzător de

președintele ședinței și nici nu a fost indicat în procesul-verbal al ședinței de

judecată, motiv pentru care au fost depuse observații la procesul-verbal al ședinței.

În confirmarea caracterului incomplet al procesului-verbal al ședinței la acest

compartiment, servește inclusiv mențiunea făcută în procesul-verbal, la data de

19.05.2017, în conformitate cu care, succesorul părții vătămate Mocăneț Valeriu a

depus la 26.04.2017 cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în absența sa;

- analizând declarațiile inculpatului Prisăcaru Ion, instanța de apel eronat și

distorsionat a indicat în decizie conținutul acestora, menționând în pct. 14

paragraful 2 că, citez: „Inculpatul a mai adăugat că lovitura a avut loc pe banda

dreaptă. La momentul ciocnirii finaliza depășirea.”, deși inculpatul nu a declarat

așa ceva, acesta declarând că momentul ciocnirii s-a produs după ce s-a reîncolonat

pe banda sa de circulație;

- argumentul instanței de apel, expus în partea descriptivă a deciziei, precum

că,: „alegațiile inculpatului Prisăcaru Ion privind pretinsul fapt că a efectuat

manevra de depășire a automobilului de modelul „Mazda”, pe banda sa de

deplasare...” - nu este plauzibil, deoarece inculpatul nu a declarat nici la o fază a

procesului penal că ar fi efectuat manevra de depășire a automobilului de modelul

„Mazda” pe banda sa de deplasare;

- argumentul instanței de apel, expus în partea descriptivă a deciziei

contestate, precum că: „De altfel, din schița accidentului rutier, cât și fototabelul

anexat la aceasta, reiese cert că automobilul de model „Mercedes Vito” cu n/î K

AV 243, se află pe partea stângă a carosabilului din direcția Leușeni, astfel că în

acest caz, și-a găsit deplină confirmare relatarea părții vătămate Balmuș Serghei,

care a confirmat că de fapt coliziunea a avut loc pe partea sa de deplasare”, nu se

coroborează cu probele examinate, este neconcludent și neclar, or anume faptul că

automobilul de model „Mercedes Vito” cu n/î xxxxxx se află pe partea stângă a

carosabilului din direcția Leușeni-Chișinău (partea dreaptă a carosabilului din

direcția Chișinău-Leușeni), confirmă pe deplin relatarea incuplatului precum că

tamponarea s-a produs pe banda sa de circulație;

- argumentul instanței de apel, consemnat în partea descriptivă a deciziei

contestate că: „este neîntemeiată alegația avocatului Foltea Vasile, precum că de

18

fapt locul tamponării automobilelor a fost pe partea carosabilului condus de către

Prisăcari Ion, or, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, nu este indicat

acest fapt, totodată acest fapt nefiind indicat nici în schița accidentului rutier așa

cum invocă apărarea” - este denaturat, deoarece instanța de apel nu a luat în

considerare toate circumstanțele cauzei;

- în instanța de apel, la solicitarea apărării, a fost audiat martorul Ciora

Vasile, unul din semnatarii schiței accidentului rutier, care a declarat că personal a

semnat schița accidentului rutier și că locul accidentului este indicat corect,

reieșind din cioburile și petele de ulei pe asfalt. În pofida acestui fapt, instanța de

apel de două ori a făcut trimitere la declarațile acestui martor în decizia din

15.11.2017 (f.d. 15, aliniatul 2 și la fila 21, aliniatul 4), încercând să combată

poziția inculpatului referitor la locul producerii accidentului;

- felul în care instanța de apel a încercat să - utilizeze declarațiile martorului

Ciora pentru a combate poziția inculpatului Prisăcaru, demonstrează faptul că

instanța de apel eronat a interpretat declarațiile acestui martor și nu a luat în

considerare că acesta a menționat că se deplasa din direcția Leușeni spre Chișinău

și, respectiv, a văzut că locul accidentului rutier era pe partea stângă a

carosabilului;

- deși a respins cererea apărării de numire a expertizei suplimentare

autotehnice, instanța de apel și-a permis, neîntemeiat, să concluzioneze că, „ aceste

concluzii constituie doar o presupunere neîntemeiată, formală și convențională a

apărătorului, nefiind bazată pe careva probe pertinente și concludente”. În acest

sens, instanța de apel a neglijat prevederile art. 21 din Constituție și art. 8 Cod de

procedură penală, în conformitate cu care, obligația de a demonstra vinovăția

persoanei revine acuzării și nu apărării, iar dubiile în probarea învinuirii care nu

pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului;

