1ra-702/2016 — art.264 alin. 3, lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin. 3, lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-702/2016 — art.264 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1ra-702/2016
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
12 iulie 2016 mun.Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Cătălin Scutelnic, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
decembrie 2015 în cauza penală în privința lui
Prisăcaru Ion Vasile,
născut la 21 decembrie 1958, originar și domiciliat în s. Seliște,
r-nul Nisporeni.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 20 septembrie 2013 - pînă la 27 martie 2015 (prima
instanță);
de la 22 mai 2015 - pînă la 16 decembrie 2015; (instanța de apel);
de la 15 februarie 2016 - pînă la 12 iulie 2016 (instanța de recurs
ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 martie 2015,
Prisăcaru Ion a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii.
De către organul de urmărire penală Prisăcaru Ion a fost învinuit în
aceia că, la 25 ianuarie 2013, aproximativ la 0830, conducînd microbuzul de
model „Mercedes-Sprinter 313D” cu nr/î K AG 414, de pe ruta nr. 117,
deplasîndu-se pe bd. Decebal din direcția bd. Gagarin spre str. Titulescu din
mun. Chișinău, în regiunea blocului nr. 6 din str. Decebal, nu a manifestat
prudență sporită la trafic, unde încălcînd prevederile art. 42 pct. 1) și 45 pct. 1),
2) al Regulamentului Circulației Rutiere, ca urmare a tamponat automobilul de
model Opel Vectra cu n/î K UG 001, care se deplasa în aceiași direcție și care era
condus regulamentar de cet. Midone Nicolae.
1
În rezultatul impactului, pasagerilor din microbuz Nanii Natalia și Nanii
Iulia le-au fost cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr.
1100/D din 23.05.2013 și nr. 1101/D din 24.05.2013, vătămări corporale grave și
respectiv vătămări corporale neînsemnate.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia și pronunțarea unei noi hotărîride condamnare în baza art.264 alin.(3)
lit.a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe termen de 2 ani, invocînd că la baza hotărîrii de
achitare a inculpatului, instanța a pus doar declarațiile ultimului, pe care le-a
considerat veridice, fără a da o apreciere obiectivă probelor prezentate de către
acuzare, care direct demonstrează vinovăția inculpatului în ignorarea cerințelor
Regulamentului Circulației Rutiere și comiterii tamponării automobilului de
model Opel. Consideră că probele prezentate de partea acuzării denotă
netemeinicia suspiciunilor instanței privind veridicitatea concluziilor
rapoartelor de expertiză auto-tehnice, care clar stabilesc faptul încălcării din
partea inculpatului a regulilor circulației rutiere la capitolul respectării
”limitelor benzilor de circulație”.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
decembrie 2015, apelul acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță
corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele
prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.
Colegiul penal a reținut că, martorii oculari Traistari R. și Galușca I., au
confirmat declarațiile inculpatului, precum că vinovat în crearea situației de
accident a fost șoferul automobilului „Opel”, care și-a schimbat direcția de
deplasare în imediata apropiere de microbuz, ce se deplasa regulamentar pe
banda sa de circulație.
Totodată, expertul Cozlovschi Gh. în cadrul cercetării judecătorești a
declarat că schimbarea traiectoriei automobilului de model „Opel” a generat
schimbarea traiectoriei microbuzului „Mercedes”, această circumstanță fiind
confirmată și de martorul (șoferul) Midoni N., care conducea automobilul Opel.
În concluzie instanța de apel a conchis, că nu Prisăcaru Ion este vinovat
de producerea impactului și consecințele acestuia, astfel că temeiuri de
condamnare a acestuia nu sunt.
Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat
recurs ordinar procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427
2
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate și
dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată,
argumentînd că instanțele de fond nu au dat o apreciere obiectivă concluziilor
raportului de constatare tehnico-științific 3440 din 03.07.2013 din care rezultă,
că în cazul în care Prisăcari I. s-ar fi deplasat în limitele benzii nr. 2 sau cu un
interval lateral de siguranță de minim 0,4 m, tamponarea dintre aceste mijloace
de transport posibil nu ar fi avut loc. În speță însă acesta se deplasa cu un
interval de siguranță foarte mic, care se micșorează și mai mult în situații critice
în special în momentul frînării.
Consideră că aceste circumstanțe denotă netemeinicia suspiciunilor
instanței privind veridicitatea concluziilor rapoartelor de expertiză auto-
tehnice, ce clar stabilesc faptul încălcării din partea inculpatului a regulilor
circulației rutiere la capitolul respectării ”limitelor benzilor de circulație”.
Astfel, recurentul consideră că instanța de apel a dat o apreciere eronată
probelor prezentate de acuzare și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, fapt care a dus la pronunțarea unei decizii care nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice
dispozitivul.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins din
următoarele considerente.
Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării
apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt
asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care
prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai
imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma
cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
Examinînd cauza, Colegiul penal consideră că atît prima instanță, cît și
3
instanța de apel just au stabilit starea de fapt și de drept, pronunțîndu-se
asupra tuturor motivelor invocate în apel, apreciind fiecare probă din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, adoptînd în așa mod o
hotărîre legală și întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101 Cod de
procedură penală, just ajungînd la concluzia că probele examinate nu dovedesc
săvîrșirea de către Prisăcaru I. a infracțiunii incriminate.
Astfel, în opinia instanței de recurs instanța de apel, constatînd
lipsa probelor ce ar confirma prezența componenței de infracțiune imputate în
acțiunile inculpatului, corect a menținut sentința de achitare a instanței de fond.
