1ra-702/2016 — art.264 alin. 3, lit. a CP

1ra-702/2016 — art.264 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-702/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 iulie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Cătălin Scutelnic, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

decembrie 2015 în cauza penală în privința lui

Prisăcaru Ion Vasile,

născut la 21 decembrie 1958, originar și domiciliat în s. Seliște,

r-nul Nisporeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

instanță);

ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Prisăcaru Ion a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

aceia că, la 25 ianuarie 2013, aproximativ la 0830, conducînd microbuzul de

model „Mercedes-Sprinter 313D” cu nr/î K AG 414, de pe ruta nr. 117,

deplasîndu-se pe bd. Decebal din direcția bd. Gagarin spre str. Titulescu din

mun. Chișinău, în regiunea blocului nr. 6 din str. Decebal, nu a manifestat

prudență sporită la trafic, unde încălcînd prevederile art. 42 pct. 1) și 45 pct. 1),

2) al Regulamentului Circulației Rutiere, ca urmare a tamponat automobilul de

model Opel Vectra cu n/î K UG 001, care se deplasa în aceiași direcție și care era

condus regulamentar de cet. Midone Nicolae.

1

În rezultatul impactului, pasagerilor din microbuz Nanii Natalia și Nanii

Iulia le-au fost cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr.

1100/D din 23.05.2013 și nr. 1101/D din 24.05.2013, vătămări corporale grave și

respectiv vătămări corporale neînsemnate.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîride condamnare în baza art.264 alin.(3)

lit.a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 2 ani, invocînd că la baza hotărîrii de

achitare a inculpatului, instanța a pus doar declarațiile ultimului, pe care le-a

considerat veridice, fără a da o apreciere obiectivă probelor prezentate de către

acuzare, care direct demonstrează vinovăția inculpatului în ignorarea cerințelor

Regulamentului Circulației Rutiere și comiterii tamponării automobilului de

model Opel. Consideră că probele prezentate de partea acuzării denotă

netemeinicia suspiciunilor instanței privind veridicitatea concluziilor

rapoartelor de expertiză auto-tehnice, care clar stabilesc faptul încălcării din

partea inculpatului a regulilor circulației rutiere la capitolul respectării

”limitelor benzilor de circulație”.

decembrie 2015, apelul acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat.

corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele

prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Colegiul penal a reținut că, martorii oculari Traistari R. și Galușca I., au

confirmat declarațiile inculpatului, precum că vinovat în crearea situației de

accident a fost șoferul automobilului „Opel”, care și-a schimbat direcția de

deplasare în imediata apropiere de microbuz, ce se deplasa regulamentar pe

banda sa de circulație.

Totodată, expertul Cozlovschi Gh. în cadrul cercetării judecătorești a

declarat că schimbarea traiectoriei automobilului de model „Opel” a generat

schimbarea traiectoriei microbuzului „Mercedes”, această circumstanță fiind

confirmată și de martorul (șoferul) Midoni N., care conducea automobilul Opel.

În concluzie instanța de apel a conchis, că nu Prisăcaru Ion este vinovat

de producerea impactului și consecințele acestuia, astfel că temeiuri de

condamnare a acestuia nu sunt.

recurs ordinar procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427

2

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate și

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată,

argumentînd că instanțele de fond nu au dat o apreciere obiectivă concluziilor

raportului de constatare tehnico-științific 3440 din 03.07.2013 din care rezultă,

că în cazul în care Prisăcari I. s-ar fi deplasat în limitele benzii nr. 2 sau cu un

interval lateral de siguranță de minim 0,4 m, tamponarea dintre aceste mijloace

de transport posibil nu ar fi avut loc. În speță însă acesta se deplasa cu un

interval de siguranță foarte mic, care se micșorează și mai mult în situații critice

în special în momentul frînării.

Consideră că aceste circumstanțe denotă netemeinicia suspiciunilor

instanței privind veridicitatea concluziilor rapoartelor de expertiză auto-

tehnice, ce clar stabilesc faptul încălcării din partea inculpatului a regulilor

circulației rutiere la capitolul respectării ”limitelor benzilor de circulație”.

Astfel, recurentul consideră că instanța de apel a dat o apreciere eronată

probelor prezentate de acuzare și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, fapt care a dus la pronunțarea unei decizii care nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul.

invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care

prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

Examinînd cauza, Colegiul penal consideră că atît prima instanță, cît și

3

instanța de apel just au stabilit starea de fapt și de drept, pronunțîndu-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel, apreciind fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, adoptînd în așa mod o

hotărîre legală și întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101 Cod de

procedură penală, just ajungînd la concluzia că probele examinate nu dovedesc

săvîrșirea de către Prisăcaru I. a infracțiunii incriminate.

Astfel, în opinia instanței de recurs instanța de apel, constatînd

lipsa probelor ce ar confirma prezența componenței de infracțiune imputate în

acțiunile inculpatului, corect a menținut sentința de achitare a instanței de fond.