- deși apărarea a încercat să contribuie activ la procesul de administrare a

probelor pertinente și concludente prin medoda numirii unei expertize autotehnice

suplimentare în România, care ar fi prezentat o reconstituire și simulare grafică a

acestui accident și care s-ar fi constituit în calitate de probă pertinentă și

concludentă, instanța de apel neîntemeiat a respins cererea motivată făcând

trimitere la faptul că această acțiune ar duce la tergiversarea procesului penal;

- afirmația instanței de apel, expusă în partea descriptivă a deciziei din

15.11.2017, precum că: „Așa dar, contestarea procesului-verbal de cercetare la

fața locului și a schiței, cât și a fototabelului ține de competența și dorința fiecărei

persoane, iar faptul că acesta nu a fost contestat de către nimeni, nu dă valoarea

probatorie a acestuia, anume în favoarea inculpatului, așa cum invocă apărătorul

Foltea Vasile”, indică la faptul că poziția instanței de apel a fost acuzatoare și că

aceasta nu a luat în considerare probele în ansamblul lor în conformitate cu

19

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, apreciind eronat ce constată și

confirmă acest act procedural important;

- faptul că instanța de apel a respins cererea apărării de audiere a ofițerului

de urmărire penală, Aga Igor, care a efectuat cercetarea la fața locului și a întocmit

schița accidentului rutier cu indicarea concretă a locului ciocnirii mijloacelor de

transport, precum și cererea de anexare a imaginilor video efectuate imediat după

accident, care demonstrează faptul că vizibilitatea era normală și amplasarea

elementelor de identificare a mijloacelor de transport implicate în accident - de

asemenea indică la poziția neimparțială și subiectivismul aprecierii probatoriului în

acest proces penal;

- deși reprezentantul părții vătămate Balmuș Serghei nu a făcut trimitere și

nu a solicitat verificarea cărorva probe care ar demonstra cuantumul prejudiciului

moral sau material, nu a expus conținutul acțiunii civile (fapt ce se confirmă prin

procesul-verbal al ședinței, precum și înregistrările audio), instanța de apel

neîntemeiat a copiat constatările făcute de Colegiul penal al Curții de apel Chișinău

în decizia precedentă la acest compartiment, inclusiv nejustificat a făcut trimitere

la acțiunea civilă formulată de avocatul Bogos, (f.d. 128-129);

- concluzia apărării precum că instanța de apel s-a limitat doar în a copia în

partea descriptivă a deciziei contestate, constatările expuse în decizia instanței de

apel din 18 ianuarie 2016, fără a lua în considerare că reprezentantul părții

vătămate Balmuș Serghei nu a făcut trimitere și nu a solicitat verificarea cărorva

probe care ar demonstra cuantumul prejudiciului moral sau material, precum și nu

a solicitat în susținerile verbale admiterea acțiunii civile, se demonstrează inclusiv

prin faptul că instanța a făcut abstracție de prevederile alin. (3) art. 225 Cod de

procedură penală, expuse în redacție nouă, care stipulează că odată cu soluționarea

cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă;

- deși a rejudecat cauza, instanța de apel a acționat contrar prevederilor art.

419, dar și art. 315 alin. (6) Cod de procedură penală, în conformitate cu care,

instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal;

- deși a indicat că vinovăția inculpatului este demonstrată pe deplin, instanța

de apel nu a luat în considerare că infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal,

care protejează relațiile sociale, a căror existență sunt condiționate de securitatea

circulației și a exploatării mijloacelor de transport, ca parte componentă a

securității și ordinii publice, este una materială, respectiv, pentru calificarea faptei

în baza acestei norme este necesară comiterea faptei prejudiciabile, survenirea unor

consecințe prejudiciabile și existența legăturii cauzale dintre faptă și consecințe;