Prin urmare, instanțele judecătorești au dat o apreciere corectă actelor
cauzei, precum și declarațiilor inculpatului Prisacaru Ion, care a menționat că
dînsul se deplasa regulamentar pe banda sa de circulație, iar vinovat de crearea
condiției de accident a fost șoferul automobilului Opel, care și-a schimbat
direcția de deplasare în imediata apropiere de microbuz. Cele declarate de
inculpat au fost confirmate și prin depozițiile martorilor oculari Galușca Ion și
Traistaru Radu, potrivit cărora anume șoferul automobilului „Opel” a virat la
dreapta pe banda de deplasare a microbuzului.
În continuare, în viziunea instanței de recurs, instanțele de fond
corect au conchis că concluziile expuse de expertul G. Cozlovschi în
rapoartele de expertiză auto-tehnică nr. 698 din 04.03.2013 și nr. 3440 din
03.07.2013, sunt contradictorii.
În acest context, Colegiul lărgit reține că, în raportul de expertiză
auto-tehnică nr. 698, expertul nu a putut soluționa chestiunea referitor la
poziția reciprocă a automobilelor unul față de altul și față de hotarele
carosabilului la momentul contactului primar, din motiv că nu dispunea
de suficiente materiale cu grad de informativitate, care i-ar fi dat
posibilitatea de a face careva concluzii asupra acestei chestiuni.
Ulterior, același expert în baza acelorași materiale efectuînd cel
de-al doilea raport de expertiză auto-tehnică nr. 3440, face concluzii care
sunt în contradicție atît cu raportul precedent de expertiză (nr. 698) cît și
cu concluziile expuse de acesta la soluționarea întrebării nr. 5.
Astfel, la soluționarea întrebării nr. 5 (raportul nr. 3440) expertul
consemnează că nu este posibil de stabilit coraportul automobilelor unul
față de altul la momentul impactului primar, iar după aceasta la
4
întrebarea 6 și 7 deja stabilește și poziția reciprocă a automobilelor unul
față de altul și față de carosabil.
Tot aici, instanța de recurs mai reține, că din depozițiile expertului
Cozlovschi G. date în cadrul cercetării judecătorești rezultă că schimbarea
traiectoriei automobilului de model „Opel” a generat schimbarea traiectoriei
automobilului „Mercedes”.
Astfel, Colegiul conchide că din materialele cauzei cert rezultă, că
accidentul dat nu ar fi avut loc dacă automobilul de marca „Opel” condus de
Midone N. nu și-ar fi schimbat traiectoria (direcția) spre dreapta pe banda de
deplasare a microbuzului.
Cît privește afirmația recurentului referitor la faptul că în cazul în care
Prisăcaru I. s-ar fi deplasat în limitele benzii nr. 2, tamponarea dintre aceste
mijloace de transport posibil nu ar fi avut loc, Colegiul relevă următoarele:
Potrivit Regulamentului circulației rutiere benzile de circulație pot fi: a)
benzi materializate cu ajutorul marcajelor rutiere și b) benzi imaginare
(rînduri) nematerializate cu ajutorul marcajelor rutiere.
Din actele cauzei rezultă că în ziua producerii accidentului carosabilul
era acoperit de zăpadă, astfel că marcajul rutier nu era vizibil.
În asemenea circumstanțe persoanele participante la trafic se deplasează
pe benzi imaginare (rînduri). Prin urmare, nu este întemeiat argumentul
acuzării precum că Prisăcaru I. nu s-a deplasat în limitele benzii nr. 2 și din
această cauză s-a produs accidentul, or după cum s-a menționat mai sus
marcajul rutier din cauza condițiilor climaterice era invizibil, prin urmare
Prisacaru I. nici nu a avut posibilitatea să se deplaseze ținînd cont de limitele
benzilor materializate (marcate).
Generalizînd cele expuse mai sus Colegiul penal reiterează că, instanțele
ierarhic inferioare corect au conchis că învinuirea adusă lui Prisacaru Ion în
baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, nu și-a găsit confirmarea. Or, nici în
cadrul urmăririi penale, nici în ședința de judecată acuzarea nu a prezentat
probe, care ar fi demonstrat vina conducătorului microbuzului de model
„Mercedes Sprinter”, dimpotrivă în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că
anume schimbarea traiectoriei automobilului de model „Opel Vectra” a dus la
schimbarea traiectoriei microbuzului „Mercedes Sprinter”.
La fel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în
acest sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o
5
sentință de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de
probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi
bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au ținut
seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile
apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au
adoptat soluții întemeiate.
Argumentul invocat de procuror, precum că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel fapt care a dus la
pronunțarea unei decizii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul, nu și-a găsit confirmarea
la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel,
respectînd prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărîre
care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea apelului,
precum și motivele adoptării soluției date. Prevederile legale obligatorii au fost
respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a pronunțat motivat asupra
respingerii apelului, cît și s-au indicat detaliat motivele adoptării soluției.
Referitor la argumentul invocat de recurent privind aprecierea eronată a
probelor de către instanța de apel, Colegiul menționează, că aprecierea
probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie
în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o
eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de
achitare, mai mult ca atît, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
În concluzie Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori
de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca
urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel la adoptarea
soluției a examinat multilateral probele administrate și le-a dat o apreciere
corectă .
În acest context, instanța de recurs conchide, că argumentele invocate de
către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune
incontestabil respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii
contestate
6
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Cătălin Scutelnic, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, în
cauza penală în privința lui Prisăcaru Ion Vasile, cu menținerea hotărîrii
contestate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 august 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecătorii Constantin Alerguș
Ion Guzun
Liliana Catan
Iurie Diaconu
7