1ra-889/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP

1ra-889/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-889/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

ianuarie 2016, declarate de avocații Eduard Rudenco, Vasile Foltea și de inculpatul

Prisăcaru Ion Nicolai, născut la

22 mai 1984, originar și locuitor al s. Cristești, r-nul

Nisporeni, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.06.2013 – 19.02.2015,

instanța de apel: 13.03.2015 – 18.01.2016,

instanța de recurs: 25.03.2016 – 07.06.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a),

b) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

03 noiembrie 2012, deplasându-se pe traseul Chișinău-Leușeni, la km 21+322m,

conducând automobilul ,,Mercedes Vito”, n.î. K AV 243, contrar prevederilor art.

45 și 51 lit. ,,c” al RCR , nu a respectat dexteritatea în conducere, care i-ar fi permis

să prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, înainte de a

depăși, conducătorul vehiculului trebuia să se asigure că poate efectua depășirea fără

a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează

are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite

1

executarea acestei manevre, ieșind la depășire s-a tamponat în automobil ,,VW Golf”,

n.î. NS AN 335, condus de Balmuș Serghei, ca rezultat a cauzat ultimului leziuni

corporale, iar pasagerul automobilului ,,Mercedes Vito”, Mocăneț Gheorghe, a

decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3301/D din 12.12.2012, lui

Blamuș Serghei i-a fost cauzată fractura închisă cominutivă a osului femural stâng în

1/3 medie proximală cu deplasarea fragmentelor femurului stâng, care au fost cauzate

de acțiunea traumatică a unui contondent dur, prezentând pericol pentru viață și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală cu nr. 137/2171 din 25.12.2012,

decesul lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul hemoragiei interne,

complicație a rupturii cordului, ca consecință a traumei închise a toracelui. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele leziuni corporale:

echimoză în regiunea toracelui, fractura sternului, fractura coastelor bilaterale pe mai

multe linii anatomice cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente fracturilor fără

lezarea pleurei paritale, ruptura pericardului, ruptura codului, contuzia hilurilor

pulmonare, excoriații și plăci contuze în regiunea feței, leziuni ce au fost produse

intravital prin acțiunea traumatică a unui corp(uri) contodent(e) dur(e) sau la lovirea

de asemenea corp(uri), posibil de părțile proeminente a salonului unității de transport,

au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și în comun sunt periculoase

pentru viață, ce se califică ca vătămare gravă.

Instanța a reținut, că partea vătămată Balmuș Serghei a declarat că se deplasa

cu automobilul său ,,VW Golf”, era o ceață foarte mare și la un moment dat în fața

lui a apărut automobilul,,Mercedes Vito”, care ieșise la o depășire. El a luat volanul

în dreapta, însă nu a reușit să se ferească, în rezultatul căreia s-au tamponat.

Martorul Radețcaia Ecaterina a declarat că împreună cu Oprunenco Mihail se

deplasau pe traseul Leușeni, cu automobilul ,,Mazda”. Era ceață deasă, iar din spate

se deplasa automobilul ,,Mercedes Vito”, care ieșise la depășire trecând pe banda din

stângă. La un moment dat, s-a produs ciocnirea lui cu acestor automobilul ,,VW

Golf”, de la care automobilul,,Mercedes Vito” s-a răsturnat peste capota mașinii sale,

din partea stângă față.

Martorul Oprunenco Mihail a declarat că se deplasa împreună cu Radețcaia

Ecaterina, cu automobilul ,,Mazda”, din Chișinău spre Leușeni. La volan se afla

soția, care se deplasa cu o viteză de 45-50 km/h. Au fost practic depășiți de

automobilul ,,Mercedes Vito”, dar din sens opus a apărut automobil ,,VW Golf”, cu

care s-a lovit frontal pe stânga. De la lovitură, automobilul ,,Mercedes Vito” a căzut

pe automobilul lor, pe capotă și sticla din față.

Inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că se deplasa pe traseul Chișinău-

Leușeni. În fața sa se deplasa un automobilul ,,Mazda”. L-a depășit și a trecut pe

banda sa. În față a apărut un alt automobil, cu farurile aprinse, care se deplasa pe

contrasens. Pentru a evita tamponarea a luat volanul în dreaptă, dar s-a produs

impactul.