- instanța de apel nu a luat în considerare că în această speță, accidentul în

traficul rutier s-a produs după ce inculpatul Prisăcaru Ion terminase manevra de

20

reîncolonare pe banda sa de circulație după efectuarea depășirii automobilului

condus de martorul Radețcaia și că impactul a avut loc ca rezultat, al ieșirii

automobilului condus de victima Balmuș Serghei pe banda de deplasare a

mijlocului de transport condus de inculpatul Prisăcaru Ion. Respectiv, anume între

acțiunile victimei Balmuș și consecințele accidentului există legătura de

cauzalitate, deoarece de către acesta au fost încălcate prevederile pct.3, pct.114

subpunctele 1-3 și pct.116 lit.a) și lit.b) ale Regulamentului circulației rutiere;

- prevederile pct. 45 (1) și (2) din Regulamentul circulației rutiere nu sunt

relevante speței date și nu-i pot fi imputate inculpatului, ori acesta, după efectuarea

manevrei de depășire a automobilului condus de martorul Radețcaia, a finalizat-o

prin reîncolonare pe banda sa de deplasare;

- probatoriul reapreciat eronat și prin denaturarea conținutului de către

instanța de apel în această cauză penală demonstrează că nu Prisăcaru Ion este

subiectul care a admis încălcarea prevederilor Regulamentului circulației rutiere și

nu el a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal, dar Balmuș Serghei.

8.2. Succesorul părții vătămate – Mocăneț Gheorghe, Mocăneț Valeriu, care

indică temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare a inculpatului Prisăcaru Ion de sub învinuirea imputată, din motiv că

fapta nu a fost comisă de el.

În argumentarea recursului invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

motivarea acestei soluții este expusă neclar;

- instanța de apel greșit a interpretat circumstanțele cazului confirmate de

schema accidentului rutier și de concluzia expertizei autotehnice, precum și contrar

situației reale a indicat declarațiile făcute de inculpatul Prisăcaru Ion referitor la

locul producerii accidentului și momentul în care s-a produs acest accident. În

rezultat, conținutul argumentelor aduse de instanța de apel în favoarea poziției că

Prisăcaru Ion este vinovat de comiterea accidentului, este expus neclar și ambiguu;

- în conformitate cu decizia instanței de apel a fost indicat că succesorul

părții vătămate nu a fost prezent la ședința de judecată, ceea ce nu corespunde

adevărului;

- pe parcursul ședinței de judecată din 26.04.2017, la care a asistat,

judecătorii nu l-au întrebat cu referire la poziția sa la cererile înaintate de procuror

și ceilalți avocați în legătură cu acest dosar;

- instanța de apel a admis o gravă eroare de fapt și de drept, care a

condiționat stabilirea incorectă a persoanei vinovate de comiterea accidentului

rutier din 03.11.2012, deoarece probele acumulate la dosar, indică la faptul că

vinovat de producerea accidentului nu este Prisăcaru Ion, dar, posibil, Balmuș

Serghei.

21

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, menționând

în acest sens că instanța de apel rejudecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei, și corespunzător, corect a încadrat acțiunile făptuitorului și a apreciat

fiecare probă prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, invocă că din conținutul recursurilor, se evidențează că recurenții,

de fapt, își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator, nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurenții invocă prezența temeiului de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume cazurile când

„instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii care a fost expus neclar, și că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul invocat de recurenți și motivele specificate în susținerea acestui

temei de recurs, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din

următoarele considerente.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurenți, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele menționate supra,

Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor

22

cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului

invocat, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea

deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante

invocate, fiind redate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel,

atât a deciziei de condamnare, cât și a încheierilor de respingere a cererilor părții

apărării de numire a unei expertize suplimentare și de anexare înregistrărilor video,

în baza cumulului de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al corobororării lor, soluția instanței nefiind afectată de o eroare gravă de

fapt, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este

explus clar, iar de către instanța de recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri de a

interveni în hotărârile instanței de apel sub aspectele invocate de recurenți.

La fel, ce ține de argumentele recurenților descrise la pct. 8.1., 8.2., prin care

aceștia își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, și

anume a declarațiilor inculpatului Prisăcaru Ion, părții vătămate Balmuș Serghei,

martorilor Oprunenco Mihail, Radețcaia Ecaterina, Ciora Vasile, procesului-verbal

de cercetare la fața locului, schițele accidentului rutier, raportului de expertiză

auto-tehnică nr. 0339 din 08.05.2013, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate,

din considerentul că acestea nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar

opinia subiectivă a recurenților, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de apel. Astfel,

instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere probelor

administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a

instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează

cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea

de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificare.