Prin urmare, instanțele judecătorești au dat o apreciere corectă actelor

cauzei, precum și declarațiilor inculpatului Prisacaru Ion, care a menționat că

dînsul se deplasa regulamentar pe banda sa de circulație, iar vinovat de crearea

condiției de accident a fost șoferul automobilului Opel, care și-a schimbat

direcția de deplasare în imediata apropiere de microbuz. Cele declarate de

inculpat au fost confirmate și prin depozițiile martorilor oculari Galușca Ion și

Traistaru Radu, potrivit cărora anume șoferul automobilului „Opel” a virat la

dreapta pe banda de deplasare a microbuzului.

În continuare, în viziunea instanței de recurs, instanțele de fond

corect au conchis că concluziile expuse de expertul G. Cozlovschi în

rapoartele de expertiză auto-tehnică nr. 698 din 04.03.2013 și nr. 3440 din

03.07.2013, sunt contradictorii.

În acest context, Colegiul lărgit reține că, în raportul de expertiză

auto-tehnică nr. 698, expertul nu a putut soluționa chestiunea referitor la

poziția reciprocă a automobilelor unul față de altul și față de hotarele

carosabilului la momentul contactului primar, din motiv că nu dispunea

de suficiente materiale cu grad de informativitate, care i-ar fi dat

posibilitatea de a face careva concluzii asupra acestei chestiuni.

Ulterior, același expert în baza acelorași materiale efectuînd cel

de-al doilea raport de expertiză auto-tehnică nr. 3440, face concluzii care

sunt în contradicție atît cu raportul precedent de expertiză (nr. 698) cît și

cu concluziile expuse de acesta la soluționarea întrebării nr. 5.

Astfel, la soluționarea întrebării nr. 5 (raportul nr. 3440) expertul

consemnează că nu este posibil de stabilit coraportul automobilelor unul

față de altul la momentul impactului primar, iar după aceasta la

4

întrebarea 6 și 7 deja stabilește și poziția reciprocă a automobilelor unul

față de altul și față de carosabil.

Tot aici, instanța de recurs mai reține, că din depozițiile expertului

Cozlovschi G. date în cadrul cercetării judecătorești rezultă că schimbarea

traiectoriei automobilului de model „Opel” a generat schimbarea traiectoriei

automobilului „Mercedes”.

Astfel, Colegiul conchide că din materialele cauzei cert rezultă, că

accidentul dat nu ar fi avut loc dacă automobilul de marca „Opel” condus de

Midone N. nu și-ar fi schimbat traiectoria (direcția) spre dreapta pe banda de

deplasare a microbuzului.

Cît privește afirmația recurentului referitor la faptul că în cazul în care

Prisăcaru I. s-ar fi deplasat în limitele benzii nr. 2, tamponarea dintre aceste

mijloace de transport posibil nu ar fi avut loc, Colegiul relevă următoarele:

Potrivit Regulamentului circulației rutiere benzile de circulație pot fi: a)

benzi materializate cu ajutorul marcajelor rutiere și b) benzi imaginare

(rînduri) nematerializate cu ajutorul marcajelor rutiere.

Din actele cauzei rezultă că în ziua producerii accidentului carosabilul

era acoperit de zăpadă, astfel că marcajul rutier nu era vizibil.

În asemenea circumstanțe persoanele participante la trafic se deplasează

pe benzi imaginare (rînduri). Prin urmare, nu este întemeiat argumentul

acuzării precum că Prisăcaru I. nu s-a deplasat în limitele benzii nr. 2 și din

această cauză s-a produs accidentul, or după cum s-a menționat mai sus

marcajul rutier din cauza condițiilor climaterice era invizibil, prin urmare

Prisacaru I. nici nu a avut posibilitatea să se deplaseze ținînd cont de limitele

benzilor materializate (marcate).

Generalizînd cele expuse mai sus Colegiul penal reiterează că, instanțele

ierarhic inferioare corect au conchis că învinuirea adusă lui Prisacaru Ion în

baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, nu și-a găsit confirmarea. Or, nici în

cadrul urmăririi penale, nici în ședința de judecată acuzarea nu a prezentat

probe, care ar fi demonstrat vina conducătorului microbuzului de model

„Mercedes Sprinter”, dimpotrivă în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că

anume schimbarea traiectoriei automobilului de model „Opel Vectra” a dus la

schimbarea traiectoriei microbuzului „Mercedes Sprinter”.

La fel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în

acest sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o

5

sentință de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de

probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au ținut

seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile

apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au

adoptat soluții întemeiate.

Argumentul invocat de procuror, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel fapt care a dus la

pronunțarea unei decizii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul, nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel,

respectînd prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărîre

care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date. Prevederile legale obligatorii au fost

respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a pronunțat motivat asupra

respingerii apelului, cît și s-au indicat detaliat motivele adoptării soluției.

Referitor la argumentul invocat de recurent privind aprecierea eronată a

probelor de către instanța de apel, Colegiul menționează, că aprecierea

probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie

în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o

eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare, mai mult ca atît, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În concluzie Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori

de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca

urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel la adoptarea

soluției a examinat multilateral probele administrate și le-a dat o apreciere

corectă .

În acest context, instanța de recurs conchide, că argumentele invocate de

către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune

incontestabil respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii

contestate

6

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Cătălin Scutelnic, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, în

cauza penală în privința lui Prisăcaru Ion Vasile, cu menținerea hotărîrii

contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

7