Din conținutul raportului cu propunerea de terminare a urmăririi penale și

expedierea cauzei în judecată, se observă că organul de urmărire penală nu

desfășoară în detalii în ce constă încălcarea RCR, și anume prevederile art. 45 și

2

art. 51 lit. ,,c” RCR, fără a fi indicat și stabilit toate circumstanțele care au adus la

impactul accidentului rutier, precum și la stabilirea vitezei automobilului condus de

către inculpat.

De fapt, materialul dosarului nu conține nicio probă în acest sens.

Probele administrate dovedesc cu certitudine că inculpatul nu a încălcat

prevederile art. 45 și art. 51 lit. „c” RCR.

La fel, este constatată lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă

(încălcarea pct. 45 și 51 lit. ,,c” RCR) și urmările survenite - cauzarea vătămării

corporale grave și decesul victimei.

Inculpatul circula cu o viteză regulamentară, dar nu a avut posibilitatea tehnică

de a evita impactul, deoarece șoferul automobilului ,,VW Golf” a apărut în zona de

vizibilitate la o distanță critică în fața autoturismului ,,Mercedes Vito”, astfel lipsește

intenția directă a inculpatului de a încălca regulile de circulație rutieră.

solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani, și să fie admisă integral acțiunea civilă.

Apelantul a invocat că în învinuire este clar indicat că, inculpatul „nu a

respectat dexteritatea în conducere care i-ar fi permis să prevadă situațiile

periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, înainte de a depăși, conducătorul

vehiculului trebuie să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau

a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are un

spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea

acestei manevre”, adică a încălcat prevederile art. 45 și art. 51 lit. c) al RCR. De

asemenea, în învinuire este specificat modul de comitere a infracțiunii, și anume prin

conducerea automobilului cu încălcarea prevederilor RCR, fapt care a dus la

comiterea accidentului și decesul victimei, deci este prezentă în totalitate latura

obiectivă a infracțiunii, prin faptă, prejudiciu cauzat și legătura de cauzalitate dintre

încălcarea RCR și decesul victimei Mocăneț Gheorghe, cât și vătămare corporală

gravă a lui Balmuș Serghei.

În materialele cauzei penale, sunt acumulate probe suficiente că inculpatul a

încălcat prevederile RCR, a ieșit neregulamentar la depășirea automobilul „Mazda

626”, care se deplasa în aceeași direcție, în care se aflau Radețcaia Ecaterina și

Oprunenco Mihail, care au fost martori oculari ai accidentului produs, și care au

declarat cu lux de amănunte circumstanțele producerii accidentului, declarând că

inculpatul, ieșind la depășire fără a se asigura, nu a reușit să finalizeze manevra,

tamponându-se frontal cu automobilul ce se deplasa din contrasens „VW Golf”.

3.1. A declarat apel și avocatul Alexandru Bogos, în numele părții vătămate

Balmuș Serghei, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat potrivit învinuirii formulate, și să

fie admisă integral acțiunea civilă.

Apelantul a indicat că există o plenitudine de probe pertinente și concludente

în susținerea învinuirii înaintate inculpatului.

Cheltuielile de tratament suportate până la moment sunt de 90.000 lei.

3

În rezultatul accidentului, mașina lui Balmuș S., de model ,,Volkswagen Golf”,

a fost deteriorată considerabil. Potrivit Actului de Examinare al Mijlocului de

Transport Auto N-1433/10 A, nu este rațional de reparat automobilul dat, deoarece

valoarea cheltuielilor depășește valoarea medie de piață a unui automobil analogic.

Costul recondiționării automobilului constituie – 7.123,26 euro (113.624,54 lei). Prin

urmare, necesită a fi încasat costul integral al automobilului, de 7.500 euro, dar și

prejudiciul moral în sumă de 50.000 lei.

Ca rezultat al infracțiunii comise, partea vătămată Balmuș S. a suportat un

prejudiciu material: cheltuieli de tratament, de deplasare, convorbiri telefonice și

alimentație specială, precum și cheltuielile pentru asistența juridică și alte cheltuieli

aferente cazului.