Mai mult, din conținutul recursurilor ordinare declarate, reiese că recurenții

fac o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, iar

instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată, or

contravine constatărilor instanței de apel în prezenta speță, întemeiate just pe

cumulul de probe descris și apreciat de instanța de apel în decizia sa.

Cu referire la argumentele inculpatului Prisăcaru Ion și avocatului Foltea

Vasile, că: „instanța de apel greșit prin încheiere a respins cererea părții apărării

de efectuare a expertizei suplimentare prin intermediul unei cereri de comisie

rogatorie, la instituțiile competente din România, motivând doar prin faptul că

aceasta va duce la tergiversarea procesului penal, prin ce inculpatului i s-a afectat

23

posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea

sa, ce constituie un viciu fundamental și că instanța de apel a neglijat prevederile

art. 142, 148, 533 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală”, Colegiul penal

conchide că nu sunt întemeiate, or soluția instanței de apel redată în încheierea din

26 aprilie 2017, a fost corect motivată prin existența pericolului tergiversării

examinării cauzei penale în speță, or aceasta a fost pornită la 04.11.2012 (f.d. 1,

vol. I), judecarea cauzei fiind începută la 14.06.2013 (f.d. 160, vol. I), mai mult, în

speță fiind deja efectuată o expertiză auto-tehnică valabilă, în privința căreia părțile

nu au avut obiecții sau cereri de completare, prin ce instanța de recurs ordinar

consideră nu s-au admis careva încălcări a drepturilor inculpatului Prisăcaru Ion în

prezenta cauză penală.

Cât privește critica inculpatului Prisăcaru Ion și avocatului Foltea Vasile,

precum că: „în pofida argumentelor expuse în cererile apărării de audiere în

calitate de martori a ofițerului de urmărire penală a SUP a IP Ialoveni, Aga Igor

și Morari Vitalie, instanța de apel neîntemeiat nu și-a motivat în nici un fel soluția

de respingere prin încheiere protocolară a cererii de audiere a acestor martori,

aparent, aceasta fiind bazată doar pe informațiile neconfirmate documentar,

oferite în ședință de avocatul părții vătămate, precum că ofițerul de urmărire

penală Aga Igor nu s-ar afla în teritoriul Republicii Moldova”, Colegiul penal

atestă cu nu este relevantă și nu afectează soluția instanței de apel, or după cum

rezultă din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 48-54, vol. III), instanța de

apel și-a întemeiat just soluția de condamnare a inculpatului Prisăcaru Ion, în

temeiul unui cumul de probe suficient, descris și la pct. 7.1. a prezentei decizii,

apreciat corect de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, prin care incontestabil s-a demonstrat vinovăția acestui inculpat

în comiterea infracțiunii incriminate.

De asemenea, alegațiile inculpatului Prisăcaru Ion și avocatului Foltea

Vasile, precum că: „încheierea privind respingerea cererii de anexare la

materialele cauzei a imaginilor video înregistrate la 03.11.2012 de echipa „Jurnal

TV” la fața locului, este neîntemeiată, or instanța de apel nu și-a motivat în nici un

fel această soluție protocolară, deși asupra necesității expunerii motivate asupra

acestui mijloc de probă a indicat inclusiv Curtea Supremă de Justiție în decizia din

07.06.2016; imaginile video înregistrate la 03.11.2012 la fața locului,

demonstrează faptul că elementele de identificare a autovehiculelor implicate în

accidentul rutier, cioburile, petele de ulei și urmele impactului se află doar pe

banda de deplasare a automobilului condus de inculpatul Prisăcaru Ion și aceste

înregistrări sunt imperios necesare pentru a fi examinate în cadrul procesului”,

Colegiul penal le reține ca fiind nefondate, or la materialele cauzei penale au fost

administrare suficiente probe, care incontestabil au demonstrat vinovăția

inculpatului Prisăcaru Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

24

lit. a), b) Cod penal, inclusiv și declarațiile martorilor oculari a accidentului

Oprunenco Mihail și Radețcaia Ecaterina.

În același context, analizând textul deciziei recurate (f.d. 54-61, vol. III) în

coraport cu motivele invocate de recurenți în prezentele recursuri ordinare, ce țin

de locul tamponării vehiculelor, precum și în privința vinovăției inculpatului

Prisăcaru Ion și dacă acesta la angajarea în depășire a revenit pe banda sa de

deplasare sau nu, prezența legăturii cauzale între acțiunile inculpatului Prisăcaru

Ion și urmările prejudiciabile, că accidentul rutier s-ar fi produs în urma acțiunilor

părții vătămate Balmuș Serghei, Colegiul penal atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și suficient de detaliat asupra acestor aspecte esențiale, contestate și în

prezentele recursuri ordinare, bazându-și soluția pe cumulul de probe descris și la

pct. 7.1. a prezentei decizii, inclusiv și a declarațiilor martorilor oculari a

accidentului rutier Oprunenco Mihail și Radecția Ecaterina și a părții vătămate

Balmuș Serghei, apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

care în coroborare cu celelate probe au demonstrat incontestabil vinovăția

inculpatului Prisăcaru Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a), b) Cod penal, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei

motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Mai mult, cât privește argumentul recurenților că: „instanța de apel a comis

o eroare gravă de fapt, deoarece în partea motivatorie a deciziei sunt consemnate

eronat și denaturat mai multe circumstanțe cum ar fi că contrar prevederilor art.

336 alin. (3), pct.3) și art. 413 Cod de procedură penală, faptul participării fizice

a succesorului părții vătămate decedate, Mocăneț Valeriu la proces în ședința din

26.04.2017, nu a fost verificat în modul corespunzător de președintele ședinței și

nici nu a fost indicat în procesul-verbal al ședinței de judecată, motiv pentru care

au fost depuse observații la procesul-verbal al ședinței. În confirmarea

caracterului incomplet al procesului-verbal al ședinței la acest compartiment,

servește inclusiv mențiunea făcută în procesul-verbal, la data de 19.05.2017, în

conformitate cu care, succesorul părții vătămate Mocăneț Valeriu a depus la

26.04.2017 cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, în

conformitate cu decizia instanței de apel a fost indicat că succesorul părții

vătămate nu a fost prezent la ședința de judecată, ceea ce nu corespunde

adevărului, pe parcursul ședinței de judecată din 26.04.2017, la care a asistat,

25

judecătorii nu l-au întrebat cu referire la poziția sa la cererile înaintate de

procuror și ceilalți avocați în legătură cu acest dosar”, Colegiul penal stabilește

că cele specificate de recurenți nu pot fi considerate ca o eroare gravă de fapt, or

mențiunile instanței de apel la care se referă recurenții, sunt just întemeiate în baza

cererii succesorului părții vătămate Mocăneț Valeriu (f.d. 141, vol. III), prin care

acesta a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, despre ce a fost indicat și în

procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 28, vol. III), iar

temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel sub aceste aspecte, instanța de

recurs ordinar nu identifică, din moment ce omisiunile notate de recurenți sunt

neesențiale și nu afectează legalitatea soluției instanței de apel în cauza deferită

judecății.

În continuare, în privința criticii recurenților că: „analizând declarațiile

inculpatului Prisăcaru Ion, instanța de apel eronat și distorsionat a indicat în

decizie conținutul acestora, menționând în pct. 14 paragraful 2 că, citez:

„Inculpatul a mai adăugat că lovitura a avut loc pe banda dreaptă. La momentul

ciocnirii finaliza depășirea.”, deși inculpatul nu a declarat așa ceva, acesta

declarând că momentul ciocnirii s-a produs după ce s-a reîncolonat pe banda sa

de circulație” Colegiul penal notează că este declarativă, or instanța de apel just și-

a întemeiat această afirmație în baza procesului-verbal de audiere a inculpatului

Prisăcaru Ion din ședința instanței de apel de pe 27.09.2017 (f.d. 21, vol. III), unde

este consemnată această afirmație a inculpatului Prisăcaru Ion.

Totodată, cât privește motivul recurenților, că: „argumentul instanței de

apel, expus în partea descriptivă a deciziei, precum că, citez: alegațiile

inculpatului Prisăcaru Ion privind pretinsul fapt că a efectuat manevra de

depășire a automobilului de modelul „Mazda”, pe banda sa de deplasare...” - nu

este plauzibil, deoarece inculpatul nu a declarat nici la o fază a procesului penal

că ar fi efectuat manevra de depășire a automobilului de modelul „Mazda” pe

banda sa de deplasare”, Colegiul penal analizând conținutul deciziei instanței de

apel, stabilește că reprezintă o invocare subiectivă a recurentului, ruptă din

contextul deciziei instanței de apel, (f.d. 58, vol. III), ce nu poate fi acceptat de

instanța de recurs ordinar.