2016, ambele apeluri au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Prisăcaru Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal la

4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip deschis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămat Balmuș Serghei,

prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Balmuș Serghei privind încasarea

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

Instanța de apel a constatat că la 03 noiembrie 2012, inculpatul Prisăcaru Ion,

deplasându-se pe traseul Chișinău - Leușeni, la km 21+322m, conducând automobilul

,,Mercedes Vito”, n.î. K AV 243, contrar prevederilor art. 45 și 51 lit.,,c” al RCR, nu

a respectat dexteritatea în conducere, care i-ar fi permis să prevadă situațiile

periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, înainte de a depăși, conducătorul

vehiculului trebuia să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau

a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează are un spațiu

suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei

manevre, ieșind la depășire s-a tamponat în automobilul ,,VW Golf”, n.î. NS AN 335,

condus de Balmuș Serghei. Ca rezultat, a cauzat ultimului leziuni corporale, iar

pasagerul automobilului ,,Mercedes Vito”, Mocăneț Gheorghe, a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3301/D din 12.12.2012, lui

Balmuș Serghei i-a fost cauzată vătămare corporală gravă, periculoase pentru viață.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală cu nr. 137/2171 din 25.12.2012,

decesul lui Mocăneț Gheorghe a survenit în rezultatul vătămării grave, periculoase

pentru viață, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Instanța a indicat că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este

dovedită prin martorii Radețcaia E. și Oprunenco M., care au declarat similar că

automobilul ,,Mercedes Vito” a efectuat o manevră pentru ai depăși, însă pe

contrasens s-a tamponat cu automobilul ,,VW Golf”, procesul-verbal de examinare la

fața locului, raportul de expertiză autotehnică nr. 0339 din 08 mai 2013, potrivit cărui

în momentul coliziunii, partea stângă din față a automobilului ,,Mercedes Vito”, a

intrat în contact cu partea stângă a automobilului ,,VW Golf”, iar axele longitudinale

4

ale vehiculelor în momentul coliziunii erau paralele una față de alta, procesele-

verbale de examinare a automobilelor, care indică deteriorări specifice unui accident.

Astfel, inculpatul era obligat să se conducă strict de cerințele art. 45 al RCR,

care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care ar

permite să prevadă situația periculoasă, starea tehnică al vehiculului și

particularitățile încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și art.

51 lit. c) al RCR, care prevede că, conducătorul înaintea depășirii trebuie să se

asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din

sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are un spațiu suficient și

viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre.

Dacă inculpatul s-ar fi strict condus de aceste două cerințe ale RCR, și anume

nu ar fi depășit viteza și nu ar fi ieșit la depășire, nu ar vi avut loc accidentul rutier.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a

unităților de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a

provocat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, și

decesul unei persoane.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Colun N., Filip A. și

Istrate A., deoarece aceste declarații nu corespund realității și sunt făcute în scopul

ușurării situației în care s-a pomenit inculpatul.

Poziția inculpatului că nu se face vinovat în comiterea infracțiuni incriminate,

este una declarativă și nu este confirmată prin nici o probă.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gradul pericolului social

al infracțiunii comise, care este una gravă, de persoana inculpatului, concluzionând

că urmează să-i fie stabilită o pedeapsă privativă de libertate.

solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurenții au indicat că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt,

indicând că: „dacă Prisăcaru Ion nu ar fi depășit viteza și nu ar fi ieșit la depășire, nu

ar fi avut loc accidentul rutier”.

Pe tronsonul de drum unde s-a produs accidentul nu erau indicatoare rutiere,

care ar fi limitat viteză de circulație sub 90 km/h.

Persoanele audiate au declarat că din cauza ceții, conduceau autovehiculele cu

viteza de aproximativ 45-60 km/h. Chiar și martorul ocular Oprunenco a declarat că

manevra de depășire a fost efectuată de condamnat cu o viteză de aproximativ 60

km/h.

Concluziile instanței de apel că inculpatul a depășit viteza regulamentară în

acest caz, reprezintă o eroare gravă de fapt, generată prin denaturarea conținutului

probelor administrate.

5

Astfel, în conformitate cu schițele accidentului rutier, anexate la procesul-

verbal de cercetare la fața locului, locul tamponării a fost indicat pe banda de

deplasare a automobilului „Mercedes Vito”, condus de inculpat.

Aceste constatări deosebit de importante făcute la 03.11.2012 imediat după

accident de către reprezentantul organului de urmărire penală, reieșind din tactica și

metodologia de investigare a accidentelor în traficul rutier, au fost confirmate

instantaneu prin semnăturile aplicate pe schița accidentului rutier de participanții la

această acțiune procesuală: 1) Balmuș Serghei; 2) Colun Nicolai; 3) Radețcaia

Ecaterina; 4) Volovadnic Anatol; 5) Cioară Vasile.

Instanța de apel le-a lăsat fără atenție și nu a adus nici un argument pentru a le

combate.

Mai mult, instanța nu a ținut cont că odată cu trecerea timpului, percepțiile

martorilor sunt supuse unor eventuale modificări generate de împrejurări obiective

sau subiective. Astfel, schița accidentului rutier întocmită de ofițerul de urmărire

penală Aga Igor prin efectuarea măsurărilor necesare la fața locului imediat după

accident, la care au participat toate persoanele care au semnat-o și care n-au înaintat

nici o obiecție referitor la indicarea locului tamponării - este cea mai obiectivă.

Deși, în ședința din 18.01.2016, apărarea a solicitat instanței de apel admiterea

demersului de anexare la materialele cauzei a înregistrărilor video făcute în ziua

accidentului de echipa „Jurnal TV”, care au surprins exact locul aflării urmelor,

cioburilor, petelor de ulei pe suprafața carosabilului în vederea confirmării

constatărilor incluse în schița accidentului rutier - instanța de apel a respins demersul

apărării fără nici o motivare a acestei soluției.

Este necesar de menționat că asupra obiectivității și corectitudinii datelor

consemnate în schițele accidentului rutier indică și faptul că inculpatul n-a asistat și

n-a participat la întocmirea acestora, deoarece a fost transportat la spital unde a

suferit o intervenție chirurgicală complicată. Astfel, acesta s-a aflat în afara

posibilităților de influențare ori trucare a informației consemnate în schițele

accidentului rutier, în conformitate cu care tamponarea s-a produs pe banda sa de

deplasare.

Este important de reiterat și unele constatări care se regăsesc în schița

accidentului rutier:

a) lățimea carosabilului, care are două benzi de circulație în sensuri opuse, este

de 6,70 m;

b) fiecare bandă de deplasare, separată prin marcaj vizibil (linii întrerupte), are

lățimea de 3,35 m;

c) locul tamponării a este indicat pe banda de deplasare a automobilului condus

de inculpat în direcția Chișinău - Leușeni, la distanța de 3,60 m de la marginea

carosabilului benzii opuse.

Nu inculpatul este subiectul care a încălcat normele Regulamentului Circulației

Rutiere. Reieșind din faptul că, în conformitate cu constatările făcute la fața locului și

consemnate în schițele accidentului rutier, locul tamponării a fost indicat pe banda de

deplasare a automobilului condus de inculpat, dar și că în conformitate cu concluziile

raportului de expertiză autotehnică nr. 0339 și planșele fotografice de modelare a

situației, poziția autovehiculelor de model „Mercedes Vito” și „Volkswagen Golf” în

6

momentul impactului era paralelă în raport una față de alta, este evident că după

efectuarea în siguranță a manevrei de depășire, automobilul condus de inculpat a

revenit pe banda sa de deplasare, terminând manevra de reîncolonare în proporție de

100%.

Astfel, în situația în care automobilul condus de inculpat n-ar fi terminat în

proporție de 100% manevra de revenire pe banda sa de deplasare, în momentul

tamponării, unghiul de poziționare a automobilului de model „Mercedes Vito” în

raport cu axa drumului și cu automobilul de model „Volkswagen Golf” condus de

Balmuș S. ar fi trebuit să fie de minim 30-45 grade.

La acest compartiment sunt importante declarațiile inculpatului, care a indicat

că după ce a făcut depășirea în siguranță, a revenit pe banda sa de deplasare, unde s-a

produs tamponarea cu automobilul care venea din sens opus, fiindu-i cauzate

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Respectiv, instanța de apel:

fără a combate constatările consemnate în schițele accidentului rutier anexate

la procesul-verbal de cercetare la fața locului, care au fost contrasemnate de 6

persoane;

fără a stabili și a argumenta din ce motiv declarațiile testimoniale ale

martorului Radețcaia E. și părții vătămate Balmuș S. diferă de informația consemnată

în schița accidentului rutier pe care aceștia au semnat-o fără a face careva obiecții;

fără a lua în considerație faptul că la întrebarea dacă schița accidentului rutier

anexată la procesul-verbal de cercetare la fața locului este corectă, partea vătămată

Balmuș S. a declarat că: „Eu am luat cunoștință cu schema accidentului, corespunde

adevărului, inclusiv și locul este indicat corect;

fără a combate ori a face o analiză a constatărilor experților criminaliști care au

efectuat expertiza autotehnică – s-a limitat în a indica eronat doar că dă o nouă

apreciere probelor administrate, concluzionând că inculpatul este vinovat de

comiterea infracțiunii și dacă n-ar fi depășit viteza și n-ar fi ieșit la depășire, nu s-ar fi

produs accidentul rutier.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Eduard Rudenco, tot în numele

inculpatului, în care solicită casarea deciziei adoptate și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că a ignorat în totalitate probele materiale anexate la

cauza penală.