În privința argumentului că: „afirmația instanței de apel, expusă în partea

descriptivă a deciziei din 15.11.2017, precum că: „Așa dar, contestarea

procesului-verbal de cercetare la fața locului și a schiței, cât și a fototabelului ține

de competența și dorința fiecărei persoane, iar faptul că acesta nu a fost contestat

de către nimeni, nu dă valoarea probatorie a acestuia, anume în favoarea

inculpatului, așa cum invocă apărătorul Foltea Vasile”, indică la faptul că poziția

instanței de apel a fost acuzatoare și că aceasta nu a luat în considerare probele în

ansamblul lor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

apreciind eronat ce constată și confirmă acest act procedural important”, Colegiul

26

penal conchide că nu este neîntemeiat, or reprezintă o interpretare subiectivă de

către recurent a constatărilor instanței de apel din decizia sa, iar din conținutul

acesteia, rezultă că instanța de apel a examinat cauza cu respectarea principiului

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

Ce ține de criticile inculpatului și avocatului cu referire la admiterea acțiunii

civile de către instanța de apel, „în condițiile în care reprezenantul părții vătămate

nu a făcut trimitere și nu a solicitat verificarea cărorva probe care ar demonstra

cuantumul prejudiciului moral și material, precum și faptul că în susținirile

verbale nu a solicitat admiterea acțiunii civile, se demonstrează că instanța de

apel a făcut abstracție de la prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură

penală”, Colegiul penal le respinge ca neîntemeiate, or solicitările reprezentantului

părții vătămate au fost definite în apelul declarat de acesta în numele părții

vătămate (f.d. 58, vol. II), care a fost examinat de către instanța de apel în prezenta

cauza penală. Mai mult, Colegiul penal atestă că la soluționarea acțiunii civile în

partea prejudiciului material instanța de apel în decizia sa (f.d. 64, vol. III),

concluzionând că prejudiciul material solicitat este neclar, corect a făcut trimitere

la prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, ce stipulează că „În

cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite

părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în

principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

să hotărască instanța civilă.”și a admis în principiu acțiunea civilă în această

parte, lăsând ca asupra cuantumului prejudiciului material să se expună instanța

civilă.

Totodată, Colegiul penal notează că este corectă soluția instanței de apel și

în admiterea acțiunii civile în partea prejudiciului moral, or la adoptarea soluției în

această parte, aceasta just a luat în considerare circumstanțele cauzei (f.d. 64, vol.

III), ce demonstrează suferințele morale ale părții vătămate, determinate anume de

gradul vătămărilor corporale suportate de partea vătămată, stabilite în urma

verificării de către instanța de apel la solicitarea procurorului a raportului de

expertiză medico-legală nr. 3301/D din 12.12.2012 (f.d. 77-78, vol. I), în privința

părții vătămate Balmuș Serghei, precum și a deteriorărilor cauzate automobilului

părții vătămate, stabilite prin procesul-verbal de examinare a automobilului

„Volkswagen Golf” din 16.11.2012 (f.d. 61-64, vol. I), fapt consemnat în procesul-

verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 32, vol. III), reflectate și în

decizia instanței de apel (f.d. 53-54, vol. III).

În acest context, Colegiul penal respinge și argumentele recurenților că

instanța de apel și-ar fi întemeiat concluziile pe probele administrate în prima

instanță, dar care nu au fost verificate în instanța de apel, conform cerințelor

stipulate de art. 419, 414 alin. (6) Cod de procedură penală, or careva carențe în

acest sens, nu au fost admise de instanța de apel, fapt ce rezultă din cercetarea

27

comparativă a conținutului deciziei instanței de apel și a procesului-verbal al

ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 32-34, vol. III), în caraport cu soluția

adoptată de instanța de apel în prezenta speță.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către succesorul părții

vătămate Mocăneț Valeriu și de către inculpatul Prisăcaru Ion cu avocatul Foltea

Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Prisăcaru Ion Xxxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

28