Este inexplicabil cum a fost posibil ca instanța de apel să ignore probele

incontestabile, care au fost întocmite la fața locului și anume: 1) schema accidentului

rutier consemnată de Balmuș S., unde se vede clar, că accidentul a fost pe partea

deplasării automobilului „Mercedes Vito”, condus de inculpat; 2) încă o schemă a

accidentului, unde la fel, prin semne specifice este fixat locul accidentului. Această

schemă a fost confirmată de trei martori.

Toate schemele anexate la materialele cauzei penale confirmă că accidentul a

fost provocat de automobilul „VW Golf” condus de Balmuș S. Prin această probă se

observă clar și fără nici o îndoială cine se face vinovat în acest accident grav și cine a

încălcat regulile de circulație rutieră.

7

În afară de probele menționate, despre nevinovăția inculpatului indică și

fototabelele de la fața locului. Pe aceste poze se vede clar, că toate cioburile,

lichidurile sunt pe partea deplasării automobilului „Mercedes Vito”.

În cadrul procesului au fost interogați un șir de martori - Istrate A., Colun N.,

Filip A., care sub jurământ au confirmat că impactul a avut loc pe partea dreaptă a

carosabilului.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Conform art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 384 alin.

(3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat. În corespundere cu art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă descrierea

circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a

unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat. Conform art. 113 alin.

(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

8

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1 și 2. din decizie), instanța de fond:

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu și nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul

acuzării;

b) a concluzionat neîntemeiat că: „Din conținutul raportului cu propunerea

de terminare a urmăririi penale și expedierea cauzei în judecată, se observă că

organul de urmărire penală nu desfășoară în detalii în ce constă încălcarea RCR”.

Or, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, deci nu a raportului cu propunerea de terminare a urmăririi penale;

c) a statuat în descriptiv mai întâi că: “inculpatul este învinuit că…, contrar

prevederilor art. 45 și 51 lit. ,,c” al RCR , nu a respectat…”, apoi că: “este

constatată lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă (încălcarea pct.

45 și 51 lit. ,,c” RCR) și urmările survenite - cauzarea vătămării corporale grave și

decesul victimei…”, adică a constatat că inculpatul totuși a încălcat prevederile art.

45, 51 lit. ,,c” din RCR, după care s-a contrazis indicând că: „lipsește intenția directă

a inculpatului de a încălca regulile de circulație rutieră”, ca în dispozitivul sentinței

să concluzioneze în mod divergent că inculpatul este achitat pe art. 264 alin. (3) lit.

a), b) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Or, art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, prevede răspundere penală tocmai

pentru încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, și decesul unei persoane,

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. În

corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a hotărârii de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile

de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

9

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza potrivit regulilor generale, conform descriptivului

deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) a depășit limitele învinuirii constatând că inculpatul a încălcat cerințele art.

45 al RCR - conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, starea tehnică al vehiculului și particularitățile

încărcăturii, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului … dacă inculpatul nu ar fi depășit viteza nu

ar vi avut loc accidentul rutier.

Or, asemenea circumstanțe de fapt și de drept nu i-au fost imputate inculpatului

prin rechizitoriu, deci instanța de apel a încălcat prevederile art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu și nu a specificat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul

apărării, inclusive cele indicate de recurenți (pct. 5., 5.1. din decizie), în special

declarațiile martorilor Colun N., Filip A. și Istrate A., procesul-verbal de cercetare la

fața locului, cu anexele respective, inclusiv schița accidentului rutier, fără a elucida

ce constată, confirmă sau infirmă acest act procedural.

Or, rezumatul instanței de apel de a aprecia critic declarațiile martorilor Colun

N., Filip A. și Istrate A., doar pentru că aceste declarații nu corespund realității și

sunt făcute în scopul ușurării situației în care s-a pomenit inculpatul, nu

corespunde criteriilor de apreciere a probelor administrate pe caz, prescrise în art.

101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei contestate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

10

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Eduard Rudenco, Vasile

Foltea și de inculpatul Prisăcaru Ion Nicolai, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2016, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 05 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11